Neuro- partial! PDF

Neuropsihologie – Seminar – Parțial  Neuropsihologie – Curs - Parțial Sistemul Nervos Central (SNC) - Are o structură etajată, formată din componente cu vârste filogenetice diferite, care însă nu trebuie văzute ca părți separate, izolate ci inerconectate într-u...

Neuropsihologie – Seminar – Parțial  Neuropsihologie – Curs - Parțial Sistemul Nervos Central (SNC) - Are o structură etajată, formată din componente cu vârste filogenetice diferite, care însă nu trebuie văzute ca părți separate, izolate ci inerconectate într-un întreg. Legătura dintre etajele superioare ale SNC (emisferele cerebrale) și diferite părți ale corpului se realizează prin intermediul etajelor inferioare (măduva spinării). Segmentele SNC sunt: ▪ Măduva spinării; ▪ Trunchiul cerebral: o Bulb o Punte o Mezencefal ▪ Cerebelul; ▪ Diencefalul; ▪ Emisferele cerebrale. SNC este specializat în recepționarea, transmiterea și prelucrarea tuturor excitațiilor din mediul intern și extern. Rolul esențial al SN este de a face legătura dintre organism și exterior, precum și de a coordona și regla activitatea tuturor țesuturilor, organelor și organismelor ce alcătuiesc corpul. El primește toate excitațiile din mediul extern, precum și cele din diferite părți ale corpului. În raport cu aceste două funcții, împărțim SN în: - Sistem Nervos somatic – asigură legătura organism-mediu extern; - Sistem Nervos vegetativ – coordonează funcționarea organelor interne. Sistemul Nervos Somatic: o Sistem Nervos Central – organe nervoase în craniu (encefal) și în canalul vertebral (măduva spinării). o Sistem Nervos Periferic – nervi cranieni, nervi spinali. Sistemul Nervos Vegetativ porțiune centrală (situată în trunchiul cerebralși măduva spinării) porțiune periferică (alcătuită din ganglionii vegetativi și din fibre nervoase vegetative) Atât encefalul cât și măduva spinării sunt învelite de niște membrane numite meninge, cu rol trafic și de protecție. Microscopic, SNC este format din substanță cenușie și substanță albă. Substanța cenușie este situată interior sub forma unei coloane compacte la nivelul măduvei și fragmentate la nivelul trunchiului cerebral. Emisferele cerebrale și cerebelul au substanța cenușie atât la exterior (scoarță/cortex), cât și la interior, sub formă de nuclei. Substanța albă este situată la exterior, cu excepția emisferelor cerebrale și a cerebelului, unde se situează sub cortexul acestora Țesutul nervos: SNC microscopic – eterogen, arhitectural, structural - Celule nervoase (neuroni 86miliarde) - Celul gliale (neuroglice) - Celule neurosecretorii 75-80% sunt celule gliale, care sunt de 6-10 ori mai multe decât neuronii. Celulele gliale - Constituie neuroglia = un țesut special interstițiar(=spatiu intercelular) al SN. Neuroglia reprezintă o masă metabolică ce ajută la funcționarea neuronilor, contribuind la activitatea acestora în următoarele domenii: 1. Suport structural – susține neuronii precum o plasă; 2. Rol în barieră hemato-encefalică – legătura dintre vase și neuroni; 3. Rol în nutriție; 4. Rol în metabolismul neuronal – aduce ce e bun și elimină ce e rău; 5. Reglator al microcirculației – vasele de sânge se pot strânge sau se pot relaxa; 6. Cerebrale – se controlează nivelul de sânge care ajunge la neuroni; 7. Reglator sinaptic – a spațiului dintre neuroni; 8. Rol în formarea mielinei – ajută la somn, memorie, învățare, etc. = subtanța albă care se depune pe marginile neuronilor și ajută la funcțiile creierului Acestea au la bază modificări ale celulelor gliale, cu efect asupra neuronilor. Neuronii SN reprezintă o complexă rețea neuronală care are o serie de caracteristici, printre care amintim - Plasticitatea - Fiabilitatea = probabilitatea ca rețeaua, în cursul realizării unei sarcini, să nu comită nici o eroare = se consideră eroare atunci când S nu poate să