Scheletul Capului - Anatomie PDF

SCHELETUL CAPULUI Este alcatuit din: 1. NEUROCRANIU : oasele neurocraniului formeaza cavitatea osoasa ce cuprinde si protejeaza structurile encefalice 2. VISCEROCRANIU: oasele viscerocraniului formeaza scheletul fetei, formand in acelasi timp structuri de protectie a segmentelor p...

SCHELETUL CAPULUI Este alcatuit din: 1. NEUROCRANIU : oasele neurocraniului formeaza cavitatea osoasa ce cuprinde si protejeaza structurile encefalice 2. VISCEROCRANIU: oasele viscerocraniului formeaza scheletul fetei, formand in acelasi timp structuri de protectie a segmentelor periferice ale unor analizatori si primele segmente ale tracturilor digestiv si respirator(cavitatea nazala si bucala) OASELE NEUROCRANIULUI OASELE VISCEROCRANIULUI  FRONTAL  NAZAL  TEMPORAL  LACRIMAL  PARIETAL  VOMER  OCCIPITAL  CORNET NAZAL INFERIOR  SFENOID  MAXILAR  ETMOID  PALATIN  ZIGOMATIC  MANDIBULA  HIOID* Forma generală a feţei este cea a unei piramide triunghiulare, cu baza situată superior şi sudată la etajul anterior al bazei craniului. Vârful, inferior, este trunchiat. Această piramidă are 2 feţe antero-laterale şi un posterioară. Ceea ce o caracterizează este aspectul anfractuos creat de orbite, fosele nazale, cavitatea bucală şi fosele infratemporale şi pterigopalatine. Fosele temporale aparţin de fapt neurocraniului. Pe altă parte scheletul facial este pneumatizat de cavităţi(sinusuri paranazale) de dimensiuni variabile (complexul sinusal anterior compus de sinusurile frontale, maxilare şi celulele sau sinusurile etmoidal anterioare şi complexul sinusal posterior format de sinusurile sfenoidale şi celulele sau sinusuri etmoidale posterioare). Toate sinusurile se deschid în fosele nazale şi pot fi considerate diverticulii acestora, încorporaţi secundar în baza craniului (sinusul sfenoidal) sau exclusiv în scheletul facial (sinusurile maxilare). Trei elemente domină morfologia şi conexiunile oaselor feţei: mandibula este liberă, toate celelalte oase sunt sudate între ele şi la scheletul cranian, toate elementele se ordonează în jurul cavităţilor naturale al feţei. Independenţa mandibulei este relativă: osul se articulează cu temporalele prin două articulaţii mobile: articulaţiile temporomandibulare sunt diartroze condiliene cu meniscuri, acţionate de muşchi voluminosi ce au inserţia lor mobilă pe mandibulă. Oasele feţei se dispun în jurul a nouă mari cavităţi naturale; baza craniului formează peretele superior al tuturor acestor cavităţi, cu excepţia cavităţii bucale: Sunt două cavităţi paramediane, situate în partea centrală a feţei – fosele nazale (2), separate între ele prin septul nazal osos; ele adăpostesc receptorii olfactivi. Două cavităţi laterale şi superioare faţă de fosele nazale – orbitele (2), dispuse inferior de fos craniană anterioară, conţin globii oculari. Cavitatea bucală (1)– impară, inferioară foselor nazale, al cărei element principal este limba cu receptorii ei de gust. Înapoia sinusurilor maxilare sunt fosele infratemporale (2) prelungite profund prin fosele pterigopalatine (2) (terminologia veche descrie fosele  zigomatice sau pterigomaxilare, ce corespund fiecare unei fose infratemporale şi unei fose pterigopalatine); situate posteroinferior de orbite şi posterolateral de fose nazale. Oasele neurocraniului: Oasele temporale oase pereche bilaterale, simetrice, care constituie o porțiune mare a peretelui lateral și a bazei craniului sunt oase foarte neregulate, cu inserții musculare extinse și articulații cu oasele înconjurătoare. Există o serie de deschideri și canale în osul temporal prin care structurile intră și ies din cavitatea craniană. Osul temporal adăpostește și structurile care formează urechea medie și internă. Când craniul este privit dintr-un aspect posterior, oasele temporale pot fi văzute pe extremitățile laterale ale craniului, cu o proeminență rotunjită, procesul mastoid, fiind cea mai proeminentă caracteristică vizibilă. Osul temporal este compus din mai multe părți, acestea fiind partea scuamoasă, procesul mastoidian, partea petroasă, partea timpanică, procesul stiloid. Scuama temporală  Fața externă: inserția mușchiului temporal, face parte din fosa temporală, șanț pentru artera temporală medie  Fața internă: formează partea laterală a fosei craniene medii, impresiuni ale lobului cerebral temporal  Procese și fose: proces zigomatic (se articulează cu procesul temporal al osului zigomatic și formează arcul zigomatic); Fosa mandibulară (suprafață de articulație pentru capul mandibulei pentru articulația temporomandibulară)  Limite: superioară - sutură scuamoasă cu osul parietal, antero-inferior -  articulație cu aripa mai mare a osului sfenoid=sutura sfenoscuamoasa Partea  Fața externă: inserția mm. occipital și auricular posterior, perforată de mastoidiană numeroase foramine cu foramenul mastoid ca cel mai mare (prin acesta sinusul transversal trece la dura mater)  Fața internă: sulcus sigmoid profund pentru sinusul sigmoid  Procese și fose: proces mastoid pentru inserția mușchilor sternocleidomastoidieni, splenius capitis și longissimus capitis; incizura mastoidiană pentru inserarea pântecelui posterior al mușchiului digastric  Margini:  superior - margine zimțată pentru articulația cu unghiul mastoid al osului parietal  posterior - de asemenea zimțat pentru articulație cu marginea inferioară a osului occipital  anterior - fuzionat cu squama  Spații: celule mastoide care comunică cu antrul timpanic Stânca temporală/  Baza: fuzionată cu suprafețele interne ale părților scuamoasă și Partea pietroasă mastoidiana  Apex: prezintă deschiderea anterioară a canalului carotidian și formează marginea postero-laterală a foramenului lacerum (gaura ruptă, la vârful stâncii)  Fața anterioară: formează partea posterioară a fosei craniene medii; conține eminența arcuată, tegmen timpani, santul și hiatus pentru nervul petrosal mai mare, hiatus pentru nervul petrosal superficial mai mic, terminația canalului carotidian, impresiunea trigeminală.  Fața posterioară: din partea anterioară a fosei craniene posterioare; conține porul acustic intern.   Fața inferioară: zona patrulateră, deschiderea canalului carotidian, fosa jugulară  Conținut: labirint și cohlee, canalul facialului Partea timpanică  Suprafața posterioară: formează peretele anterior, podeaua și o parte a peretelui posterior al meatului acustic /conductului auditiv extern; conține sulcus timpanic (pentru atașarea membranei timpanice)  Suprafața anterioară: formează partea posterioară a fosei mandibulare și o parte a meatului acustic extern Margini: laterale, superioare, inferioare (partea sa laterală - proces vaginal – acoperă rădăcina procesului stiloid). Procesul stiloid  Rădăcina acoperită de procesul vaginal al părții timpanice. La nivelul său se prind 3 mușchi (stilohioidian, stilofaringian, stiloglos) și 2 ligamente (stilohioidian, stilomandibular) care formează buchetul stilian al lui Riolan.  