Norma Juridică - DCIP 3 - PDF

DCIP 3 NORMA JURIDICĂ I. DEFINIŢIE ŞI TRĂSĂTURI II. STRUCTURA NORMEI JURIDICE II.1. STRUCTURA INTERNĂ II.2. STRUCTURA EXTERNĂ III. CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE IV. APLICAREA NORMEI JURIDICE IV.1. ÎN TIMP IV.2. ÎN SPAŢIU IV.3....

DCIP 3 NORMA JURIDICĂ I. DEFINIŢIE ŞI TRĂSĂTURI II. STRUCTURA NORMEI JURIDICE II.1. STRUCTURA INTERNĂ II.2. STRUCTURA EXTERNĂ III. CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE IV. APLICAREA NORMEI JURIDICE IV.1. ÎN TIMP IV.2. ÎN SPAŢIU IV.3. ASUPRA PERSOANELORORMA JURIDICĂ I. DEFINIŢIE ŞI TRĂSĂTURI Definiţia n.j, → regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa coercitivă a statului. Scopul n.j. → de a asigura convieţuirea socială, orientând comportamentul oamenilor în direcţia promovării şi consolidării relaţiilor sociale în relaţie directă cu valorile sociale statornicite în societate. Trăsăturile n.j.: 1. caracter general = regula de conduită – prescrisă de normă – este o regulă tipică menită să se aplice la un număr, nedefinit de cazuri (are aplicare repetată, la cazuri nelimitate); 2. caracter impersonal → n.j. nu se adresează unei persoane anume, ci se aplică tuturor persoanelor ce se află în situaţiile şi condiţiile precizate în ipoteza sa (elevi, studenţi, funcţionari, proprietari, pensionari etc.); 3. caracter tipic: → n.j. urmăreşte o reducere, o egalizare a relaţiilor sociale şi izolarea, neconsiderarea diferenţelor individuale nesemnificative (N. Popa); → constă în formarea unui tip de conduită uniformă şi a unei codificări a acţiunii umane. 4. n.j. implică un raport intersubiectiv: → are semnificaţie cu privire la viaţa socială, la relaţiile dintre oameni; → bilateralitatea n.j. → implică alteritatea şi reciprocitatea sa: - bilateral → n.j. are în vedere schimbul just între persoane aflate permanent în relaţie; - alteritate → transformarea subiectivului în obiectiv; - reciprocitate → permanenta limitare reciprocă faţă de celelalte subiecte şi posibila obligare a unui subiect faţă de altul. 5. caracter obligatoriu: - n.j. → nu este o indicaţie, o rugăminte, o doleanţă a legiuitorului; - n.j. → este o poruncă, un ordin, o dispoziţie obligatorie; - obligativitatea imperativului juridic → de la permisiv (dr. civil, comercial) → până la imperativ (penal, administrativ); 1  - caracterul de injoncţiune (de poruncă statală) al n.j. face din acestea norme irefragabile: se aplică imediat (după intrarea în vigoare), continuu şi necondiţionat. II. STRUCTURA NORMEI JURIDICE structură internă (logico-juridico); structură externă (tehnico-legislativă). II.1. Structura internă → alcătuieşte partea statică, internă şi stabilă a n.j. - n.j. → structură trihotomică: ipoteză, dispoziţie, sancţiune. a) Ipoteza → partea n.j. care stabileşte condiţiile, împrejurările sau faptele în prezenţa cărora se cere o anumită conduită + categoria subiectelor la care se referă (cetăţeni, copii, părinţi, funcţionari, soţi, persoană fizică…). - ipotezele: → determinate → stabilesc exact condiţiile de aplicare a dispoziţiei; → relativ-determinate → nu precizează în toate detaliile. - ipoteze → simple (o singură împrejurare/condiţie); → multiple (mai multe, dar luate împreună); → complexe (mai multe, dar fiecare este suficientă pentru aplicarea dispoziţiei n.j.) b) Dispoziţia → partea n.j. care prevede conduita ce trebuie urmată în prezenţa ipotezei date (este miezul n.j. - conduita de urmat → drepturile şi obligaţiile subiectelor de drept dispoziţia → poate să impună (ordone) o