execute o anumită operație sau o execută în mod greșit. Marea fiabilitate a SN - organizat pe principiul unui suport structural de elemente montate în paralel. Fiecare element este însoțit de un număr de elemente de rezervă = grupul de rezervă. De câte ori elementul cade în pană, el este înlocuit printr-un element de rezervă – grupul de rezervă se depopulează treptate = îmbătrânirea și moartea neuronilor. SN este o rețea neuronală pe 3 nivele: a. F. Elementară – măduva b. F. Integrativă subcorticală – (nucleii bazali, diencefal, substanța reticulată,nucleul roșu, tuberculii cvadrigemeni, cerebelul,oliva bulbară) c. F. Integrativă corticală(activitatea nervoasa superioara)  La baza activității nervoase stă reflexul, care la rândul său are: ▪ O structură – arc reflex ▪ O funcție – act reflex. Arc reflex - Receptor - Cale aferentă - Centru nervos - Cale eferentă - Efector Receptorii au proprietatea de a recepționa modificări fizice și chimice din: o Mediul intern (interoceptori): În vase de sânge – visceroceptori În oase – proprioceptori În articulații – proprioceptori În mușchi – proprioceptori În tendoane – proprioceptori În organe – visceroceptori o Mediul extern (exteroceptori): ▪ Piele – receptori tactili ▪ Mucoasa linguală – receptori gustativi ▪ Retină – receptori vizuali ▪ Urechea internă – receptori auditivi ▪ Mucoasă nazală – receptori olfactivi Calea aferentă e alcătuită din unu sau mai mulți neuroni. Aceștia transportă influxul nervos de la receptori la centrii nervoși de receptare. Centrul nervos – măduva spinării, bulb, punte, pedunculi cerebrali, diencefal, scoarță cerebrală – toți sunt centrii nervoși care prelucrează informația primară de la receptori elaborează răspunsuri adecvate. Calea eferentă e alcătuită din unu sau mai mulți neuroni. Aceștia transmit sub forma de influx nervos, comenzile elaborate de la centrii nervoși către organele efectuare care execută comanda. Organele efectuare sunt musculatura scheletului și musculatura viscerală – răspund prin contracție/secreție la comenzi. Măduva spinării - Este cea mai veche filogenetic și cea mai simplă d.p.d.v. funcțional componentă a SNC. - Are forma unui canal cilindric ușor turtit anteroposterior. - Diametru mediu = 10 mm.  - La nivelul intumescențelor, diametrul e m. Mare cu 3-4 mm. - Are o lungime de 70 de cm: o 25 – Filum Terminale o 45 – Măduva propriuzisă - Cântărește 28-30g. - Este extrem de friabilă și are o culoare gălbuie. Măduva spinării se întinde de la C1 la L1, unde se termină printr-o formațiune conică – con terminal – cu vârful orientat în jos, și de unde se continuă cu filum terminale, care se întinde până la vertebra CO2. Pe traseul său, măduva spinării prezintă două umflături: o Intumescența cervicală (C4-T1) o Intumescența lombară (T10-L2) Acestea se datorează centrilor nesvoși ce definesc membrele. Măduva spinării corespunde ca lungime canalului vertebral până în luna a 3-a intrauterină. La nou născut, ea se termină la nivelul celei de-a doua vertebre lombare. Din cauza lipsei de corespondență dintre lungimea coloanei vertebrale și cea a măduvei spinării și pentru că fiecare nerv spinal poate să părăsească canalul vertebral doar prin orificiul corespunzător, rădăcinile nervilor rahidieni (spinali) au o poziție din ce în ce mai oblică, până în regiunile lombare și sacrale, ele devenind verticale. Rădăcinile nervilor spinali din regiunile L., S. și CO. care coboară vertical, însoțesc filum terminale și alcătuiesc coada de cal. Măduva spinării este împărțită în 4 regiuni: ▪ Cervicală ▪ Toracală ▪ Lombară ▪ Sacrală. Din aceste regiuni pornesc 31 de perechi de nervi: Regiunea cervicală = C1 – C6 – 8 perechi de nervi cervicali Regiunea toracală = C6 – T9 – 12 perechi de nervi toracali Regiunea lombară = T9 – T12 – 5 perechi de nervi lombari, 5 perechi de nervi sacrali Regiunea