Anatomia Omului - Volumul II - Anatomia Membrelor și a Pereților Trunchiului PDF

Prof. univ. dr. med. Sorin BOLINTINEANU Conf. univ. dr. med. Monica VAIDA Conf. univ. dr. med. Serghei SUMAN Conf. univ. dr. med. Elena POP Ş.l. dr. med. Agneta PUSZTAI Asist. univ. dr. med. Anca MAGHIARI Asist. univ. dr. med. Corina MATU ANATO...

Prof. univ. dr. med. Sorin BOLINTINEANU Conf. univ. dr. med. Monica VAIDA Conf. univ. dr. med. Serghei SUMAN Conf. univ. dr. med. Elena POP Ş.l. dr. med. Agneta PUSZTAI Asist. univ. dr. med. Anca MAGHIARI Asist. univ. dr. med. Corina MATU ANATOMIA OMULUI Volumul II: ANATOMIA MEMBRELOR ȘI A PEREȚILOR TRUNCHIULUI Semestrul I Editura „Victor Babeș” Timișoara, 2021 1 Editura „Victor Babeş” Piaţa Eftimie Murgu 2, cam. 316, 300041 Timişoara Tel./ Fax 0256 495 210 e-mail: [email protected] www.umft.ro/editura Director general: Prof. univ. emerit dr. Dan V. Poenaru Colecţia: MANUALE Coordonator colecţie: Prof. univ. dr. Sorin Eugen Boia Rerefent ştiinţific: Prof. univ. dr. Petru Matusz ISBN general: 978-606-786-080-1 ISBN vol. II: 978-606-786-241-6 © 2021 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate. Reproducerea parţială sau integrală a textului, pe orice suport, fără acordul scris al autorilor este interzisă şi se va sancţiona conform legilor în vigoare. 2  Autori: Prof. univ.dr. med. SORIN-LUCIAN BOLINTINEANU, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara Conf. univ. dr. med. MONICA ADRIANA VAIDA, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara Conf. univ. dr. med. SERGHEI SUMAN, Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” Chișinău Conf. univ. dr. med. ELENA POP, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara Ş.l. dr. med. AGNETA MARIA PUSZTAI, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara Asist. univ. dr. med. ANCA LAURA MAGHIARI, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara Asist. univ. dr. med. CORINA GEORGINA MATU, Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara 3  MEMBRUL SUPERIOR OASELE MEMBRULUI SUPERIOR Membrul superior este alcătuit din patru segmente: umărul, braţul, antebraţul şi mâna. Scheletul membrului superior este format din centura scapulară sau centura membrului superior şi scheletul membrului superior liber. CENTURA MEMBRULUI SUPERIOR Centura membrului superior formează scheletul umărului, şi este constituită din două oase: clavicula situată anterior şi scapula (omoplatul) situată posterior. CLAVICULA (Clavicula)) Clavicula este un os lung, pereche situată în partea antero-superioară a torace- lui, la limita dintre torace şi gât, între manubriul sternului şi acromion. Clavicula este orientată transversal şi prezintă două curburi inegale, care îi dau forma unui S italic: curbura medială, convexă anterior şi curbura laterală, concavă an- terior. Clavicula fiind în întregime subcutanată, forma sa poate fi observată prin sim- pla inspecţie, si poate fi explorată prin palpare pe toată întinderea sa. Clavicula prezintă un corp şi două extremităţi: ORIENTARE:: - lateral: extremitatea turtită; - anterior: marginea concavă a acestei extremităţi; - inferior: faţa corpului prevăzută cu un şanţ. CORPUL CLAVICULEI (Corpus claviculae)) Corpul claviculei este aplatizat, turtit de sus în jos în partea laterală şi de formă aproape cilindrică în partea medială. I se descriu două feţe şi două margini: 4 - faţa superioară este netedă în partea mijlocie unde se poate palpa sub piele şi neregulată în rest. În partea medială dă inserţie părţii claviculare a muşchiului pectoral mare (anterior) şi muşchiului sternocleidomastoidian (posterior). În partea laterală dă inserţie muşchiului deltoid (anterior) şi muşchiului trapez (posterior); - faţa inferioară prezintă un şanţ alungit transversal, şanţul muşchiului subclavicular (Sulcus musculi subclavii), care ne-a servit la orientarea osului şi care dă inserţie muşchiului subclavicular. Pe marginile acestui şanţ se inseră fascia clavii-pectorală (Fascia clavipectoralis) care înveleşte muşchiul subclavicular. La nivelul şanţului muşchiului subclavicular sau posterior de el, se deschide gaura nutritivă a osului; - marginea anterioară este concavă şi subţire în partea laterală unde dă inserţie muşchiului deltoid şi poate prezenta un mic tubercul deltoidian şi este convexă şi groasă în partea medială unde dă inserţie muşchiului pectoral mare. Între inserţiile muşchiului deltoid şi pectoral mare se află un spaţiu care corespunde extremităţii superioare a trigonului deltopectoral sau clavipectoral (Trigonum deltopectorale; Trigonum clavipectorale) şi care poartă numele de fosa infraclaviculară (Fossa infraclavicularis) sau fosa lui Mohrenheim; - marginea posterioară este concav-convexă, dar în sens invers decât marginea anterioară. Dă inserţie în partea laterală muşchiului trapez, iar în partea mijlocie prezintă raporturi cu vasele subclaviculare, trunchiurile plexului brahial, muşchii omohioidian şi scaleni şi pleura cervicală, raporturi importante în cazul fracturii claviculei, când fragmentele fracturate pot leza aceste elemente şi de asemenea calusul poate comprima sau chiar include aceste formaţiuni, determinând complicaţii vasculare şi nervoase. EXTREMITATEA STERNALĂ SAU MEDIALĂ (Extremitas stermalis) Extremitatea sternală a claviculei, voluminoasă are formă prismatic triunghiulară şi prezintă: - impresiunea ligamentului costo-clavicular (Impressio ligamenti costoclavicularis) este situată la nivelul feţei inferioare a extremităţii şi dă inserţie ligamentului costoclavicular; - mici neregularităţi situate la nivelul feţei posterioare, destinate inserţiei muşchiului sternohioidian; - faţa articulară sternală (Facies articularis sternalis), este orientată medial, are formă dreptunghiulară (uneori triunghiulară), este concavă antero-posterior şi convexă vertical, se prelungeşte pe faţa inferioară a extremităţii şi este destinată articulării cu manubriul sternului şi cu primul cartilaj costal.P ostero-superior de faţa articulară sternală se află mici rugozităţi pe care se inseră ligamentele articulaţiei sterno- claviculare (ligamentele interclavicular, sternoclavicular anterior şi posterior), capsula articulaţiei sternoclaviculare şi discul articular. - mici neregularităţi situate la nivelul feţei superioare pe care se inseră partea claviculară a muşchiului pectoral mare (anterior) şi muşchiului sternocleidomastoidian (posterior). 5 EXTREMITATEA ACROMIALĂ SAU LATERALĂ (Extremitas acromialis)) este turtită de sus în jos şi prezintă: - faţa articulară acromială (Facies articularis acromialis) este orientată lateral, are formă ovalară şi este destinată articulării cu faţa medială a acromionului; - faţa inferioară, la nivelul căreia se găseşte tuberozitatea ligamentului coracoclavicular (Tuberositas ligamenti coracoclavicularis) alcătuită din două segmente: - segmentul posterior,reprezentat de tuberculul conoidian (Tuberculum conoideum) pe care se inseră ligamentul conoidian; - segmentul anterior reprezentat de linia trapezoidală (Linea trapezoidea), bandă osoasă neregulată care pleacă de la nivelul tuberculului conoidian, se orientează antero-lateral şi dă inserţie ligamentului trapezoidian. Cele două ligamente coraco-claviculare, respectiv ligamentele conoidian şi trapezoidian unesc clavicula cu procesul coracoidian al scalpulei. - faţa superioară pe care se inseră muşchiul deltoid (anterior) şi muşchiul trapez (posterior); - marginea anterioară concavă pe care se inseră muşchiul deltoid; - marginea posterioară convexă pe care se inseră muşchiul trapez. SCAPULA (Scapula)) Scapula sau omoplatul este un os lat, pereche, de formă triunghiulară, aplicat pe partea postero-superioară şi laterală a toracelui, corespunzător spaţiului cuprins între coasta a II-a şi coasta a VII-a. Scapula participă la formarea umărului şi la delimitarea axilei. I se descriu două feţe, trei margini şi trei unghiuri. ORIENTARE:: - posterior: faţa prevăzută cu o puternică spină; - superior: marginea cea mai mică şi subţire; - lateral: unghiul cel mai voluminos. FAŢA COSTALĂ SAU ANTERIOARĂ (Facies costalis; Facies anterior) Faţa costală a scapulei orientată antero-medial este excavată pe aproape toată întinderea sa, dă inderţie muşchiului subscapular, purtând numele de fosa subscapulară (Fossa subscapularis) şi prezintă: - 3-4 creste osoase situate în cele 3 /4 inferioare ale feţei costale. Ele reprezintă crestele de inserţie tendinoasă ale muşchiului subscapular; - o creastă osoasă rotunjită, alungită, situată la limita laterală a fosei subscapulare şi para- lelă cu marginea laterală a scapulei. Pe creastă şi în şanţul pe care aceasta îl formează cu marginea laterală a scapulei se inseră fasciculele inferioare ale muşchiului subscapular; - câte o suprafaţă ovalară situată în apropierea unghiurilor inferior şi respectiv superior, pe care se inseră digitaţiile inferioare ale muşchiului dinţat anterior. Muşchiul dinţat anterior se inseră şi la nivelul unei creste osoase paralelă cu marginea medială a scapulei şi întinsă între cele două suprafeţe ovalare. 6 FAŢA POSTERIOARĂ (Facies posterior)) Faţa posterioară a scapulei priveşte posterior şi lateral, este divizată de o lamă osoasă numită spina scapulei într-o arie superioară mai mică – fosa supraspinoasă – şi o arie inferioară mai mare – fosa infraspinoasă – şi prezintă: Spina scapulei (Spina scapulae)), lamă osoasă triunghiulară care se proiectea- ză de la nivelul părţii superioare a feţei posterioare a scapulei şi prezintă două feţe şi trei margini: - faţa superioară formează împreună cu partea superioară a feţei posterioare a scapulei fosa supraspinoasă în care se inseră muşchiul supraspinos; - faţa inferioară formează împreună cu partea inferioară a feţei posterioare a scapulei fosa infraspinoasă în care se inseră muşchiul infraspinos; - marginea laterală,groasă,concavă şi rotunjită formează împreună cu faţa posterioară a colului scapulei incizura spinoglenoidală prin care fosa supraspinoasă comunică cu fosa infraspinoasă; - marginea anterioară se uneşte cu faţa posterioară a scapulei; - marginea posterioară, în cea mai mare parte subcutanată, se lărgeşte medial formând o arie triunghiulară netedă pe care alunecă fasciculele tendinoase ale muşchiului trapez prin intermediul unei burse seroase. Lateral de această arie se află o mică proeminenţă, denumită tuberculul deltoidian (Tuberculum deltoideum) pe care se inseră tendonul muşchiului trapez. În rest marginea superioară dă inserţie prin buza superioară muşchiului trapez, iar prin buza inferioară muşchiului deltoid. Spina scapulei se continuă lateral cu o prelungire liberă, numită acromion. Acromionul (Acromion)) este o proeminenţă turtită de sus în jos,palpabilă sub piele şi prezintă două feţe, două margini şi un vârf. - faţa superioară, rugoasă, este subcutanată şi se poate palpa cu uşurinţă; - faţa inferioară este netedă; - marginea medială prezintă o mică faţă ovalară orientată supero-medial, denumită faţa articulară claviculară (Facies articularis clavicularis), destinată articulării cu extremi- tatea acromială a claviculei; - marginea laterală dă inserţie muşchiului deltoid şi formează cu buza inferioară a mar- ginii posterioare a spinei scapulei unghiul acromionului (Angulus acromii), a cărui valoare medie este de 100º şi serveşte la efectuarea de măsurători pentru stabilirea eventualelor luxaţii ale centurii scapulare; - vârful acromionului, rotunjit, este situat la unirea marginilor medială şi laterală ale acromionului. Fosa supraspinoasă (Fossa supraspinata)) dă inserţie muşchiului supraspinos. Fosa infraspinoasă (Fossa infraspinata)) este impărţită de o creastă verticală într-o parte medială mai largă, care dă inserţie muşchiului infraspinos şi o parte laterală mai îngustă împărţită la rândul ei de o creastă osoasă oblică într-un segment superior pe care se inseră muşchiul rotund mic şi un segment inferior pe care se inseră muşchiul rotund mare. Segmentul superior prezintă adesea un mic şanţ vascular străbătut de vasele circumflexe scapulare. 