Între procesul stiloid și procesul mastoidian este gaura stilomastoidiană prin care iese din craniu nervul facial VII însoțit de vasele stilomastoidiene Articulații  Suturile occipitomastoidiană  Squamoasa  Sfenosquamosă  Zigomaticotemporala  ATM Inserții musculare  Fosa temporală: originea muschiului temporal  Procesul mastoid: m. SCM, splenius capitis, longissimus capitis, mușchiul digastric  Procesul stiloid: stilofaringian, stiloglos, stilohioidian Găuri  Gaura ruptă (nervul pietros mare)  canalul carotic (artera carotidă internă)   meatul acustic intern (nn.VII, VIII, artera labirintică)  gaura jugulară (vena jugulară internă, nn.IX, X, XI, artera meningee posterioară) Osul sfenoid Osul sfenoid este cel mai complex os al corpului uman. Datorită formei sale, este, de asemenea, cunoscut sub numele de "os de viespe". Alcătuiește cea mai mare parte a părții mijlocii a bazei craniului și contribuie la podeaua fosei craniene medii a craniului. Structurile țesuturilor moi, cum ar fi nervii cranieni și părțile creierului, sunt asociate cu acest os și au relații intense cu acesta. Osul sfenoid participă, de asemenea, la formarea numeroaselor foramine și canale ale craniului. Structura  Corp (partea mediană)  Două aripi mari (părți laterale)  Două aripi mici (parte anterioară)  Procese pterigoidiene (privite în jos) Limite  Sutura sfenofrontală cu osul frontal  Sutura sfenoparietală cu osul parietal  Sutura sfenoscuamoasă cu osul temporal  Sutura sfenooccipitală cu osul occipital (dispare după vârsta de 25 ani) Delimitari  Corp:  contribuie anterior la cavitatea nazală;  lateral - canal optic;  superior - sella turcica, fosa hipofizară, dorsum sellae  Aripi mai mici:  superolateral - canal optic;  inferior - marginea laterală a orbitei;  superior - cavitatea craniană; împreună cu corpul și aripile mai mari construiesc fisura orbitală superioară (vena oftalmică superioară; nervii oftalmici, abducent, oculomotori și trohleari)  Aripi mai mari:  anterior - aspect posterior al peretelui orbital lateral; conțin foramen ovale (nerv madibular, arteră meningeală accesorie, nerv petros mic, venă emisară) și foramen spinosum (vase meningeale medii, ramură meningeală a nervului mandibular)  Procese pterigoide: conține canal pterigoidian (nervi petroși mare și profund) și canal palatovaginal (nerv faringian) Osificare:  aripile mici și corpul – osificare endocondrală  procesele pterigoidiene – osificare intramembranoasă.  Aripile mari – singurele structuri osoase ale craniului care trec prin ambele tipuri de osificare endocondrală și intramembranoasă Osul etmoid – balanta de farmacie Osul etmoid este un os poros singular care alcătuiește zona mijlocie a neurocraniului și se plasează în regiunea mediană a craniului. Contribuie la alcătuirea orbitei, a cavității nazale (tavan, perete lateral, sept) și a podelei fosei craniene anterioare. Dezvoltându-se prin procesul de osificare endocondrală, osul etmoid este o piesă importantă a craniului, în special datorită lamei cribriforme, care permite trecerea fibrelor olfactive pentru ca tu să simți mirosul lucrurilor. Labirintele etmoidale  Conțin celulele etmoidale care formează sinusul etmoidal.  Labirintele formează cornetele nazale superior și mijlociu.  La nivelul meatului mijlociu labirintele prezintă bula etmoidală și procesul uncinat. Lama perpendiculară  Participă a formarea septului nazal Lama ciuruită  Formează tavanul cavității nazale și permite trecerea filetelor nervilr olfactivi. Vecini  Anterior: osul frontal  Posterior: osul sfenoid  Inferior: vomerul și cornetul nazal inferior Osificare Endocondrală Osul occipital Osul occipital este un os nepereche care acoperă partea din spate a capului (occiput). Alcătuiește o mare parte din partea bazilară a neurocraniului și găzduiește în totalitate cerebelul. Este singurul os cranian care se articulează cu coloana cervicală și pe lângă această articulație, se articulează cu multe alte oase ale craniului.  Din această cauză, osul occipital este descris în termeni de părți separate care sunt: partea bazilară, partea scuamoasă, părțile laterale (plasate lateral față de foramen magnum). Limite  Superolateral: sutura lambdoidă care o separă de oasele parietale  Inferolateral: sutura occipitomastoidiană care o separă de procesul mastoidian  Inferior: sutura petrooccipitală care o separă de partea petroasă a osului temporal Suprafețe  Fața externă: - protuberanță occipitală externă - proeminență la mijlocul suprafeței exterioare - inion - punctul cel mai înalt al protuberanței occipitale externe - creasta occipitală externă - o creastă care trece de la inion de-a lungul liniei medii până la foramen magnum - liniile nucale superioare, superioare și inferioare - linii care se desfășoară orizontal pe suprafața exterioară - condilii - suprafețe de articulație pentru articulația atlanto-occipitală, plasate lateral la foramen magnum  Fața internă: - protuberanță occipitală internă - proeminență internă analogă celei externe - creasta occipitală internă - o creastă care merge de la protuberanța occipitală internă la foramen magnum - clivus – bară oblică netedă care călătorește în față și în sus de foramen magnum - eminența cruciformă - linii în formă de cruce care se încrucișează la protuberanța occipitală internă, împart suprafața în 4 fose Găuri  Foramen magnum - deschidere ovală mare în centrul osului prin care trec: medulla oblongata (bulbul), nervii accesori, arterele vertebrale, arterele spinale anterioare și posterioare, membrana tectorială, ligamentele alare.   Foramen jugular - situat între partea petroasă a osului temporal și marginea corespunzătoare a osului occipital; conține sinusuri petrosale și sigmoide inferioare; nervi glosofaringieni, vagi, accesori  Canalul hipoglos - străbate părțile condiliene ale osului, conține nervul hipoglos. Osul frontal Este situat la partea anterioară a neurocraniului, prezintă:  scuama frontală = verticală, formează pereţii anterior şi anterolaterali ai fosei craniene anterioare  părţile orbitale ale frontalului: două lame dispuse orizontal, posterior şi inferior de scuamă; sunt separate prin incizura etmoidală şi fiecare desparte fosa craniană anterioară de orbita de acea parte;  partea nazală a frontalului: situată anterior de incizura etmoidală, face parte din scheletul nasului. Osul parietal  patrulater, situat la nivelul calvariei, posterior de scuama frontală, superior de scuama temporală, anterior de scuama occipitală, intră şi în alcătuirea planului osos al regiunii temporale. BOLTA CRANIANA ~CALVARIA~ = partea superioarea a neurocraniului (cutia craniana)  ASPECT:  - Semiovoidal cu axul mare sagital si extremitatea mai lata posterior - Fata externa/exocraniana  convexa - Fata interna/endocraniana  concave  vine in raport cu emisferele cerebrale acoperite de meninge Limita dintre baza baza craniului si bolta craniului trece la nivelul:  santului nasofrontal  marginii supraorbitale  liniei temporale a parietalului  bazei portiunii mastoidiene a temporalului  liniei nucale superioare a scuamei occipitalului  protuberantei occipitale externe  ALCATUIRE: - Anterior  scuama frontalului - Posterior  scuama occipitalului - Intre cele doua scuame  oasele parietale Sunt autori care includ fosele temporale în cadrul calvariei, situaţie în care calvaria apare alcătuită dintr-o porţiune occipito-frontală şi cele două fose temporale Elemente de relief la nivelul VERSANTULUI EXOCRANIAN al calvariei: 1. Sutura metopica / mediofrontala = la fat si nou nascut, in planul median al scuamei frontale.  2. Glabela / Bosa frontala mediana = intre arcurile sprancenoase, gradul de elevatie variaza individual. 3. Arcurile sprancenoase = proeminente arcuite deasupra marginilor supraorbitale de fiecare parte a planului median. 4. Tuberozitatile/Bosele frontale laterale = superior defiecare arc sprancenos 5. Sutura coronala = intre scuama frontal si oasele parietale; median intalneste extremitatea anterioara a suturii sagitale. 6. Sutura sagitala/interparietala = intre oasele parietale; in 2/3 anterioare aceasta sutura are aspect dintat in timp ce extremitatea sa porsterioara este rectilinie primind numele de obelion. 