sacrală = T12 – L2 – 1 pereche de nervi coccigieni Fisura mediană anterioară se numește sanț median anterior, are o lungime de 3 mm și este mai lat și mai adânc decât sanțul median posterior. Fisura mediană posterioară se continuă spre interior cu septul median posterior, format din celul gliale. Șanțurile laterale posterioare >>> sunt cele prin care pătrund în măduvă rădăcinile posterioare și senzitive ale nervilor spinali. Șanțurile laterale anterioare >>>sunt cele prin care ies din măduvă rădăcinile anterioare ale nervilor spinali. Substanța cenușie este dispusă la interior și seamănă cu litera „H” sau cu un fluture.  În mijloc se observă canalul central/ependimal, în jurul căreia se află comisura cenușie. Cornul posterior are rol senzitiv, este îngust și alungit. Ajunge până la periferia măduvei și este format din bază, col și cap. Cornul anterior este scurt și gros și are rol motor. Are o bază spre centrul măduvei și un cap voluminos și neregulat spre exteriorul acesteia, dar se menține la distanță de periferia măduvei ********************************************** Măduva spinării are două funcții: Funcție de conducere și Funcție de centru reflex. 1. Funcția de conducere Funcția de conducere se realizează prin tracturi/căi ascendente (senzitive) sau descendente (motorii) Tracturile ascendente A. i. Tractul spino-talamic anterior Tractul spino-talamic anterior conduce senzibilitatea tactilă protopatică (grosieră). Informațiile sunt culese de la exteroceptori prin dendrita protoneuronului, până în ganglionul spinal. Axonul protoneuronului pătrunde în măduvă, unde face sinapsă cu deutoneuronul în vârful cornului posterior. De aici, axonul deutoneuronului trece în cordonul anterior de substanță albă, pe partea cealaltă, unde își schimbă direcția la 90 de grade și urcă la talamus. Protoneurom > sinapsa > deutoneuron A. ii. Tractul spino-talamic lateral Tractul spino-talamic lateral conduce sensibilitatea termo-algezică. Inforomațiile legate de temperatură și de durere sunt culese de către dendritele protoneuronului din ganglionul spinal, de la nivelul exteroceptorilor. Prin axonul protoneuronului, informația ajunge la măduvă, unde se face sinapsa cu deutoneuronul aflat în cornul posterior. Axonul deutoneuronului trece în substanța  albă din cordonul lateral al acesteia de partea opusă, își schimbă direcția la 90 de grade și ajunge apoi la talamus. B. Tracturi spino-cerebrale Informațiile primite de la proprioceptori sunt preluate de dendritele protoneuronului din ganglionul spinal și transmise apoi până în măduvă, unde realizează sinapsa cu deutoneuronii din cornul posterior – coloana veziculară Stilling-Clark – sau din nucleul lui Bechterev. Axonii deutoneuronului din coloana veziculară Stillin-Clark tren în cordonul lateral de substanță albă de aceași parte, își schimbă direcția la 90 de grade și formează tractul spino-cerebelos posterior al lui Fleching și se îndreaptă spre cerebel. Axonii deutoneuronului din nucleul lui Bechterev trec în substanța albă de pe partea opusă, în cordonul lateral al substanței albe, își schimbă unghiul la 90 de grade și constituie tractul spino-cerebelor anterior al lui Gauber. Acesta se îndreaptă spre cerebel și ajunge în cerebel de aceași parte de unde a plecat, după ce la nivelul mezencefalului suferă o a doua încrucișare, care o anulează pe prima. C. Tracturi spino-bulbare – Goll și Burdach Axonii lungi ai protoneuronului din ganglionul spinal pătrund în măduvă fără să facă sinapsă și constituie tracturile spino-bulbare Goll și Burdach, care merg mai departe până în bulb și abia aici fac sinapsă cu deutoneuronii reprezentați de nucleul Goll și nucleul Burdach din etajul bulbar al trunchiului cerebral. Axonii deutoneuronului trec de partea opusă, formând o... și se îndreaptă spre talamus Tracturile descendente A. Tracturile