7 MARGINEA MEDIALĂ (Margo medialis)) Marginea medială a scapulei este orientată spre coloana vertebrală (marginea spinală), este cea mai lungă dintre cele trei margini şi prezintă două segmente – superi- or şi inferior – care formează între ele un unghi obtuz al cărui vârf corespunde extremi- tăţii mediale a spinei scapulei. Pe segmentul superior se inseră muşchii ridicători ai scapulei şi romboid mic, iar pe segmentul inferior se inseră muşchiul romboid mare. MARGINEA LATERALĂ (Margo lateralis)) Marginea laterală a scapulei este orientată spre axilă (marginea axilară). Este ascuţită şi sinuoasă, se întinde de la unghiul inferior al scapulei la cavitatea glenoidă, inferior de care se lărgeşte formând tuberculul infraglenoidal. Este acoperită de muşchi şi poate fi explorată doar parţial. MARGINEA SUPERIOARĂ (Margo superior)) Marginea superioară a scapulei, scurtă şi subţire, este orientată spre baza gâtu- lui (marginea cervicală) şi este separată de procesul coracoidian al scapulei prin incizu- ra scapulei (Incisura scapulae). Ligamentul transvers superior al scapulei trece peste incizură şi o transformă într-un orificiu osteo-fibros străbătut de nervul suprascapular, iar deasupra ligamentului trec vasele suprascapulare. Medial de incizură, marginea superioară dă inserţie muşchiului omohioidian. UNGHIUL INFERIOR (Angulus inferior)) Unghiul inferior al scapulei se află la unirea marginilor medială şi laterală, se poate palpa prin piele şi prin muşchii care îl acoperă şi dă inserţie prin faţa lui posteri- oară unui mic fascicul al muşchiului dorsal mare. UNGHIUL LATERAL (Angulus lateralis)) Unghiul lateral al scapulei este cel mai voluminos şi prezintă: Cavitatea glenoidală (Cavitas glenoidalis)) este o cavitate articulară, ovalară, puţin adâncă, mai îngustă în porţiunea superioară, care se articulează cu capul humerusului formând articulaţia gleno-humerală şi prezintă: - o mică proeminenţă rotunjită, situată în centrul cavităţii glenoidale, denumită tubercu- lul glenoidian (Asachi); - cadrul glenoidian sau sprânceana glenoidiană este o margine osoasă care înconjură cavitatea glenoidală şi este întreruptă în partea sa superioară de o depresiune numită incizura glenoidiană; - tuberculul supraglenoidian (Tuberculum supraglenoidale) este o proeminenţă mică, neregulată, situată imediat deasupra cavităţii glenoidale pe care se inseră capul lung al muşchiului biceps brahial; 8 - tuberculul infraglenoidian (Tuberculum infraglenoidale) este o proeminenţă triun- ghiulară situată inferior de cavitatea glenoidală,p e care se inseră capul lung al muşchiului triceps brahial. Colul scapulei (Collum scapulae)) este porţiunea osoasă îngustă care leagă cavitatea glenoidală de restul scapulei. Procesul coracoidian (Processus coracoideus)) este o prelungire recurbată, alcătuită dintr-o bază care ocupă spaţiul dintre cavitatea glenoidală şi incizura scapulei şi o porţiune liberă, turtită de sus în jos, îndreptată antero-lateral şi care prezintă două feţe, două margini şi un vârf: - faţa superioară, convexă şi rugoasă, dă inserţie ligamentelor conoidian şi trapezoidian; - faţa inferioară este concavă şi netedă; - marginea medială dă inserţie muşchiului pectoral mic; - marginea laterală dă inserţie ligamentelor coracoacromial şi coracohumeral; - vârful dă inserţie capului scurt al muşchiului biceps brahial şi muşchiului coraco- brahial. El poate fi explorat prin palpare la nivelul extremităţii superioare a trigomului delto-pectoral (fosa lui Mohrenhem). UNGHIUL SUPERIOR (Angulus superior)) Unghiul superior al scapulei se află la joncţiunea marginilor superioară şi me- dială, este rotunjit şi dă inserţie muşchiului ridicător al scapulei. SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER SCHELETUL BRAŢULUI Humerusul este un os lung şi pereche, care formează scheletul braţului. Se arti- culează superior cu scapula, participând la formarea articulaţiei scapulo-humerale şi inferior cu radiusul şi cu ulna, participând la formarea cotului. Humerusul prezintă corpul sau diafiza şi două extremităţi (epifize), superioară sau proximală şi inferioară sau distală. ORIENTARE:: - superior: extremitatea prevăzută cu un cap sferic; - medial: suprafaţa articulară a acestui cap sferic; - anterior: şanţul profund al acestei extremităţi. EXTREMITATEA SUPERIOARĂ Extremitatea superioară a humerusului (epifiza superioară) prezintă următoare- le elemente anatomice: capul, colul anatomic, colul chirurgical, tuberculul mare, tuber- culul mic şi şanţul intertubercular. Capul humerusului (Caput humeri)) este o suprafaţă articulară netedă orienta- tă posterior, medial şi în sus, care se articulează cu cavitatea glenoidală a scapulei. El reprezintă 1/3 dintr-o sferă cu raza de aproximativ 30 mm, iar axul său oblic, orientat 9 lateral şi inferior formează cu axul longitudinal al corpului un unghi de aproximativ 130º. Colul anatomic (Collum anatomicum)) al humerusului este reprezentat de un şanţ circular care separă capul de restul epifizei şi prezintă deasupra tuberculului mic o scobitură în care se inseră ligamentul gleno-humeral superior al articulaţiei scapulo- humerale. Colul chirurgical (Collum chirurgicum)) al humerusului este reprezentat de segmentul osos circular care leagă extremitatea superioară a humerusului de corp. Pre- zintă raporturi cu nervul axilar şi cu artera circumflexă humerală posterioară şi repre- zintă cel mai frecvent sediu al fracturilor. Tot la nivelul colului chirurgical se poate produce dezlipirea traumatică a extremităţii superioare, la copii şi tineri, deoarece ex- tremitatea superioară se sudează cu diafiza la 20-25 de ani. Tuberculul mare al humerusului (Tuberculum majus)) este situat pe partea laterală a corpului humeral şi prezintă: -l a nivelul feţei sale postero-superioare 3 feţişoare destinate inserţiilor musculare: feţişoara superioară pe care se inseră muşchiul supraspinos, feţişoara mijlocie pe care se inseră muşchiul infraspinos şi feţişoara inferioară pe care se inseră muşchiul rotund mic; - la nivelul feţei sale laterale, numeroase orificii vasculare. Faţa laterală a tuberculului mare este acoperită de muşchiul deltoid. Tuberculul mic al humerusului (Tuberculum minus)) este situat la nivelul feţei anterioare a extremităţii superioare, este separat de tuberculul mare prin şanţul intertubercular şi dă inserţie muşchiului subscapular. Şanţul intertubercular (Sulcus intertubercularis)) sau culisa bicipitală pleacă de la nivelul feţei anterioare a extremităţii superioare unde este situat între cei doi tu- berculi, se termină la nivelul feţei antero-mediale a corpului humerusului şi prezintă: - creasta tuberculului mare (Crista tuberculi majoris; Labium laterale) care limitează lateral şanţul intertubercular, coboară de la nivelul tuberculului mare şi dă inserţie muşchiului pectoral mare; - creasta tuberculului mic (Crista tuberculi minoris; Labium mediale), care coboară de la nivelul tuberculului mic, limitează medial şanţul intertubercular şi dă inserţie muşchiului rotund mare; cele două creste dau inserţie ligamentului humeral transvers, care transformă şanţul intertubercular într-un canal osteo-fibros, străbătut de tendonul capului lung al muşchiului biceps brahial şi deramura ascendentă a arterei circumflexe humerale anterioare; - o arie îngustă, rugoasă situată între cele două creste care dă inserţie muşchiului dorsal mare. CORPUL HUMERUSULUI (Corpus humeri)) Corpul humerusului sau diafiza este cilindric în partea superioară şi prismatic triunghiular în partea inferioară. I se descriu trei feţe şi trei margini. Faţa antero-medială a humerusului (Facies anteromedialis)) este orientată anterior şi medial şi prezintă: 10 - în partea superioară şanţul intertubercular care coboară de la nivelul feţei anterioare a extremităţii superioare; - gaura nutritivă a osului; - o impresiune rugoasă care este situată în partea mijlocie a feţei antero-mediale şi pe care se inseră muşchiul coracobrahial; - o suprafaţă netedă situată în partea inferioară şi care dă inserţie fasciculelor mediale ale muşchiului brahial; - procesul supracondilar (Processus supracondylaris), inconstant este o proeminenţă în formă de cârlig care se proiectează de la nivelul feţei antero-mediale şi este legat une- ori de marginea medială a corpului printr-o bandă fibroasă. Se formează astfel un orifi- ciu osteo-fibros care poate fi străbătut de nervul median şi de artera brahială. Faţa antero-laterală a humerusului (Facies anterolateralis)) priveşte lateral şi uşor anterior şi prezintă: - tuberozitatea deltoidiană (Tuberositas deltoidea) este o creastă rugoasă situată imedi- at deasupra părţii mijlocii a feţei antero-laterale care formează împreună cu partea co- respondentă a marginii anterioare a corpului humeral, o formaţiune de forma literei V – V-ul deltoidian – pe care se inseră muşchiul deltoid; - şanţul nervului radial, care este situat imediat inferior de tuberozitatea deltoidiană şi este străbătut de nervul radial şi de artera brahială profundă; - o arie osoasă netedă situată inferior de tuberozitatea deltoidiană pe care se inseră fas- ciculele laterale ale muşchiului brahial. Faţa posterioară a humerusului (Facies posterior)) este cea mai întinsă şi prezintă: - şanţul nervului radial (Sulcus nervi radialis) care străbate oblic 1/3 mijlocie a feţei posterioare şi adăposteşte nervul radial şi vasele brahiale profunde. Superior de şanţ faţa posterioară a corpului dă inserţie capului lateral al muşchiului triceps brahial, iar inferior de şanţ faţa posterioară a corpului dă inserţie capului medial al muşchiului triceps brahial. Marginea medială (Margo medialis)) este puţin pronunţată în jumătatea su- perioară a corpului humeral, dar devine o adevărată creastă în partea inferioară a corpu- lui, numită creasta supracondilară medială (Crista supraepicondylaris medialis; Crista supracondylaris medialis) şi se termină la nivelul epicondilului medial. Pe marginea medială se inseră despărţitoarea intermusculară medială a braţului. Marginea