7. Gaurile parietale = pe laturile obelionului; servesc ca loc de trecere pentru vene emisare (venele emisare conecteaza sinusurile venoase ale durei mater cu vene exocraniene) 8. Tuberozitatile/Bosele Parietale = proeminente situate pe fetele externe ale oaselor parietale 9. Sutura lambdoida = intre scuama occipitala si oasele parietale, forma de “Y” rasturnat. Elemente de relief ale ASPECTULUI ENDOCRANIAN al calvariei: 1. Creasta frontala = da insertiei coasei creierului (pliu dural intercalat intre emisferele cerebrale). 2. Santul sinusului sagital superior = continua superior creasta frontal; va continua pe aspectul endocranian al suturii sagitale si apoi la nivelul scuamei occipital, pana la protuberanta occipitala interna – acest sant corespunde unei dedublari a durei mater cerebrale, plina cu sange neoxigenat (SINUSUL SAGITAL SAU LONGITUDINAL SUPERIOR – acest sinus venos al durei mater se formeaza in baza coasei creierului).  3. Foveole granulare = mici depresiuni neregulate pe lateralele santului S.S.S., produse de granulatiile lui Pacchioni. 4. Sutura sagitala 5. Sutura coronala 6. Sutura lambdoida 7. Santuri venoase 8. Santuri arteriale = in principal realizate de ramurile arterei meningee medii. 9. Impresiuni digitate FONTANELELE: Calvaria se osifica in membrana => la nastere persista spatii membranoase, a caror osificare se realizeaza dupa nastere:  Fontanela anterioare/bregmatica (fontanela mare) = - rombdoidala la intalnirea suturilor metopica, sagitala, coronala - se inchide in primii doi ani de nastere  Fontanela posterioara/lambdatica (fontanela mica) = - triunghiulara, la intersectia suturilor sagitala si lambdoida - se inchide dupa nastere La nivelul fontanelelor si suturilor pot aparea mici oase supranumerare (oase wormiene) ce pot fi astfel fontanelare sau suturale. Fontanelele (mai ales cea anterioara) servesc la nou-nascut pentru punctii venoase ale sinusului sagital superior.  NORMELE CRANIENE Pentru a stabili şi înţelege normele craniene trebuie definit planul orizontal Frankfurt, definit prin trei puncte:  punctul cel mai decliv al marginii infraorbitale stângi  punctele cele mai sus plasate ale porului acustic extern de fiecare parte Aspectele anatomice standard sunt paralele sau perpendiculare cu acest plan. Aspectele standard poartă numele de normă:  Norma frontalis – vedere anterioară a suprafeţei externe a craniului;  Noma occipitalis – vedere posterioară a suprafeţei externe a craniului;  Noma lateralis – vedere dreaptă/stângă a suprafeţei externe a craniului, dintr-o parte;  Norma verticalis – vedere de sus a suprafeţei externe a craniului;  Norma bazalis – vedere inferioară a suprafeţei externe a craniului. NORMA FRONTALIS  Permite observarea oaselor viscerocraniului (oasele feţei) şi osul frontal care aparţine neurocraniului, în partea superioară;  Cele mai proeminente structuri în această vedere sunt oasele frontale (superior), arcurile zigomatice (lateral) şi mandibula (inferior).  Se mai observă: ambele fose orbitale (inferior de osul frontal) apertura nazală anterioară/apertura piriformă (pe linia mediană, între cele două cavităţi orbitale) arcadele dentare care aparţin maxilarului şi mandibulei.  Osul frontal se articulează inferior cu: oasele nazale - sutura fronto-nazala.  procesul frontal al maxilarului - sutura fronto-maxilară. părţile laterale arcuate ale osului frontal vor lua contact cu osul zigomatic, de fiecare parte, formând arcada fronto-zigomatică (procesul frontal al osului zigomatic, procesul zigomatic al osului frontal şi sutura fronto-zigomatică).  Cele două oase nazale se unesc prin sutura internazală, vertical pe linia mediană.  Apertura piriformă este localizată aproximativ în mijlocul viscerocraniului, sub ambele oase nazale şi ambele oase maxilare, divizată prin mijloc de septul nazal; ea formează intrarea în cavitatea osoasă nazală în care se observă cornetele nazale şi septul nazal.  Dinţii superiori aparţin ambelor maxilare, cele două oase fiind unite prin sutura intermaxilară, sub apertura piriformă.  Dinţii inferiori aparţin mandibulei, singurul os mobil (dacă nu se ia în considerare oscioarele auditive, din urechea medie).  În completarea acestei norme frontale, trebuie să reţinem ca la nivelul oaselor maxilar, frontal, etmoid şi sfenoid se dezvoltă cavităţi aeriene, tapetate cu mucoase de tip respirator, denumite sinusuri paranazale. NORMA LATERALIS  Încadrează întreg ovalul neurocraniului şi majoritatea componentelor viscerocraniului.  Începând de la osul frontal şi urmărind conturul oval al neurocraniului, vom observa oasele parietale, unite cu osul frontal prin sutura coronală pe  ambele părţi ale craniului. Cele două oase parietale se unesc în vârful craniului prin sutura sagitală.  Osul occipital formează partea din spate a ovalului neurocraniului. Acest os este unit de oasele parietale prin sutura lambdoidă.  Osul temporal este localizat la baza ovalului neurocraniului, în această normă, articulându-se posterior cu osul occipital, superior cu osul parietal şi anterior cu osul sfenoid şi zigomatic.  Oasele viscerocraniului au o vizibilitate limitată în norma laterală. Osul frontal care aparţine neurocraniului apare la nivelul “feţei” fiind continuat în jos cu oasele nazale, oasele maxilare şi oasele zigomatice care se articulează cu acesta.  Osul zigomatic se articulează cu osul temporal şi formează arcada zigomatică (procesul temporal al osului zigomatic, procesul zigomatic al osului temporal, sutura temporo-zigomatică).  În această normă, se observă parţial peretele medial al orbitei cu osul lacrimal între procesul frontal al maxilarului (anterior) şi lama papiracee a etmoidului (posterior). Acest perete este închis superior de osul frontal.  În partea distală în această normă se observă mandibula care este singurul os mobil al craniului datorită articulaţiei ginglimoartrodiale pe care o formează pe ambele părţi ale craniului cu osul temporal (articulaţia temporo-mandibulară). NORMA VERTICALIS   Prezintă partea din craniu numită calvaria.  În această vedere se observă patru oase ale neurocraniului: cele două oase parietale unite în vârful craniului prin sutura sagitală, osul frontal unit la ambele oase parietale prin sutura coronală şi osul occipital, unit de ambele oase parietale prin sutura lambdoidă.  Se mai observă, de asemenea, părţi ale arcurilor zigomatice şi unele oase faciale (oasele nazale). NORMA OCCIPITALIS  Prezintă osul occipital, ambele oase parietale, părţi ale oaselor temporale şi faţa internă a mandibulei.  Cele două oase parietale sunt unite între ele prin sutura sagitală şi cu osul occipital prin sutura lambdoidă. NORMA BAZALIS  Oferă vederea externă a bazei craniului, după detaşarea mandibulei.  În acest aspect se observă oasele: occipital, temporale, zigomatice, palatine, sfenoid, vomer, maxilare.  Conturul bazei craniului este dat de urmatoarele structuri: ambele oase maxilare sunt localizate anterior, urmate lateral de oasele zigomatice şi oasele temporale, posterior, care sunt conectate la osul occipital, localizat în spatele bazei craniului.  Partea superioară a osului occipital, numită scuama occipitală, prezintă linia nucală inferioară de ambele părţi şi creasta occipitală externă dispusă vertical pe linia mediană. Aceste structuri rugoase oferă inserţii muşchilor şi ligamentelor.  Creasta occipitală externă se prelungeşte în jos până la marginea posterioară a gaurii occipitale mari (foramen magnum). Acest punct–reper este numit Opisthion.  Partea inferioară a osului occipital prezintă o deschidere largă (foramen magnum) ce reprezintă limita dintre măduva spinării şi trunchiul cerebral.  