cortico-spinale Tracturile cortico-spinale pot fi directe sau încrucișate. Ele își au originea în scoarța cerebrală și anume în zona motorie a acesteia, din girusul precentral și versantul anterior al șantului central Rolando. De la origine, fibrele care constituie tracturile cortico-spinale coboară până la nivelul bulbului, de unde 20% coboară mai departe direct până în cordonul anterior al substanței albe, sub denumirea de tract cortico-spinal anterior/piramidal direct, în timp ce 80% se  încrucișeazî la nivel bulbar, coboară în cordonul lateral de substanță albă sub numele de tract cordico-spinal lateral/piramidal încrucișat. TPD se distribuie la neuronii somato-motori de partea opusă și în foarte mică măsură la neuronul somato-motor de aceași parte. La nivelul măduvei, TPI este direct și TPD este încrucișat. De fapt, ambele tracturi piramidale sunt încrucișate, mergând de la cortexul cerebral dintr-o parte, la neuronii somato-motori de partea opusă. Deosebirea constă în faptul că 80% dintre fibre trec pe partea opusă la nivelul bulbului, iar ceilalți 20% trec pe partea opusă la nivel medular, 2. Funcția reflexă - Se bazează pe arcul reflex care poate fi simplu sau complex. Arcul reflex medular simplu e lipsit de neuroni intercalari, în structura sa fiind doar doi neuroni: o 1 senzitiv – ganglionul spinal o 1 motor – cornul anterior al subst. cenușii. Centrii nervoși vegetativi sunt formați din neuronii vegetativi din coarnele laterale și determină activitatea musculaturii netede și activitatea glandelor. În arcul reflex medular, conducerea influxului nervos se face în sens unic. Reflexele somatice pot fi: a. Reflexe scurte: Reflexul flexiune – de ex: strângerea pumnului Reflexul de extensiune – deschiderea pumnului Reflexul de flexiune și extensiune încrucișatîă – strângerea pumnului în același timp cu deschiderea brațului Reflexele cutanate b. Reflexe lungi: Scărpinare Ștergere Pășire c. Reflexe osteotendinoase - Monosinaptice, cu doar 2 neuroni, fără neuroni intercalari. Pot fi: o Reflexul stiloradial: C5-C6 – degetul mare de la mână o Reflexul picipital: C5-C6 – biceps o Reflexul tricipital: C7-C8 – triceps o Reflexul cubitopronotor: C7-C8-T1 – pronație – supinație = mișcarea de întoarecere a mâinii la nivelul cotului o Reflexul rotulian: L2-L3-L4 – rotula o Reflexul ahilian – L5-S2 – tendonul lui ahile. Diminuarea sau abolirea reflexelor osteotendinoase se întâlnește în suferința sau întreruperea ascului reflex. Exagerarea reflexului indică o leziune piramidală.  Reflexele vegetative sunt: a. Reflexul de micțiune - Relaxarea sfincterului vezicii urinare – contracția musculaturii vezicii – expulzia urinei - Reflexul e controlat de centrii nervoși superiori din punte, hipotalamus și scoarță - La copiii sub 3 ani la care fasciculele piramidale nu sunt mielinizate, reflexul de micțiune se produce automat, fără să fie influențat în mod voluntar de activitatea scoarței cerebrale și de ceilalți centrii nervoși. b. Reflexul de defecație - Relaxarea sfincterului anal – relaxarea musculaturii colonului, respectiv a rectului. - Se află sub controlul scoarței cerebrale - La copii, reflexul nu este sub control voluntar și se produce în mod automat datorită activității reflexe a măduvei spinării c. Reflexul de erecție (comandat vegetativ parasimatic – S2-S3) și de ejaculare (comandat vegetativ simpatic – L1-L2) Trunchiul cerebral Trunchiul cerebral este format din 3 părți: - Bulbul rahidian - Puntea lui Varolio - Mezencefalul Toate acestea au funcții reflexe, de conducere și de integrație. I. Bulbul rahidian sediul centrilor nervoși responsabili de realizare funcțiilor vitale (centri respiratori, centri cardiovasculari) funcțiilor digestive (centrul salivației, masticator,deglutiției) și reflexelor de protecție (centrul strănutului, tusei, vomei). - Este un segment inferior