O Istorie a Europei de Apus n Evul Mediu PDF

2 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU Colec]ia Historia este coordonat\ de Mihai-R\zvan Ungureanu. © 2010 by Editura POLIROM www.polirom.ro Editura POLIROM Ia[i, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O...

2 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU Colec]ia Historia este coordonat\ de Mihai-R\zvan Ungureanu. © 2010 by Editura POLIROM www.polirom.ro Editura POLIROM Ia[i, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506 Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O. BOX 1-728, 030174 Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României: PLATON, ALEXANDRU-FLORIN O istorie a Europei de Apus în Evul Mediu: de la Imperiul Roman târziu la marile descoperiri geografice: (secolele V-XVI) / Alexandru-Florin Platon, Lauren]iu R\dvan, Bogdan-Petru Maleon. – Ia[i: Polirom, 2010 Bibliogr. Index ISBN: 978-973-46-1595-7 I. R\dvan, Lauren]iu II. Maleon, Bogdan-Petru 94(3)"04/15" Printed in ROMANIA TITLU PARTE 3 POLIROM 2010 4 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU Alexandru-Florin Platon (n. 1957) este profesor la Facultatea de Istorie a Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi. Specialist în antropologie istoricã, istoria mentalitãþilor ºi istoria Evului Mediu european, este, de asemenea, autorul a numeroase cercetãri în domeniul istoriei sociale a României (secolele XVIII-XIX). Volume publicate: Geneza burgheziei în Principatele Române (a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea – prima jumãtate a secolului al XIX-lea). Preliminariile unei istorii, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 1997; Societate ºi mentalitãþi în Europa medievalã. O introducere în antropologia istoricã, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 2000; Boierimea din Moldova în secolul al XIX-lea. Context european, evoluþie socialã ºi politicã (Date statistice ºi observaþii istorice), Editura Academiei, Bucureºti, 1995 (în colaborare); Noi perspective asupra istoriei sociale în România ºi Franþa, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 2003 (în colaborare); Confesiune ºi culturã în Evul Mediu, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 2004 (în colaborare); De la Cetatea lui Dumnezeu la Edictul din Nantes. Izvoare de istorie medievalã (secolele V-XVI), Editura Polirom, Iaºi, 2005 (în colaborare); Fernand Braudel, la „nouvelle histoire” et les „Annales” en Roumanie. Interférences historiographiques franco-roumaines, Editura Accent, Cluj-Napoca, 2009; Ideologii politice ºi reprezentãri ale puterii în Europa, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 2009 (în colaborare). Ediþii îngrijite: Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. II, De la Imperiul Roman la Europa (secolele V-XIV), Editura Institutul European, Iaºi, 1997 (ediþia a II-a, 1998); Christophe Charle, Intelectualii în Europa secolului al XIX-lea. Eseu de istorie comparatã, Editura Institutul European, Iaºi, 2002; Gheorghe I. Brãtianu, Studii bizantine de istorie economicã ºi socialã, Editura Polirom, Iaºi, 2003 (în colaborare). Autor al mai multor studii ºi colaborator la volume colective, este membru asociat al colectivului de cercetare Centre de Recherches Historiques de l’Ouest (CERHIO UMR 6258) al Universitãþilor din Rennes ºi Angers (Franþa) ºi membru al colegiului de redacþie al Revistei de Istorie Socialã (Iaºi) ºi al Caietelor de Antropologie Istoricã (Cluj-Napoca). Distins cu titlul Chevalier de l’Ordre des Palmes Académiques al Republicii Franceze (2002), a fost laureat cu Premiul „A.D. Xenopol” al Academiei Române (1999) ºi cu Premiul Salonului Naþional de Carte, ediþia a IX-a (4-6 octombrie, Iaºi, 2000). Laurenþiu Rãdvan (n. 1975) este conferenþiar la Facultatea de Istorie a Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi. Specialist în istorie medievalã, cu precãdere în problemele structurilor urbane din spaþiul românesc ºi european. Autor al lucrãrilor: At Europe’s Borders: Medieval Towns in the Romanian Principalities, traducere de Valentin Cîrdei, Brill, Boston, Leiden, 2010; De la „Cetatea lui Dumnezeu” la Edictul din Nantes. Izvoare de istorie medievalã (secolele V-XVI), Editura Polirom, Iaºi, 2005 (în colaborare cu Alexandru-Florin Platon); Oraºele din Þara Româneascã pânã la sfârºitul secolului al XVI-lea, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 2004. De asemenea, este coordonator al mai multor volume de studii ºi a publicat o serie întreagã de articole în reviste de specialitate: Studii ºi Materiale de Istorie Medie, Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, Historia Urbana, Revista de Istorie Socialã etc. Este membru al Comisiei Internaþionale de Istorie a Oraºelor ºi al Comisiei de Istorie a Oraºelor din România a Academiei Române. În 2004 a fost distins cu Premiul „A.D. Xenopol” al Academiei Române. Bogdan-Petru Maleon (n. 1976), este conferenþiar la Facultatea de Istorie din cadrul Universitãþii „Al.I. Cuza” din Iaºi ºi doctor în istorie din anul 2006, cu o disertaþie despre Clerul de mir din Moldova secolelor XIV-XVI, care a primit premiul pentru cea mai valoroasã tezã de doctorat susþinutã în anul 2006 în domeniul „Istorie”, acordat de Universitatea „Al.I. Cuza”. De asemenea, în 2009 a primit Premiul „A.D. Xenopol”, acordat de Academia Românã. Principalele domenii de competenþã sunt reprezentate de realitãþile confesionale specifice medievalitãþii româneºti, mai ales ale istoriei Bisericii ºi a clerului. De asemenea, este preocupat de preluarea moºtenirii politice bizantine în spaþiul românesc, cu referire la simbolurile, ritualurile puterii ºi ideologia politicã. În ultimii ani, preocupãrile cele mai importante s-au orientat spre manifestãrile violente din cadrul luptei pentru putere în Evul Mediu ºi asupra pedepselor politice. A publicat mai multe studii ºi a coordonat (în colaborare) volumele Confesiune ºi culturã în Evul Mediu, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 2004 ºi Ideologii ºi reprezentãri ale puterii în Europa, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, Iaºi, 2009. A întreprins mai multe stagii de cercetare ºi documentare în strãinatate (Germania, Grecia ºi Turcia).  TITLU PARTE 5 Cuprins Cuvânt înainte...................................................................................................... 7 I. De la Antichitate la Evul Mediu în Europa de Apus (secolele III-VIII) 1. „Marea” migraþie a populaþiilor în Europa de apus (secolele III-VI) (Laurenþiu Rãdvan).......................................................... 15 Imperiul Roman ºi tranziþia de la Antichitate la Evul Mediu....................................... 15 Fenomenul migraþiilor (secolele III-VI): cauze ºi desfãºurare..................................... 19 Populaþiile germanice....................................................................................... 22 Populaþiile venite din Asia................................................................................. 31 Impactul migraþiilor asupra Europei Centrale ºi de Apus........................................... 36 2. Formaþiuni politice post-romane în Europa de Apus (secolele V-VIII) (Laurenþiu Rãdvan).. 38 Generalitãþi. Starea izvoarelor............................................................................ 38 Regatul ostrogot: ultimele supravieþuiri romane în Italia........................................... 40 Regatul vizigot: ultimele supravieþuiri romane în Spania........................................... 45 Italia în timpul longobarzilor............................................................................. 52 Regatul franc merovingian................................................................................. 58 Regatele anglo-saxone...................................................................................... 71 II. Începutul Evului Mediu în Europa de Apus (secolele VIII-IX) 1. Imperiul carolingian ºi cea dintâi unificare politicã a Occidentului (Laurenþiu Rãdvan)...... 85 Ascensiunea Carolingienilor.............................................................................. 85 Expansiunea regatului franc............................................................................... 94 Carolus Imperator Romanorum........................................................................... 96 Organizarea ºi limitele Imperiului Carolingian........................................................ 99 „Renaºterea” carolingianã................................................................................ 106 Destrãmarea Imperiului Carolingian................................................................... 116 III. Apogeul civilizaþiei medievale în Europa de Apus (secolele XI-XIII) 1. Evoluþia lumii apusene în secolele XI-XIII: aspecte teritoriale, economice, instituþionale ºi sociale................................................................................... 129 Caracterizare generalã (Alexandru-Florin Platon).................................................. 129 Expansiunea economicã (Alexandru-Florin Platon)................................................ 129 Renaºterea vieþii urbane (Laurenþiu Rãdvan)........................................................ 133 Intensificarea schimburilor comerciale ºi transformãrile sociale (Alexandru-Florin Platon).. 136 „Proprietatea feudal㔠ºi regimul ei juridic (Alexandru-Florin Platon)........................ 155 Vasalitatea medievalã, „beneficiul” ºi feudul (Alexandru-Florin Platon)....................... 162 2. Sacerdotium ºi regnum în Europa postcarolingianã (secolele IX-XIII): noul Imperiu Ottonian, reformarea spiritualã a Bisericii ºi teocraþia pontificalã.............. 178 Creºtinãtatea latinã în ajunul procesului de reformare spiritualã a Bisericii (secolele IX-X) (Alexandru-Florin Platon)............................ 178 Francia occidentalis ºi drumul spre o nouã dinastie (888-987) (Laurenþiu Rãdvan)......... 188 Restauraþia ottonianã (Alexandru-Florin Platon, Laurenþiu Rãdvan)............................ 192 6 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU „Spiritualul” ºi „temporalul”, sacerdotium ºi regnum în secolele IX-XI (Alexandru-Florin Platon).................................................... 203 „Reforma gregorianã”: prefigurãri ºi etape. „Cearta pentru Învestitur㔠(1075-1122) (Alexandru-Florin Platon)........................ 210 Pontificatul lui Inocenþiu al III-lea (1198-1216): teocraþia papalã (Alexandru-Florin Platon).... 233 Imperiul în secolele XII-XIII. Guvernarea lui Frederic al II-lea de Hohenstaufen (1220-1250) ºi ultima tentativã imperialã de hegemonie universalã (Alexandru-Florin Platon).............................. 244 3. Renaºterea ideii de stat, afirmarea principiului etatist ºi procesul de centralizare teritorialã, instituþionalã ºi politicã în Europa medievalã (secolele XI-XV): trãsãturi generale ºi aspecte particulare (Alexandru-Florin Platon).... 254 Trãsãturi generale......................................................................................... 254 Aspecte particulare ale edificãrii monarhiilor medievale în Europa de Apus.................. 266 IV. Relaþiile dintre Rãsãritul ortodox ºi Occidentul latin în Evul Mediu 1. De la „imperiul universal” la „monarhia pontifical㔠(Bogdan-Petru Maleon)............... 355 2. Orientul ºi Occidentul la sfârºitul primului mileniu creºtin (Bogdan-Petru Maleon)......... 369 3. Cruciadele: expansiunea latinã în Orient (Bogdan-Petru Maleon).............................. 388 4. Dialogul dintre Orient ºi Occident în amurgul Evului Mediu (Bogdan-Petru Maleon)...... 