laterală (Margo lateralis) este şi ea puţin pronunţată în partea su- perioară a corpului humeral, devenind o adevărată creastă în partea inferioară, numită creasta supracondilară laterală (Crista supraepicondylaris lateralis; Crista supracondy- laris lateralis), şi se termină la nivelul epicondilului lateral. Pe ea se inseră despărţitoa- rea intermusculară laterală a braţului şi muşchii brahioradial şi lung extensor radial al carpului. EXTREMITATEA INFERIOARĂ Extremitatea inferioară a humerusului (epifiza distală) este turtită şi recurbată dinapoi înainte, astfel ea este situată aproape în întregime înaintea axului corpului hu- meral, iar diametrul său transversal este mai mare decât cel antero-posterior. Extremi- tatea inferioară este alcătuită dintr-o porţiune mijlocie articulară – condilul humerusu- 11 lui – şi din două eminenţe nearticulare situate de o parte şi de alta a condilului, numite epicondili, unul medial şi celălalt lateral. Condilul humerusului (Condylus humeri)) prezintă: - capitulul humerusului (capitulum humeri), situat în partea laterală a condilului, este o eminenţă rotunjită, netedă, care se articulează cu feţişoara articulară (foseta) a capului radial, în cadrul articulaţiei humeroradiale; - trohleea humerusului (Trochlea humeri), situată în partea medială a condilului, are forma unui scripete şi se articulează cu incizura trohleară a ulnei, în cadrul articulaţiei humeroulnare. Prezintă două margini, două povârnişuri şi un şanţ cu traiect spiroid de jos în sus şi medio-lateral, imprimând direcţia mişcărilor în articulaţia cotului; - şanţul condilo-trohleean este un şanţ superficial care separă trohleea de capitul şi se articulează cu partea medială a marginii capului radial; - fosa olecraniană (Fossa olecrani) este o depresiune profundă situată deasupra trohle- ei, pe faţa posterioară a condilului humeral; în ea pătrunde olecranul în mişcările de extensie ale antebraţului; - fosa coronoidiană (Fossa coronoidea) este o depresiune ovalară situată deasupra tro- hleei, pe faţa anterioară a condilului humeral; în ea pătrunde procesul coronoidian al ulnei în mişcările de flexie ale antebraţului pe braţ; - fosa radială (Fossa radialis) este o depresiune superficială situată deasupra capitulu- lui, pe faţa anterioară a condilului humeral; în ea pătrunde marginea anterioară a capu- lui radial în mişcările de flexie ale antebraţului pe braţ. Epicondilul medial al humerusului (Epicondylus medialis)) este o proemi- nenţă triunghiulară situată superior şi medial de trohlee,în continuarea marginii media- le a corpului. El se poate explora prin inspecţie şi palpare. Faţa sa posterioară este în- crucişată de nervul ulnar,situat într-un şanţ superficial, şanţul nervului ulnar (Sulcus nervi ulnaris) nerv care poate fi interesat în fracturile osului. Faţa anterioară a epicon- dilului medial dă inserţie muşchilor pronatori ai antebraţului şi flexori ai antebraţului, mâinii şi degetelor, respectiv muşchilor: rotund pronator, flexor radial al carpului, pal- mar lung, flexor ulnar al carpului şi flexor superficial al degetelor. Epicondilul lateral (Epicondylus lateralis)), mai redus ca dimensiuni, este situat superior şi lateral faţă de condilul humeral, în continuarea marginii laterale a corpului humerusului. El poate fi explorat prin inspecţie şi palpare şi inserţie muşchilor supinatori ai antebraţului, mâinii şi degetelor, respectiv muşchilor: scurt extensor radial al carpului, supinator, extensor al degetelor, extensor al degetului mic şi anconeu. 12  SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR LIBER SCHELETUL ANTEBRAŢULUI RADIUSUL (Radius)) Radiusul este un os lung şi pereche, situat în partea laterală a antebraţului, în prelungirea policelui. I se descriu un corp (diafiza) şi două extremităţi (epifize), superi- oară şi inferioară. ORIENTARE:: - inferior: extremitatea cea mai voluminoasă; - posterior: faţa acestei extremităţi prevăzută cu creste şi şanţuri; - lateral: procesul descendent al acestei extremităţi. EXTREMITATEA SUPERIOARĂ Extremitatea superioară (epifiza proximală) a radiusului prezintă: Capul radiusului (Caput radii)) care are aspectul unui început de cilindru plin mai înalt în partea sa medială. Faţa sa superioară prezintă o depresiune, numită foseta articulară a capului radial (Fovea articularis) destinată articulării cu capitulul humeru- sului. Circumferinţa capului radial (Circumferentia articularis) este mai înaltă în partea sa medială unde se articulează cu incizura radială a ulnei, iar în rest vine în raport cu ligamentul inelar al radiusului, în interiorul căruia se roteşte în timpul mişcărilor de pronaţie şi supinaţie ale antebraţului. Capul radiusului poate fi palpat sub epicondilul lateral al humerusului în timpul mişcărilor de rotaţie ale antebraţului. Colul radiusului (Collum radii)) reprezintă sistemul osos cilindric care leagă capul radiusului de corp. El este orientat oblic de sus în jos şi latero-medial, formând cu capul un unghi deschis lateral. Tuberozitatea radiusului (Tuberositas radii)) este o proeminenţă ovoidală situată inferior şi medial faţă de colul radial. Ea prezintă o parte posterioară rugoasă pe care se inseră tendonul muşchiului biceps brahial şi o parte anterioară netedă care adă- posteşte o bursă seroasă. CORPUL RADIUSULUI (Corpus radii)) Corpul radiusului, palpabil în 1/2 inferioară, este prismatic triunghiular şi pre- zintă trei feţe şi trei margini. Faţa anterioară (Facies anterior)) îngustă în partea superioară se lărgeşte pro- gresiv către extremitatea inferioară şi dă inserţie în cele 2/3 superioare muşchiului fle- xor lung al policelui, iar în 1/3 inferioară muşchiului pătrat pronator. În partea mijlocie prezintă gaura şi canalul nutritiv străbătute de artera nutritivă a radiusului. Faţa posterioară (Facies posterior)) este rotunjită în partea superioară unde dă inserţie muşchiului supinator şi uşor excavată în partea sa mijlocie unde dă inserţie muşchiului lung abductor al policelui şi scurt extensor al policelui. 13  Faţa laterală (Facies lateralis)) convexă şi rotunjită prezintă în partea sa mijlo- cie o arie rugoasă, ovalară, numită tuberozitatea pronatorie (Tuberositas pronatoria) pe care se inseră muşchiul rotund pronator. Deasupra tuberozităţii pronatorii faţa laterală vine în raport cu ramura terminală posterioară a nervului radial, care poate fi interesată în fracturile osului şi dă inserţie muşchiului supinator. Inferior de tuberozitatea prona- torie faţa laterală este acoperită de tendoanele muşchilor extensori radiali ai carpului. Marginea interosoasă (Margo interosseus)) sau medială este ascuţită şi se în- tinde de la nivelul extremităţii inferioare a tuberozităţii radiusului până la extremitatea inferioară a osului unde se bifurcă într-o ramură anterioară şi o ramură posterioară, între care se găseşte o suprafaţă articulară numită incizura ulnară a radiusului. Margi- nea interosoasă dă inserţie în cele ¾ inferioare membranei interosoase. Marginea anterioară (Margo anterior) se întinde de la nivelul părţii antero- laterale a tuberozităţii radiusului până la baza procesului stiloidian. Ea este mai pro- nunţată în partea superioară unde dă inserţie capului radial al muşchiului flexor super- ficial al degetelor şi mai puţin evidentă în partea inferioară unde dă inserţie marginii laterale a retinaculului extensorilor. Marginea posterioară (Margo posterior)) este evidentă doar în 1/3 mijlocie a corpului radiusului, iar în rest se prezintă ca o creastă rotunjită. EXTREMITATEA INFERIOARĂ Extremitatea inferioară (epifiza distală) a radiusului voluminoasă are forma unei piramide trunchiate, căreia i se descriu patru feţe şi o bază. Faţa laterală continuă faţa laterală a corpului radiusului şi se prelungeşte infe- rior printr-o proeminenţă piramidală numită procesul stiloidian al radiusului (Processus styloideus radii); pe baza procesului stiloidian se inseră muşchiul brahioradial, iar pe vârful său ligamentul colateral radial al articulaţiei radiocarpiene. De la nivelul proce- sului stiloidian urcă o creastă osoasă, creasta suprastiliană (Crista suprastyloidea) care împarte faţa laterală în două şanţuri:unul anterior prin care alunecă tendoanele muşchi- lor lung abductor al policelui şi scurt extensor al policelui şi unul posterior prin care alunecă tendoanele muşchilor lung extensor radial al carpului şi scurt extensor radial al carpului. Faţa posterioară continuă faţa posterioară a corpului radiusului şi prezintă mai multe creste verticale care delimitează şanţuri prin care alunecă tendoane ale muşchilor extensori ai mâinii şi degetelor (Sulci tendinum musculorum extensorum). Una din aceste creste mai proeminentă poartă numele de tuberculul dorsal (Tuberculum dorsale; Creasta mediană posterioară sau tuberculul lui Lister), care separă faţa poste- rioară de cea laterală. Medial de tubercul se află o creastă oblică care separă două şanţuri: unul lateral prin care alunecă tendonul muşchiului lung extensor al policelui şi unul medial prin care alunecă tendoanele muşchilor extensor al degetelor şi extensor al indicelui. Faţa anterioară concavă, continuă faţa anterioară a corpului şi dă inserţie muşchiului pătrat pronator. Faţa medială prezintă o suprafaţă articulară netedă, concavă în sens antero- posterior, numită incizura ulnară(Incisura ulnaris) destinată articulării cu capul ulnei. 14  Baza sau faţa articulară carpiană (Facies articularis carpalis)) are forma unui triunghi al cărui vârf se continuă pe procesul stiloidian. Ea este divizată de o creastă ante- ro-posterioară în două feţe articulare: una laterală, triunghiulară care se articulează cu osul scafoid, cealaltă medială, patrulateră care se articulează cu osul semilunar. ULNA (Ulna)) Ulna este un os lung şi pereche situat în partea medială a antebraţului, în pre- lungirea degetului mic. Pe scheletul articulat este orientată oblic de sus în jos şi medio- lateral, formând cu humerusul un unghi cu deschiderea laterală. I se descriu un corp (diafiza) şi două extremităţi (epifize), superioară şi inferioară. ORIENTARE:: - superior: extremitatea mai voluminoasă; - anterior: scobitura acestei extremităţi; - lateral: marginea cea mai ascuţită a corpului osului. EXTREMITATEA SUPERIOARĂ Extremitatea superioară (epifiza proximală) a ulnei, mai voluminoasă, prezintă două proeminenţe osoase, olecranul şi procesul coronoidian care circumscriu o cavitate articulară, numită incizura trohleară. Olecranul (Olecranon)) este o proeminenţă osoasă verticală care prelungeşte în sus corpul ulnei şi se palpează cu uşurinţă pe faţa posterioară a articulaţiei cotului. Prezintă o bază şi cinci feţe: - baza aderă la corpul ulnei; - faţa posterioară de formă triunghiulară este subcutanată; - faţa anterioară articulară,formează segmentul superior,vertical al incizurii trohleare şi prezintă o creastă verticală mediană, care pătrunde în şanţul trohleei ulnare; - faţa medială dă inserţie muşchilor flexor ulnar al carpului şi flexor profund al degete- lor şi ligamentului colateral