al trunchiului cerebral, el continuând măduva iar între cele două neexistând o linie de demarcație precisă. - Are forma unui con, cu baza mică în joc și baza mare în sus. - Limita inferioară se află sub decusația piramidelor iar limita superioară este reprezentată de sanțul transversal bulbo-pontin. Fisura mediană anterioară de la nivelul măduvei se continuă la nivel bulbar până la șanțul bulbo-pontin și se numește șanț median anterior. Cordoanele anterioare ale măduvei sunt mai proeminente la nivel bulbar, și se numesc piramide bulbare. Acestea se termină la șanțurile laterale bulbare Lateral de ele se află cordoanele laterale. Cordoanele laterale bulbare le continuă pe cele medulare și prezintă în partea de sus olivele bulbare. Acestea prezintă în față și în spate două spații: șanț preolivar și șanț retro-olivar.  Fata Posterioară a bulbului are o configurație foarte diferită de cea aterioară. Cordonul central ependimal se continuă la nivelul bulbar în jumătatea inferioară nemodificat. Se lărgește în jumătatea superioară formând ventriculul IV, care va continua și pe fața dorsală a punții. Pe fața posterioară găsim: - 3 perechi de nuclei – Goll, Burdach și Rolando - 3 perechi de tracturi – Goll, Burdach și cordonul lateral. Structura internă - Substanța cenușie e dispusă la interior (în prima jumătate a bulbului) iar în jumătatea superioară nu o să mai fie un întreg ci sub formă de nuclei. Nuclei motori: Nucleul ambiguu – n. IX, X, XI. Nucleul hipoglosului – n. X. Nuclei senzitivi: Nucleul solitar – n. X, IX, VII bis. Nucleul senzitiv al nervului trigemen – n. V. Nuclei vegetativi: Nucleul dorsal al vasului – X. Nucleul salivator inferior – IX. Nuclei proprii ai bulbului: Nucleul subst. reticulate. Nuclei olivari Nucleul Goll Nucleul Burdach Funcțiile bulbului – funcția de conducere (toate tracturile) și funcția de centru reflex. Centrii simplii: - Reflexul de tuse – N. Vag XII - Reflexul de strănut – N. Trigemen V - Reflexul de glutiție – N. IX, X. - Reflexul de vomă – N. Vag. - Reflexul de salivație – N. V, IX. Centrii automați Reflexele respiratorii – sunt coordonate de centrii respiratori care se află în planșeul vertical IV, unde descriem o zonă inspiratorie și o zonă expiratorie. Acești centrii se autoexcită. Excitantul specific fiind reprezentat de modificările din compoziția chimică a sângelui, respectiv concentrația de CO2. Reflexele cardiace – sunt coordonate de centrul cardio-inhibitor situat în nucleul dorsal al vagului și acești centrii se autoexcită, primind însă informația de la baroreceptori și chemoreceptori.  II. Puntea lui Varolio Reflexii - Segmentul mijlociu al trunchiului cerebral, fiind situat între bulb și pedunculi cerebrali. - Are forma unei benzi transversale cu lățime de 3cm. - Este delimitată: a. Inferior de șanțul bulbo-pontin b. Superior de șanțul pontopenduncular - Are două fețe: a. Anterolaterală b. Anteroposterioară - Este formată din: a. Substanță cenușie b. Substanță albă - Este organizată în: ▪ Nuclei motori – conduc influxul nervos la mușchii masticatori (V), mușchii globilor oculari (VI) și musculatura mimicii (VII) ▪ Nuclei senzitivi – nucleul superior al trigemenului și nucleul acustic (VIII) ▪ Nuclei vegetativi – nucleul salivator superior și nucleul lacrimal ▪ Nuclei proprii – nuclei pontini, oliva superioară și nucleul corpului trapeziod. Funcția reflexă 1. Reflexul lacrimal se produce în urma excitațiilor pornite de la cornee, mucoasa cunjunctivală și cea nazală – este implicat nucleul lacrimal – nervul trigemen V. 2. Reflexul de salivație se aseamănă cu cel din bulb, diferența fiind de glande – sublinguale și submaxilare – nervul trigemen V și nervul glasofarigian. 3. Reflexul cornear de clipire este declanșat de stimul care acționează asupra corneei conjunctive – nervul trigemen și nervul facial. 