Summary

Acest document prezintă concepte şi abordări referitoare la personalitate. Conţine definiţii, perspective şi teorii din psihologia personalităţii. Include noţiuni precum aspecte biologice, cognitive, de învăţare şi psihodinamice ale personalităţii.

Full Transcript

➤ Termenul „personalitate” are multe definiții, dar niciun sens unic nu este acceptat universal. În utilizarea populară, personalitatea este adesea echivalată cu abilitatea și eficiența socială. ➤ Mai puțin superficial, dar în perspectivă populară, personalitatea poate fi considerată a fi cara...

➤ Termenul „personalitate” are multe definiții, dar niciun sens unic nu este acceptat universal. În utilizarea populară, personalitatea este adesea echivalată cu abilitatea și eficiența socială. ➤ Mai puțin superficial, dar în perspectivă populară, personalitatea poate fi considerată a fi caracteristica cea mai izbitoare sau dominantă a unui individ. În acest sens, se poate spune că o persoană are o „personalitate timidă” sau o „personalitate nevrotică”, de exemplu, ceea ce înseamnă că atributul său dominant pare a fi timiditate sau, respectiv, comportament nevrotic. ➤ În psihologia personalității, conceptul depășește cu mult aceste semnificații. Are multe aspecte, reflectând importanța și complexitatea fenomenelor la care se referă termenul. Ce este personalitatea? ➤ Modelul unic al unei persoane de a se comporta, de a gândi sau de a simți în anumite contexte, într-o varietate de situații relevante și pe o perioadă de timp relativ îndelungată, trăsăturile sunt relativ stabile în timp (Ashton, 2013). ➤ Știința personalității se referă la : o Modul în care oamenii diferă între ei (diferențe individuale) o Dezvoltarea unor astfel de diferențe individuale (de dezvoltare) o Modul în care funcționează mintea (cognitiv) o Modul în care oamenii influențează și sunt influențați de contextele lor culturale și sociale (sociale) o Bazele biologice ale gândirii, sentimentului și comportamentului (biologic) (Fraley, 2015) Stabilitatea, predictibilitatea și înțelegerea personalității ➤ Termenul de „personalitate” implică de obicei continuitate sau consistență în comportamentul individului. Prin urmare, psihologii psihologiei personalității pun întrebări de genul: Cât de consistente sunt diferențele individuale observate în oameni? ➤ Bazându-ne pe aceste diferențe, putem face predicții ale comportamentelor individuale într-o varietate de situații. Acest lucru se datorează coerenței și stabilității personalității ➤ Definiția începe cu presupunerea că există diferențe individuale stabile. Se presupune în continuare că aceste diferențe reflectă o organizație sau o structură de bază. Într-o definiție de lucru clasică și încă influentă, ideea de organizare este centrală pentru definiție ➤ Psihologia personalității este ‘’... organizarea dinamică în cadrul individului acelor sisteme psihofizice care determină comportamentul și gândirea sa caracteristică ”(Allport, 1961, p. 28) ➤ Personalitatea este organizarea complexă a cognițiilor, afectelor și comportamentelor care oferă direcție și model al vieții persoanei. La fel ca și corpul, personalitatea constă atât din structuri, cât și din procese și reflectă atât natura (gene), cât și experiența. ➤ În plus, personalitatea include efectele trecutului, inclusiv amintirile din trecut, precum și construcțiile prezentului și viitorului (Pervin, 1996). ➤ Această viziune extinsă recunoaște că tendințele umane sunt o parte crucială a personalității. Dar recunoaște, de asemenea, necesitatea studierii proceselor de bază de adaptare prin care oamenii interacționează și schimbă condițiile vieții lor și modul în care aceste condiții, la rândul lor, îi influențează și comportamentul lor. ➤ Personalitatea include astfel tiparele unice ale persoanei de a face față mediului psihologic și de a-l transforma. Această viziune asupra personalității se concentrează nu numai pe tendințele comportamentale, ci și pe procesele psihologice (cum ar fi învățarea, motivația și gândirea) care interacționează cu procesele biologico- genetice pentru a influența tiparele distincte de adaptare ale individului pe toată durata vieții ➤ Așadar, pentru a surprinde complexitatea comportamentului uman, constructul personalității trebuie să cuprindă următoarele aspecte: o Personalitatea arată continuitate, stabilitate și coerență. o Personalitatea este exprimată în multe feluri - de la un comportament evident prin gânduri și sentimente. o Personalitatea este organizată. De fapt, atunci când este fragmentat sau dezorganizat este un semn de tulburare. o Personalitatea este un factor determinant care influențează modul în care individul se raportează la lumea socială. o Personalitatea este un concept psihologic, dar se presupune că se leagă de caracteristicile fizice, biologice ale persoanei. Abordări pentru studierea personalității ➤ Cercetarea acestor cinci întrebări filosofice s-a ramificat în mai multe abordări diferite ale studierii personalității. Teoriile majore includ perspectivele psihodinamice, neo-freudiene, de învățare (sau comportamentale), umaniste, biologice, de trăsături (sau de dispoziție) și culturale. ➤ Teoria psihodinamică, originară din Sigmund Freud, susține că comportamentul uman este rezultatul interacțiunii dintre diferite componente ale minții (id-ul, ego-ul și super-ego-ul) și că personalitatea se dezvoltă în funcție de o serie de etape de dezvoltare psihosexuală. ➤ Sigmund Freud: Sigmund Freud a avansat o viziune psihodinamică a personalității umane care a implicat identitatea, ego-ul și super-ego-ul ca principali determinanți ai diferențelor individuale în personalitate. ➤ Teoreticienii neo-freudieni, precum Adler, Erikson, Jung și Horney, s-au extins asupra teoriilor lui Freud, dar s-au concentrat mai mult asupra mediului social și asupra efectelor culturii asupra personalității. ➤ Teoriile învățării, cum ar fi comportamentalismul, consideră acțiunile unui individ ca fiind în cele din urmă răspunsuri la stimuli externi. Teoria învățării sociale consideră că personalitatea și comportamentul sunt determinate de cunoașterea unui individ despre lumea din jur. ➤ Teoria umanistă susține că liberul arbitru subiectiv al unui individ este cel mai important factor determinant al comportamentului. Psihologi umaniști precum Abraham Maslow și Carl Rogers credeau că oamenii se străduiesc să devină auto-actualizați - „cea mai bună versiune” a lor. ➤ Abordările biologice se concentrează pe rolul geneticii și al creierului în modelarea personalității. În legătură cu aceasta, teoriile evoluționiste explorează modul în care variația în varianța individualităților individuale poate fi înrădăcinată în selecția naturală. ➤ Teoreticienii psihometriei susținători ai trăsăturilor cred că personalitatea poate fi conceptualizată ca un set de trăsături comune sau moduri caracteristice de a se comporta, pe care fiecare individ le prezintă într-o oarecare măsură. În acest punct de vedere, astfel de trăsături de personalitate sunt diferite de la persoană la persoană, dar în interiorul unui individ sunt stabile în timp și loc.

Use Quizgecko on...
Browser
Browser