ulnar al articulaţiei cotului; - faţa laterală dă inserţie muşchiului anconeu; - faţa superioară dă inserţie prin 1/3 sa anterioară capsulei articulaţiei cotului, iar în cele 2/3 posterioare ale sale dă inserţie tendonului muşchiului triceps brahial. Faţa su- perioară se continuă anterior cu o prelungire numită ciocul olecranului care pătrunde în fosa olecraniană a humerusului în mişcările de extensie ale antebraţului. Procesul coronoidian (Processus coronoideus) este o proeminenţă osoasă orizontală situată antero-inferior faţă de olecran. Are forma unei piramide patrulatere şi prezintă; - baza orientată posterior se uneşte cu corpul ulnei; - faţa superioară, articulară, formează segmentul inferior, orizontal al incizurii trohlea- re, se articulează cu trohleea humerusului şi prezintă doi versanţi – medial şi lateral – separaţi de o creastă antero-posterioară; 15 - faţa anterioară, triunghiulară prezintă în partea sa inferioară o rugozitate, tuberozita- tea ulnei (Tuberositas ulnae) pe care se inseră muşchiul brahial; - faţa laterală prezintă o suprafaţă articulară semilunară, numită incizura radială a ulnei (Incisura radialis) prin care ulna se articulează cu circumferinţa capului radiusului; pe marginile anterioară şi posterioară ale incizurii radiale se inseră ligamentul inelar al radiusului; - faţa medială dă inderţie fasciculelor anterior şi mijlociu ale ligamentului colateral ulnar al articulaţiei cotului şi muşchiului flexor profund al degetelor; Incizura trohleară (Incisura trohlearis)) este o cavitate articulară formată de faţa anterioară a olecranului şi faţa superioară a procesului coronoidian, destinată arti- culării cu trohleea humerală. Incizura trohleară prezintă o creastă antero-posterioară care răspunde şanţului de pe trohleea humerală şi două povârnişuri – medial şi latera – corespunzătoare povârnişurilor trohleei. CORPUL ULNEI (Corpul ulnae)) Corpul ulnei (diafiza), uşor concav anterior, este prismatic triunghiular în cele 3/4 superioare şi aproape cilindric în 1/4 inferioară. I sedescriu trei feţe şi trei margini. Faţa anterioară (Facies anterior)) este excavată în partea superioară unde dă inserţie muşchiului flexor profund al degetelor,iar în partea inferioară prezintă o creastă osoasă oblică infero-medial pe care se inseră muşchiul pătrat pronator. În partea sa mijlocie faţa anterioară prezintă gaura nutritivă prin care pătrunde în os artera nutritivă, ramură a arterei interosoase anterioare. Faţa posterioară (Facies posterior)) prezintă în partea sa superioară o linie oblică orientată infero-medial. Pe aria osoasă triunghiulară situată deasupra liniei obli- ce se inseră muşchiul anconeu. Aria osoasă situată inferior de linia oblică este divizată de o creastă osoasă verticală într-o fâşie medială pe care se inseră muşchiul extensor ulnar al carpului şi o fâşie laterală mai îngustă pe care se inseră superior muşchiul su- pinator, iar inferior muşchiul lung abductor al policelui, scurt extensor al policelui, lung extensor al policelui şi extensor al indicelui. Faţa medială (Facies medialis)) este largă şi convexă transversal în partea sa superioară unde dă inserţie muşchiului flexor profund al degetelor şi îngustă în partea inferioară care este subcutanată şi poate fi palpată prin piele. Marginea interosoasă (Margo interosseus)) sau laterală dă inserţie membranei interosoase şi este o creastă proeminentă în partea sa mijlocie, se rotunjeşte în partea inferioară, iar în partea superioară se bifurcă, delimitând o suprafaţă triunghiulară, în care este situată incizura radială a ulnei. Ramura de bifurcaţie posterioară poartă nume- le de creasta muşchiului supinator (Crista musculi supinatoris) şi dă inserţie muşchiu- lui supinator. Marginea anterioară (Margo anterior), pronunţată, este cuprinsă între margi- nea medială a tuberozităţii ulnare şi procesul stiloidian şi dă inserţie superior muşchiu- lui flexor profund al degetelor şi inferior muşchiului pătrat pronator. Marginea posterioară (Margo posterior)), palpabilă pe toată lungimea ei, pleacă de la nivelul vârfului feţei posterioare a olecranului şi se pierde treptat către procesul stiloidian. Dă inserţie fasciei antebrahiale, iar în cele3/4 superioare muşchilor flexor profund al degetelor, flexor ulnar al carpului şi extensor ulnar al carpului. 16 EXTREMITATEA INFERIOARĂ Extremitatea inferioară (epifiza distală) a ulnei prezintă două formaţiuni – ca- pul ulnei şi procesul stiloidian – care se pot palpa uşor sub piele. Capul ulnei (Caput ulnae)) reprezintă un segment de cilindru plin, a cărui faţă laterală articulară (Circumferentia articularis) răspunde incizurii ulnare a radiusului. Faţa sa inferioară este separată de oasele carpiene prin intermediul unui disc articular. Procesul stiloidian (Processus styloideus ulnae)) este o prelungire conoidă situată în partea postero-medială a capului. Pe vârful său se inseră ligamentul colateral ulnar al articulaţiei radio-carpiene, iar între cap şi procesul stiloidian, pe faţa posterioa- ră a extremităţii inferioare se găseşte un şanţ vertical prin care trece tendonul muşchiu- lui extensor ulnar al carpului. OASELE MÂINII (Ossa manus)) Scheletul mâinii este constituit din 27 oase dispuse în trei grupe: carpul, meta- carpul şi oasele degetelor. OASELE CARPIENE (Ossa carpi; Ossa carpalia)) Carpul este format din 8 oase aşezate pe două rânduri ,proximal şi distal. Rân- dul proximal este constituit dinspre lateral spre medial din următoarele patru oase: scafoidul, semilunarul, piramidalul şi pisiformul. Rândul distal este constituit tot din- spre lateral spre medial din următoarele patru oase: trapezul trapezoidul, osul capitat şi osul cârlig. Cele opt oase ale carpului formează în ansamblul lor masivul osos carpian căruia i se descriu patru feţe: - faţa superioară, convexă răspunde oaselor antebraţului: - faţa inferioară, concavă, vine în raport cu baza oaselor metacarpiene; - faţa dorsală ,convexă este acoperită de muşchii extensori ai mâinii şi degetelor; - faţa palmară, concavă formează şanţul carpului (Sulcus carpi) mărginit de două emi- nenţe osoase: eminenţa medială formată de osul pisiform şi de cârligul osului cu cârlig şi eminenţa laterală formată de tuberculul scafoidului şi de tuberculul trapezului. Pe viu şanţul carpului este transformat de retinaculul flexorilor (care se inseră pe cele două eminenţe osoase) într-un canal osteo-fibros, canalul carpian, prin care trec de la ante- braţ spre mână tendoanele muşchilor flexori ai mâinii şi degetelor şi nervul median. Osul scafoid (Os scaphoideum)) este cel mai lateral os al rândului carpian pro- ximal; a fost comparat cu o luntre datorită concavităţii pe care o prezintă. Are o formă aproape cubică, astfel i se descriu şase feţe: - faţa palmară sau anterioară prezintă tuberculul scafoidului (Tuberculum ossis scapho- idei) pe care se inseră retinaculul flexorilor şi muşchiul abductor scurt al policelui; - faţa dorsală sau posterioară, îngustă şi rugoasă prezintă gaura nutritivă a osului; - faţa proximală convexă, se articulează cu extremitatea inferioară a radiusului; - faţa distală convexă se articulează cu osul trapez şi cu osul trapezoid; 17 - faţa laterală îngustă şi rugoasă dă inserţie ligamentului colateral radial al articulaţiei radio-carpiene; - faţa medială, concavă, se articulează superior cu osul semilunar şi inferior cu osul capitat. Osul semilunar (Os lunatum)) are formă semilunară, de unde şi numele său, este situat între osul scafoid şi osul piramidal şi i se descriu şase feţe: - faţa palmară, rugoasă; - faţa dorsală, rugoasă; - faţa proximală,convexă,se articulează cu extremitatea inferioară a radiusului; - faţa distală, concavă, se articulează cu capul osului capitat,iar prin partea sa medială cu osul cu cârlig; - faţa laterală se articulează cu osul scafoid; - faţa medială se articulează cu osul piramidal. Osul piramidal (Os triquetrum)) este un os mic de forma unei piramide patru- latere, aşezat medial de osul semilunar. I se descriu: - faţa palmară, prezintă o feţişoară articulară ovalară, pentru articularea cu osul pisi- form; - faţa dorsală prezintă o proeminenţă rugoasă pe care se inseră ligamentul colateral ulnar al articulaţiei radio-carpiene; - faţa proximală, convexă se articulează cu capul ulnei prin intermediul unui disc arti- cular; - faţa distală se articulează cu osul cu cârlig; - faţa laterală se articulează cu osul semilunar; - extremitatea medială, liberă, corespunde vârfului osului piramidal. Osul pisiform (Os pisiforme)) este un os mic, neregulat, de formă lenticulară (unii autori îl compară cu un bob de mazăre), aşezat pe faţa palmară a osului piramidal, şi prezintă: - faţa palmară pe care se inseră tendonul muşchiului flexor ulnar al carpului şi ligamen- tele piso-metacarpiane şi dintre pisiform şi osul cu cârlig; - faţa dorsală prevăzută cu o mică feţişoară articulară pentru osul piramidal. Osul trapez (Os trapezium)) este cel mai lateral os al rândului carpian distal. I se descriu şase feţe: - faţa palmară prezintă un tubercul (Tuberculum ossis trapezii) pe care se inseră muşchiul opozant al policelui, flexor scurt al policelui şi abductor scurt al policelui. Medial de tubercul se află un şanţ prin care trece tendonul muşchiului flexor radial al carpului, iar pe marginile sale se inseră retinaculul flexorilor; - faţa dorsală, rugoasă, are raporturi cu artera radială; - faţa proximală, uşor concavă, se articulează cu osul scafoid; - faţa distală, convex-concavă, se articulează cu baza primului metacarpian; - faţa laterală, rugoasă dă inserţie ligamentului colateral radial al articulaţiei radio- carpiene şi ligamentului capsular al articulaţiei carpo-matacarpiene a policelui; - faţa medială se articulează superior cu osul trapezoid, iar inferior cu baza metacarpia- nului II. 18  Osul trapezoid (Os trapezoideum)) este un os mic şi neregulat situat între osul trapez şi osul capitat. Prezintă şase feţe: - faţa palmară, rugoasă; - faţa dorsală, rugoasă; - faţa proximală se articulează cu osul scafoid; - faţa distală se articulează cu baza metacarpului II; - faţa laterală se articulează cu osul trapez; - faţa medială se articulează cu osul capitat. Osul capitat (Os capitatum)) este cel mai voluminos os al masivului carpian. Poate fi comparat cu un dop de şampanie şi prezintă un cap (orientat proximal), un col mai îngust şi un corp (orientat distal). I se descriu: - faţa palmară, rugoasă; - faţa dorsală, rugoasă; - faţa proximală se articulează cu osul semilunar; - faţa distală se articulează cu baza metacarpienelor II, III şi IV; - faţa laterală se articulează superior cu osul scafoid şi inferior cu osul trapezoid; - faţa medială se articulează cu osul cu cârlig. Osul cu cârlig (Os hamatum)) este osul cel mai medial al rândului carpian distal, are aspect cuneiform şi prezintă: - faţa palmară, de la nivelul căreia se desprinde o prelungire recurbată, numită cârlig (Hamulus ossis hamati). Pe vârful cârligului se inseră retinaculul flexorilor, iar baza sa vine în raport cu ramura terminală profundă a nervului ulnar; - faţa dorsală, rugoasă; - faţa proximală, se articulează cu osul semilunar; - faţa distală prevăzută cu două feţişoare articulare pentru baza metacarpienelor IV şi V; - faţa laterală se articulează cu osul capitat; faţa medială se articulează cu osul pirami- dal. OASELE METACARPIENE (Ossa metacarpi; Ossa metacarpalia)) Metacarpul este format din cinci oase metacarpiene, numerotate latero-medial de la I la V. Oasele metacarpiene formează scheletul palmei şi al dosului mâinii. Ele se pot explora uşor prin palpare mai ales pe faţa lor dorsală. CARACTERE GENERALE Oasele metacarpiene sunt oase lungi, între care se delimitează spaţiile intero- soase. Fiecare os carpian prezintă o bază un corp şi un cap. Baza (Basis ossis metacarpi)), situată proximal, este voluminoasă şi se articu- lează cu oasele rândului carpian distal şi cu baza oaselor metacarpiene învecinate (cu excepţia metacarpianului I). Corpul (Corpus ossis metacarpi) este prismatic triunghiular şi prezintă trei feţe – dorsală, laterală şi medială – şi trei margini – laterală, medială şi palmară. Capul (Caput ossi metacarpi)) rotunjit se articulează cu baza falangei proximale. 