Porţiunile mediane rugoase ale găurii occipitale mari oferă inserţie ligamentelor alare care conectează dintele axisului (a doua vertebră cervicală) la osul occipital, o formă suplimentară de stabilizare a articulaţiilor dintre cap şi gât.  Înapoia fiecarului condil occipital este o fosă condiloidă cu un canal condilar. Lateral de fiecare condil occipital este gaura jugulară (foramen jugulare) străbătută de vena jugulara internă, nervii IX, X, XI, gaură localizată între partea pietroasă a osului temporal și partea laterală a osului occipital.  Punctul median anterior al găurii occipitale mari este un punct-reper numit Basion. Anterior de gaura occipitală mare se găsește partea bazilară a occipitalului care se unește cu corpul sfenoidului (sincondroza sfeno- occipitală, ulterior se sinostozează și se descrie clivusul).  La nivelul părții bazilare, cam în centrul acesteia, se observă tubercul faringian (Tuberculum Pharyngeum) pentru inserția rafeului fibros al faringelui.  La nivelul aripii mari a osului sfenoid se observa gaura ovala (foramen ovale), de o parte si de alta a părții bazilare a occipitalului, gaură străbătută de nervul mandibular și artera meningee accesorie.  Sutura occipito-mastoidiană conectează partea laterală a occipitalului la procesul mastoid al temporalului pe ambele părți. Medial, la acest nivel, se extinde în jos procesul stiloid al temporalului.  Oasele temporale se prelungesc anterior pe ambele părți ale craniului unde se vor articula medial cu aripa mare a sfenoidului și lateral cu osul zigomatic. Procesele temporale ale oaselor zigomatice formează împreună cu procesele zigomatice ale oaselor temporale arcadele zigomatice. Oasele zigomatice sunt, de asemenea, conectate cu oasele maxilare. Articulația temporo-mandibulară este localizată înapoia arcului zigomatic.  Pe baza craniului se observă, după îndepărtarea mandibulei, numai ca o excavație (fossa mandibularis) a osului temporal, între arcul zigomatic și porul acustic extern (care este deschiderea conductului auditiv extern).  Maxilarele cu dinții superiori sunt unite pe linie mediana prin sutura palatină mediană, dar și prin sutura palatină transversală cu lamele orizontale ale oaselor palatine. Aceste părți osoase (procese palatine ale oaselor maxilare și lamele orizontale ale oaselor palatine) formează palatul osos, care este circumscris de dinții superiori. Gaura incisiva (foramen incisivum) este situată la nivelul palatului osos, înapoia incisivilor. Aceasta reprezintă deschiderea canalelor incisive care încep la nivelul planșeului nazal.  Choanele (choanae) sunt localizate în spatele și deasupra palatului osos. Ele sunt delimitate de lama orizontală a osului palatin, lama medială pterigoidiană, corpul sfenoidului si vomerul. La acest nivel se asigură comunicarea fosei nazale cu nazofaringele (de aceea choana se mai numește orificiu nazofarigian). Lateral de choana se observă lama laterală  pterigoidală de ambele părți. Sunt vizibile, de asemenea, aripile mari ale sfenoidului, care se articulează lateral cu oasele temporale și zigomatice, formând baza craniului de sub arcurile zigomatice. STUDIUL SINTETIC AL BAZEI CRANIULUI Neurocraniul cuprinde două piese majore: baza craniului şi bolta craniului. Baza craniului ar un versant endocranian (endobaza) alcătuit din trei fose craniene sau cerebrale (anterioară, medie şi posterioară) şi un versant exocranian (exobaza) cu o parte facială anterioară ş parte temporo-occipitală posterioară. ENDOBAZA În sens sagital, endobaza se întinde de la nivelul găurii oarbe până la protuberanţa occipitală internă. În ansamblu formează un plan înclinat posterior, cu punctul cel mai decliv situat la nivelul găurii occipitale mari. DELIMITAREA FOSELOR CRANIENE Fosa craniană anterioară  peretele antero-lateral este format de (etajul etmoido-frontal) scuama frontalului  în podeaua fosei craniene anterioare : median lama ciuruită a etmoidului şi porţiunea preselară a feţei superioare a corpului sfenoidal lateral – lamele orbitale ale frontalului şi aripile mici sfenoidale.  elementele mediane corespund inferior foselor nazale şi sinusului sfenoidal  elementele laterale corespund inferior orbitelor Fosa craniană medie  limita anterioară - marginile posterioare (etajul sfeno-temporal) ale aripilor mici sfenoidale  limita posterioară - marginea superioară a dorsumului selar şi marginile superioare ale stâncilor temporale  în podeaua fosei craniene medii: median, se găseşte şaua turcească (faţa superioară a corpului sfenoidului) lateral – aripa mare sfenoidală şi înapoia acesteia faţa anterioară stâncii temporale  extern, fosa craniană medie este închisă de scuama temporală Fosa craniană posterioară  în podeaua fosei craniene posterioare, (etajul temporooccipital) anterior de gaura occipitală mare, se găseşte partea bazilară a occipitalului  versantul extern al acestei fose cuprinde: faţa posterioară a stâncii temporale inferior de aceasta – partea laterală a occipitalului înapoia bazei stâncii: porţiunea mastoidiană temporalului şi unghiul mastoidian al parietalului  înapoia găurii occipitale mari este scuama occipitalului Fosa craniană anterioară (FCA) Limita posterioară a fosei craniene anterioare: median este dată de şanţul chiasmatic ia lateral – de marginile posterioare ale aripilor mici ale sfenoidului. Fosa craniană anterioară prezintă elemente mediane şi elemente laterale: ELEMENTE MEDIANE:  gaura oarbă – dispusă între creasta frontală şi crista galli, frecvent este impermeabilă şi dă inserţie coasei creierului; când este permeabilă, lasă să treaca vv.frontoetmoidale Sabatier – Blandin   apofiza crista galli – aparţine lamei verticale a osului etmoid şi dă inserţie coasei creierului;  procesul etmoidal al sfenoidului – median, la marginea anterioară a lui jugum sphenoidale  jugum sphenoidale – aparţine feţei superioare a corpului sfenoidului şi inferior de această lamă osoasă, în corpul sfenoidului, se găseşte sinusul sfenoidal (sinusuril aeriene paranazale sunt: sinusul sfenoidal, sinusul frontal, sinusul maxilar, sinusurile sau celulele etmoidale)  şanţul chiasmatic – buza anterioară a acestui şanţ o formează limbul sfenoidal şanţul are la extremităţi găurile sau canalele optice traversate fiecare de n.op (II) şi a.oftalmică. Chiasma optică rezultă din unirea nn.optici şi se va găsi deasupra şanţului chiasmatic ELEMENTE LATERALE:  crista galli se găseşte median, deasupra lamei ciuruite a etmoidului (lamin cribriformis) pe care o împarte în două părţi. Se numeşte lamă ciuruită deoarece prezintă multiple mici orificii ale filetelor n.olfactiv (I). În afară de orificiile olfactive, lama ciuruită mai prezintă şi alte orificii, mai mult sau mai puţin evidente pe craniile articulate: postero-lateral = orificiul canalului etmoidal posterior – p.v.n. etmoid posterior = orificiul canalului etmoidal anterior = p.v.n. etmoidal anterior antero-lateral – orificiul etmoidal – prin care n.etmoidal anterior trece in cavitatea nazală antero-medial – fanta etmoidală – aici se prinde o prelungire a durei mater  !De fiecare parte a cristei galli, lama ciuruită prezintă un şanţ sagital – şanţul olfactiv în care stă bulbul olfactiv de ac parte.  partea (lama) orbitală a frontalului: între cele două lame orbitale ale frontalului se delimitează o incizură largă – incizura etmoidală ocupată pe craniul articulat de lama ciuruită a etmoidului; pe faţa superioară prezintă elemente de relief determinate de emisferele cerebrale (lobii frontali): impresiuni digitate (produse de girii cerebrali) separate prin creste numite juga cerebralia.  