anumită acţiune; → poate să prevadă obligaţia de abţinere (de la săvârşirea faptei); → poate să lase la aprecierea subiectelor de drept alegerea unui anume comportament. dispoziţiile determinate → formulează în mod precis, exact, conduita de urmat („trebuie”, „este oprit”, „este obligat”); dispoziţiile relativ-determinate → „are dreptul”, „poate”, „este îndreptăţit”. c) Sancţiunea → indică urmările nerespectării dispoziţiei; → reprezintă modul de reacţie, răspunsul social-statal faţă de conduita neconformă. Eugeniu Speranţia → când doar frica de pedeapsă constituie temeiul aplicării legilor → în viaţa societăţilor se poate distinge un fel de flux şi reflux: „Când creşte frecvenţa pedepsei, creşte frica; Când creşte frica, creşte respectul legii; Când creşte respectul legii, scade frecvenţa pedepsei; Când scade frecvenţa pedepsei, scade frica; Când scade frica, scade respectul legii”. Clasificarea sancţiunilor: ⮚ d.p.d.v. al ramurii de drept: 2  s. penale, s. administrative, s. disciplinare, s. civile; ⮚ după natura lor: s. privitoare la patrimoniul persoanei (patrimoniale), s. privitoare la drepturile sale (decăderea din drepturi), s. privitoare la persoană (privarea de libertate). ⮚ după gradul de determinare: absolut determinate (ex. închisoare 3 ani), relativ determinate (ex. închisoare de la 6 luni – 2 ani), alternative (ex. închisoare sau amendă (penală)), cumulative (ex. închisoare şi degradare militară/ interzicerea unor drepturi). II.2. STRUCTURA EXTERNĂ (TEHNICO-LEGISLATIVĂ) → se referă la forma exterioară de exprimare a conţinutului şi structurii logice a acesteia, la redactarea ei (clară, concisă, concretă). n.j. → nu sunt redactate, nu apar într-o formă nudă, distinctă, de sine stătătoare, ci sunt cuprinse într-un act juridic normativ, de o anumită valoare juridică (lege, decret,, hotărâre, ordonanţă, ordin, regulament, statut); actul juridic normativ → document scris, adoptat, redactat, structurat şi publicat după reguli tehnico-legislative. - regulile de elaborare, adoptare, emitere şi publicare → asigură aspectul legislativ; - cele gramaticale, de structurare, de organizare a structurii → aspect tehnic. elementul primar → articolul (mai multe alineate) secţiuni capitole titluri cărţi sau părţi structura tehnico-legislativă → „haina” exterioară a n.j. III. CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE III.1. După obiectul reglementării juridice: n.j. de drept constituţional; n.j. de drept civil, penal, comercial, administrativ etc. III.2. După forţa actului juridic normativ: n.j. cuprinse în legi, decrete, hotărâri, ordonanţe, decizii şi hotărâri (administraţia publică locală). III.3. După sfera aplicării lor şi gradul de generalitate: n.j. generale – au cea mai mare sferă de aplicabilitate; n.j. speciale – aplicabile unei sfere restrânse de relaţii; ele derogă de la dreptul comun (specialia generalibus derogant); 3  n.j. de excepţie – completează normele generale sau speciale, fără ca excepţia să fie considerată a aduce atingere ordinii de drept. III.4. După gradul şi intensitatea incidenţei lor: n.j. principii (norme cardinale) = sunt cuprinse în legi fundamentale (constituţii) ori în declaraţii (D.U.D.O.) - ex.: n.j. care privesc dreptul la viaţă, la integritate fizică/psihică, la proprietate etc.; norme mijloace – celelalte n.j. III.5. D.p.d.v. tehnico-redacţional: n.j. complete – care au toate cele 3 elemente de organizare internă: ipoteză, dispoziţie, sancţiune. n.j. incomplete: → norme de trimitere – fac trimitere pentru