19 CARACTERE PROPRII ALE OASELOR METACARPIENE Metacarpianul I. Este cel mai scurt şi cel mai gros şi este rotat medial sub un unghi de 90º, dispoziţie care îi conferă caracterul său opozant. Dă inserţie muşchilor opozant al policelui, abductor lung al policelui, primului interosos dorsal şi primului interosos palmar. Baza sa are formă de şa şi se articulează cu osul trapez. Metacarpianul II. Este cel mai lung. Baza sa voluminoasă are aspect de furcă şi se articulează cu oasele trapezoid, trapez şi osul capitat şi cu baza metacarpianului III şi dă inserţie muşchilor extensor radial ai carpului, flexor radial al carpului şi adduc- tor al policelui (capul oblic). Corpul metacarpianului II dă inserţie muşchilor interosoşi dorsali I şi II şi celui de-al doilea muşchi interosos palmar. Metacarpianul III. Baza sa prezintă o prelungire numită procesul stiloidian (Processus styloideus ossis metacarpi tertii III), dă inserţie muşchilor flexor radial al carpului şi scurt extensor radial al carpului şi se articulează cu osul capitat şi cu baza metacarpienelor II şi IV. Corpul dă inserţie muşchilor interosoşi dorsali II şi III şi muşchiului adductor al policelui (capul transvers). Metacarpianul IV. Baza sa se articulează cu osul capitat, cu osul cu cârlig şi cu baza metacarpienelor III şi V. Corpul dă inserţie muşchiului interosos palmar III şi muşchilor interosoşi dorsali II şi IV. Metacarpianul V. Baza sa prezintă medial un tubercul pe care se inseră ten- donul muşchiului extensor ulnar al carpului, iar în rest se articulează cu osul cu cârlig şi cu baza metacarpianului IV. Corpul dă inserţie muşchiului opozant al degetului mic şi muşchilor interosoşi palmar IV şi dorsal IV. OASELE DEGETELOR (Ossa digitorum; Phalanges)) Degetele sunt în număr de cinci, pentru fiecare mână, numerotate latero-medial de la I la V şi denumite: degetul mare sau policele, indicele, degetul mediu, degetul inelar şi degetul mic. Scheletul degetelor fiecărei mâini este alcătuit din 14 falange, câte trei pentru fiecare deget – falanga proximală, falanga mijlocie şi falanga distală, cu excepţia poli- celui, care are doar două falange – falanga proximală şi falanga distală. Falangele sunt oase alungite, care prezintă fiecare un corp (Corpus phalangis) şi două extremităţi: proximală numită baza falangei (Basis phalangis) şi distală, numită capul falangei (Caput phalangis). Falanga proximală (Phalaux proximalis)) prezintă: - corpul turtit antero-posterior, căruia i se descriu o faţă palmară plană şi o faţă dorsală convexă; - baza, prevăzută cu o cavitate articulară pentru capul metacarpianului corespondent; - capul prevăzut cu o trohlee articulară (Trochlea phalangis) pentru articulare cu baza falangei mijlocii. Falanga mijlocie (Phalanx media)) prezintă: - corpul asemănător cu al falangei proximale dar mai scurt; - baza, prevăzută cu o cavitate de recepţie pentru trohleea de la nivelul capului falangei proximale; 20 - capul prevăzut cu o trohlee articulară pentru baza falangei distale. Falanga distală (Phalanx distalis)) prezintă: - corpul de dimensiuni reduse, asemănător cu cel al falangei mijlocii; - capul prevăzut cu o tuberozitate palmară (Tuberositas phalangis distalis) în formă de potcoavă, care răspunde unghiei. 21  MUŞCHII MEMBRULUI SUPERIOR (MUSCULI MEMBRI SUPERIORIS) Muşchii membrului superior se împart în patru grupe: - muşchii umărului - muşchii braţului - muşchii antebraţului - muşchii mâinii. MUŞCHII UMĂRULUI Vom descrie aici toţi muşchii care contribuie la formarea pereţilor axilei şi la mişcările membrului superior, chiar dacă nomina anatomică actuală îi încadrează la muşchii toracelui. Muşchii umărului sunt grupaţi în patru compartimente: anterior, posterior, late- ral şi medial. COMPARTIMENTUL MUSCULAR ANTERIOR Este format din muşchii care alcătuiesc peretele anterior al axilei, dispuşi în două straturi – superficial format de pectoralul mare şi profund format de pectoralul mic şi subclavicular. Muşchiul pectoral mare ( M. pectoralis major) Este un muşchi larg, aplatizat, de formă triunghiulară, format din trei porţiuni diferite prin originea lor: - porţiunea claviculară (Pars clavicularis) care îşi are originea pe treimea me- dială a marginii anterioare a claviculei; - porţiunea sternocostală (Pars sternocostalis) care ia naştere de pe faţa anteri- oară a sternului şi de pe primele 5-6 cartilaje costale (prin digitaţii distincte); - porţiunea abdominală (Pars abdominalis) care îşi are originea pe teaca drep- tului abdominal. Cele trei fascicule converg formând un tendon comun care se inseră pe creasta tuberculului mare al humerusului. Muşchiul este acoperit de fascia pectorală. (Fascia pectoralis) Raporturi Anterior vine în raport cu pielea, ţesutul celular subcutanat, muşchiul platisma şi glanda mamară. Posterior vine în raport cu sternul, coastele, spaţiile intercostale cu conţinutul lor şi cu muşchiul pectoral mic. Marginea sa infero-laterală formează marginea anterioară a bazei axilei. 22  Marginea sa supero-laterală delimitează împreuna cu fibrele deltoidiene care se inseră pe claviculă, spaţiul delto-pectoral (fosa Morenheim) în care se găseşte vena cefalică, o ramură a arterei acromiotoracice şi un ganglion limfatic. Între faţa posterioară a tendonului pectoralului mare şi muşchiul biceps brahial se află bursa pectoralului mare. Acţiune Dacă punctul fix este pe torace, pectoralul mare realizează adducţia şi rotaţia internă a braţului. Dacă punctul fix este pe humerus, contracţia sa ridică toracele şi implicit cor- pul. Are rol auxiliar şi în respiraţie, intervenind în inspir. Inervaţie Este asigurată de plexul brahial prin intermediul anastomozei dintre nervul pectoral medial şi nervul pectoral lateral. Muşchiul pectoral mic (M. pectoralis minor) Este un muşchi aplatizat, de formă triunghiulară care îşi are originea prin trei digitaţii, pe faţa anterioară a coastelor 3 – 5, în apropierea cartilajelor costale. De la origine se îndreaptă supero-lateral şi se inseră printr-un tendon pe procesul coracoid al scapulei. Raporturi Anterior vine în raport cu pectoralul mare. Posterior vine în raport cu coastele, spaţiile intercostale, muşchiul dinţat ante- rior (medial) şi conţinutul axilei (lateral). Marginea sa supero-medială este separată de muşchiul subclavicular printr-un spaţiu triunghiular, numit spaţiu clavipectoral ocupat de fascia clavipectorală (Fascia clavipectoralis). Marginea sa infero-laterală este ataşată de fascia brahială şi de pielea regiunii axilare prin ligamentul suspensor al axilei (Lig. suspensorium axilae). Între tendonul pectoralului mic şi procesul coracoid se află bursa pectoralului mic. Acţiune Dacă punctul fix este pe coaste, contracţia sa duce umărul în jos şi înainte. Dacă punctul fix este pe scapulă, pectoralul mic ridică coastele intervenind în inspir. Inervaţie Este asigurată de plexul brahial prin intermediul anastomozei dintre nervul pectoral medial şi nervul pectoral lateral. Muşchiul subclavicular (M. subclavius) Este un muşchi alungit, fusiform, situat între faţa inferioară a claviculei şi coasta 1. 23  Îşi are originea pe faţa superioară a primului cartilaj costal şi pe faţa superioară a primei coaste, se îndreaptă superior şi se inseră în şanţul subclavicular de pe faţa inferioară a claviculei. Raporturi Este separat de prima coastă prin plexul brahial şi vasele subclaviculare. Este învelit de fascia subclaviculară, care se continuă inferior cu fascia clavipectorală. Acţiune Dacă punctul fix este pe prima coastă, contracţia sa coboară clavicula şi impli- cit umărul. Dacă ia punct fix pe claviculă, ridică coasta întâi, intervenind în inspir. Inervaţie Este asigurată de plexul brahial prin intermediul nervului subclavicular. COMPARTIMENTUL MUSCULAR MEDIAL Este reprezentat doar de muşchiul dinţat anterior Muşchiul dinţat anterior (M. serratus anterior) Este un muşchi aplatizat de formă patrulateră, care se întinde de la nivelul pri- melor zece coaste până la nivelul scapulei. Muşchiul dinţat anterior este format din trei porţiuni - porţiunea superioară, care se întinde de la marginea laterală a primei coaste la faţa anterioară a unghiului superior al scapulei - porţiunea mijlocie, care e formată din trei digitaţii ce iau naştere pe faţa ex- ternă a coastelor 2, 3, 4 şi se unesc formând o lamă musculară care se fixează pe porţiunea anterioară a marginii mediale a scapulei - porţiunea inferioară, porneşte prin şase digitaţii, de pe faţa externă a coastelor 5 – 10 (încrucişând digitaţiile oblicului extern) şi se termină pe o suprafaţă triunghiula- ră situată pe faţa anterioară a unghiului inferior al scapulei. Raporturi Muşchiul dinţat anterior este acoperit de pectoralul mare, pectoralul mic şi la- tissim şi acoperă coastele şi spaţiile intercostale. Superior participă la formarea perete- lui medial al axilei iar inferior este subcutanat. Acţiune Dinţatul anterior ţine scapula fixată pe torace. Când muşchiul ia punct fix pe peretele toracic, trage scapula înainte şi lateral, imprimînd-I o mişcare de rotaţie care duce superior unghiul lateral al scapulei. Această mişcare se datorează în principal acţiunii porţiunii inferioare a muşchiului. Dacă muşchiul ia punct fix pe scapulă, ridică coastele având rol inspirator. Inervaţie Provine din plexul brahial prin intermediul nervului dinţatului anterior. 