posterior de lama orbitală a frontalului este aripa mică a sfenoidului: între acestea două – sutura sfenofrontală aripa mică – triunghiulară, vârful dispus lateral, medial prezintă două rădăcini (anterioară şi posterioară) între care se dispune canalul optic extremitatea internă a rădăcinii posterioare a aripii mici se numeşte proces clinoid (clinoidian) anterior - la acest nivel se inseră cortul cerebelului aripa mică a sfenoidului şi lama orbitală a frontalului sunt elementele peretelui superior (tavanul) al orbitei Fosa craniană medie (FCM) Limita anterioară:  şanţul chiasmatic – median  marginile posterioare ale aripilor mici ale sfenoidului – lateral Limita posterioară:  marginea superioară a lui dorsum sellae – median   marginile superioare ale stâncilor temporale (părţile pietroase ale oaselor temporale) – lateral Median, în alcătuirea FCM, ia parte faţa superioară a corpului sfenoidului care prezintă la nivelul FCM şaua turcească (sella turcica) alcătuită din:  anterior – tuberculul selar – dispus înapoia şanţului chiasmatic -- prezintă la extremităţile laterale procesele clinoide medii (tentorium cerebelli). !Dacă clinoida medie fuzionează cu clinoida anterioară, vor circumscrie un orificiu caroticoclinoidian traversat de a.carotidă internă.  fosa hipofizară – posterior de tuberculul selar, conţine glanda hipofiză (lobul anterior al hipofizei, în dezvoltare, porneşte din tavanul gurii primitive stomodeum – sub forma unui diverticul numit punga Rathke; persistenţa traiectului acesteia şi după osificarea bazei craniului se manifestă prin prezenţa în fosa hipofizară a orificiului canalului craniofaringian) ! Inferior de fosa hipofizară se poate prelungi sinusul sfenoidal (sinus larg) sau nu se prelungeşte, rămâne sub jugum sphenoidale (sinus mic, preselar)  dorsum sellae (lama patrulateră) – posterior de fosa hipofizară; unghiurile sale superolaterale proemină sub forma proceselor clinoide posterioare (tentorium cerebellli)  pe latura şeii turceşti (paraselar) se observă şanţul carotic sau şanţul cavernos  la nivelul acestui şanţ dura mater se dedublează formând sinusul cavernos al durei mater; sinusul cavernos este traversat de artera  carotidă internă (deci aici o arteră trece printr-o venă). La nivelul sinusului cavernos trec patru nervi: doar unul trece chiar prin sinus, în contact cu a.carotidă internă – este nervul VI; ceilalţi trei nervi trec în grosimea peretelui lateral al sinusului cavernos (nn.III, IV şi Va – n.oftalmic al lui Willis); n.maxilar (Vb) trece inferior de sinusul cavernos şi nu prin el sau pereţii lui  buza laterală a şanţului carotic se prelungeşte cu o mică spină osoasă numita lingula sfenoidală ARIPA MARE A SFENOIDULUI ÎN FOSA CRANIANĂ MEDIE 1.Superior de rădăcina aripii mari a sfenoidului – şanţul carotic 2. Între aripile mică şi mare ale sfenoidului este fisura orbitală superioară (fanta sfenoidală) prin care FCM comunică cu orbita (vezi şi orbita); ea conţine rr.n.oftalmic (nn.lacrimal, frontal, nasociliar), nn.III, IV şi VI, vv.oftalmice, aa. 3. la baza aripii mari se găsesc o serie de orificii prin care FCM comunică fie cu FIT, fie cu FPP:  gaura rotundă conţine n.maxilar (Vb) şi vv.emisare ale lui Nüh comunicare între FCM şi fosa pterigopalatina  gaura ovală posterior de gaura rotundă conţine: n.mandibular (Vc), a.meningee accesorie şi vv.emisare comunicare între FCM şi fosa infratemporala  gaura spinoasă  posterolateral de gaura ovală conţine a.meningee medie ş r.meningeală recurentă (n.lui Luschka) a n.mandibular comunicare între FCM şi fosa infratemporala  gaura lui Vesalius medial de gaura ovală, conţine o venă emisară comunicare între FCM şi fosa infratemporala  canaliculul lui Arnold posterior de gaura ovală, inconstant, traversat de n.pietros mic comunicare între FCM şi fosa infratemporala Faţa antero-superioară a stâncii temporalului se continuă extern cu faţa cerebrală a scuamei temporale. Întreaga faţă este marcată de impresiuni digitate produse de lobul temporal al emisferei cerebrale.  la nivelul vârfului stâncii prezintă impresiunea trigeminală care este ocupată de către ganglionul trigeminal (ganglionul semilunar al lui Gasser) – acesta este învelit la acest nivel de o dedublare a durei mater = cavum-ul trigeminal al lui Meckel; ganglionul se leagă la rădăcina senzitivă a n.V în timp ce rădăcina motorie a n.V trece inferior de ganglion la nivelul impresiunii. Inferior de planul osos al impresiunii, prin vârful stâncii temporale este săpat canalul carotic prin care trece artera carotidă internă, plexul simpatic pericarotic intern şi un plex venos pericarotic intern; rezultă relaţia apropiată dintre artera carotidă internă şi gg.trigeminal – anevrisme arteriale pot conduce la nevralgii trigeminale.   înapoia impresiunii trigeminale este o creastă neregulată – tuberculul retrogasserian (Princeteau)  înapoia tuberculului lui Princeteau este o a doua depresiune a feţei anterosuperioare a stâncii temporalului ce acoperă cohleea şi formează tavanul meatului auditiv intern  urmează posterior o proeminenţă evidentă, ovalară, ridicată de canalul semicircular superior – este eminenţa arcuată  între scuama temporală (lateral) şi eminenţa arcuată + tavanul MAI se găseşte tegmen tympani – acesta este tavanul cavumului timpanic  înaintea lui tegmen tympani se observă două mici orificii, continuate anterior cu doua mici şanţuri: medial, către impresiunea trigeminală se găsesc hiatusul n.pietros mare şi şanţ n.pietros mare (n.pietros mare provine din porţiunea intrapietroasă a nervului facial; iese din canalul intrapietros al facialului şi trece în şanţul respectiv, către gaura rupta intră sub lingula sfenoidală în canalul pterigoidian unde i se alătură n.pietros profund cu care formează nervul canalului pterigoidian sau nervul vidian) anterolateral de hiatusul n.pietros mare este hiatusul n.pietros mic, continuat înainte cu şanţul n.pietros mic (n.pietros mic provine din plexul timpanic, cuprinde fibre parasimpatice venite din n.IX pe calea n.timpanic Jacobson şi se va continua in FIT fie prin canaliculul lui Arnold, fie prin gaura ovală. N.pietros mic este rădăcina parasimpatică a ganglionului otic). Gaura ruptă (foramen lacerum)  se observă pe craniile preparate imediat anteromedial de vârful stâncii temporalului;  conturul său anterior este format de aripa mare a sfenoidului care prezintă la acest nivel lingula sfenoidală;  în peretele său posterior vârful stâncii temporale prezintă orificiul al endocranian canalului carotic;  pe viu, gaura ruptă nu este permeabilă şi nu reprezintă o comunicare directă într endo- şi exobază; pe viu gaura ruptă este închisă de un fibrocartilaj traversat doar limfatice şi vase mici de sânge  Foramen lacerum are două porţiuni: medială, mai largă, şi laterală, mai îngustă continuată cu fisura sfenopietroasa deasupra porţiunii mediale a fibrocartilajului găurii rupte ajunge ieşind din canalul carotic artera carotidă internă înconjurată de plexul simpatic pericarotic intern; artera va continua înainte în sinusul cavernos (deducem două porţiuni ale ACI – porţiunea intrapietroasă şi porţiunea cavernoasă) !cum ACI se găseşte inferior de stâncă, înainte de a intra în canalul carotic, la nivelul spaţiului retrotilian, rezultă că prin canalul carotic foramen lacerum comunică cu spaţiul retrostilian din plexul carotic intern porneşte la acest nivel nervul pietros profund – el trece inferior de lingula sfenoidală unde se va alătura nervului pietros mare (vezi mai sus) – cei doi nervi trec în canalul pterigoidian (canal vidian) şi formează prin alăturare nervul canalului pterigoidian (nervul vidian) care continuă înainte, prin rădăcina procesului pterigoidian, până în fosa pterigopalatină:  