420 V. Evul Mediu târziu ºi tranziþia spre modernitate (secolele XIV-XV/XVI) 1. Criza papalitãþii medievale ºi apariþia miºcãrilor pentru reformarea Bisericii (secolele XIII/XIV-XV). „Pre-reforma” (Alexandru-Florin Platon)............................. 431 Papalitatea în perioada de la Avignon ºi amplificarea procesului de centralizare a Bisericii (1305/1309-1378)..................................................... 431 Ereziile din secolele XII-XIII ºi noile forme de viaþã religioasã din secolul al XIV-lea...... 441 Marea Schismã din Biserica romanã (1378-1417) ºi apariþia doctrinei conciliare............. 449 2. Dezagregarea imperiului. Naºterea Elveþiei ºi formarea Þãrilor de Jos (secolele XIV-XV) (Alexandru-Florin Platon)....................................................... 453 Urmãrile „Marelui Interregn” (1250-1273). Naºterea Sfântului Imperiu Roman de Naþiune Germanã........................................................................ 453 Estomparea definitivã a noþiunii de imperiu ºi dezagregarea sa teritorialã (1417-1493)..... 458 3. Europa de Apus în secolul al XVI-lea: tranziþia spre o nouã epocã istoricã (Alexandru-Florin Platon)............................................................. 463 Caracteristici generale.................................................................................... 463 Franþa în secolul al XVI-lea: campaniile din Italia (1494-1559) ºi rãzboaiele religioase (1556-1598).............................................................. 473 Spania în secolul al XVI-lea: domniile lui Carol Quintul (1516-1556) ºi Filip al II-lea (1556-1598)....................................................... 483 În loc de concluzii: emergenþa modernitãþii în Europa. O comparaþie între Apusul ºi Rãsãritul continentului (Alexandru-Florin Platon)............................... 495 Bibliografie selectivã.......................................................................................... 505 Index............................................................................................................. 529  TITLU PARTE 7 Cuvânt înainte De la apariþia Istoriei medii universale, publicatã în 1980, la Editura Didacticã ºi Pedagogicã, de un colectiv de autori sub coordonarea profesorului Radu Manolescu1, s-au împlinit deja 30 de ani. De atunci ºi pânã astãzi, o carte de acest fel (atât de utilã nenumãratelor serii de pasionaþi ai istoriei medievale) a fost absentã din istoriografia noastrã. Majoritatea lucrãrilor dedicate Evului Mediu european tipãrite la noi în ultimii ani – deloc puþine ºi extrem de interesante – au constat, în exclusivitate, din traduceri cu tematici specifice, nu din sinteze (care, de altfel, au devenit din ce în ce mai puþine ºi în istoriografiile de pe continent). Încercând sã depãºeascã aceastã situaþie, volumul nostru este prima istorie a Evului Mediu referitoare la Europa de Apus scrisã dintr-o perspectivã româneascã ce apare, dupã o întrerupere care echivaleazã, dupã cum se vede, cu durata unei generaþii. Mai trebuie sã spunem cã sinteza noastrã a fost scrisã pentru a acoperi, în acest fel, o mare lacunã? Preferãm sã facem aceastã afirmaþie în tonul mai puþin categoric al interogaþiei (ºi îndoielii), fiindcã suntem conºtienþi nu numai de riscurile pe care ºi le asumã o asemenea tentativã, ci ºi de criticile la care se expune ea. Cea dintâi (posibilã) criticã priveºte, cu siguranþã, actualitatea ºi oportunitatea acestui demers. Într-o epocã de accentuatã fragmentare a studiilor istorice – când marile domenii tradiþionale ale cercetãrii (economicul, politicul, socialul sau culturalul) ºi-au diluat, treptat, contururile, înlocuite fiind de explorãri din ce în ce mai detaliate, indiferente faþã de reperele taxonomice tradiþionale –, ce relevanþã mai poate avea o sintezã care, neglijând perspectiva detaliului, atât de fecundã uneori, aspirã sã se reînnoade cu un mod de a concepe (ºi scrie) istoria ce pare a fi devenit, sub multe aspecte, caduc? În al doilea rând, admiþând cã o asemenea încercare ar fi, în continuare, legitimã, cât de temeinicã se poate pretinde ea, atunci când trebuie sã se confrunte nu numai cu o masã documentar㠖 fãrã nici o exagerare – enormã, cu nenumãrate îndreptãri de detaliu publicate în multitudinea de reviste de specialitate ivite în ultimii ani ºi cu o bibliografie în continuã expansiune, dar ºi sã facã faþã tuturor acestor cerinþe de aici, din România, adicã dintr-un spaþiu geografic ºi cultural foarte diferit, prin mijloace, de celelalte, în care asemenea sinteze au fost, pânã acum, posibile (ºi sunt, în continuare, fireºti)? Dacã în epoca în care N. Iorga sau Gheorghe I. Brãtianu îºi scriau splendidele lor studii ºi sinteze de istorie medievalã europeanã aceastã condiþie a familiaritãþii „con-viviale” (în sensul cel mai elementar al cuvântului) cu un trecut care nu era cel al patriei lor nu constituia câtuºi de puþin o problem㠖 de vreme ce marea comunitate europeanã, intelectualã ºi mentalã, care îi includea ºi pe învãþaþii români alãturi de comilitonii lor de pe continent nu fusese încã iremediabil fracturatã de rãzboi ºi de urmãrile sale –, astãzi, într-un context istoric diferit, aceastã familiaritate a devenit imposibilã. De aceea – revenind la chestiunea, evocatã mai sus, a îndreptãþirii efortului nostru de sintez㠖, este de la sine înþeles cã volumului supus acum aprecierii cititorilor ºi specialiºtilor nu i se poate pretinde sã fie mai mult decât este: o încercare de a articula o perspectivã proprie asupra unei epoci complexe, cu mijloacele relativ restrânse (nu atât bibliografice, cât documentare) pe care le avem la dispoziþie în þara noastrã. 1. Radu Manolescu (coord.), Istoria medie universalã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 1980. 8 CUVÂNT ÎNAINTE Ceea ce, ne grãbim sã adãugãm, nu ºtirbeºte rigoarea acestei tentative (de a cãrei bunã construcþie suntem foarte convinºi) ºi – pentru rãspunde eventualelor dubii legate de oportunitatea întregului demers – nici utilitatea ei. Dimpotrivã! Studiul istoriei Europei (sau a istoriei „universale”, cum continuã sã se numeascã, oarecum impropriu, acest domeniu ºi astãzi, potrivit unei clasificãri care dateazã din secolul al XIX-lea) constituie o adevãratã tradiþie a învãþãmântului nostru academic ºi, în general, al celui istoric încã de la înfiinþarea sa, cu mai bine de un veac ºi jumãtate în urmã. În adoptarea acestei iniþiative (nelegatã de vreun nume, dar oglinditã de cele mai vechi manuale ºcolare de istorie, precum – pentru a da numai un exemplu – cel al lui Gh. Sãulescu, în Moldova) nu a fost vorba de o atitudine pur mimeticã, ci de un veritabil act de culturã, ca parte a unui program mai amplu, inspirat, de bunã seamã, de convingerea, unanim împãrtãºitã de artizanii regenerãrii naþionale din secolul al XIX-lea, cã aºezarea societãþii româneºti la „ºcoala” Europei – inclusiv la aceea a istoriei sale – constituia calea fireascã a înnoirii tuturor aºezãmintelor ºi orânduielilor autohtone în „spiritul veacului”, al cãrui sens novator era perceput de toatã lumea. De altfel, distincþia dintre trecutul propriu ºi cel al civilizaþiei continentului, cãreia românii aveau conºtiinþa cã-i aparþin, nu era, nici în secolul al XIX-lea, nici mai târziu, atât de netã cum a devenit dupã al doilea rãzboi mondial, când separaþia politicã impusã de instaurarea regimului comunist a creat ºi o „distanþ㔠culturalã ºi mentalã faþã de Europa, nici astãzi întru totul resorbitã. Pentru a ne convinge de acest lucru, este suficient sã parcurgem scrierile clasicilor istoriografiei române moderne (Iorga, Brãtianu, Giurescu ºi Panaitescu); vom vedea cu câtã uºurinþã trecea fiecare dintre ei dintr-un registru în altul, cu acea naturaleþe atât de sugestivã pentru unitatea mentalã care a subîntins, pânã la rãzboi, spaþiul european al culturii. Istoria naþionalã era privitã, în mod firesc, ca parte integrantã a istoriei Europei, fãrã ca acest lucru sã mai aibã nevoie de sublinierile repetate de mai târziu. Proiectarea ei pe fundalul acesteia avea darul nu numai de a-i pune în evidenþã proporþiile reale, ci ºi de a-i desluºi unele aspecte care, în lipsa acestui du-te-vino comparativ, ar fi rãmas fie neclare, fie rãu înþelese. Pãtrunzãtoarele observaþii fãcute de N. Iorga în legãturã cu fenomenele specifice trecutului naþional în multe dintre studiile sale de istorie europeanã1 sau – încã ºi mai edificator din acelaºi punct de vedere – perspectiva ineditã în care a pus Gheorghe I. Brãtianu istoria medievalã a românilor, raportând-o la istoria bazinului pontic din Antichitate pânã la cucerirea otomanã2, sunt numai douã exemple – neîndoielnic, printre cele mai ilustre – ale modului în care cunoaºterea istoriei Europei a nutrit-o permanent pe aceea a istoriei naþionale, fiind un important reper cultural, deopotrivã formativ ºi informativ, pentru multe generaþii de istorici. Istoria Europei a pãstrat aceeaºi funcþie – inclusiv acea parte a ei consacrat㠄evului de mijloc” – ºi în anii de relativã distanþare faþã de cultura europeanã din perioada regimului comunist (când a continuat sã fie intens studiatã în ºcoalã ºi universitãþi); la fel se întâmplã ºi astãzi, la douã decenii dupã începutul unui nou ciclu istoric. Expresie a acestei frumoase tradiþii, cartea pe care o punem la dispoziþia tuturor celor interesaþi va putea înlesni nu numai o mai bunã cunoaºtere a trecutului medieval al Europei, dar – sperãm – ºi o înþelegere mai profundã a propriei noastre istorii, în acelaºi interval temporal, graþie invitaþiei la comparatism pe care ea o implicã. Fiind vorba de o istorie generalã a Evului Mediu, era normal ca sinteza noastrã sã cuprindã toate momentele importante ale epocii, de naturã sã ofere o perspectivã cât mai cuprinzãtoare asupra întregii perioade. Ea începe, cum este ºi firesc, cu perioada de trecere de la Antichitate la Evul Mediu (consideratã de noi ca acoperind intervalul dintre secolele al V-lea ºi al VIII-lea), 1. Precum Chestiunea Dunãrii (Istorie a Europei rãsãritene în legãturã cu aceastã chestie), ediþie îngrijitã, studiu introductiv ºi indice de Victor Spinei, Editura Institutul European, Iaºi, 1998 (prima ediþie a apãrut în 1923), sau Relations entre l’Orient et l’Occident au Moyen Âge. Conférence donnée à la Sorbonne, Gamber, Paris, 1923, ºi „Moyen Âge et Antiquité”, Scientia. Revue internationale de synthèse scientifique, vol. XLVII, XXIV année, 1930. 2. Vezi La mer Noire. Des origines à la conquête ottomane, Societatea Academicã Românã, Monachii, 1969 (v. ºi ediþiile în limba românã: Marea Neagrã. De la origini pânã la cucerirea otomanã, vol. I-II, traducere de Michaela Spinei, ediþie îngrijitã de Victor Spinei, Editura Meridiane, Bucureºti, 1988; ed. a II-a, Editura Polirom, Iaºi, 2000).  