24  GRUPUL MUSCULAR POSTERIOR Este format din şase muşchi, din care unul – muşchiul subscapular –este situat anterior de scapulă iar ceilalţi cinci – supraspinos, infraspinos, rotund mic, rotund mare şi latissim – sunt situaţi posterior de scapulă. Muşchiul subscapular (M. subscapularis) Este un muşchi de formă triunghiulară, care îşi are originea în fosa subscapula- ră de pe faţa anterioară a scapulei şi se îndreaptă spre lateral pentru a se insera pe tu- berculul mic al humerusului, printr-un tendon. Raporturi Intră în constituţia peretelui posterior al axilei, venind astfel în raport anterior cu conţinutul axilei. Posterior vine în raport cu faţa anterioară a scapulei. Muşchiul subscapular prezintă două burse: - bursa subcoracoidiană situată între marginea superioară a muşchiului şi pro- cesul coracoid al scapulei - bursa subtendinoasă a muşchiului subscapular (Bursa subtendinea musculi subscapularis) situată între marginea superioară a tendonului şi capsula articulaţiei scapulo-humerale. Acţiune Muşchiul subscapular este rotator înăuntru, menţinând în contact suprafeţele articulare ale articulaţiei umărului. Inervaţie Este asigurată de nervul subscapular. Muşchiul supraspinos ( M. supraspinatus) Îşi are originea în fosa supraspinoasă a scapulei şi pe porţiunea internă a fasciei supraspinoase (Fascia supraspinata) care-l acoperă. Fibrele sale se îndreaptă lateral, trec peste articulaţia scapulo-humerală şi se continuă cu un tendon care se inseră pe feţişoare superioară a tuberculului mare al humerusului. Raporturi Anterior vine în raport cu fosa supraspinoasă şi cu capsula articulaţiei scapulo- humerale. Posterior vine în raport cu muşchiul trapez. Acţiune Este abductor al braţului, acţionând şi ca ligament activ al capsulei articulare a umărului, ferind capsula să fie prinsă între suprafeţele articulare în timpul mişcărilor articulaţiei umărului. Inervaţie Este asigurată de nervul suprascapular, ramură colaterală a plexului brahial. 25  Muşchiul infraspinos (M. infraspinatus) Îşi are originea în fosa infraspinoasă a scapulei şi pe faţa internă a fasciei in- fraspinoase (Fascia infraspinata) care-l acoperă. De la origine fibrele sale converg lateral continuându-se cu un tendon ce trece posterior de articulaţia scapulo-humerală şi se inseră pe feţişoara mijlocie a tuberculului mare al humerusului. Raporturi Anterior vine în raport cu fosa infraspinoasă a scapulei şi cu articulaţia scapu- lo-humerală. Posterior vine în raport cu muşchii deltoid şi trapez, precum şi cu piela şi ţesutul celular subcutanat. Între tendonul său şi capul humeral prezintă bursa subtendinoasă a muşchiului infraspinos (Bursa subtendinea musculi infraspinati): Acţiune Este abductor şi rotator în afară al braţului, contribuind şi la menţinera în con- tact a suprafeţelor articulare ale articulaţiei umărului. Inervaţie Este asigurată de nervul suprascapular. Muşchiul rotund mic (M. teres minor) Îşi are originea pe porţiunea superioară a marginii laterale a scapulei, de unde se îndreaptă lateral, trece posterior de articulaţia scapulo-humerală (de a cărei capsulă aderă) şi se inseră pe feţişoara inferioară a tuberculului mare al humerusului. Raporturi Este situat inferior faţă de muşchiul infraspinos şi superior faţă de muşchiul ro- tund mare. Rotundul mic acoperă capătul lung al muşchiului triceps şi este acoperit de muşchiul deltoid. Acţiune Este un rotator în afară şi slab abductor al braţului. Inervaţie Provine din nervul micului rotund, ramură colaterală a nervului axilar. Muşchiul rotund mare (M. teres major) Este un muşchi alungit şi puternic, situat inferior de rotundul mic. Îşi are originea pe o zonă de formă patrulateră situată la nivelul feţei posterioa- re a unghiului inferior al scapulei şi pe faţa internă a fasciei infraspinoase. Fasciculele sale se îndreaptă lateral, superior şi anterior, inserându-se, printr-un tendon, pe creasta tuberculului mic al humerusului. Pe faţa profundă a tendonului său prezintă bursa subtendinoasă a rotundului mare (Bursa subtendinea musculi teretis major). Raporturi La origine,marginea superioară a rotundul mare şi marginea inferioară a rotun- dul mic sunt alipite,ulterior însă ele se distanţează formînd împreună cu capătul lung al tricepsului un spaţiu triunghiular - spaţiul bi-rondo-tricipital străbătut de vasele sub- 26 scapulare. Lateral de acest spaţiu, între marginea superioară a rotundului mare, margi- nea inferioară a rotundului mic, capătul lung al tricepsului şi humerus se delimitează un spaţiu patrulater – patrulaterul humero-bi-rondo-tricipital (Velpeau) străbătut de nervul axilar şi vasele circumflexe posterioare. Inferior de patrulater, între marginea inferioară a rotundului mare, capătul lung al tricepsului şi humerus se formează triunghiul hume- ro-rondo-tricipital străbătut de nervul radial şi artera humerală profundă. Posterior vine în raport cu muşchiul latissim şi cu pielea. Acţiune Când ia punct fix pe humerus, duce unghiul inferior al scapulei în sus, iar când ia punct fix pe scapulă, realizează adducţia şi rotaţia înăuntru a braţului. Inervaţie Este asigurată de plexul brahial prin intermediul nevului toracodorsal. Muşchiul latissim (M.latissimus dorsi) Are formă triunghiulară şi este cel mai lat muşchi al corpului. Muşchiul latis- sim acoperă porţiunea posterioară şi inferioară a trunchiului, întinzându-se de la regiu- nea dorsală, lombară şi sacrală până la culisa bicipitală a humerusului. Îşi are originea pe: - faţa externă a ultimelor 3 – 4 coaste, prin digitaţii încrucişate cu cele ale obli- cului extern; - pe fascia toracolombară; - pe faţa posterioară a unghiului inferior al scapulei. Fibrele sala converg lateral şi superior şi se inseră printr-un tendon scurt, pe fundul şanţului intertubercular al humerusului. Raporturi În regiunea spatelui vine în raport anterior cu muşchii planului 2 al spatelui, posterior cu pielea şi ţesutul celular subcutanat şi superior cu muşchiul trapez. Lateral, vine în raport cu oblicul extern, formând împreună cu acesta şi cu creasta iliacă trigo- nul lombar al lui Petit în aria căruia se află oblicul intern. La nivelul axilei, intră în constituţia peretelui posterior al axilei împreună cu rotundul mare. Acţiune Dacă ia punct fix pe coloana vertebrală, contracţia sa coboară braţul ridicat imprimîndu-I şi o mişcare de rotaţie internă. Dacă ia punct fix pe humerus, latissimul ridică trunchiul. Inervaţie Este asigurată de nervul toracodorsal. 27  COMPARTIMENTUL MUSCULAR LATERAL Este format de muşchiul deltoid. Muşchiul deltoid (M.deltoideus) Este un muşchi voluminos, de formă conică, cu baza dispusă superior şi vârful inferior, care acoperă articulaţia scapulo–humerală. Deltoidul are trei porţiuni de origine: - porţiunea claviculară (Pars clavicularis), care porneşte de pe treimea laterală a marginii anterioare a claviculei; - porţiunea acromială (Pars acromialis), care porneşte de pe marginea laterală a acromionului; - porţiunea spinală (Pars spinalis), care porneşte de pe buza inferioară a mar- ginii posterioare a spinei scapulei. De la origine, fibrele se îndreaptă spre humerus formând o masă musculară, ca- re se continuă cu un tendon ce se inseră pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului. Raporturi Deltoidul este acoperit de piele şi de fascia deltoidiană (Fascia deltoidea) şi acoperă articulaţia umărului şi tendoanele muşchilor rotund mic, rotund mare, infraspi- nos, capul lung al tricepsului, biceps brahial, supraspinos, şi pectoral mare. Între porţiunea sa claviculară şi porţiunea claviculară a pectoralului mare se delimitează spaţiul delto – pectoral (fosa lui Morenheim) Între faţa sa profundă şi tuberculul mare al humerusului se află bursa subdel- toidiană (Bursa subdeltoidea), care comunică frecvent cu bursa subacromială (Bursa subacromialis) situată între acromion şi ligamentul coracoacromial, pe de o parte, şi capsula articulaţiei umărului, pe de altă parte. Acţiune Contracţia sinergică a tuturor celor trei porţiuni,realizează abducţia braţului. Contracţia porţiunii claviculare realizează proiecţia înainte şi rotaţia internă a braţului. Contracţia porţiunii acromiale determină abducţia braţului. Contracţia porţiunii spinale determină proiecţia înapoi şi rotaţia externă a braţului. Inervaţie Provine din nervul axilar. 28  MUŞCHII BRAŢULUI Muşchii braţului sunt repartizaţi în două compartimente: - compartimentul brahial anterior, format din muşchii biceps brahial, coraco- brahial şi brahial - compartimentul brahial posterior, format de muşchiul triceps brahial. COMPARTIMENTUL BRAHIAL ANTERIOR SAU AL FLEXORILOR (Compartimentum brachii anterius Compartimentum brachii flexorum) Planul superficial al acestui compartiment este format de muşchiul biceps bra- hial, iar planul profund este format de muşchii brahial şi coracobrahial. Muşchiul biceps brahial (M. biceps brachii) Este un muşchi alungit, fusiform care îşi are originea prin două capete: - capul lung (Caput longum) care porneşte de pe tuberculul supraglenoidal al scapulei, tendonul său străbătând articulaţia umărului şi şanţul intertubercular (culisa bicipitală); - capul scurt (Caput breve) care porneşte de pe vârful procesului coracoid al scapulei. Cele două capete se unesc formând o masă musculară ce ocupă planul superfi- cial al compartimentului brahial anterior şi se inseră apoi, prin intermediul unui tendon, pe tuberozitatea radiusului. Între tendon şi tuberozitate există bursa bicipitoradială (Bursa bicipitoradialis). De pe porţiunea medială a acestui tendon porneşte aponevroza muşchiului biceps brahial (Aponeurosis musculi bicipitis brachii) sau aponevroza bici- pitală (Aponeurosis bicipitalis). Raporturi La umăr - capul lung trece intracapsular, dar extrasinovial faţă de articulaţia umărului - capul scurt trece anterior de articulaţia umărului, lateral de muşchiul coraco- brahial şi posterior de peretele anterior al axilei. La braţ Muşchiul biceps brahial este acoperit de piele, ţesut celular subcutanat şi de fascia brahială (Fascia brachii) şi acoperă muşchii brahial şi coracobrahial. Între muşchiul biceps brahial şi muşchiul brahial, trece nervul musculocutanat. Lateral vine în raport cu muşchii deltoid şi brahioradial. Medial vine în raport cu vasele brahiale. Lateral de el avem septul intermuscular brahial lateral (Septum intermusculare brachii laterale), iar medial, avem septul intermuscular brahial medial (Septum intermusculare brachii mediale). La antebraţ Formează relieful muscular mijlociu al regiunii anterioare a cotului (împreună cu brahialul) Lateral vine în raport cu relieful muscular lateral, format de muşchii bra- hioradial, lung extensor radial al carpului, scurt extensor radial al carpului şi supinator (de care este separat prin şanţul bicipital lateral ) şi cu nervul radial şi artera recurentă radială. Medial, vine în raport cu relieful muscular medial, format din muşchii rotund 29 pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al carpului, flexor superfi- cial al degetelor şi flexor profund al degetelor (de care este separat prin şanţul bicipital medial ) şi cu vasele brahiale Acţiune Realizează flexia antebraţului pe braţ ( dar aceasta este completă doar când an- tebraţul se află în supinaţie) şi supinaţia antebraţului. Prin capul său lung, este un abductor al braţului, iar prin capul său scurt este un adductor al braţului. Inervaţie Este asigurată de nervul musculocutanat. Muşchiul coracobrahial (M. coracobrachialis) Este un muşchi alungit, situat în porţiunea supero-medială a braţului. Îşi are