n.pietros mare reprezintă rădăcina parasimpatică a gg.pterigopalatin – rădăcina funcţională (gg.pterigopalatin este un ganglion al parasimpaticului cranian)   n.pietros profund reprezintă rădăcina simpatică (de tranzit) a gg.pterigopalatin Fosa craniană posterioară (FCP) FCP este cea mai largă şi mai adâncă dintre fosele craniene. Punctul cel mai decliv al său îl reprezintă gaura occipitală mare. Alcătuire:  median, anterior de gaura occipitală – partea bazilară a osului occipital care se articulează cu faţa posterioară a corpului sfenoidului formând un plan osos înclinat numit clivus – pe acesta se sprijină trunchiul cerebral iar la nivelul său arterele vertebrale (intrate în craniu prin gaura occipitală) se unesc şi formează artera bazilară  pe laturile găurii occipitale mari sunt părţile laterale ale osului occipital (masele laterale) ce prezintă fiecare o proeminenţă alungită numită tubercul jugular. Inferior de tuberculul jugular, pe versantul extern al găurii occipitale, partea laterală a occipitalului prezintă orificiul endocranian al canalului hipoglosului canalul hipoglosului realizează comunicarea FCP cu spaţiul retrostilian şi conţine  n.XII (hipoglos) – sub forma mai multor filete radiculare ce se vor uni în can formând iniţial două trunchiului şi ulterior nervul XI  ramul meningeal recurent al hipoglosului  vena condiliană anterioară  a.meningee posterioară  extern de partea bazilară şi de masa laterală a occipitalului se găseşte faţa posterioara (posteroinferioară) a stâncii temporalului; aceasta prezintă: porul acustic intern ce reprezintă orificiul meatului acustic (auditiv) intern. PAI este traversat de nn.VII (facial), VII bis (intermediar) şi VIII (acusticovestibular) şi vasele labirintice  din MAI nervul facial va continua în canalul intrapietros al facialului (vezi cavităţi şi canale din stânca temporalului ) foseta subarcuată – situată posterosuperior de PAI şi la nivelul eminenţei arcuate, d inserţie unei prelungiri a durei mater posteroinferior de foseta subarcuată este apertura apeductului vestibular – conţine sacul endolimfatic şi două vase mici şi este mascată eventual de o lamelă osoasa între stâncă şi partea bazilară a occipitalului este fisura pietrooccipitală superior de care se găseşte şanţul sinusului pietros inferior – sinus venos dural, se va vărsa vena jugulară internă între stâncă şi partea laterală a occipitalului este gaura jugulară  gaura jugulară face comunicarea FCP cu spaţiul retrostilian  este delimitată (conturată) de două incizuri jugulare: una aparţine părţii laterale a occipitalului, una aparţine marginii posterioare a stâncii temporale. Fiecare incizură jugulară prezintă o spină intrajugulară (proces intrajugular)  pe spinele intrajugulare se prinde ligamentul intrajugular care împarte gaura jugulară în două porţiuni: una posterolaterală, largă şi una anteromedială, mai strâmtă   în partea posterolaterală pătrunde sinusul sigmoidian al durei mater şi se continuă exocranian cu vena jugulară internă  în partea anteromedială trec nervii IX, X şi XI (n.IX e separat de ceilalţi do printr-o prelungire a ligamentului jugular) şi sinusul pietros inferior  la acest nivel mai trec şi ramura meningeală recurentă a n.vag şi ramuri arteriale meningeale (din a.faringiană ascendentă şi/sau din a.occipitală)  la baza stâncii se ataşează porţiunea mastoidiană a temporalului ce prezintă şanţul sinusului sigmoidian, continuat de la nivelul unghiului mastoidian al parietalului şi scuamei în porţiunea mastoidiană a şanţului sinusului sigmoidian se deschide gaura mastoidiană  posterior de GOM este scuama occipitalului care prezintă: protuberanţa occipitală internă inferior de POI – creasta occipitală internă care inferior se dedublează formând foseta vermiană pe latura POI – şanţul sinusului transvers al durei mater – extern acesta va continua cu şanţul sinusului sigmoidian  inferior de şanţul sinusului transvers = foseta cerebeloasă, ocupată de emisfera cerebeloasă superior de POI – ajunge şanţul sinusului sagital superior  POI şi relieful convergent la aceasta realizează în ansamblu eminenţa cruciformă în dreptul căreia, pe baza durală, se găseşte teascul lui Herophile (confluentul sinusurilor venoase respective ale durei) EXOBAZA Este aspectul extern al bazei craniului. Cuprinde oasele studiate la alcătuirea endobazei – oase ale neurocraniului. În partea anterioară a exobazei se sudează viscerocraniul, ceea ce face dificil de examinat acest segment al exobazei pe craniile articulate – pe acestea se observă palatul osos dar acesta NU APARŢINE EXOBAZEI, chiar dacă sunt autori care îl descriu la exobază. Exobaza are 2 porţiuni: - porţiunea anterioară / facial / fronto-etmoido-sfenoidală, corespunde frontalului, etmoidului şi sfenoidului. Aceste oase trimit prelungiri inferioare ce intră în constituţia craniului visceral: o spina nazală a frontalului – dispusă posterior de sutura internazală o lama perpendiculară a etmoidului – în alcătuirea septului nazal o labirintele etmoidale – fiecare ia parte în formarea peretelui dintre orbită şi fosa nazală, fiind dispus înapoia lacrimalului o procesele pterigoidiene ale sfenoidului - porţiunea posterioară – sau temporooccipitală = este liberă (de fapt se articulează doar cu mandibula formând articulaţia temporomandibulară (A.T.M.) şi cu atlasul). PARTEA FACIALĂ A EXOBAZEI: 1. la nivelul tavanului orbitei se observă:  partea orbitală a frontalului prezintă anteroextern fosa glandei lacrimale anterointern foveea trohleară şi, ocazional la nivelul ei, spina trohleară (aici se prinde trohleea m.oblic superior al globului ocular). o între părţile orbitale ale frontalului se realizează incizura etmoidală în care se dispune lama ciuruită a etmoiduluiâ  aripa mică a sfenoidului – posterior la partea orbitală a frontalului; intern, între rădăcinile ei se găseşte canalul optic (n.II, a.oftalmică) o între aripile mică şi mare ale sfenoidului este fisura orbitală superioară (nn.III, IV, VI, rr.n.oftalmic = nn.lacrimal, frontal şi nasociliar, vv.oftalmice) 2. faţa orbitală a aripii mari sfenoidale – în alcătuirea peretelui lateral al orbitei. 3. în cadrul peretelui superior al cavităţii nazale se găsesc: a. spina nazală a frontalului b. lama ciuruită a etmoidului – de la aceasta, median, coboară în alcătuirea septului osos nazal lama perpendiculară a etmoidului c. feţele anterioară şi inferioară ale corpului sfenoidului PARTEA TEMPOROOCCIPITALĂ A EXOBAZEI =reprezintă 2/3 posterioare ale exobazei. Limitele acesteia sunt: o anterior – vomerul şi fosele pterigoidiene o lateral – arcadele zigomatice şi procesele mastoide  o posterior – liniile nucale superioare Elemente mediane (aparţin occipitalului):  foseta naviculară – determinată de tonsila partea bazilară a faringiană de la nivelul tavanului nasofaringelui occipitalului  tuberculul faringian – la acest nivel se prinde rafeul faringian (rafeul fibros median al peretelui posterior faringian) comunicarea canalului vertebral cu fosa craniană posterioară, conţinând bulbul rahidian, meningele la gaura occipitală mare acest nivel, aa.vertebrale, rădăcinile spinale ale nn.XI, aa.spinale (ramuri ale aa.vertebrale), plexul venos bulbar creasta occipitală externă protuberanţa occipitală punctul craniometric INION externă Elemente paramediane (aparţin de asemenea occipitalului):  articulat cu masa laterală a atlasului;  anterolateral de acesta este fosa condiliană anterioară în condilul care se deschide canalul hipoglosului occipital  posterior de condil este fosa condiliană posterioară în care ocazional se deschide canalul condilian posterior (v.condiliană posterioară) linia nucală inferioară Elemente laterale (aparţin temporalului şi sfenoidului); dă inserţie muşchiului sternocleidomastoidian; intern de acest proces se observă: procesul  incizura mastoidiană sau incizura digastrică – aici se prinde mastoid pântecele posterior al m.digastric  şanţul arterei occipitale – la nivelul suturii occipitomastoidiene porul acustic orificiul meatului acustic extern extern dă inserţie buchetului stilian al lui Riolan compus din 3 muşchi şi 2 ligamente: procesul stiloid  m.stilohioidian al temporalului  m.stiloglos  m.stilofaringian  lig.stilohioidian  lig.stilomandibular posterior de stiloida temporală gaura stilomastoidiană este deschiderea exocraniană a canalului intrapietros al facialului; conţine nervul VII facial şi vasele stilomastoidiene faţa inferioară a stâncii temporale !vezi mai jos fosa cavitatea glenoidă a temporalului – ia parte la A.T.M. şi prezintă mandibulară fisura timpanoscuamoasă tuberculul =condilul temporalului, anterior de cavitatea glenoidă, de articular asemenea suprafaţă articulară pentru A.T.M.  gaura ruptă se observă între vârful stâncii temporale şi procesul pterigoidian faţa situată înaintea stâncii şi tuberculului articular, prezintă: gaura infratemporală ovală, gaura spinoasă, spina sfenoidului, gaura Vesalius a aripii mari (inconst.) şi canaliculul lui Arnold (inconst.). procesul aparţine sfenoidului pterigoidian Faţa inferioară a stâncii temporale se observă extern de occipital şi antero- intern de procesul mastoidian. La stâncă se ataşează procesul stiloid (vezi mai sus) care provine din materialul celui de-al doilea arc faringian (arcul branhial II) şi are posterior gaura stilomastoidiană. Prezintă de studiat următoarele elemente:  se găseşte posteroextern la nivelul găurii jugulare; este ocupată de golful jugularei interne şi prezintă orificiul canaliculului mastoidian fosa (ostium introitus) în care intră ramura auriculară a vagului. jugulară  extern de fosa jugulară se ataşează la stâncă procesul stiloid  anteromedial de fosa jugulară, în conturul extern al găurii jugulare – fossula este ocupată de ganglionul inferior al glosofaringianului şi prezintă petrosa orificiul canaliculului cohleei  anterior de fosa jugulară; orificiul  canalul carotic conţine: a.carotidă internă şi plexurile simpatic şi venos extern al pericarotice interne. În peretele posterior al porţiunii iniţiale a canalului canalului carotic se observă orificiile canaliculelor caroticotimpanice în care trec carotic nervii caroticotimpanici (provin din plexul carotic intern simpatic şi trec în cavitatea timpanică)   dispusă între fosa jugulară şi orificiul extern al canalului carotic, creasta prezintă orificiul canaliculului timpanic (nervul timpanic Jacobson timpanică provine din gg.inferior al n.IX şi trece prin acest canalicul în cavumul timpanic)  pe faţa inferioară a vârfului stâncii se prinde m.ridicător al vălului palatin  anterolateral de orificiul canalului carotic este orificiul anterior al canalului musculotubar: înaintea acestui orificiu este şanţul tubei auditive de pe faţa inferioară a fisurii sfenopietroase canalul musculotubar are în alcătuire 2 semicanale: superior este semicanalul m.tensor al timpanului iar inferior este semicanalul tubei auditive (semicanalul inferior ESTE porţiunea osoasă a tubei auditive) canalul musculotubar se deschide posterior în cavumul timpanic Procesul pterigoidian Procesul pterigoidian aparţine osului sfenoid şi în totalitate aparţine exobazei. Este compus din două lame pterigoidiene: - lama laterală se prinde la aripa mare a sfenoidului - lama medială se prinde la corpul sfenoidului Între rădăcinile procesului pterigoidian trece canalul pterigoidian/canalul vidian; acesta trece de la nivelul găurii rupte la fosa pterigopalatină şi conţine vasele şi nervul vidian. Cele două lame pterigoidiene se unesc prin marginile anterioare dar doar în jumătatea superioară; ia naştere un unghi osos diedru, deschis posterior şi numit fosa pterigoidiană. La nivelul ei are originea muşchiul pterigoidian medial (fasciculul profund). Inferior, cele două lame nu se unesc, sunt oarecum divergente şi delimitează între ele incizura pterigoidiană articulată cu procesul piramidal al osului palatin. Lama pterigoidiană medială: 1. faţa internă a acesteia delimitează choana (orificiul prin care fosa nazală comunică cu nasofaringele); superior, către baza craniului, din lama medială porneşte către vomer o prelungire ce se dispune inferior de corpul sfenoidului – aceasta este apofiza vaginală (procesul vaginal):  anterior de apofiza vaginală se găseşte procesul sfenoidal al palatinului; între cele două elemente se formează canalul palatovaginal, comunicare a choanei cu fosa pterigopalatină, traversat de r.faringiană a gg.pterigopalatin (nervul lui BOCK) şi r.faringiană a a.maxilare  între apofiza vaginală şi vomer se formează canalul vomerovaginal, de asemenea comunicare a choanei cu fosa pterigopalatina 2. faţa externă a lamei mediale - delimitează fosa pterigoidiană şi dă ataşament muşchiului pterigoidian medial. 3. marginea anterioară a lamei mediale se articulează cu lama perpendiculară a palatinului la nivelul peretelui lateral al fosei nazale. 4. marginea posterioară a lamei mediale:  dă inserţie pe toată lungimea fasciei faringobazilare iar inferior dă inserţie şi muşchiului constrictor superior al faringelui  inferior trimite o apofiză încurbată– cârligul pterigoidian pe care se prind atât m.constrictor superior faringian cât şi ligamentul sau rafeul pterigofaringian; la baza cârligului pterigoidian este şanţul cârligului pterigoidian la nivelul căruia îşi schimbă direcţia tendonul m.tensor al vălului palatin  superior, această margine prezintă un tubercul deasupra căruia se observă orificiul posterior al canalului vidian.  în porţiunea mijlocie poate prezenta uneori o mică proeminenţă ascuţită – spina tubară, pe care se sprijină tuba auditivă Lama pterigoidiană laterală 1. pe faţa externă dă inserţie fasciculului inferior al muşchiului pterigoidian lateral; 2. faţa internă delimitează fosa pterigoidiană şi dă inserţie muşchiului pterigoidian medial 3. marginea anterioară:  în sus delimitează cu maxilarul fisura pterigomaxilară – comunicarea dintre fosele infratemporală şi pterigopalatină, traversată de artera maxilară, plexul venos pterigomaxilar şi nervul maxilar;  în jos se articulează cu maxilarul (sutura pterigomaxilară) 4. marginea posterioară prezintă de sus în jos trei spine, a căror prezenţă este variabilă: a. spina lui Hyrtl b. spina lui Henle c. spina lui Civinini (procesul pterigospinos) – pe aceasta se prinde ligamentul pterigospinos al lui Civinini, ce trece la spina sfenoidului ORIFICIILE EXOBAZEI La nivelul exobazei distingem orificii pe care le putem grupa în orificii fără corespondent pe endobază orificii ce se regăsesc şi pe endobază (acestea realizează la nivelul bazei craniului trapezul orificial al bazei). A. Orificii fără corespondent pe endobază Unele dintre acestea sunt sfenoidale, altele – temporale. a) orificiile sfenoidale sunt canale antero-posterioare, de calibru mic, unul median, iar celelalte laterale:  canalul sfenovomerian median (vomerorostral) este sagital – cuprins între şanţul dintre aripile vomerului şi creasta sfenoidală;  canalul sfenovomerian lateral (vomerovaginal) – situat între aripa vomerului şi procesul vaginal al lamei mediale pterigoidiene;  canalul palatovaginal (pterigopalatin) – între procesul vaginal al lamei mediale pterigoidiene şi procesul sfenoidal al osului palatin, întins de la nivelul fosei pterigopalatine până în tavanul choanei, conţine rr.faringiene ale gg.pterigopalatin şi a.maxilare;  canalul pterigoidian (vidian) – traversează rădăcina procesului pteriogidian, între gaura ruptă şi fosa pterigopalatină; conţine a.