4. Reflexul auditiv de clipire – zgomot neașteptat – clipire. Este declanșat de stimuli care acționează asupra stimulilor auditivi. Reflexul constă în închiderea pleoapei în urma unui zgomot brusc – nervul acustic VIII și nervul facial VII. 5. Reflexul auditivo-oculo-gir – ritrea ochilor în direcția zgomotului, orientarea rapidă în direcția zgomotului – nervul troclean IV, nervul abducex VI, nervul acustic VIII, nervul oculomotor. 6. Reflexul de masticație – mișcări masticatorii provocate de stimularea a diferite regiuni din cavitatea bucală: nervul trigemen V 7. Reflexul de sugere – nervul facial VII  III. Mezencefalul controlul mișcărilor oculare, reglarea somnului și veghei, precum și procesarea auditivă și vizuală. >>>>>>>Fața antero-laterală este mărginită interior de șanțul pontopeduncular și superior de chiasma optică și de bandeletele optice. Pedunculii cerebrali sunt alipiți în porțiunea lor inferioară iar în cea superioară diverg spre cele două emisfere cerebrale, lăsând între ei un spațiu triunghiular cu vârful în jos și care se numește fosă interpedunculară. Aceasta prezintă în partea inferioară spațiul perforat anterior, în timp ce în partea superioară se află tuberculul cenușiu, de care se leagă tija hipofizei și de-o parte și de alta tuberculii mamilari. Pe această față de află originea aparentă a nervului oculomotor III și a nervului troclean IV. >>>>>>>Fața posterioară a mezencefalului este reprezentată de tectumul mezencefalic sau lama cvadrigeminală. Aici se observă 4 coliculi/tuberculi cvadrigemeni separați de șanțul cruciform. La extremitatea superioară a verticalei șanțului cruciform se află glanda epifiză. Coliculii/tuberculii cvadrigemeni superiori sunt atașați căii optice iar coliculii cvadrigemeni inferiori sunt atașați căii acustice. Structura internă: - N. Motori: ▪ N. Nervului troclean IV. ▪ N. Nervului oculomotor - N. Senzitiv:  ▪ Tractul mezencefalic al trigemenului - N. Vegetativ: ▪ N. Accesor al oculomotorului - N. Proprii: ▪ Subst. neagră ▪ Nucleul roșu ▪ Coliculi cvadrigemeni Reflexe: a. Reflexul pupilar fotomotor – micșorarea diametrului pupilei în urma excitării retinei nu o lumină puternică – nervul optic și nervul oculomotor. b. Reflexul pupilar de acomodare la distanță – micșorarea diametrului pupilelor când privim un obiect foarte apropiat. Concomitent se produce și bombarea cristalinului pentru a obține o imagine clară pe retină. Cu cât obiectul este mai aproape, cu atât bombarea cristalinului și contracția pupilei sunt mai proeminente. c. Reflexele statice statokinetice – reflexele complexe care au ca și scop menținerea segmentului corpului în anumite poziții și împiedică modificarea acestor poziții. Au rolul de a menține poziția corpului atât în poziții statice cât și de mișcare. d. Reflexele statice de postură – au ca scop menținerea corpului într-o anumită poziție + redresare care readuce corpul în poziție anterioară prin contracții musculare și mișcări adecvate ori de câte ori această poziție a fost modificată. e. Reflexele statokinetice – contribuie la menținerea poziției corpului în timpul deplasării în spațiu. Rolul diferitelor formațiuni din mezencefal: A. Nucleul Roșu b. Menținerea tonusului muscular normal c. Scoaterea din funcție determină o rigiditate caracterizată printr-o hipertomie accentuată la nivelul coloanei vertebrale, a gâtului și a membrelor prin hiperextensia trunchiului și extensia totală a membrelor B. Substanța Neagră d. Reglarea mișcărilor e. Somn + veghe C. Coliculi cvadrigemeni superiori f. Reflexe vizuale g. Nu intervin în formarea senzației de văz ci comandă închiderea pleoapelor la lumină și orientează globii oculari spre un excitant vizual D. Coliculi cvadrigemeni inferiori h. Reflexe auditive i. Nu intervin în formarea senzației de auz dar comandă întoarcerea capului în direcția de unde vine zgomotul