CUVÂNT ÎNAINTE 9 marcatã, între altele, de constituirea în Europa de Apus a unor noi forme de organizare politicã ºi socialã (regatele germanice), ºi se încheie cu cealaltã tranziþie, spre modernitate, ale cãrei prime simptome pot fi detectate, în aceeaºi parte a continentului, în veacul al XVI-lea. Între aceste repere – convenþionale, desigur –, expunerea noastrã a stãruit asupra tuturor fenomenelor ºi evenimentelor importante ale acestei epoci, fie cã este vorba despre formarea regatului (apoi a imperiului) franc carolingian – care, aºa cum bine se ºtie, a reprezentat prima reconstituire a unitãþii politice a Europei de Apus de dupã Imperiul Roman –, despre avântul civilizaþiei medievale din secolele XI-XIII, despre raporturile – cruciale pentru corecta înþelegere a specificului acestei epoci – dintre sacerdoþiu ºi imperiu (ºi, pe un plan mai general, dintre „spiritual” ºi „temporal”), despre evoluþia instituþiei ecleziastice ºi transformãrile spiritului religios sau despre geneza statului monarhic în Occidentul medieval, un proces ale cãrui aspecte au fost încorporate de modernitatea vest-europeanã timpurie (la aparþia cãreia au jucat, de altfel, un rol câtuºi de puþin neglijabil). Limitele temporale în care se înscrie sinteza noastrã istoricã sunt – cum am ºi precizat, deja – secolele V-VIII, respectiv al XVI-lea. ªtim, desigur, ce ample discuþii presupune periodizarea Evului Mediu ºi cât de diverse sunt, în aceastã privinþã, opþiunile autorilor ºi ºcolilor istoriografice. Evitând cu bunã ºtiinþã sã intrãm într-o dezbatere pe aceastã tem㠖 care, deºi importantã, este lipsitã de relevanþã pentru intenþia noastr㠖, am optat pentru reperele cronologice menþionate nu numai pe considerentul cã ele sunt acceptate de mulþi autori, regãsindu-se în multe periodizãri ale „evului de mijloc”, dar ºi pentru cã, în opinia noastrã, ele reflectã cu adevãrat, prin fenomenele ce le caracterizeazã (dispariþia unitãþii lumii romane în Apus, formarea regatelor germanice, expansiunea religiei creºtine, schiþarea unor noi raporturi sociale ºi – la celãlalt „capãt” al intervalului – emergenþa spiritului capitalist, apariþia Reformei, constituirea monarhiilor „naþio- nale” etc.), începutul, respectiv sfârºitul interstiþiului care ne intereseazã1. Toate fenomenele ºi procesele la care ne-am referit ºi evenimentele pe care le-am evocat sunt, prin felul în care a fost organizatã expunerea lor ºi prin modul în care au fost ele interpretate, expresia unor lecturi îndelungate ºi sistematice ºi, nu mai puþin, a unor intense dezbateri cu studenþii noºtri, în cadrul cursurilor ºi a seminariilor din ultimii ani. Facem aceastã precizare pentru a arãta cã specificul creator, contribuþia pe care aceastã sintezã o aduce la înþelegerea perioadei de care se ocupã const㠖 atâta câtã e – în rearanjarea unui material deja cunoscut, cu scopul de a contura o anumitã imagine, imaginea noastrã, a epocii în discuþie. În paginile care urmeazã am urmãrit sã evidenþiem douã aspecte complementare: alteritatea ireductibilã a Evului Mediu în raport cu valorile moderne ºi cu felul în care astãzi privim ºi interpretãm lumea, imaginându-ne locul nostru în ea; în al doilea rând, contribuþia pe care medievalitatea (în forma sa apuseanã) a avut-o, în ciuda acestei distanþe culturale, la apariþia lumii moderne, al cãrei ciclu pare încã departe de a se încheia, în pofida nenumãratelor sale avataruri, mai vechi sau mai recente. Fãrã a intra în detaliile unei demonstraþii care va deveni mai clarã pe parcursul lecturii, sã spunem aici doar cã, adesea, Evul Mediu a fost (ºi continuã sã fie) interpretat prin prisma reperelor axiologice ºi a categoriilor prezentului, ignorându-i-se (atunci când, în cel mai bun caz, nu i s-a neglijat) terminologia specificã ºi criteriile de inteligibilitate. A vorbi, bunãoar㠖 ca sã nu dãm decât un exemplu –, de „clase sociale” în loc de ordines în analiza societãþii medievale, a 1. Periodizarea istoricã pentru care am optat este evidentã ºi în succesiunea capitolelor cãrþii. Cu o excepþie, totuºi, pe care dorim sã o explicitãm aici: aceea a interstiþiului reprezentat de secolele IX-X. Deºi omis, cum lesne se observã, din tabla de materii a volumului (ceea ce lasã impresia unui hiatus între sfârºitul tranziþiei de la Antichitate la Evul Mediu – secolele V-VIII – ºi perioada de apogeu a medievalitãþii, cuprinsã între secolele XI-XIII), el este totuºi prezent în text, fiind inserat, cum ni s-a pãrut mai logic sã procedãm, în analiza raporturilor dintre sacerdotium ºi regnum în Europa postcarolingianã (din partea a treia a volumului). Fãrã sã aibã o individualitate proprie ºi, de asemenea, fãrã sã aparþinã, prin caracteristici, intervalului de la finele tranziþiei de la Antichitate la Evul Mediu sau celui urmãtor (definit – reamintim – printr-un avânt general al civilizaþiei medievale), el este important prin prefigurarea noilor realitãþi politice ºi confesionale din Europa de Apus, pe care ne îngãduie sã le întrevedem evoluþiile istorice din cuprinsul sãu. 10 CUVÂNT ÎNAINTE ierarhiilor ºi principiilor de relaþionare care îi erau proprii nu este doar o simplã eroare terminologicã. Aceastã eroare falsificã, de fapt, însãºi esenþa modului de organizare a acestei societãþi, care nu se concepea structuratã dupã principiile moderne („burgheze”) ale meritului, profesiunii, venitului ºi averii, ci în funcþie de naºtere (sau origine) – de unde ºi însemnãtatea economicã, politicã ºi socialã a familiei – ºi, mai ales, ca având o determinare transcendentã. Ce sã mai spunem despre concepte precum „feudalitate”, „feudalism”, „orânduire” etc., care, aplicate aceleiaºi realitãþi globale (Evul Mediu), sunt la fel de improprii pentru a-i reda specificitatea? Am evitat sã folosim aceste concepte în lucrarea noastrã, întrucât ni se par cã þin de o perspectivã (marxistã) asupra epocii care, în ciuda unor merite, nu mai este actualã. În privinþa desluºirii originilor medievale ale lumii moderne – care constituie al doilea obiectiv al cãrþii de faþ㠖, opþiunea ne-a fost dictatã de o anumitã înþelegere a modernitãþii, incompatibilã, dupã pãrerea noastrã, cu rolul care s-ar cuveni rezervat în acest proces tradiþiei, în sensul cel mai cuprinzãtor al cuvântului. În conformitate cu o venerabilã concepþie, de sorginte iluministã, modernitatea a fost, de regulã, imaginatã ca o rupturã (la limitã, revoluþionarã) în raport cu trecutul a cãrui negaþie s-a pretins. Consensual, apariþia modernitãþii, atunci când nu a fost vãzutã ca purã exterioritate în raport cu vechea stare de lucruri, a fost, la fel de sistematic, interpretatã ca având loc undeva la marginea ei, potrivit discursului þinut de „modernii” înºiºi, care urmãreau sã-ºi legitimeze în acest fel obiectivele de putere ºi autoritate. Însã punctul nostru de vedere este diferit. Credem cã în geneza lumii moderne (sau a unui anumit model al modernitãþii, specific Europei de Apus) civilizaþia medievalã a jucat, în anumite privinþe, un rol important, care ar trebui pus în luminã mai bine decât s-a fãcut pânã acum (cel puþin la noi). Lapidar evidenþiatã mai cu seamã în capitolele consacrate raportului dintre regnum ºi sacerdotium ºi genezei statelor monarhice din apusul Europei, aceastã contribuþie este mai clar reliefatã în capitolul conclusiv al lucrãrii, rezervat specificului asimetric – ni se pare nou㠖 al trecerii de la medieval la modern în cele dou㠄emisfere” ale continentului european: Apusul ºi Rãsãritul. Sã mai notãm cã suportul documentar al acestor douã perspective a fost parþial publicat de doi dintre autorii lucrãrii într-o crestomaþie care se constituie într-un complement indispensabil al acestui volum1. S-ar putea obiecta cã traseul pe care l-am imaginat prin istoria Evului Mediu pentru a pune în luminã aceste idei cãlãuzitoare este incomplet, de vreme ce lucrarea nu acordã o atenþie la fel de mare evoluþiilor din Imperiul Bizantin ºi lumea ortodoxã, în aceeaºi perioadã de timp, sau nu ia în considerare, decât ocazional, unele spaþii geografice (precum Europa Centralã, statele scandinave ºi partea apuseanã a Peninsulei Balcanice) care, deºi nu fac parte din „apusul” Europei, au aparþinut, prin destin, lumii catolice (mai târziu ºi protestante) de care se intereseazã, cu precãdere, acest volum. Nici procesul de tranziþie spre modernitate (subiectul ultimului capitol ºi al concluziilor) nu ar putea fi, la rându-i, scutit de reproºuri, întrucât nu discutã decât tangenþial fenomene precum Renaºterea ºi Reforma, care, în aceastã privinþ㠖 inutil sã o mai spunem –, au avut un rol capital. La toate aceste obiecþii, a cãror îndreptãþire nu o punem la îndoialã, rãspundem cã parcursul conceput pentru istoria pe care am scris-o a presupus, inevitabil, o selecþie, iar aceastã selecþie a depins – ca orice demers de acest fel – nu numai de opþiunile iniþiale de metodã, ci ºi de posibilitãþile de documentare pe care le-am avut la dispoziþie, de experienþa unor lecturi desfãºurate de-a lungul multor ani, de anumite preferinþe culturale (altfel spus, de gust) ºi, pânã la urmã, de intervalul de timp care putea fi, în mod rezonabil, alocat unui asemenea proiect, fãrã ca el sã eºueze într-o mereu reînnoitã indeterminare temporalã. În cadrul perspectivei pe care am construit-o am încercat, desigur, sã þinem seama de relaþiile dintre Imperiul de la Constantinopol ºi Occident, din secolul al IV-lea pânã în cel de-al XV-lea veac, precum ºi de influenþa exercitatã de lumea rãsãriteanã asupra evoluþiilor pe fãgaºul cãrora a intrat, la un moment dat (în secolul al XI-lea), civilizaþia medievalã apuseanã. De aceea, un capitol deosebit de consistent al cãrþii le este dedicat, aducând, în aceastã privinþã, cuvenitele întregiri care nu puteau lipsi dintr-o asemenea sintezã. 1. Alexandru-Florin Platon, Laurenþiu Rãdvan (eds.), De la Cetatea lui Dumnezeu la Edictul din Nantes. Izvoare de istorie medievalã (secolele V-XVI), Editura Polirom, Iaºi, 2005.  CUVÂNT ÎNAINTE 11 Însã dincolo de tot ce s-ar mai putea spune despre felul în care a fost conceputã aceastã carte, le rãmâne cititorilor ºi specialiºtilor sã aprecieze – fiindcã ei sunt cei mai îndreptãþiþi sã o fac㠖 validitatea perspectivei pe care o oglindeºte ºi coerenþa traseului printr-o epocã istoricã, neîndoielnic, pierdut㠖 în sensul memorabil al expresiei lui Peter Laslett despre trecut1 –, dar care, departe de a-ºi epuiza farmecul ºi interesul, îºi pãstreazã însemnãtatea pentru mai buna cunoaºtere a prezentului. *** Alãturi de autori, mai multe persoane au fãcut posibilã apariþia acestei lucrãri. Dra Camelia Gongescu a tehnoredactat cea mai mare parte a acestor pagini. Dra Aneta Corciovã este autoarea hãrþilor cuprinse în volum. Nu în ultimul rând, dl Silviu Lupescu, Directorul Editurii Polirom, a avut, ca în atâtea rânduri, bunãvoinþa de a primi spre publicare încã o carte de istorie, veghind-o în drumul ei pânã la lumina tiparului. Tuturor – ºi celor pe care nu-i cunoaºtem, dar care, neîndoielnic, au fãcut, de asemenea, posibilã apariþia acestui text – le adresãm mulþumirile ºi gratitudinea noastrã. Iaºi, octombrie 2009 Alexandru-Florin Platon Laurenþiu Rãdvan Bogdan-Petru Maleon 1. Peter Laslett, The World We Have Lost, Methuen, Londra, 1965 (ediþia a III-a a apãrut în 1983). 