originea pe vârful procesului coracoid al scapulei, printr-un tendon comun cu tendonul capului scurt al bicepsului brahial. De la origine se îndreaptă în jos şi uşor lateral şi se inseră în porţiunea mijlocie a feţei antero-mediale a humerusului. Raporturi Muşchiul coracobrahial trece posterior de muşchiul pectoral mare şi anterior de tendonul subscapularului de care este separat prin bursa muşchiului coracobrahial (Bursa musculi coracobrahialis).Medial de el se află mănunchiul vasculo-nervos axilar iar lateral de el, se află tendonul capului scurt al bicepsului brahialMuşchiul coracobra- hial este perforat de nervul musculocutanat. Acţiune Contracţia sa determină adducţia şi proiecţia înainte a braţului. Inervaţie Este asigurată de nervul musculocutanat. Muşchiul brahial (M. brachialis) Este un muşchi aplatizat, situat în porţiunea antero-inferioară a braţului, poste- rior de biceps şi infero-lateral de coracobrahial. Muşchiul îşi are originea pe: - buza inferioară a tuberozităţii deltoidiene; - jumătatea distală a feţelor antero-medială şi antero-laterală ale humerusului; - pe septele intermusculare ale braţului, în special pe cel medial. Fibrele sale se îndreaptă inferior, trec anterior de articulaţia cotului (pe capsula căreia se prind câteva fibre) şi se inseră printr-un tendon pe tuberozitatea ulnei Raporturi Anterior vine în raport cu bicepsul brahial iar posterior cu humerusul şi cu arti- culaţia cotului. Lateral vine în raport cu muşchii brahioradial şi lung extensor radial al carpului, între ei trecând nervul radial,artera brahială profundă şi artera recurentă radia- lă. Medial vine în raport cu muşchiul rotund pronator. 30  Acţiune Este cel mai puternic flexor al antebraţului pe braţ, fiind totodată un tensor al capsulei articulaţiei cotului. Inervaţie Este asigurată de nervul musculocutanat. COMPARTIMENTUL BRAHIAL POSTERIOR SAU AL EXTENSORILOR (Compartimentum brachii posterius; Compartimentum brachii extensorum) Muşchiul triceps brahial (M. triceps brachi) Este un muşchi voluminos care îşi are originea prin trei capete: - capul lung (Caput longum) porneşte de pe tuberculul infraglenoidal al scapu- lei şi aderă la capsula articulaţiei umărului; - capul lateral (Caput laterale) porneşte de pe faţa posterioară a humerusului, deasupra şanţului nervului radial; - capul medial sau profund (Caput mediale; Caput profundum) porneşte de pe faţa posterioară a humerusului dedesubtul şanţului nervului radial. Cele trei capete converg inferior, formând o masă musculară care se inseră printr-un tendon comun pe faţa superioară a olecranului ulnei, după ce trece posterior de articulaţia cotului. Raporturi Posterior este acoperit de muşchiul deltoid şi de piele. Anterior este în raport cu nervul radial, artera brahială profundă şi humerus. Media vine în raport cu nervul ulnar. Capul lung participă la formarea patrula- terului humero-bi-rondo-tricipital şi a trigonului bi-rondo-tricipital. Acţiune Realizează extensia antebraţului fiind şi tensor al capsulei articulaţiei cotului. Prin contracţia capului lung realizează extensia şi adducţia braţului. Inervaţie Este asigurată de nervul radial 31  MUŞCHII ANTEBRAŢULUI Sunt dispuşi într-un compartiment anterior sau al flexorilor format dintr-un plan superficial şi unul profund, un compartiment posterior sau al extensorilor şi o porţiune laterală. Compartimentul antebrahial anterior sau al flexorilor (Compartimentum antebrachii anterius; Compartimentum antebrachii flexorum) Este format din opt muşchi dispuşi pe două planuri. Planul superficial este format din cinci muşchi: rotund pronator, flexor radial al carpului, palmar lung, flexor ulnar al corpului şi flexor superficial al degetelor. Planul profund este format din trei muşchi: flexor profund al degetelor, pătratul pronator şi flexor lung al policelui. Planul superficial (Pars superficialis) Muşchiul rotund pronator (M. pronator teres) Este cel mai lateral muşchi al planului superficial. Îşi are originea prin două capete: - capul humeral (Caput humerale) care porneşte de pe câmpul superior al feţei anterioare a epicondilului medial al humerusului; - capul ulnar (Caput ulnare) care porneşte de pe faţa inferioară a procesului co- ronoidian al ulnei. Cele două fascicule fuzionează formând un corp muscular ce se îndreaptă infe- ro-lateral pentru a se insera în treimea mijlocie a feţei laterale a radiusului. Raporturi Între marginea laterală a rotundului pronator şi muşchiul brahial se formează triunghiul cotului în care pătrunde bicepsul brahial. Între muşchiul rotund pronator şi bicepsul brahial trece artera brahială. Între cele două capete de origine ale muşchiului trece nervul median. Acţiune Este un pronator al mâinii şi un flexor al antebraţului pe braţ (prin capul hume- ral). Inervaţie Este asigurată de nervul median. Muşchiul flexor radial al carpului (Muschi flexor carpi radialis) Îşi are originea pe câmpul inferior al feţei anterioare a epicondilului medial al humerusului, se îndreaptă lateral şi inferior şi se inseră prin intermediul unui tendon pe baza metacarpianului doi. 32  Raporturi La antebraţ - este acoperit de fascia antebrahială (Fascia antebrachii) şi piele, acoperind la rândul său flexorul superficial al degetelor şi flexorul lung al policelui. Lateral vine în raport cu rotundul pronator iar medial cu palmarul lung. În regiunea inferioară a ante- braţului, tendonul său formează împreună cu tendonul muşchiului brahioradial şanţul pulsului, unde se palpează pulsul arterei radiale. La gâtul mâinii - tendonul său trece sub retinaculul flexorilor şi prin şanţul osului trapez. Acţiune Realizează flexia mâinii pe antebraţ, abducţia uşoară a mâinii şi pronaţia ante- braţului când mâna este în extensie. Realizează şi o uşoară flexie a antebraţului pe braţ. Inervaţie Este asigurată de nervul median. Muşchiul palmar lung (M. palmaris longus) Îşi are originea pe câmpul inferior al feţei anterioare a epicondilului humeral medial şi se îndreaptă inferior şi uşor lateral, corpul muscular continuându-se cu un tendon foarte lung care trece anterior de retinaculul flexorilor şi se lărgeşte apoi ”în evantai” continuându-se cu aponevroza palmară (Aponeurosis palmaris). Raporturi Lateral cu flexorul radial al carpului iar medial cu flexorul ulnar al carpului. Este acoperit de piele şi fascia brahială şi acoperă flexorul superficial al degetelor. Acţiune Realizează flexia mâinii şi a antebraţului. Inervaţie Este asigurată de nervul median. Muşchiul flexor ulnar al carpului (M. flexor carpi ulnaris) Este cel mai medial muşchi al planului superficial. Îşi are origine prin două ca- pete: - capul humeral (Caput humerale) care porneşte de pe câmpul inferior al feţei anterioare a epicondilului humeral medial; - capul ulnar (Caput ulnare) care porneşte de pe faţa medială a olecranului şi de pe porţiunea superioară a marginii posterioare a ulnei. Capetele sunt legate între ele printr-o arcadă fibroasă, pe sub care trece nervul ulnar şi artera recurentă ulnară poste- rioară. Corpul muscular se continuă cu un tendon ce se inseră pe osul pisiform. Raporturi Este acoperit de piele şi fascie. Între flexorul ulnar al carpului şi flexorul super- ficial al degetelor pe care-l acoperă trece artera ulnară şi nervul ulnar. 33  Acţiune Este flexor şi adductor al mâinii. Inervaţie Este asigurată de nervul ulnar. Muşchiul flexor superficial al degetelor (M. flexor digitorum superficialis) Este un muşchi larg şi aplatizat care îşi are originea prin două capete: - capul humeroulnar (Caput humeroulnare) porneşte de pe câmpul inferior al feţei anterioare a epicondilului humeral medial şi de pe faţa medială a procesului coro- noid al ulnei; - capul radial (Caput radiale) porneşte de pe segmentul superior al marginii anterioare a radiusului. Cele două capete sunt legate printr-o arcadă fibroasă pe sub care trece nervul median şi artera ulnară. Corpul muşchiului este format din fascicule dispuse într-un strat superficial şi un strat profund. Stratul superficial conţine fibre destinate degetelor III şi IV iar stratul profund conţine fibre pentru degetele V şi II. Cele patru fascicule musculare se continuă distal cu patru tendoane care trec sub retinaculul flaxorilor, la palmă până la degetele corespunzătoare. La nivelul falan- gei proximale, fiecare tendon prezintă un orificiu prin care trece tendoanele flexorului profund al degetelor având astfel loc o încrucişare a tendoanelor – chiasma tendinoasă (Chiasma tendinum). Apoi fiecare tendon se divide în două bandelete care se inseră în zona mijlocie a falangei medii. Raporturi La antebraţ - muşchiul este acoperit de rotundul pronator, flexorul radial al carpului, pal- marul lung şi flexorul ulnar al carpului. Sub el se află flexorul profund al degetelor, iar între cei doi muşchi trece nervul median şi artera ulnară. La gâtul mâinii - tendoanele sale împreună cu cele ale flexorului profund al degetelor şi al fle- xorului lung al policelui trec prin canelele osteofibroase al carpului. La palmă - tendoanele sale acoperă tendoanele flexorului profund al degetelor. La nivelul degetelor - tendoanele flexorului profund devin anterioare faţă de cele ale flexorului su- perficial în urma încrucişării care are loc la nivelul falangei proximale. Atât tendonul superficial cât şi cel profund sunt menţinute pe faţa anterioară a falangelor de către o lamă fibroasă care formează un tunel fibros ce se inseră pe marginile falangelor. Acţiune Flexia falangei medii pe cea proximală, a degetelor pe mână, a mâinii pe antebraţ şi a antebraţului pe braţ. Realizează şi adducţia mâinii şi apropie degetele depărtate. Inervaţie Este asigurată de nervul median. 