Miologie Generală: Mușchii Gâtului și Trunchiului (PDF)

MIOLOGIE GENERALĂ ANATOMIA FUNCȚIONALĂ ȘI TOPOGRAFIA MUȘCHILOR CAPULUI, GÂTULUI ȘI TRUNCHIULUI Catedra de anatomie și anatomie clinică Lector Babuci Angela ©Babuci Angela_...

MIOLOGIE GENERALĂ ANATOMIA FUNCȚIONALĂ ȘI TOPOGRAFIA MUȘCHILOR CAPULUI, GÂTULUI ȘI TRUNCHIULUI Catedra de anatomie și anatomie clinică Lector Babuci Angela ©Babuci Angela_actualizat_2020 Partea I ©Babuci Angela_actualizat_2020  Planul prelegerii 1. Muşchiul ca organ. 2. Clasificarea muşchilor. 3. Elementele auxiliare ale muşchilor. 4. Travaliul muscular. 5. Aspecte de dezvoltare a muşchilor, variante și anomalii de dezvoltare, particularităţi de vârstă ale muşchilor. 6. Muşchii capului și gâtului – clasificare, topografie, rol funcțional. 7. Mușchii trunchiului – clasificare, topografie, rol funcțional. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Muşchiul ca organ Corpul uman conține cca 639 muşchi scheletici, dintre care 317 sunt perechi şi 5 impari (≈250 milioane de fibre musculare). Mușchiul scheletic constă din: fibre musculare striate, ţesut conjunctiv, vase, nervi şi formaţiuni receptoare (≈ 15% din masa mușchiului). După compoziţie, culoare şi proprietăţi funcţionale distingem fibre musculare roşii şi albe. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Structura muşchiului Unitatea morfofuncţională a muşchilor scheletici este fibra musculară striată – posedă un înalt grad de contractibilitate. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fiecare fibră musculară constă din miofibrile (400–2000). Fibrele musculare se grupează în fascicule musculare, de ordine crescânde: 1. Fascicule primare 2. Fascicule secundare 3. Fascicule terţiare ©Babuci Angela_actualizat_2020  Ţesutul conjunctiv, ce uneşte fibrele musculare în cadrul unui fascicul se numeşte endomisiu (serveşte pentru pătrunderea în muşchi a vaselor şi fibrelor nervoase). Fasciculele musculare care formează corpul muşchiului sunt separate între ele prin perimisiu (perimisiul intern). La exterior muşchiul este acoperit de epimisiu (perimisiul extern), continuă pe tendon sub denumirea de peritendineum. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fiecare muşchi prezintă: a) porţiunea activă – corpul muşchiului; b) porţiunea pasivă – tendonul. Muşchiul are două capete: 1. capătul proximal – punctul fix. 2. capătul distal – punctul mobil. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Neuronul motor, axonul şi ramificaţiile sale, care inervează fibrele musculare, constituie unitatea neuromotorie, numită mion. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Clasificarea muşchilor Muşchi autohtoni În dependenţă de dezvoltare Muşchi truncopetali Muşchi truncofugali ©Babuci Angela_actualizat_2020 Clasificarea muşchilor Muşchi autohtoni (mm. profunzi ai spatelui, intercostali externi şi interni, subcostali, transvers al toracelui). ©Babuci Angela_actualizat_2020 Clasificarea muşchilor Muşchi truncopetali (m. pectoral mare şi mic, marele dorsal, psoas mare). ©Babuci Angela_actualizat_2020  Muşchi truncofugali (m. trapez, mm. romboizi, dinţat anterior, subclavicular, sternocleidomastoidian) ©Babuci Angela_actualizat_2020 Clasificarea muşchilor după criteriul topografic ©Babuci Angela_actualizat_2020  În dependenţă de formă  Lungi  Scurţi  Laţi  Orbiculari  Triunghiulari  Pătraţi  Piramidali  Seraţi  Romboizi  Bicipitali  Tricipitali  Quadricipitali  Biventeri ©Babuci Angela_actualizat_2020  După modul de grupare a fasciculelor musculare  Bipenaţi  Multipenaţi  Fusiformi  Oblici  Transversali  Drepţi  Circulari  Radiari  Spiralaţi  Unipenaţi ©Babuci Angela_actualizat_2020  Din punct de vedere funcţional  Sinergişti  Antagonişti  Flexori  