12 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU  TITLU PARTE 13 I. De la Antichitate la Evul Mediu în Europa de Apus (secolele III-VIII) 14 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU  DE LA ANTICHITATE LA EVUL MEDIU ÎN EUROPA DE APUS (SECOLELE III-VIII) 15 1. „Marea” migraþie a populaþiilor în Europa de Apus (secolele III-VI) Laurenþiu Rãdvan Imperiul Roman ºi tranziþia de la Antichitate la Evul Mediu În istoria sa multisecular㠖 chiar milenarã, dacã includem ºi perioada medievalã (aºa-zis bizantinã) –, Imperiul Roman a cunoscut momente de extraordinarã dezvoltare, dar ºi numeroase crize. O astfel de crizã, care a avut forme complexe de manifestare, a devenit tot mai evidentã în secolul al III-lea. Numeroasele conflicte interne, care luau deseori forma unor rãzboaie civile („anarhia militarã”), problemele sociale, dificultãþile economice sau fiscalitatea excesivã au avut un impact deosebit asupra vieþii de zi cu zi a romanilor. Sistemul roman, aºa cum se formase în secolele I-II, începând cu Octavian, dãdea semne de obosealã; cei care trãiau acele vremuri aveau sentimentul cã perioada de aur a lumii romane era de domeniul trecutului1. La aproape toate nivelurile, se observã schimbãri. Pânã la Severus Alexander (222-235), aproape toþi împãraþii fuseserã aristocraþi de origine senatorialã, pentru ca, începând cu Maximinus Tracul (235-238), în fruntea imperiului sã ajungã tot mai mulþi conducãtori impuºi de armatã, fãrã ca puterile acestora sã fie conferite oficial de cãtre Senat. În condiþiile în care imperiul era din ce în ce mai des ameninþat la hotare, tot mai mulþi împãraþi îºi petreceau timpul în fruntea armatei, departe de Roma, tendinþa spre autocraþie fiind tot mai evidentã. Luarea deciziilor ºi emiterea legilor se fãcea acum, fãrã vreo dezbatere, de cãtre împãratul însuºi. Unii, precum Severus ºi Diocleþian (284-305), ºi-au luat foarte în serios responsa- bilitãþile juridice, hotãrârile lor cumulate formând baza legilor din Imperiul Roman târziu, reunite în marile codexuri ale lui Diocleþian sau, mai târziu, ale lui Theodosius ºi Iustinian. Conflictele politice interne, care adeseori se transformau în adevãrate rãzboaie, aveau o cauzã astãzi bine definitã: problema succesiunii. Unii împãraþi au încercat sã introducã principiul ereditãþii, însã, dupã cum s-a vãzut în cazul fiilor de împãraþi Commodus ºi Caracalla, succesul a fost limitat. Mulþi alþii îºi ridicau fiii la rangul de Caesar, apoi de Augustus, cu sau fãrã atribuþii precise, modul de guvernare dualã a vastului Imperiu Roman fiind experimentat încã de pe vremea lui Marcus Aurelius. O 1. Sentiment încercat de romani încã de la începutul secolului al III-lea. Dupã prezentarea domniei lui Marcus Aurelius, Cassius Dio scria despre Imperiul Roman c㠄a decãzut de la epoca unei domnii de aur la aceea a unei domnii de fier ºi rugin㔠(Cassius Dio, Istoria romanã, vol. III, trad. de A. Piatkowski, Editura Enciclopedicã, Bucureºti, 1985, pp. 361-362). 16 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU reformã semnificativã a încercat în acest sens Diocleþian, care a decis sã ducã mai departe principiul guvernãrii divizate a imperiului ºi a introdus sistemul conducerii în patru, „tetrarhia”. Mãsura a fost luatã ºi datoritã extinderii imperiului, a cãrui suprafaþã ºi întindere pe mai multe continente îngreunau guvernarea. Rezultatul a fost un imperiu cu mai mulþi împãraþi, fiecare cu reºedinþa, funcþionarii ºi armata sa. Diocleþian a iniþiat ºi o reformã administrativã, prin dublarea numãrului de provincii ºi introducerea diocezelor, ce grupau mai multe provincii. Diocezele romane, aºa cum au fost structurate acum, au supravieþuit sub alte forme – în interiorul Bisericii – pânã târziu în epoca medievalã. ªi sistemul fiscal a fost reformat, scopul fiind acela de a distribui mai corect taxele ºi a îmbunãtãþi eficienþa colectãrii lor. În condiþiile unor ani prea reci ºi ploioºi, noul sistem de taxe percepute de la cei ce lucrau pãmântul a avut un puternic efect negativ, social ºi demografic, în special în Galia, unde abandonarea terenurilor agricole a luat proporþii. Dar poate cã una dintre cele mai importante transformãri a avut loc la nivelul ideologiei puterii. Diocleþian s-a bucurat de o domnie lungã ºi stabilã, fapt ce i-a permis sã se prezinte contemporanilor ca un adevãrat restaurator al imperiului. Mãsurile de reformã pe care le-a luat au fost impuse cu autoritate, centralizarea puterii cunoscând acum un nivel fãrã precedent. La curtea imperialã, deseori aflat㠖 cu excepþia oraºului Milano – în centre urbane din afara Italiei (Trier, Thessalonic, Nicomedia etc.), împãratul a introdus un ceremonial de sorginte orientalã, menit sã accentueze diferenþa de putere dintre conducãtorul imperiului ºi supuºii sãi. S-a introdus portul coroanei, obiceiul prosternãrii (adoratio) ºi acela de a sãruta poala mantiei imperiale (proskynesis), iar purpura a fost rezervatã numai împãraþilor. Urmaºii sãi vor finaliza tranziþia cãtre teocraþie a puterii imperiale1. Retragerea lui Diocleþian din 305 nu a rezolvat criza internã, divergenþele dintre succesori accentuându-se. Cel care s-a impus a fost fiul lui Constantius, Constantin, supranumit „cel Mare” (306-337), care a reuºit sã reunifice imperiul prin luptã, devenind conducãtor unic dupã 3242. Odatã cu preluarea puterii în întreg statul roman, Constantin a hotãrât sã mute capitala Imperiului de la Roma la Byzantium, vechi centru comercial aflat aproape de locul unde acelaºi Constantin câºtigase bãtãlia de la Chrysopolis, din 324, la intersecþia unor importante drumuri care legau Europa de Asia Micã. Tranziþia spre o nouã capitalã începuse dinainte de Diocleþian, cu împãraþi care ºi-au stabilit reºedinþa în diferite alte oraºe din imperiu. Cu toate cã iniþial guvernase în apus, ca unic împãrat, Constantin ºi-a ales drept reºedinþã un oraº din partea rãsãriteanã a imperiului, fapt ce aratã cã aceastã regiune avea o pondere tot mai mare, atât din punctul de vedere al resurselor economice sau militare, cât ºi sub aspect spiritual. Spre deosebire de Roma, care depindea de Ostia, Constantinopolul mai deþinea atuul de a fi port la mare într-o 1. Pat Southern, The Roman Empire from Severus to Constantine, Routledge, New York, 2001, pp. 153-154, 246-252, 264-265; S. Williams, Diocletian and the Roman Recovery, Routledge, New York, 1997, pp. 115-125, 221-223. O lucrare importantã, alãturi de multe altele, care analizeazã activitatea lui Diocleþian îi aparþine lui Simon Corcoran, The Empire of the Tetrarchs. Imperial Pronouncements and Government, 284-324, ediþie revãzutã, Clarendon Press, Oxford, 2000. 2. Domnia lui Constantin a fost obiectul cercetãrilor lui T.D. Barnes, The New Empire of Diocletian and Constantine, Harvard University Press, Cambridge, 1982; Ramsay MacMullen, Constantine, Croom Helm, Londra, 1987, sau Michael Grant, The Emperor Constantine, Weidenfeld & Nicolson, Londra, 1993. Vezi ºi capitolul dedicat de Averil Cameron lui Constantin, „The Reign of Constantine, A.D. 306-337”, în The Cambridge Ancient History, vol. XII, The Crisis of Empire, A.D. 193-337, ed. a II-a, îngrijitã de Alan K. Bowman, Peter Garnsey, Averil Cameron, Cambridge University Press, Cambridge, 2005, pp. 90-109.  DE LA ANTICHITATE LA EVUL MEDIU ÎN EUROPA DE APUS (SECOLELE III-VIII) 17 poziþie strategicã, în strâmtoarea Bosfor. Dezavantajul situãrii mai aproape de frontierele nordice decât Roma a fost compensat de fortificaþiile ridicate, ce l-au transformat într-un centru aproape inexpugnabil (oraºul a fost jefuit doar de normanzii veniþi pe mare în anii 800 ºi cucerit de cruciaþi în 1204). Constantin s-a dorit un întemeietor, la fel ca Romulus ºi Alexandru cel Mare, ºi a gândit noua sa capitalã ca pe o a doua Romã (altera Roma): Constantinopolul a fost edificat pe ºapte coline, având 14 unitãþi administrative, bornã auritã (milion, locul de unde se numãrau distanþele), propriul for, propriul senat, toate preluate dupã modelul „Cetãþii Eterne”. Pânã la cãderea sa, în 1453, în mâinile otomanilor, oraºul va reprezenta un adevãrat bastion al civilizaþiei romane, în noile sale forme, creºtine ºi greceºti1. O bunã parte dintre reformele militare, administrative ºi fiscale iniþiate anterior de Diocleþian au fost pãstrate sau amendate ºi duse mai departe de Constantin. Dar una dintre cele mai semnificative decizii ale sale, cu impact pe termen lung, a fost în plan religios. Încã din secolele I-III, pe mãsurã ce statul roman se extindea, situaþia religioasã internã înregistra schimbãri profunde. Dintre cultele orientale care câºtigau aderenþi s-a remarcat creºtinismul. Cu toate cã unii împãraþi, precum Decius (250), Valerian (257, 258) ºi Diocleþian (303), i-au persecutat pe creºtini, numãrul acestora a crescut lent dar sigur, incluzând ºi membri ai aristocraþiei ºi chiar din familia imperialã. În secolele III-IV, primele care au devenit creºtine au fost oraºele imperiului, în spaþiul rural rãspândirea fiind mai lentã ºi mai târzie. În 311, Galerius, influenþat probabil de soþia sa creºtinã, a emis un edict de toleranþã ºi le-a permis creºtinilor sã-ºi practice cultul. Doi ani mai târziu, în 313, auguºtii Constantin ºi Licinius au adoptat Edictul de la Mediolanum, prin care au acordat statut de legitimitate creºtinismului ºi altor religii; hotãrârea avea importanþã mai ales pentru creºtini, întrucât punea capãt unei perioade de intoleranþã oficialã faþã de adepþii acestei credinþe ºi deschidea calea spre transformarea profundã a imperiului. Impunerea lui Constantin ca singur conducãtor al imperiului a permis creºtinismului sã depãºeascã statutul de cult tolerat ºi sã devinã o religie încurajatã chiar de împãrat2. Urmaºii lui Constantin, cu excepþia lui Iulian, au susþinut creºtinismul; treptat, acesta a cãpãtat o pondere tot mai mare, în defavoarea cultelor pãgâne. Principala provocare pe care noua religie a întâmpinat-o a fost definirea principiilor sale, în special în problema doctrinarã a naturii lui Isus. Acesta a fost ºi motivul apariþiei aºa-numitelor erezii, pe care reprezentanþii Bisericii ºi împãratul, reuniþi în diferite concilii, le-au combãtut. În 391-392, Theodosius a mers mai departe ºi a emis mai multe documente prin care a interzis practicarea cultelor pãgâne; la moartea sa, putem spune cã religia creºtinã devenise oficialã în Imperiu3. Din a doua parte a secolului al IV-lea, politica de combatere a neamurilor migratoare aflate la frontierele imperiului a ocupat un loc tot mai semnificativ pe agenda împãraþilor. Scurtelor domnii ale lui Iulian (361-363) ºi Iovian (363-364) le-au urmat cele ale fraþilor Valentinian (364-375) ºi Valens (364-378). Primul, stabilit la Milano, a luptat pe parcursul aproape întregii sale domnii cu francii ºi alamanii, în timp ce al doilea s-a confruntat cu neamurile goþilor în zona Dunãrii. În 376, vizigoþii au solicitat ºi au primit 1. Ramsay MacMullen, op. cit., pp. 141-156. 2. Averil Cameron, op. cit., pp. 102-109. 3. Ascensiunea creºtinismului în secolul al IV-lea este tratatã sintetic de Garth Fowden în capitolul „Polytheist Religion and Philosophy” din vol. XIII al colecþiei The Cambridge Ancient History, The Late Empire, A.D. 337-425, îngrijit de Averil Cameron, Peter Garnsey, Cambridge University Press, Cambridge, 1998, pp. 548-560. 18 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU permisiunea de a pãtrunde în imperiu pentru a scãpa de presiunea hunilor, însã dupã ce au trecut la sud de fluviu, în Balcani, au început sã jefuiascã tot ce întâlneau în cale. În lupta de la Adrianopol (378), Valens a murit, la tron urmându-i, în partea de est, Theodosius (379-395), un capabil general care a reuºit sã-i pacifice temporar pe goþi. Theodosius a reunificat imperiul, dar la moartea sa (394 sau 395) acesta a fost din nou divizat: partea de rãsãrit i-a revenit lui Arcadius, iar cea de apus lui Honorius. Cu toate acestea, în ultima vreme, împãrþirea din 394 sau 395 nu se mai accentueazã atât de mult ca în istoriografia modernã. Imperiul mai fusese divizat ºi înainte de Theodosius, la fel cum încercãri de unificare au existat ºi dupã acest moment. Cei care trãiau în acele vremuri au perceput multã vreme imperiul ca un întreg1. În apus, între 410 ºi 420, Constantius, magister militum sub Honorius, reuºise sã restaureze unitatea acestei pãrþi a imperiului, înlãturând uzurpatorii ºi liniºtind pe goþii, vandalii ºi alanii din sudul Galiei ºi din Spania. Moartea sa, în 421, urmatã de sfârºitul lui Honorius, în 423, a dat frâu liber luptei pentru putere între pretendenþi, luptã în care rolul migratorilor stabiliþi în imperiu era din ce în ce mai important2. Printr-o conjuncturã diferitã de lupte, asasinate politice, dar ºi noroc, puterea a revenit de facto lui Aetius, un fost comandant galic. El i-a pacificat pe goþii, francii ºi alamanii din Galia, a învins grupurile de Bagaudae din Armorica ºi pe burgunzi, concentrându-ºi apoi eforturile pentru a stopa fragmentarea politicã a imperiului. Reducerea bazei de impozitare în imperiu i-a afectat aceste planuri, fapt vizibil în legislaþia adoptatã dupã 440. Tot mai mulþi funcþionari ºi-au pierdut dreptul de a fi scutiþi