şi n.canalului pterigoidian. Orificiul posterior al acestui canal se găseşte în peretele anterior al găurii rupte. b) orificiile temporale – toate se deschid în cavităţi ale urechii:  porul acustic extern – conduce în meatul acustic extern ce este un canal scurt, orientat către medial şi anterior, perpendicular pe axul stâncii. La nivelul porului se disting cele două componente ale meatului: scuama temporală formează 1/3 postero-superioară, partea timpanică a temporalului – cele 2/3 antero-inferioare; porul acustic extern are următoarele raporturi:  posterior – procesul mastoidian  superior – rădăcina longitudinală a procesului zigomatic al temporalului  postero-superior – spina suprameatală (reper în trepanaţiile antrului mastoidian)  anterior – fosa mandibulară (cavitatea glenoidă) a temporalului.  orificiul canalului musculotubar: se situează înapoia şanţului tubar vizibil la nivelul fisurii sfenopietroase. Canalul musculotubar conţine muşchiul tensor al timpanului dispus superior de porţiunea osoasă a tubei auditive. Înapoi se deschide în peretele anterior al cavumului timpanic. Orificiul anterior al canalului musculotubar se recunoaşte pe exobază medial de spina sfenoidului;  fisura lui Glasser(fisura pietrotimpanică) – se observă în fosa mandibulară, înapoia crestei tegmentale. La acest nivel se deschide canaliculul anterior al corzii timpanului prin care acest nerv iese din cavumul timpanic. La acest nivel trece şi artera timpanică anterioară, ram al arterei maxilare;  gaura stilomastoidiană – posterior de procesul stiloid al temporalului, reprezintă deschiderea exocraniană a canalului intrapietros al nervului facial (porţiunea mastoidiană); este traversată deci de nervul facial şi conţine şi vasele stilomastoidiene;  orificiul inferior al canaliculului timpanic – prezent la nivelul crestei timpanice ce separă orificiul exocranian al canalului carotic de fosa jugulară; este traversat de nervul timpanic al lui Jacobson (ram al n.IX) şi de artera timpanică inferioară (ram al faringienei ascendente); superior se deschide în cavumul timpanic iar nervul lui Jacobson va trece în alcătuirea plexului timpanic de pe peretele intern al cavumului;  orificiul canaliculului cohlear – prezent în foseta pietroasă – în această fosetă este localizat ganglionul inferior al n.IX;  ostium introitus – reprezintă orificiul prin care ramura auriculară a vagului intră în canaliculul mastoidian – acest canalicul intersectează canalul facialului iar orificiul de ieşire este la nivelul fisurii timpanomastoidiene. În canaliculul mastoidian poate trece fie ramura auriculară a vagului fie doar o anastomoză între nervii X şi VII (Cruveilhier).   orificiile canaliculelor caroticotimpanice – prezente în peretele posterior al porţiunii iniţiale a canalului carotic conduc în cavumul timpanic nervii caroticotimpanici ce provin din plexul carotic intern – sunt nervi simpatici ce iau parte la formarea plexului timpanic. B. Trapezul orificial al bazei craniului Prezent în porţiunea mijlocie a bazei, are următoarea delimitare: - unghiul antero-lateral corespunde găurii ovale - unghiul postero-lateral corespunde găurii stilomastoidiene - marginea laterală a trapezului uneşte găurile ovală şi stilomastoidiană şi taie rădăcina stiloidei temporale şi spina sfenoidului - baza mică (marginea anterioară) trece între găurile ovale - baza mare (marginea posterioară) uneşte găurile stilomastoidiene şi are circa 8 cm. Elementele orificiale ale trapezului: la câţiva milimetri înapoia găurii ovale, în rădăcina spinei sfenoidale; realizează comunicarea fosei craniene medii cu gaura spinoasă fosa infratemporală conţine vasele meningee medii şi ramura meningeală recurentă a n.mandibular (n.spinos, n.lui Luschka) prezentă la nivelul feţei infratemporale a aripii mari conţine nervul mandibular ce trece din fosa gaura ovală craniană medie sub tavanul fosei infratemporale; nervul este însoţit în orificiu de vasele meningee accesorii. Inferior de gaura ovală, pe faţa medială a nervului  mandibular se găseşte ganglionul otic al lui Arnold. este o fantă longitudinală inconstantă, prezentă în gaura lui aripa mare intern de gaura ovală; Vesalius serveşte trecerii unei vene emisare când este prezent se situează intern de gaura spinoasă şi conţine nervul pietros mic; canaliculul lui nervul pătrunde în ganglionul otic (îi aduce fibre Arnold parasimpatice preganglionare din n.IX). În absenţa canaliculului lui Arnold, nervul pietros mic traversează gaura ovală. situată între vârful stâncii temporale şi sfenoid, pe gaura ruptă viu este închisă de fibrocartilaj artera carotidă internă traversează vârful stâncii temporale, înaintea cavumului timpanic, prin orificiul extern al canalul carotic; canalului carotic artera este însoţită de un plex simpatic periarterial (plexul carotic intern) şi de plexul venos pericarotic intern se observă în fosa condiliană anterioară, extern de orificiul extern al gaura jugulară; canalului canalul hipoglosului este traversat de nervul XII, hipoglosului ramul său meningeal recurent, vena condiliană anterioară şi, uneori, de a.meningee posterioară se găseşte extern de condilul occipital şi în tavanul spaţiului retrostilian; gaura jugulară conţine nn.IX, X, XI, v.jugulară internă şi sinusuri venoase ale durei mater pe aspectul endocranian.  Fosa temporala Fosă laterală pereche a neurocraniului. Se găseşte:  postero-lateral de orbită  superior de fosa infratemporală  corespunde fosei craniene medii DELIMITARE Margini  superior: linia temporală superioară a osului parietal  inferior: arcul zigomatic  posterior:  linia temporală inferioară a osului parietal  creasta supramastoidiană a osului temporal  anterior:  linia temporală a scuamei frontale  arcada frontozigomatică1 Pereţi Peretele medial (PLANUM TEMPORALE) – corespunde intern fosei craniene medii şi este peretele osos pe care se prinde la origine muşchiul temporal. Este format de:  scuama temporalului  osul parietal  faţa temporală a aripii mari a sfenoidului  faţa temporală a scuamei frontale La întâlnirea oaselor temporal, parietal, frontal şi sfenoid (aripa mare) este o sutură complexă “ în H” unde se găseşte la naştere fontanela pterică sau sfenoidală  centrul suturii “în H” este punctul craniometric PTERION Peretele anterior – corespunde orbitei şi este format de :  procesul zigomatic al osului frontal  procesul frontal al osului zigomatic  sutura frontozigomatică  faţa temporală a osului zigomatic – prezintă gaura zigomaticotemporală prin care iese ramura zigomaticotemporală a nervului zigomatic. Perete lateral = fascia temporală CONTINUTUL FOSEI TEMPORALE  m.temporal  r.zigomaticotemporală a n.zigomatic  vase şi nervi temporali profunzi – arterele provin din artera maxilară, nervii provin din nervul mandibular – se formează trei pachete vasculonervoase temporale profunde (anterior, mijlociu şi posterior) alocate celor trei fascicule ale muşchiului temporal.   în şanţul retrozigomatic se găseşte prelungirea temporală a corpului adipos al obrazului COMUNICARILE FOSEI TEMPORALE 1. orificiul zigomatic  comunicare inferioară cu fosa infratemporală  cuprins între arcul zigomatic şi creasta infratemporală a aripii mari a sfenoidului  conţine o tendonul m.temporal o nervii temporali profunzi o vasele temporale profunde 2. gaura zigomaticotemporală  comunicare anterioară cu canalul zygomatic  conţine r.zigomaticotemporală a n.zigomatic