34  Planul profund (Pars profunda) Este format din trei muşchi: flexor profund al degetelor, pătrat pronator şi fle- xor lung al policelui. Muşchiul flexor profund al degetelor ( M. flexor digitorum profundus) Îşi are originea pe cele 3/4 proximale ale feţei anterioare şi mediale a ulnei, pe cele 2/3 proximale ale marginii anterioare a ulnei precum şi pe membrana interosoasă antebrahială. Corpul muscular se orientează distal şi în 1/3 inferioară a antebraţului se divide în patru fascicule musculare care se vor continua fiecare cu câte un tendon. Cele patru tendoane trec posterior de retina- culul flexorilor, perforează apoi tendoanele flexorului superficial la nivelul chiasmei tendinoase şi se inseră la nivelul bazei falan- gelor distale ale degetelor II - IV. Raporturi La antebraţ - este acoperit de flexorul superficial al degetelor şi de flexorul ulnar al carpu- lui. Între flexorul profund al degetelor şi flexorul superficial al degetelor trece nervul median iar între flexorul profund şi flexorul ulnar al carpului trece nervul ulnar şi vase- le ulnare. - acoperă: ulna, membrana interosoasă antebrahială şi muşchiul pătrat prona- tor. La gâtul mâinii - cele patru tendoane trec posterior de retinaculul flexorilor şi prin canalul os- teofibros al carpului. La mână - încrucişează (perforând) tendoanele flexorului superficial formând chiasma tendinoasă. Pe tendoanele flexorului profund al degetelor se inseră muşchii lombricali. Acţiune - flexia ultimelor două falange pe palmă şi a mâinii pe antebraţ. Realizează şi adducţia mâinii. Inervaţie - din nervul median pentru porţiunea sa laterală; - din nervul ulnar pentru porţiunea sa medială Muşchiul flexor lung al policelui (M. flexor policis longus) Îşi are originea pe faţa anterioară a radiusului şi pe membrana interosoasă, se îndreaptă distal şi se continuă cu un tendon ce se inseră pe baza falangei distale a poli- celui. Raporturi La antebraţ - e acoperit de muşchii planului superficial; - acoperă radiusul şi membrana interosoasă; 35  - medial de el e situat pe flexorul profund al degetelor de care e separat printr- un interstiţiu pe unde trec nervii şi vasele interosoase anterioare. La gâtul mâinii - trece posterior de retinaculul flexorilor prin canalul osteofibros carpian. La mână - trece prin cele două fascicule ale flexorului scurt al policelui şi intră apoi tu- nelul osteofibros al policelui. Acţiune Realizează flexia falangei distale a policelui pe cea proximală, a policelui pe metacarpian şi a mâinii pe antebraţ. Inervaţie Este asigurată de nervul median. Muşchiul pătrat pronator (M. pronator quadratus) Este situat în porţiunea distală a antebraţului, fibrele sale inserându-se pe faţa anterioară a ulnei şi a radiusului. Raporturi Acoperă porţiunea distală a ulnei şi radiusului precum şi articulaţia radioulnară distală. Este acoperit de flexorul ulnar al carpului, flexorul profund al degetelor şi fle- xorul lung al policelui. Acţiune Realizează pronaţia mâinii şi antebraţelor dar acesta poate interveni şi în supi- naţie. Inervaţie Este asigurată de nervul median. Compartimentul posterior al antebraţului sau al extensorilor (Compartimentum antebrachii posterius, Compartimentum antebrachii extensorum) Este format din opt muşchi: extensorul degetelor, extensorul degetului mic, ex- tensorul ulnar al carpului, anconeu, lung abductor al policelui, scurt extensor al police- lui, lung extensor al policelui şi extensor al indexului. Muşchiul extensor al degetelor ( M. extensor digitorum) Este cel mai lateral muşchi al planului superficial. Este un muşchi larg în porţiunea sa proximală, distal divizându-se în patru tendoane corespunzătoare degete- lor II - V. Originea sa este situată la nivelul epicondilului humeral lateral, pe ligamentul colateral radial şi pe fascia antebrahială. Cele patru tendoane, care continuă corpul muscular, ajung la nivelul articulaţiilor metacarpofalangiene unde fiecare tendon dă câte o expansiune fibroasă care aderă la capsula articulară şi se inseră pe falanga pro- ximală; apoi primesc expansiunile muşchilor lombricali şi interosoşi cu care formează 36 aponevroza dorsală a degetelor. Fiecare tendon se divide în trei ramuri aponevrotice - cea mediană se prinde pe faţa dorsală a falangei medii iar celelalte două se unesc şi se prind pe faţa dorsală a falangei distale corespunzătoare. Tendoanele degetelor III, IV şi V sunt unite între ele, pe faţa dorsală a metacarpienelor prin conexiuni intertendinoase transversale (Connexus intertendinei). Raporturi La antebraţ - anterior: - muşchiul supinator şi muşchii planului profund - articulaţia radiocarpiană - muşchii interosoşi dorsali - falangele - posterior - piele şi fascia antebranhială - lateral - scurtul extensor radial al carpului - medial - extensia degetului mic La gâtul mâinii - vine în raport posterior cu retinaculul extensorilor şi cu fascia dorsală a mâ- inii (Fascia dorsalis manus) Acţiune Realizează extensia falangei distale pe cea medie, a celei medii pe cea proxi- mală, a celei proximale pe metacarp şi a mâinii pe antebraţ. Mai realizează adducţia mâinii şi abducţia degetelor. Inervaţie Este asigurată de nervul radial. Muşchiul extensor al degetului mic (M. extensor digiti minimi) Îşi are originea pe epicondilul humeral lateral şi pe fascia antebrahială, merge distal şi se continuă cu un tendon ce trece sub retinaculul extensorilor, apoi de-a lungul celei de-al V-lea metacarpian şi se inseră pe falanga medie şi distală a degetului mic fuzionând cu tendonul provenit de la extensorul degetelor. Raporturi: - anterior - muşchiul planului profund - posterior - piele şi fascia antebrahială - lateral - extensorul degetelor - medial - extensorul ulnar al carpului Acţiune Realizează extensia degetului mic. Inervaţie Este asigurată de o ramură provenită din muşchiul radial. Muşchiul extensor ulnar al carpului ( M. extensor carpi ulnaris) Îşi are origine prin două capete: 37  - capul humeral (Caput humerale) care porneşte de pe epicondilul humeral la- teral; - capul ulnar (Caput ulnare) care porneşte de pe marginea posterioară a ulnei. Corpul muscular se îndreptă distal şi se continuă cu un tendon care se inseră pe baza metacarpialului V. Raporturi: - posterior - piele şi fascia antebrahială: - anterior - muşchiul planului profund şi ulna; - lateral - extensorul degetului mic; - medial - anconeul proximal şi ulna distală. Acţiune: Realizează extensia şi adducţia mâinii. Inervaţie Este asigurată de o ramură din nervul radial. Muşchiul anconeu (M. anconeus) Este situat în porţiunea postero-superioară a antebraţului fiind un muşchi mic, de formă triunghiulară. Îşi are origine pe epicondilul lateral al humerusului de unde se îndreaptă distal şi medial pentru a se insera pe treimea proximală a feţei posterioare a ulnei. Raporturi: - posterior - piele şi fascia antebrahială; - anterior - articulaţia cotului şi muşchiul supinator - proximal - cu tricepsul brahial - distal - extensorul ulnar al carpului. Acţiune Realizează extensia antebraţului. Inervaţie Este asigurată de nervul radial. Muşchiul abductor lung al policelui (M. abductor pollicis longus) Este situat în planul profund al compartimentului posterior, fiind cel mai lateral dintre muşchii acestui plan. Îşi are origine pe faţa posterioară a ulnei, pe faţa posterioară a radiusului pre- cum şi pe membrana interosoasă. Se îndreaptă oblic distal şi lateral continuându-se cu un tendon ce trece prin şanţul lateral al feţei laterale a epifizei distale a radiusului îm- preună cu tendonul scurtului extinsor al policelui şi se inseră pe baza primului meta- carpian. Raporturi: - proximal - este în raport posterior cu muşchiul planului superficial iar distal este acoperit doar de piele şi fascia antebrahială; 38  - anterior - este în raport cu radiusul şi ulna; - lateral - cu muşchiul supinator; - medial - cu scurtul extensor al policelui. Acţiune Realizează abducţia policelui şi a mâinii având acţiune sinergică cu muşchii flexori, a căror acţiune o preia în cazul paraliziei acestora. Inervaţie Este asigurată de nervul radial prin intermediul nervului interosos posterior. Muşchiul extensor scurt al policelui (M. extensor pollicis brevis) Are origine comună cu abductorul lung al policelui, iar tendonul său se inseră pe baza falangei proximale a policelui. Raporturi: - anterior - cu radiusul şi ulna; - posterior - cu muşchii planului superficial; - lateral - cu abductorul lung al policelui; - medial - cu extensorul lung al policelui. Acţiune Extensia şi abducţia policelui. Inervaţie Este asigurată de nervul interosos posterior din nervul radial. Muşchiul extensor lung al policelui (M. extensor pollicis longus) Îşi are origine pe 1/3 mijlocie a feţei posterioare a ulnei şi pe membrana intero- soasă. Tendonul său trece prin şanţul lateral al feţei posterioare a epifizei distale a radi- usului, încrucişează tendoanele extensorilor radiali ai carpului şi se inseră pe falanga distală a policelui. Raporturi: - anterior - oasele antebraţului; - posterior - muşchii planului superficial; - lateral - muşchiul extensor scurt al policelui; - medial - muşchiul extensor al indicelui. Tendonul său delimitează medial tabachera anatomică iar tendoanele extenso- rului scurt ale policelui şi abductor lung al policelui o delimitează lateral. Acţiune Realizează extensia falangei distale şi adducţia policelui aflat în abducţie. Inervaţie Este asigurată de nervul interosos posterior din nervului radial. 39  Muşchiul extensor al indicelui (M. extensor indicis) Îşi are origine pe faţa posterioară a ulnei şi pe membrana interosoasă, tendonul său trece prin şanţul medial al feţei posterioare a epifizei distale a radiusului unindu-se apoi cu tendonul extensorului degetelor corespunzător indicelui. Raporturi: - anterior - ulna, articulaţia radiocarpiană, carp, metacarpul; - posterior - muşchii superficiali, fascie şi piele; - lateral - muşchiul extensor lung al policelui. Acţiune Realizează extensia indexului. Inervaţie Este asigurată de nervul radial prin intermediul nervului interosos posterior. Porţiunea laterală sau radială (Pars lateralis; Pars radialis) Este formată din patru muşchi: brahioradial, lung extensor radial al carpului, scurt extensor radial al carpului şi supinator. Muşchiul brahioradial (M. brachioradialis) Este cel mai puternic muşchi al porţiunii laterale a antebraţului. Îşi are originea pe marginea laterală a humerusului, corpul muscular trece late- ral de articulaţia cotului şi se continuă cu un tendon ce se inseră pe baza procesului stiloid al radiusului. Raporturi: La nivelul braţului - formează împreună cu muşchiul biceps brahial şanţul bicipital lateral străbă- tut de nervul radial şi artera recurentă radială. La nivelul antebraţului acoperă vasele radiale. Acţiune Realizează flexia antebraţului pe braţ, şi pronaţia antebraţului când acesta este în supinaţie forţată sau supinaţia când antebraţul este în pornaţie forţată. Inervaţie Este asigurată de nervul radial. Muşchiul lung extensor radial al carpului (M. extensor carpi radialis longus) Îşi are originea pe marginea laterală a humerusului, coboară până la jumătatea antebraţului, de unde se continuă cu un tendon care străbate şanţul lateral al feţei poste- rioare a extremităţii distale a radiusului şi se inseră pe baza celui de al doilea metacar- pian. 40  Raporturi: Acoperă articulaţia cotului, muşchiul scurt extensor radial al carpului şi articu- laţia radio-carpiană. Este acoperit de muşchiul brahioradial. Acţiune Realizează extensia şi abducţia mâinii, flexia antebraţului pe braţ, având şi un slab rol supinator. Inervaţie Este asigurată de nervul radial. Muşchiul scurt extensor radial al carpului (M. extensor carpi radialis brevis) Îşi are originea pe epicondilul lateral al humerusului şi pe ligamentul colateral radial al articulaţiei cotului. Tendonul său străbate şanţul lateral al feţei posterioare a extremităţii distale a radiusului şi se inseră pe baza celui de al III-lea metacarpian. Raporturi: - anterior - muşchiul supinator, muşchiul rotund pronator şi radius; - posterior - muşchiul lung extensor radial al carpului. Este încrucişat superficial de muşchiul lung abductor al policelui, scurt exten- sor al policelui şi lung extensor al policelui. Acţiune Realizează extensia şi abducţia mâinii. Inervaţie Este asigurată de nervul radial. Muşchiul supinator (M. supinator) Îşi are originea pe epicondilul lateral