de serviciul militar ºi s-au introdus taxe pe vânzarea mãrfurilor (siliquaticum); toate aceste mãsuri veneau însã prea târziu pentru a salva ceea ce mai rãmãsese din Imperiu3. Ca ºi întreaga parte de apus a imperiului, vechea Romã a suferit de pe urma crizei prelungite din secolele III-IV. Încã din 286, Milano înlocuise Roma ca reºedinþã imperialã, iar în 402 Ravenna a devenit sediul puterii imperiale. Treptat, centrul politic ºi economic al Imperiului Roman s-a mutat în rãsãrit, diferenþele regionale fiind din ce în ce mai vizibile. Unele regiuni au suferit încã din secolul al III-lea de pe urma atacurilor migratorilor, altele vor fi afectate în perioada urmãtoare, dar au existat ºi zone puþin sau deloc afectate. Unii istorici considerã cã, din cauza mãrimii sale ºi a numeroaselor populaþii înglobate, imperiul nu a devenit niciodatã un întreg omogen, unificat de o culturã comunã. Deºi a existat o temã romanã în toate aspectele vieþii, numeroase elemente regionale au supravieþuit. Civilizaþia romanã, fãrã îndoialã de un nivel cultural ºi tehnic extraordinar, nu a ajuns la un grad foarte înalt de uniformitate, de vreme ce obiceiurile locale, culturale sau religioase nu au fost eliminate ºi existau diferenþe în privinþa practicilor ºi tehnicilor economice, a urbanizãrii etc. Ataºamentul faþã de o 1. Herbert Schutz, The Germanic Realms in Pre-Carolingian Central Europe, 400-750, Peter Lang Publishing, New York, 2000, pp. 32-34; P.J. Heather, Goths and Romans, 332-489, Clarendon Press, Oxford, 1991, pp. 122-156. Pentru domniile fraþilor Valens ºi Valentinian, vezi Noel Lenski, Failure of Empire. Valens and the Roman State in the Fourth Century A.D., University of California Press, Berkeley, 2002, iar pentru Theodosius, Stephen Williams, J.G.P. Friell, Theodosius: the Empire at Bay, Yale University Press, New York, 1994. 2. Guy Halsall, Barbarian Migrations and the Roman West, 376-568, Cambridge University Press, Cambridge, 2007, pp. 220-234. Pentru un excelent studiu de caz al perioadei, vezi Giusto Traina, 428 AD: an Ordinary Year at the End of the Roman Empire, Princeton University Press, Princeton, 2009. 3. Peter J. Heather, „The Huns and the End of the Roman Empire in Western Europe”, The English Historical Review, vol. 110, nr. 435, 1995, pp. 23-29.  DE LA ANTICHITATE LA EVUL MEDIU ÎN EUROPA DE APUS (SECOLELE III-VIII) 19 provincie, din ce în ce mai evident din secolul al III-lea, aratã cã nu toþi oamenii vremii se simþeau profund legaþi de idealurile Romei1. În apus, ponderea elementului rural a crescut pe mãsurã ce s-au intensificat atacurile migratorilor. În multe locuri, villa a fost abandonatã sau s-a transformat într-o unitate fortificatã unde coloni îºi ofereau serviciile aristocraþilor locali, primind în schimb sprijin economic ºi protecþie atât împotriva barbarilor, cât ºi a funcþionarilor imperiali. Multe oraºe ºi-au redus suprafaþa, s-au fortificat ºi au intrat sub controlul comandanþilor militari sau a episcopilor. Autoritatea centralã nu a mai putut garanta securitatea drumurilor, fapt ce a afectat comerþul ºi comunicaþiile; aceastã situaþie i-a determinat pe locuitori sã se bazeze tot mai mult pe resursele locale, schimbându-se astfel stilul de viaþã, care nu mai este foarte sofisticat. Comerþul este afectat, în timp ce monedele de aur, deºi nu dispar, circulã cu greutate ºi în numãr din ce în ce mai mic. Pierderile teritoriale au afectat baza de impozitare a imperiului, cu consecinþe grave pentru funcþionarea statului ºi mai ales a armatei. Elitele locale, formate în acea vreme mai cu seamã din stãpânitori de pãmânt, deþinãtori de funcþii, se bazau pe protecþia, resursele ºi legitimarea oferitã de stat. Slãbirea statului a avut ca efect ruperea lentã a legãturilor existente între centrul imperiului ºi elite, care nu s-au mai simþit obligate sã arate loialitate faþã de instituþia imperialã, baza politicã a acesteia fiind astfel slãbitã iremediabil. S-au pus bazele unor noi relaþii între populaþia romanã ºi noii lideri, foºti conducãtori militari sau religioºi romani sau ºefi germanici2. În rãsãrit, situaþia a evoluat diferit. Dacã în apus încã se vorbea latina, în rãsãrit, limba greacã s-a reimpus treptat ca limbã a locuitorilor ºi a statului. Bazându-se pe comerþul înfloritor, oraºele au continuat sã se dezvolte, beneficiind ºi de pe urma faptului cã aceastã parte a imperiului a fost mai feritã de atacurile migratorilor (cu excepþia Balcanilor). Apãrat de întinse fortificaþii, Constantinopolul a devenit „Noua Romã”, centrul unei culturi dinamice care a durat încã o mie de ani. Fenomenul migraþiilor (secolele III-VI): cauze ºi desfãºurare Pentru o bunã bucatã de vreme, perioada marilor migraþii a fost legatã de o nedreaptã sintagmã: Dark Ages, „evul întunecat”, sintagmã ce apasã încã asupra mentalului colectiv contemporan. Responsabili de aceastã apreciere sunt filosofii ºi istoricii secolelor XVIII-XIX, care vedeau în venirea migratorilor sursa tuturor relelor abãtute asupra civilizatei lumi romane. Admiraþia incontestabilã faþã de istoria Romei pe care au afiºat-o majoritatea istoricilor a avut ca efect desconsiderarea sau neglijarea, mai mult sau mai puþin voitã, a ceea ce migratorii au introdus nou în Europa3. Situaþia s-a schimbat dupã al doilea rãzboi mondial, când a crescut considerabil atenþia faþã de secolele de tranziþie 1. Pat Southern, op. cit., p. 253. 2. Un bun exemplu pentru felul în care criza din secolul al V-lea a afectat unele regiuni ale imperiului, în cazul de faþã Noricum, Galia ºi Spania, este prezentat în Peter J. Heather, The Fall of the Roman Empire: A New History of Rome and the Barbarians, Oxford University Press, New York, 2006, pp. 407-425. 3. Meritã amintite în acest context remarcile lui A.R. Bridbury: „Un hâtru a remarcat odatã cã Evul Întunecat nu ar fi fost atât de întunecat pentru barbari. Când istoria acestor secole obscure va ajunge sã fie pusã pe hârtie, s-ar putea sã descoperim cã avea dreptate” („The Dark Ages”, The Economic History Review, serie nouã, 22, nr. 3, 1969, p. 537, trad. n.). 20 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU dintre perioada romanã târzie ºi epoca lui Carol cel Mare. Sursele au fost reinterpretate ºi „evul întunecat” a cãpãtat o nouã faþã, mai „luminoasã”. O altã controversã þine de felul în care au fost privite migraþiile propriu-zise. Deºi numite invazii ale barbarilor de cãtre o parte a istoricilor moderni, în special francezi sau italieni, istoriografia germanã sau englezã a preferat sã dea (încã din secolul al XVI-lea) miºcãrilor de populaþii din primul mileniu numele de Völkerwanderung, „migraþie a popoarelor”. Dincolo de conotaþiile romantice ale acestui din urmã concept, îl preferãm totuºi, deoarece noþiunea de „invazie” are un sens limitat, trimiþând la o acþiune cu impact preponderent negativ. „Migraþia”, cu sens de miºcare de populaþie cu ample implicaþii ºi întinsã de-a lungul mai multor secole, reprezintã un concept mult mai potrivit pentru a defini procesul istoric care a avut loc la sfârºitul Antichitãþii 1. Dacã pentru greci, romani sau urmaºii acestora, migratorii apãreau ca o ameninþare, ca adevãraþi „distrugãtori de civilizaþie”, nouã ni se înfãþiºeazã ca oameni cu culturi, limbi ºi obiceiuri diferite, mai mult sau mai puþin refractari la influenþele venite din partea celor pe care i-au cucerit. De altfel, în ultimele decenii, istoriografia a început sã punã accent ºi pe legãturile paºnice care au existat între romani ºi migratori, precum ºi pe influenþa ºi elementele de noutate pe care aceºtia din urmã le-au introdus în lumea romanã. Pentru secolele VI-VIII, se afirmã cã a existat nu atât o rupturã, cât o continuitate în forme modificate a romanitãþii, idee ce a fãcut carierã, fiind susþinutã încã din perioada interbelicã de Henri Pirenne2. Migraþiile sunt vãzute astãzi mai mult ca o miºcare pe distanþe variabile a unui grup mai mare sau mai mic de indivizi, care se întorceau sau nu periodic la locul de origine. Migraþia putea sã aibã drept scop deplasarea unor turme (cirezi) de animale în cãutarea unor noi locuri de pãºunat, gãsirea de spaþii pentru desfãºurarea ocupaþiilor sau pentru îndeplinirea unor acþiuni militare. Mulþi dintre cei care preferau iniþial sã plece se întorceau mai târziu în teritoriile de origine, locul lor fiind luat de alþii. Exista un permanent schimb de informaþii între þara-mamã ºi noul teritoriu de aºezare. Chiar dacã izvoarele lasã deseori impresia cã migraþiile aveau caracterul unei „inundaþii” de oameni, în realitate lucrurile nu se desfãºurau astfel. Migratorii urmau de obicei anumite rute ºi afectau teritoriile adiacente, multe alte spaþii rãmânând neatinse3. Migraþiile nu reprezintã un fenomen izolat, care s-a declanºat în secolele II-III d.Chr., pentru a se stinge aproximativ un mileniu mai târziu. Miºcãri ale populaþiilor întâlnim ºi înainte de apariþia civilizaþiei romane ºi în perioada de început a acesteia. Celþii s-au deplasat încã din secolele V-IV î.Chr. spre Galia, Britania sau Italia, spre Dacia, Grecia ºi Asia Micã, direcþia migraþiei lor fiind mai mult dinspre vest spre sud ºi est. Populaþiile care se vor miºca începând din secolul al III-lea î.Chr. vor urma însã altã direcþie, dinspre rãsãrit spre apus sau dinspre nord-est spre sud-vest. Migraþiile nu au încetat în momentul în care ungurii au intrat în Europa ºi au ajuns cu atacurile lor pânã în Burgundia (prima parte a secolului al X-lea). Alte valuri de migratori au afectat Europa Rãsãriteanã pânã la jumãtatea secolului al XIII-lea (uzii, cumanii, pecenegii) ºi chiar mai târziu. Migraþiile, mascate sub haina emigrãrilor individuale, continuã ºi astãzi, implicând un numãr mai mare de oameni. Aºadar, acest amplu proces istoric s-a întins pe parcursul mai multor 1. Guy Halsall, „The Barbarian Invasions”, în Paul Fouracre (ed.), The New Cambridge Medieval History, vol. I (c. 500-c. 700), Cambridge University Press, Cambridge, 2005, pp. 35-36. 2. Lucrãrile lui Pirenne au fost traduse în ultimii ani ºi în limba românã (vezi Henri Pirenne, Mahomed ºi Carol cel Mare, trad. de Sanda Oprescu, Editura Meridiane, Bucureºti, 1996). 3. Guy Halsall, op. cit., pp. 417-418.  