completare la o altă normă; → norme în alb – urmează să apară o reglementare care să completeze norma. III.6. D.p.d.v. al naturii conduitei: imperative; permisive. n.j. imperative – care „comandă” adoptarea unei conduite, „comandă” subiectului să facă ceva, să nu facă, să dea sau să nu dea. - n.j. onerative → care prescriu în mod expres obligaţia de a săvârşi o acţiune, care obligă subiectul să săvârşească o acţiune; - n.j. prohibitive → care interzic săvârşirea unor acţiuni/fapte. n.j. permisive – nici nu obligă, nici nu interzic o anumită conduită, lăsând la aprecierea subiectului posibilitatea de a-şi alege singur conduita de urmat. nj. permisive: - n.j. supletive – intervin în ipoteza în care persoana nu a ales singură conduita în limitele stabilite de lege, suplinind voinţa acesteia, hotărând în locul ei. Ex.: soţii la desfacerea căsătoriei… - n.j. de împuternicire (de competenţă) – care formulează anumite drepturi/obligaţii/ competenţe/ atribuţii ale subiectelor de drept (constituţie, legi); - n.j. de stimulare – reglementează atribuirea de decoraţii/ premii, lăsând la aprecierea organului competent, aplicarea lor concretă; - n.j. de recomandare – prevederi neobligatorii prin care persoanele (fizice sau juridice) sunt îndrumate să urmeze o anumită conduită. IV. APLICAREA NORMEI JURIDICE IV.1. Aplicarea n.j. în timp intrarea în vigoare: - la data stabilită în însăşi actul normativ; 4  - la data stabilită în alt act normativ (Constituţii); - la data publicării în publicaţia oficială. În România: - legile – la 3 zile după publicarea în „Monitorul Oficial” sau la o dată prevăzută în textul lor; - O.G. – idem legi; - O.U.G. – la data publicării în „Monitorul Oficial” sub condiţia depunerii la camera competentă; - celelalte a.n. – la data publicării lor. perioada de activitate a n.j.: - principiul neretroactivităţii = n.j. se aplică din momentul intrării în vigoare, pentru viitor; - excepţii: - legea penală sau contravenţională mai favorabilă; - legile interpretative; - legile de competenţă şi de procedură. - o lege retroactivă = neconstituţională principiul neultractivităţii legii = n.j. nu supravieţuieşte, nu-şi poate extinde efectele juridice după ieşirea din vigoare; excepţie: n.j. cu caracter temporar sau excepţionale; ieşirea din vigoare a n.j.: - ajungerea la termen; - căderea în desuetudine; - caducitatea; - abrogarea: - expresă: directă sau indirectă - tacită (sau implicită) IV.2. Aplicarea n.j. în spaţiu principiul teritorialităţii n.j. = n.j. se aplică în limitele teritoriului statului al cărui organ legislativ a edictat-o; - teritoriul = solul, subsolul, apele interioare, marea teritorială, fluviile (ce stabilesc frontiera), coloana de aer cuprinsă între aceste limite, suprafaţa navelor/ aeronavelor române (oriunde s-ar afla). excepţie → sediul misiunii diplomatice/ consulare + reşedinţa particulară a agentului diplomatic. IV.3. Aplicarea n.j. asupra persoanelor principiul personalităţii n.j. = n.j. produce efecte juridice asupra tuturor persoanelor aflate pe acel teritoriu - cetăţenii statului (naţionalii); - străinii (cetăţenii altor state); - apatrizii (persoane fără cetăţenie). excepţie → personalul misiunilor diplomatice şi consulare. regimul juridic al străinilor: 5  - regimul naţional; - regimul special; - clauza naţiunii celei mai favorizate. Tematica seminar/lucrare de verificare/examen 1. Definiția și trăsăturile normei juridice 2. Clasificarea normelor juridice 3. Acțiunea normelor juridice în timp, spațiu și asupra persoanelor 6