DE LA ANTICHITATE LA EVUL MEDIU ÎN EUROPA DE APUS (SECOLELE III-VIII) 21 milenii, schimbându-ºi doar formele de manifestare. Impactul cultural a fost, în linii mari, acelaºi în toate timpurile. Nou-veniþii au adus cu ei limbi ºi obiceiuri diferite, pe care, dupã caz, le-au impus. Romanii nu percepeau migraþiile ca fiind ceva complet nou. Faptul cã pentru cei care le ameninþau frontierele ei foloseau denumiri vechi – cum e cazul goþilor, numiþi „geþi” sau „sciþi”, al hunilor, pomeniþi ca „sciþi”, sau al francilor, numiþi „sicambri” – aratã cã, pentru ei, toate aceste neamuri erau la fel: erau barbare ºi se aflau dintotdeauna la hotare. Puþini au perceput faptul cã, pe fondul crizei profunde a imperiului, nou-veniþii erau mult mai îndrãzneþi ºi mai periculoºi decât predecesorii lor1. De altfel, preluând modelul grecesc, romanii le spuneau „barbari”, nume dat mai întâi celþilor, apoi germanicilor ºi, în fine, migratorilor veniþi din Asia. Dispreþul faþã de barbari a fost accentuat de conflictele din timpul expansiunii romane, cuceririle civilizaþiei romane fiind vãzute mai mult în termeni morali ºi culturali decât lingvistici sau etnici2. Iniþial, imperiul a avut resursele necesare pentru a face faþã atacurilor migratorilor. Sursele narative ne dau de înþeles cã romanii aveau tendinþa de a exagera proporþiile ameninþãrii barbarilor ºi considerau cã veneau asupra imperiului în numãr foarte mare. În realitate, migratorii, indiferent cã erau germanici sau asiatici, nu aveau armate numeroase. Cele mai optimiste estimãri considerã cã în miºcãrile asiatice nu erau implicaþi mai mult de 30.000 de oameni, iar în cele germanice nici un neam nu a depãºit 100.000 de oameni. ªi din punct de vedere tehnic imperiul stãtea mai bine. Armurile grele nu au fost abandonate în armatã decât dupã domnia lui Valens. Romanii aveau artilerie, precum ºi numeroase fortificaþii din piatrã, bine construite. Migratorii excelau, în schimb, în lupta cãlare3. Cauzele migraþiilor sunt complexe ºi greu de desluºit. La baza deplasãrilor de populaþii au stat atât motive politice, cât ºi economice, sociale, demografice sau chiar climatice. Unii cercetãtori considerã cã primele au fost cele mai importante. De fiecare datã când se observã o creºtere a presiunii politice ºi militare din partea marilor imperii, existã ºi un rãspuns din partea populaþiilor din exterior, nevoite astfel fie sã accepte supunerea, fie sã o refuze ºi sã intre în conflict cu puterea vecinã 4. Aceastã perspectivã nu poate fi exhaustivã. La motivele miºcãrilor de populaþii trebuie adãugate lentele creºteri demografice, care ar fi fãcut ca pãºunile folosite de nomazi sau terenurile agricole exploatate extensiv de populaþiile semisedentare sã nu mai fie suficiente, dar ºi des invocatele schimbãri climatice (miºcãrile de populaþie se suprapun, într-o anumitã mãsurã, cu perioadele de rãcire a climei). Numai întrepãtrunderea mai multor factori putea avea drept consecinþe aceste complexe deplasãri de populaþii, astfel încât nu credem cã trebuie sã absolutizãm vreunul dintre motivele enumerate. De asemenea, a fost amintit „efectul de domino”, care a avut, desigur, rolul sãu, deoarece echilibrul fragil dintre triburile de la marginile 1. Walter Goffart, „Rome, Constantinople, and the Barbarians”, The American Historical Review, 86, nr. 2, 1981, p. 277. 2. Pentru atitudinea faþã de barbari din Antichitate pânã în Evul Mediu, vezi W.R. Jones, „The Image of the Barbarian in Medieval Europe”, Comparative Studies in Society and History, vol. 13, nr. 4, 1971, pp. 376-407. De asemenea, Thomas S. Burns, Rome and the Barbarians: 100 B.C.-A.D. 400, Johns Hopkins University Press, Baltimore, 2003, pp. 309-373. 3. Guy Halsall, op. cit., pp. 144-146. 4. Este cazul Chinei, unde s-a fãcut o paralelã între dezvoltarea puterii ºi prestigiului dinastiei Han în China ºi creºterea ameninþãrii populaþiilor Hsiung-nu din apropiere (Rudi Paul Linder, „What was a Nomadic Tribe?”, Comparative Studies in Society and History, 24, nr. 4, 1982, pp. 699-700). 22 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU Imperiului Roman a fost afectat de venirea populaþiilor asiatice, a hunilor în special. Nu în ultimul rând, trebuie menþionate transformãrile care au avut loc în interiorul societãþii populaþiilor de la periferia imperiului, în special în rândul germanicilor ale cãror triburi s-au grupat în confederaþii1. Populaþiile germanice Încã din timpul lui Caesar, din motive politice, numele de „germani” a fost dat atât unor triburi care se înrudeau ca limbã ºi obiceiuri, cât ºi altora care nu aveau nici o legãturã cu primele, precum teutonii, un neam celtic amestecat. Autorii Antichitãþii târzii foloseau fãrã acurateþe termeni ca Germani, gentes Germani sau Germania, fãrã a avea cunoºtinþe detaliate ºi corecte despre aceste populaþii sau despre aºezarea lor geograficã. De altfel, populaþiile numite germanice nu aveau conºtiinþa legãturii etnice comune, situaþie ce a avut consecinþe pânã târziu, în epoca modernã. Folosirea sintagmei „neamuri germanice” este una de compromis, generatã de imposibilitatea identificãrii unui termen mai potrivit pentru a defini aceste realitãþi etnice eterogene 2. Triburile germanice nu au intrat în Imperiul Roman dintr-odatã3. În prima fazã, între imperiu ºi barbaricum au existat relaþii mai mult sau mai puþin paºnice. În zona renanã, mulþi germanici îºi ofereau serviciile economice sau militare, caracterul relaþiilor fiind unul sezonier, mulþi alþii ocupându-se cu negoþul. Pentru a-ºi asigura liniºtea la graniþã, romanii interveneau în problemele politice ale etniilor vecine, asigurându-ºi susþinãtori prin oferirea de daruri. De câteva secole, cursurile Rinului ºi Dunãrii reprezentau principalele rute comerciale din jumãtatea de nord a continentului. Pentru a ajunge la ele, germanicii s-au folosit de vãile râurilor ce legau Marea Balticã de interior (Elba, Vistula), care favorizau legãturile nord-sud ºi accesul cãtre Rin sau Dunãre. Goþii au avansat pe culoarul Vistula-Nistru, iar longobarzii au venit pe valea Elbei. De la începutul secolului al III-lea, neamurile germanice au început sã exercite presiuni la frontiere, în special la Dunãre. Încã din aceastã perioadã, cel mai dinamic trib germanic a fost cel al goþilor4. În anii 220 ºi 230, aceºtia s-au manifestat activ în regiunile de la nord de 1. Guy Halsall, „The Barbarian Invasions”, în op. cit., pp. 45-46. 2. Herbert Schutz, op. cit., pp. 1-3. 3. Printre lucrãrile noi pe tema vastului domeniu al migraþiilor germanice, amintim Hans-Werner Goetz, Jörg Jarnut ºi Walter Pohl (coord.), Regna and Gentes. The Relationship between Late Antique and Early Medieval Peoples and Kingdoms in the Transformation of the Roman World, Brill, Leiden, Boston, 2003, ºi Guy Halsall, op. cit. Ca sinteze, se evidenþiazã studiile lui Malcolm Todd, Peter Heather ºi I.N. Wood din The Cambridge Ancient History, vol. XIII, The Late Empire, pp. 461-535, ºi Roger Collins din The Cambridge Ancient History, vol. XIV, Late Antiquity: Empire and Successors, pp. 112-132. Dintre lucrãrile mai vechi amintim clasicele: Ferdinand Lot, Les Invasions germaniques. La Pénétration mutuelle du monde barbare et du monde romain, Paris, 1935, sau J.B. Bury, The Invasion of Europe by the Barbarians, Russell & Russell, New York, 1963, dar ºi Lucien Musset, The Germanic Invasions. The Making of Europe (A.D. 400-600), University Park, The Pennsylvania State University Press, 1975 (publicatã iniþial în francezã, în 1965), tradusã în limba românã sub titlul Invaziile, vol. 1, Valurile germanice, trad. de Ecaterina Lung; vol. 2, Al doilea asalt împotriva Europei creºtine, trad. de Ovidiu Cristea, Editura Corint, Bucureºti, 2002; ºi Pierre Riché, L’Europe barbare de 476 à 774, Sedes, Paris, 1989 (tradusã în limba românã sub titlul Europa barbarã din 476 pânã în 774, de Irina Cristea, Editura Corint, Bucureºti, 2003). În lucrarea de faþã vom folosi, pentru ultimele lucrãri amintite, ediþiile româneºti. 4. Pentru istoria goþilor, vezi H. Wolfram, History of the Goths, University of California Press, Berkeley, 1988, ºi P.J. Heather, Goths and Romans.  DE LA ANTICHITATE LA EVUL MEDIU ÎN EUROPA DE APUS (SECOLELE III-VIII) 23 Dunãre; în 238 este înregistratã prima lor incursiune la sud de fluviu, în Dobrogea, þinta lor fiind Histria. Un deceniu mai târziu, au pãtruns în imperiu, în provinciile balcanice; împãratul Decius a murit în 251, în timp ce încerca sã-i alunge înapoi în nord. În acest timp, frontierele din regiunea renanã ale imperiului au fost neglijate. La aceastã situaþie a contribuit ºi ameninþarea continuã exercitatã de Persia Sassanidã, care a fãcut ca atenþia împãraþilor sã se îndrepte în acea direcþie. Profitând de situaþie, alte triburi germanice, francii ºi alamanii, vor încerca – ºi vor reuºi – sã pãtrundã temporar în Imperiu1. Dupã faza de relaþii de tip schimb/incursiune ºi pradã ce a caracterizat secolele III-IV, raporturile dintre imperiu ºi germanici se schimbã radical începând cu ultima parte a veacului al IV-lea. Acum are loc strãpungerea de cãtre migratori a liniilor fortificate romane de pe Rin ºi cursurile superior ºi inferior ale Dunãrii ºi stabilirea acestora în aproape toate provinciile imperiului. Aºezarea germanicilor s-a fãcut în urma unor rãzboaie ºi în baza unor tratate (foedus) care le-au permis nou-veniþilor sã se instaleze ca „oaspeþi” (hospites) ai imperiului, în cadrul regimului cunoscut sub numele de hospitalitas. Acest regim, prin care imperiul renunþa practic în favoarea nou-veniþilor la cel puþin o treime din pãmânturile din anumite regiuni (ºi o treime din sclavi), încã nu este pe deplin înþeles. Unii istorici considerã deþinerea acestor teritorii de cãtre migratori o simplã posesiune, ºi nu un drept deplin de proprietate (Fustel de Coulanges, parþial Ferdinand Lot), în timp ce alþii sunt de pãrere cã germanicii deþineau cu titlu deplin pãmânturile cedate, o dovadã fiind legile pãstrate de la ei (J. Havet, Peter Heather). Interpretãri recente susþin cã regimul intitulat hospitalitas implica, de fapt, plata de cãtre deþinãtorii de pãmânt romani a unei treimi din taxe cãtre germanici (Walter Goffart). Însã nici una dintre teorii nu s-a impus, pentru cã terminologia izvoarelor dã de înþeles cã la fiecare neam în parte a existat atât o distribuþie a pãmânturilor, cât ºi plata de cãtre romani a unor taxe. Situaþia trebuie discutatã în mod particular, cu cercetarea fiecãrei etnii în parte2. * Ca situare, în primele secole dupã Christos, triburile germanice se aflau între Rin, cursul superior ºi cel mijlociu ale Dunãrii ºi Vistula, în sudul Scandinaviei ºi în nordul Mãrii Negre. Principala sursã privitoare la situaþia germanilor înainte de marea migraþie rãmâne scrierea De situ et origine Germanorum a istoricului roman Tacitus (redactatã în jurul anului 98 d.Chr.). Tacitus afirmã c㠄singura ºi cea mai de preþ avuþie” a germanilor era creºterea vitelor, dar tot el ne spune cã practicau agricultura extensivã ºi, pe coastele Mãrii Nordului ºi ale Mãrii Baltice, pescuitul ºi vânãtoarea. De-a lungul Rinului ºi Dunãrii, unele triburi germanice fãceau comerþ cu romanii. În primele secole dupã Christos au trecut la sedentarism, întemeindu-ºi sate; nu cunoºteau viaþa urbanã. Pe lângã activitãþile economice, una dintre îndeletnicirile principale ale germanicilor era rãzboiul, totodatã principala sursã a puterii pentru conducãtorii diverselor neamuri. Triburile erau în permanent conflict unele cu altele, luptând pentru supremaþie sau pentru 1. Michael Kulikowski, Rome’s Gothic Wars From the Third Century to Alaric, Cambridge University Press, Cambridge, 2007, pp. 27-30. 2. Pentru o discuþie asupra istoriografiei ºi pentru interpretãri, vezi Guy Halsall, op. cit., pp. 419-436. 24 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU impunerea unor obligaþii: plata unui tribut, acordarea de ajutor militar la nevoie etc. Faptul cã rãzboiul reprezenta un mod de viaþã pentru germanici a fãcut ca mobilitatea ºi adaptabilitatea sã reprezinte douã caracteristici principale ale acestor neamuri1. Germanii care intraserã în serviciul Romei erau singurii care se refereau la ei ca „germani”, sub influenþã romanã, în timp ce germanii liberi, de dincolo de graniþele imperiului, nu cunoºteau un nume colectiv prin care sã se defineascã, identificarea fãcându-se dupã numele tribului. În secolele I-II, existau cca 50 de triburi germanice, care, în veacurile urmãtoare, s-au împãrþit în trei mari ramuri: apuseanã, rãsãriteanã ºi nordicã sau scandinavã. Din cea dintâi fãceau parte francii (situaþi pe cursul inferior ºi cel mijlociu ale Rinului), alamanii (pe cursul superior al aceluiaºi fluviu), frizii (pe teritoriul Olandei de azi), saxonii (pe coasta germanã a Mãrii Nordului), anglii ºi iuþii (în Peninsula Iutlanda), longobarzii (între cursurile inferioare ale Wesserului ºi Elbei), hermundurii (între cursurile mijlocii ºi superioare ale aceloraºi fluvii), suabii (între Elba ºi Oder), marcomanii ºi quazii (în Boemia) ºi iuthungii (pe cursul superior al Dunãrii). De cea de-a doua ramurã aparþineau: herulii, rugii ºi scirii 2 (aºezaþi pe cursul inferior al Oderului), burgunzii ºi vandalii (hasdingi ºi silingi, pe cursurile mijlociu ºi superior ale Oderului), gepizii (între Oder ºi Vistula) ºi goþii (sedentarizaþi în nordul Mãrii Negre). Din a treia ramurã fãceau parte danii ºi suedezii (din sudul Peninsulei Scandinave)3. Marile miºcãri ale goþilor au afectat alte populaþii ºi au determinat, în secolele III-V, asocierea unor triburi în uniuni sau confederaþii. Izvoarele amintesc de formarea unei uniuni de triburi alamane (212), care domina cursurile superior ºi mijlociu ale Rinului ºi cel superior al Dunãrii; uniunea francilor era situatã la rãsãrit de aceasta (257), regrupatã în secolul al V-lea în douã uniuni de triburi: salicã (pe cursul inferior al Rinului) ºi ripuaricã (pe cursul mijlociu al acestuia); cea saxonã ocupa zona dintre Ems, cursul inferior al Elbei ºi regiunile Schleswig ºi Holstein (mijlocul secolului al III-lea); cea thuringã e menþionatã la sfârºitul secolului al IV-lea între cursul superior ºi cel mijlociu ale Elbei, cursul superior al Wesserului ºi cel superior al Dunãrii; cea bavarezã se afla în a doua jumãtate a secolului al V-lea în Bavaria de astãzi; cea frizonã era situatã în aceeaºi vreme în Olanda de astãzi. Uniunea de triburi gotã a migrat la sfârºitul secolului al II-lea ºi începutul celui urmãtor din sudul Scandinaviei spre nordul Mãrii Negre, între Nipru ºi Prut, unde se aflau în acea vreme sarmaþii, bastarnii, alanii ºi dacii; la începutul secolului al IV-lea, goþii erau divizaþi în douã uniuni de triburi: a ostrogoþilor (Greuthungi), la est de Nistru, ºi a vizigoþilor (Tervingi), la vest de acelaºi fluviu. Dintre toate confederaþiile enumerate mai sus, cele mai importante erau cele ale alamanilor, francilor ºi goþilor4. 1. Tacitus, Agricola and Germany, traducere de Anthony R. Birley, Oxford University Press, New York, 1999, pp. 38-40. 2. O interesantã teorie îi plaseazã pe sciri printre huni sau neamurile turcice, ºi nu în rândul populaþiilor germanice (vezi Robert L. Reynolds, Robert S. Lopez, „Odoacer: German or Hun?”, The American Historical Review, 52, nr. 1, 1946, pp. 36-44). 3. Informaþii privitoare la împãrþirea neamurilor germanice în secolul I d.Chr. ne oferã acelaºi Tacitus (Agricola and Germany, pp. 51-61). 4. Michael Kulikowski, op. cit., pp. 39-40, 111-112; o discuþie despre originea goþilor se aflã în capitolul „The Search for Gothic Origins”, pp. 43-70; Guy Halsall, „The Barbarian Invasions”, în op. cit., p. 45. Pentru explicarea numelor de Greuthungi-ostrogoþi, respectiv Tervingi-vizigoþi, s-au propus mai multe variante: pentru primul grup de nume, „oamenii de pe þãrmuri”, „goþii rãsãriteni” sau „strãluciþii”; pentru al doilea, „oamenii din pãduri”, „goþii apuseni” sau „înþelepþii” (Lucien Musset, op. cit., vol. 1, pp. 119-120).  DE LA ANTICHITATE LA EVUL MEDIU ÎN EUROPA DE APUS (SECOLELE III-VIII) 25 Majoritatea istoricilor considerã cã momentul decisiv care a determinat începutul trecerii germanicilor în Imperiul Roman a fost venirea hunilor în Europa. Pânã în a doua jumãtate a secolului al IV-lea, ameninþarea barbarã nu a fost atât de realã pe cât lasã sã se înþeleagã autorii romani. Nu putem considera cã neamurile germanice din nord doreau sã cucereascã imperiul. Faptul cã autoritatea imperialã în regiunile de margine devenea tot mai slabã a reprezentat un element de atracþie pentru aceste triburi. Întrucât nu mai primeau ajutor de la centru, elitele locale romane au început sã-ºi îndrepte tot mai mult cererile de ajutor cãtre germanici. Astfel, în regiunea adiacentã limes-ului, legãturile dintre cele douã pãrþi au devenit din ce în ce mai strânse, fapt ce a avut consecinþe politice asupra evoluþiei confederaþiilor amintite mai sus. Acestea s-au vãzut tot mai des ºi tot mai profund implicate în problemele din Imperiu1. În cãutare de noi pãºuni sau atraºi de strãlucirea Romei ºi de potenþialele prãzi de aici, hunii, neam de origine mongolã sau turcicã, au traversat, dupã 350, spaþiul de la nord de Marea Neagrã. În drumul lor, ei au distrus uniunea de triburi alanã, de origine iranian㠖 stabilitã între Don, Caucaz ºi Marea Caspic㠖, ºi au cucerit regatul Bosforului (din zona Mãrii de Azov), care era sub protectorat roman (370). În anul 375, uniunea de triburi ostrogotã, condusã de Ermanaric, a fost atacatã ºi distrusã de hunii conduºi de Balamber. Vizigoþii conduºi de Athanaric au încercat sã-i opreascã pe huni la Nistru (376), dar au fost nevoiþi sã se retragã în sudul teritoriului dintre Prut ºi Siret, unde au ridicat un val de apãrare („Valul lui Athanaric”). În 376, ei solicitau azil autoritãþilor romane de la Dunãre2. Deºi în istoriografie viziunea generalã asupra acestui eveniment este aceea a unei fugi generalizate a goþilor din faþa sãlbãticiei hunilor, cercetãrile recente aratã cã aceºtia din urmã nu au schimbat imediat sistemul de raporturi dintre triburi. Reinterpretarea cronologiei lui Ammianus Marcelinus, unul dintre izvoarele de cãpãtâi în aceastã privinþã, sugereazã cã hunilor le-au trebuit mai mulþi ani de lupte cu ostrogoþii pânã ce moartea lui Ermanaric ºi, apoi, cea a succesorului sãu, Vithimer, au determinat o parte a ostrogoþilor sã se refugieze la sud de Dunãre. Abia dupã încã douã decenii hunii au reuºit sã se impunã ca factor politic decisiv la hotarele imperiului3. De altfel, în toamna lui 376, doar o parte dintre vizigoþi au început sã se refugieze la sud de Dunãre, fiind urmaþi, la începutul anului urmãtor, de ostrogoþi; dupã patru ani, au plecat ºi cetele lui Athanaric. În calitate de federaþi (foederati), vizigoþii au fost aºezaþi în Moesia, unde foametea ºi impozitele i-au fãcut sã se rãscoale sub conducerea lui Frithigern (377); acesta a înfrânt armata romanã lângã Adrianopol, unde ºi-a gãsit moartea însuºi împãratul Valens (9 august 378). Noul împãrat, Theodosius, a izbutit sã potoleascã rãscoala, sã alunge la nord de Dunãre o parte dintre vizigoþi ºi sã-i aºeze pe ostrogoþi ca federaþi în Pannonia (380) ºi pe vizigoþi în Moesia (382) 4. Înþelegerile din 380-382 sunt considerate de majoritatea istoricilor ca fiind primele prin care unele grupuri de germanici primeau un statut semiautonom pe teritoriul imperiului. Cu toate acestea, nu sunt informaþii sigure dacã atunci a existat sau nu vreun tratat. Probabil cã la acea datã goþii nu au primit un statut juridic aparte, fiind doar acceptaþi oficial în imperiu. Acum li s-a dat pãmânt în zone nelocuite ºi au fost puºi sã plãteascã taxe; unii au intrat în armatã, alþii au devenit 1. Guy Halsall, op. cit., pp. 161-162. 2. P.J. Heather, Goths and Romans, pp. 122-156; Michael Kulikowski, op. cit., pp. 124-131. 3. P.J. Heather, „The Huns and the End of the Roman Empire”, pp. 5-11. 4. Michael Kulikowski, op. cit., pp. 133-153. 26 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU fermieri, iar în anii urmãtori s-au implicat tot mai mult în viaþa imperiului1. În 399, sub conducerea lui Alaric, vizigoþii care luptau deja în solda imperiului au obþinut permisiunea de a se aºeza în Iliria, pe care, dupã doi ani, o pãrãsesc îndreptându-se spre nordul Italiei (401), unde sunt înfrânþi, în anul urmãtor, de generalul roman de origine vandalã Stilicon (în bãtãlia de la Pollentia). Prin tratatul încheiat în 403, ei obþin încuviinþarea de a se stabili ca federaþi ai Imperiului Roman de Apus în regiunea dintre Dalmaþia ºi Pannonia. La puþin timp, în 405, ostrogoþii conduºi de Radagais jefuiesc Italia de Nord, dar sunt înfrânþi în anul urmãtor, la Fiesole, de acelaºi Stilicon. Dupã moartea generalului roman, vizigoþii pãtrund în Italia la sfârºitul anului 407. Ameninþã Roma de douã ori, reuºind sã cucereascã oraºul la 24 august 410, pe care îl supun timp de trei zile unui jaf sistematic. Potrivit lui P.J. Heather, atacul ar fi urmãrit sã-l forþeze pe Honorius sã încheie o nouã pace. Alaric încerca sã asigure recunoaºterea oficialã a poziþiei neamului sãu în cadrul imperiului, motiv pentru care a solicitat subsidii în aur ºi pãmânt lângã Ravenna; toate cererile sale au rãmas fãrã rezultat. Deoarece era prima cucerire a Romei de cãtre barbari, evenimentul a rãmas în memoria contemporanilor, mulþi punând la îndoialã, la acea vreme, destinul mãreþ al Cetãþii Eterne. În realitate, distrugerile au fost limitate. Alaric, care, la acea vreme, era magister militum ºi, probabil, þintea chiar demnitatea imperialã, poruncise ca locurile sfinte (ºi cei care se adãposteau în ele) sã fie cruþate. De aici, conducãtorul got s-a îndreptat spre sudul Italiei cu intenþia de a cuceri Africa, dar o furtunã i-a risipit corãbiile adunate. Dupã moartea sa, la sfârºitul anului 410, vizigoþii au strãbãtut Italia de la sud la nord, au trecut în Galia sudicã sub conducerea lui Athaulf (412) ºi, în anul urmãtor, au ajuns la Oceanul Atlantic2. Deºi în 415 vizigoþii ajunseserã în Spania, au fost rechemaþi în 418 în Galia de patricianul ºi viitorul împãrat Constantius, fiind aºezaþi între Loara ºi Garonne, în Aquitania Secunda. Stabilirea lor în Aquitania s-a fãcut în calitate de federaþi, fapt ce a ridicat unele semne de întrebare. Pânã în acel moment, triburile instalate sub acest statut primiserã doar teritorii de graniþã, misiunea lor fiind de a apãra imperiul de incursiunile altor barbari care veneau de dincolo de frontiere. Regiunea de sud a Galiei era situatã însã în inima imperiului, unde nu exista vreun pericol extern, astfel cã misiunea vizigoþilor aici a avut, probabil, legãturã cu o ameninþare din interior. Specialiºtii au identificat în aceastã ameninþare pe aºa-numiþii Bagaudae – grupuri înarmate, alcãtuite din diverse categorii de persoane: tâlhari, foºti sclavi, fermieri sau ciobani, ba chiar, dupã unii autori, foºti aristocraþi decãzuþi. Aceºtia luptau împotriva autoritãþilor locale, confiscau pãmânturile aristocraþilor din zonã, nemulþumiþi fiind de taxele tot mai mari3. Chiar dacã sunt menþionaþi încã din 286, cu timpul, Bagaudae au devenit tot mai periculoºi; în 409, în regiunea Armorica – unde aceste grupuri erau foarte active –, ei au înlãturat practic conducerea romanã. Vizigoþii au preluat o parte din domeniile unde au fost instalaþi, asumându-ºi în schimb obligaþia de a-i ajuta pe aristocraþii locali în lupta cu aceºti Bagaudae. Regiunea în care s-au aºezat se afla în jurul oraºului Toulouse, care va deveni mai târziu centrul regatului vizigot (Regnum Tolosanum)4. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoþii se aliazã cu romanii 1. Guy Halsall, op. cit., pp. 170-189. 2. P.J. Heather, Goths and Romans, pp. 206-224; Michael Kulikowski, op. cit., pp. 170-184. 3. Unii autori au încercat sã identifice o legãturã între aceºti Bagaudae ºi instituþia patronatului. O criticã a diverselor ipoteze emise pe aceastã temã o face John Drinkwater, „Patronage in Roman Gaul and the Problem of the Bagaudae”, în Andrew Wallace-Hadrill (ed.), Patronage in Ancient Society, Routledge, Londra, New York, 1989, pp. 193-201. 4. Herwig Wolfram, „The Goths in Aquitanie”, German Studies Review, 2, nr. 2, 1979, pp. 154-157.  DE LA ANTICHITATE LA EVUL MEDIU ÎN EUROPA DE APUS (SECOLELE III-VIII) 27 împotriva hunilor, având o contribuþie importantã în oprirea acestora în 451, la Câmpiile Catalaunice (sau Campus Mauriacus), luptã în care Theodoric ºi-a pierdut viaþa. Din sudul ºi centrul Galiei, vizigoþii s-au extins spre Spania ºi au format, sub fiul lui Theodoric, Euric (466-485), unul dintre cele mai puternice regate barbare din vestul Europei1. * În decembrie 405 sau 406, vandalii ºi suevii2, însoþiþi de alani, trec Rinul ºi ocupã Mainz, Trier ºi Reims. Evenimentul a fost comparat cu trecerea Dunãrii de cãtre goþi, în 376, fiind vãzut, de regulã, ca un moment simbolic pentru a dovedi incapacitatea imperiului de a-ºi mai apãra hotarele naturale în faþa migratorilor. Cercetãrile recente nuanþeazã aceste interpretãri ºi aratã cã la originea acestor miºcãri de neamuri au stat nu numai presiunile exercitate dinspre stepele nord-dunãrene de cãtre huni, ci ºi atragerea ºi implicarea germanicilor în rãzboaiele civile din interiorul imperiului3. Deºi trecuserã în Galia de Nord în 405 sau 406, neamurile amintite mai sus pornesc spre sud abia în 409-410, fiind solicitate de rebelul Gerontius în luptele cu un alt uzurpator, Constantin al III-lea. Dupã ce au jefuit Galia, triburile vandalilor, suevilor ºi alanilor trec Pirineii ºi ajung în Peninsula Ibericã4. Venirea lor a accentuat dezastrul din aceastã provincie a imperiului, mãcinatã deja de un rãzboi civil. Cu acordul generalului Gerontius, care acþiona în numele uzurpatorului Maximus, o parte din teritoriile Spaniei au fost luate de nou-veniþi: vandalii hasdingi ºi suevii s-au aºezat în nord-vest în Galicia, vandalii silingi în sud, în Baetica, iar alanii au ocupat provinciile centrale Lusitania ºi Carthaginiensis (cca 411). Numai, Tarraconensis a rãmas sub stãpânire romanã. În deceniile urmãtoare, romanii ºi aliaþii lor au preluat controlul asupra alanilor ºi vandalilor silingi, în timp ce ºeful tribului hasdingilor, Gunderic, a luat conducerea vandalilor rãmaºi liberi5. În Spania, vandalii s-au iniþiat în tehnicile navigaþiei, devenind piraþi redutabili, motiv pentru care s-au orientat repede spre jefuirea insulelor din vestul Mediteranei. Dupã ce au stat douã decenii în Peninsula Ibericã, ei trec sub conducerea fratelui lui Gunderic, Genseric (Gaiserich) (428-477), în nordul Africii (mai 429), unde au devenit federaþi ai Romei, în 435. S-au revoltat patru ani mai târziu, reuºind sã cucereascã în scurt timp partea de nord-vest a Africii romane; îºi impun totodatã stãpânirea în insulele Baleare, Corsica ºi Sardinia. Ocuparea Cartaginei, în 439, a avut consecinþe grave pentru Imperiul Roman, deoarece din aceste teritorii se strângeau importante taxe ºi se aduceau grâne la Roma6. 1. Roger Collins, Visigothic Spain, 409-711, Blackwell Publishing, Malden, Oxford, 2004, pp. 26-37. Pentru Spania din perioada Antichitãþii târzii, vezi Michael Kulikowski, Late Roman Spain and its Cities, Johns Hopkins University Press, Baltimore, Londra, 2004. 2. Din secolul al V-lea, numele de „suevi” este dat în izvoare unui grup de neamuri germanice în rândul cãrora intrau quazi, marcomani, alamani, probabil ºi hermunduri sau longobarzi. Au urmat direcþii diferite în cadrul migraþiilor ºi numai cei care au ajuns în Spania au pãstrat acest nume generic (Peter J. Heather, The Fall of the Roman Empire, p. 195). 3. Michael Kulikowski, „Barbarians in Gaul, Usurpers in Britain”, Britannia, nr. 31, 2000, pp. 325-345. Acelaºi autor plaseazã traversarea Rinului de cãtre migratori la 31 decembrie 405 (ibidem, pp. 326-331). 4. Ibidem, pp. 337-338. 5. Bernard S. Bachrach, A History of the Alans in the West. From Their First Appearence in the Sources of Classical Antiquity Through the Early Middle Ages, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1973, pp. 55-57. 6. Trecerea vandalilor în nordul Africii s-ar fi fãcut, potrivit lui Procopius ºi Iordanes, la cererea lui comes Africae, Bonifatius, care le-ar fi promis împãrþirea Africii romane în schimbul unui ajutor în luptele 28 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU Despre organizarea vandalilor nu se ºtiu multe lucruri. Spre deosebire de alte neamuri germanice importante, vandalii nu au lãsat nimic scris despre ei; nici o lege a lor nu s-a pãstrat. Singurele mãrturii în ceea ce îi priveºte provin de la duºmanii lor ºi sunt foarte subiective ºi incomplete. La fel ca în cazul goþilor, numele de vandali era un nume colectiv, atribuit unui grup de triburi în care intrau hasdingi, silingi, dar ºi alani. Majoritatea populaþiei vandalilor s-a aºezat în Africa proconsularã, în jurul Cartaginei, o mare parte a pãmânturilor autohtonilor fiind confiscate. Spre deosebire de ostrogoþi sau vizigoþi, vandalii au adoptat un mod de conducere care se baza aproape în întregime pe forþã, neacceptându-i pe romani în funcþii de conducere. Sistemul de organizare provincialã a dispãrut, instituþiile romane supravieþuind doar sumar, la nivelul populaþiei locale1. Între aceasta ºi cuceritori s-a instalat o prãpastie, accentuatã de arianismul vandalilor. Faptul cã Italia era relativ aproape, iar relaþiile cu Constantinopolul erau facilitate de legãturile maritime au întreþinut în rândul romanilor speranþa unei reinstaurãri a autoritãþii imperiului2. În tot restul domniei, Genseric s-a ocupat cu atacarea ºi jefuirea teritoriilor învecinate, în special a Italiei ºi insulelor Mediteranei. În 455, Roma a fost jefuitã din nou. Dupã moartea regelui, vandalii s-au liniºtit, iar romanizarea a înregistrat progrese. Regele Hilderic a apelat la sprijinul împãratului de la Constantinopol ºi a renunþat la politica împotriva creºtinilor care nu erau ºi arieni. Dupã înfrângerea într-o bãtãlie purtatã împotriva triburilor maure din nordul Africii, a fost întemniþat ºi înlocuit cu Gelimer. Disputele interne ºi fragilitatea construcþiei politice realizate de vandali au permis intervenþia conducãtorilor Imperiului Roman de Rãsãrit, care urmãreau refacerea statului roman. Iustinian a cerut reinstalarea lui Hilderic, însã a fost refuzat; generalul Belizarie a ocupat în perioada 533-534 o mare parte din nordul Africii; Gelimer a fost prins ºi deportat cu o parte din rãzboinicii sãi în Asia, ieºind fãrã urmã din istorie. Efectele cuceririi vandale asupra Africii romane au fost negative: vârfurile societãþii romane au pierit sau au emigrat în Italia sau la Constantinopol, iar romanitatea a suferit o gravã loviturã. Recuperarea „bizantin㔠nu a fãcut decât sã pregãteascã terenul pentru viitoarea cucerire arabã3. * În 406, burgunzii, care veneau de pe Vistula mijlocie, ajung la vest de Rin, în regiunea din aval de Koblenz. În 411, ei au intrat în serviciul facþiunii romane conduse de uzurpatorul Jovinus, iar în 413 au încheiat un foedus cu Honorius, împãratul legitim, care le-a acordat „partea cea mai apropiatã de Rin a Galiei”. Încercãrile lor de a se extinde în Belgia le-au atras ostilitatea lui Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i þine departe de Galia nordicã. Tot el a hotãrât apoi aºezarea burgunzilor în pentru putere cu curtea de la Ravenna. Aceastã variantã este contrazisã de unii specialiºti, care considerã cã vandalii au trecut aici cu scopul de a jefui, speculând disputele interne romane (A.H. Merrills, Vandals, Romans and Berbers: New Perspectives on Late Antique North Africa, Ashgate, Burlington, 2004, pp. 49-53). 1. J.H.W.G. Liebeschuetz, „«Gens» into «Regnum»: the Vandals”, în Regna and Gentes..., pp. 58-72. 2. Izvoarele pomenesc despre episcopi arieni ai vandalilor (sacerdotes), nu însã ºi despre episcopi în oraºe (Ralph W. Mathisen, „Barbarian Bishops and the Churches «in Barbaricis Gentibus» During Late Antiquity”, Speculum. A Journal of Medieval Studies, vol. 72, nr. 3, 1997, pp. 686-688). 3. J.H.W.G. Liebeschuetz, op. cit., pp. 81-83.  DE LA ANTICHITATE LA EVUL MEDIU ÎN EUROPA DE APUS (SECOLELE III-VIII) 29 estul Galiei, pentru a lupta cu alþi germanici, consideraþi mai periculoºi, alamanii, se pare duºmanii lor tradiþionali1. În anul 443, burgunzii au încheiat cu romanii un alt foedus, mai avantajos, prin care se aºezau în Sapaudia, adicã foarte probabil în partea de limbã francezã a Elveþiei de astãzi ºi în sudul Munþilor Jura de lângã Geneva. Aici, ei s-au comportat ca federaþi-model, luptând în 451 împotriva lui Attila, iar în anul 456 împotriva suevilor din Spania. Ulterior, au ocupat Lyonul ºi s-au extins în regiunea Ronului spre sud, preluând Die (cca 463) ºi Vaison (puþin înainte de 474), ºi spre nord, unde au ocupat Langres (înainte de 485). În jurul anului 495, acest al doilea regat burgund se întindea de la Champagne, în sud, pânã la Durance ºi Alpii Maritimi2. Izvoarele pãstrate permit reconstituirea în mai bunã mãsurã decât la vandali a modului în care era organizat statul burgund. Existau douã reºedinþe: regele rezida la Lyon, iar moºtenitorul sãu la Geneva. Regatul cuprindea douã neamuri, germanici ºi romani, însã statutul celor din urmã era aproape acelaºi cu cel al burgunzilor. Familia regalã burgundã nu pare sã aibã o legãturã exclusivã nici cu creºtinismul arian, nici cu biserica „catolic㔠(un termen care trebuie luat, aici, în sensul conformitãþii cu doctrina creºtinã oficialã). Se observã cã, de obicei, regii erau arieni, iar soþiile lor, ca sã spunem aºa, catolice. Hilperic I (473-cca 480), fondatorul regatului de la Lyon, era arian ºi s-a cãsãtorit cu o catolicã; el i-a protejat pe cãlugãrii din Jura ºi a fost prieten cu episcopul de Lyon. Gundobad (sau Gundobald, cca 473/474-516), nepot de frate al lui Hilperic ºi conducãtor asociat, s-a comportat aproape ca un roman, fiind comandant de rang superior în Italia ºi, mai târziu, moºtenitorul patricianului Ricimer, „fãcãtorul de împãraþi”. La rândul sãu, Gundobad a aºezat pe tron doi împãraþi – Olybrius, în 472, ºi Glycerius, în 473 –, dar nu a aspirat la un titlu mai înalt decât cel de patricius, pe care l-a obþinut de la primul dintre aceºti împãraþi-marionetã. Atât de mare a fost influenþa lui Gundobad încât a ajuns sã fie identificat cu regatul pe care l-a condus, care i-a luat numele. În izvoare, pânã la jumãtatea secolului al VI-lea, teritoriul burgund apare ca „regatul lui Gundobad”, pentru ca abia în 552 toponimul Burgundia sã fie folosit pentru prima datã într-o scrisoare trimisã de la Milano împãratului Iustinian3. Distribuþia populaþiei burgunde, în numãr de maximum 80.000 de oameni, a rãmas în cadrul regulilor sistemului de hospitalitas ce fusese impus prin tratatul din 443, reînnoit, pentru teritoriile de pe Ron, în 456, cu consensul senatorilor romani. S-a considerat mult timp cã burgunzii, în calitate de hospites ai romanilor, ar fi primit douã treimi din pãmânturi ºi o treime din sclavi, fiind nevoiþi sã împartã cu romanii jumãtate din pãmânturile defriºate. Mai nou, se crede cã, probabil, ei nu au primit efectiv loturile de pãmânt (terra sortis), ci doar dreptul de a ridica impozite de pe acestea; pentru aceste pãmânturi, indiferent cã le deþineau sau numai le impozitau, burgunzii aveau obligaþii militare faþã de rege4. Aºezãrile burgunde, desemnate de toponimele terminate în -ingos (franc. -ans sau -ens), se concentreazã în partea de limbã francezã a Elveþiei de astãzi, în Munþii Jura ºi în câmpia râului Saône; ele sunt rare în Savoia ºi Burgundia ºi aproape inexistente la sud de râul Isère. Limba lor a continuat sã supravieþuiascã pânã în secolul al VII-lea, iar sentimentul de neam a rãmas puternic pânã în secolul al X-lea5. 1. Guy Halsall, op. cit., pp. 242-245. 2. Detalii la Justin Favrod, Les burgondes. Un royaume oublié au cœur de l’Europe, PPUR, Lausanne, 2002, pp. 57-87. 3. Ibidem, p. 132; Peter J. Heather, The Fall of the Roman Empire, pp. 425-426. 4. Guy Halsall, op. cit., pp. 428-429; Pierre Riché, op. cit., p. 52. 5. Lucien Musset, op. cit., vol. 1, pp. 145-146. 30 O ISTORIE A EUROPEI DE APUS ÎN EVUL MEDIU Legea burgundã (Lex Burgundionum, Liber Constitutionum sau Lex Gundobada, numitã în francezã La loi Gombette, dupã Gundobad) este unul din primele coduri de legi barbare pe care îl cunoaºtem. Spre deosebire de alte legi germanice, aceasta se adresa ºi populaþiei locale romane, care plãtea aceleaºi amenzi ca ºi burgunzii; cãsãtoriile mixte erau posibile, la fel portul armelor pentru toþi oamenii liberi. Totuºi, Gundobad a promulgat un cod de legi separat ºi pentru galo-romani, Lex Romana Burgundionum, care trata chestiuni de ordin penal, privat