Extensori  Pronatori  Supinatori  Abductori  Adductori  Levatori  Depresori  Rotatori  Constrictori ©Babuci Angela_actualizat_2020 După numărul articulaţiilor peste care trec: a) Non-articulari b) Uniarticulari c) Biarticulari d) Multiarticulari ©Babuci Angela_actualizat_2020  Legităţile distribuirii muşchilor scheletici Sunt de provenienţă segmentară şi pe trunchi sunt aranjați segmentar. Prezintă simetrie bilaterală. Fasciculele musculare sunt orientate perpendicular faţă de axele articulaţiilor. Muşchii sunt aranjaţi pe distanţă cea mai mică dintre punctul de origine şi cel de inserţie. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Elementele auxiliare ale muşchilor  Fasciile  Retinaculele  Canalele fibroase şi osteo-fibroase  Tecile sinoviale  Bursele sinoviale  Trohleele musculare  Oasele sesamoide ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile sunt membrane conjunctive, fibroase dense, care acoperă muşchiul la exterior  După principiul topografic: a) fascii superficiale b) fascii profunde 1. Fasciile capului 2. Fasciile gâtului. 3. Fasciile toracelui 4. Fasciile abdomenului 5. Fasciile spatelui 6. Fasciile membrului superior 7. Fasciile membrului inferior ©Babuci Angela_actualizat_2020  Rolul fasciilor Fasciile trimit către oase septuri musculare prin care separă grupele de mușchi între ele. Separă mușchii între ei, asigurând contracția lor separată. Sporesc rezistenţa mușchiului şi nu permit deplasările laterale ale acestuia în timpul contracţiei. Ele servesc la pasajul vaselor și nervilor către mușchi. Au rol important în efectuarea anesteziei locale. Tecile fasciale ale muşchilor şi fasciculele neurovasculare sunt repere importante în timpul intervenţiilor chirurgicale. Fasciile localizează procesele inflamatorii şi sângele în caz de hemoragii. Asigură circulaţia sângelui venos şi a limfei spre inimă. Datorită fasciilor se menţine lumenul unor vene. Lezarea fasciei provoacă prolabarea muşchiului în locul lezat şi formarea unei hernii musculare. Fasciile au rol de suport şi contribuie la tracţiunile musculare, datorită conexiunilor nodulilor fasciali cu periostul oaselor. Nodulii fasciali se formează la unirea şi încrucişarea fasciilor pe oase sau pe crestele osoase. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Retinaculele Retinaculele reprezintă îngroşări ale fasciilor în porţiunile distale ale membrelor şi sunt situate în regiunea acelor articulaţii, unde muşchii şi tendoanele lor îşi schimbă direcţia. Retinaculele se fixează pe proeminenţele osoase, formând canale fibroase și osteo-fibroase. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Tecile fibroase şi canalele osteo-fibroase sunt formaţiuni de formă circulară, care se fixează pe marginile şanţurilor osoase și transmit tendoanele musculare. Structura canalului osteo-fibros: a) secţiune transversală b) secţiune longitudinală 1. Stratul fibros – acoperă pereţii canalelor osteo-fibroase. 2. Stratul sinovial – acoperă tendonul şi prezintă 2 lamele: a) viscerală b) parietală 3. Tendonul 4. Cavitatea sinovială – conţine un lichid ce facilitează glisarea muşchiului. 5. Mezotendonul (mesotendineum) – conduce vasele şi nervii către mușchi. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Bursele sinoviale Bursele sinoviale sunt localizate mai frecvent în regiunea de inserţie a muşchilor şi conţin o cantitate mică de lichid sinovial. Bursele sinoviale se împart în: a) burse subcutanate b) burse subfasciale c) burse subtendinoase d) burse submusculare Unele burse comunică cu cavitatea articulară. Rolul funcţional al burselor sinoviale este acelaşi ca şi al canalelor osteo-fibroase. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Trohleele musculare și oasele sesamoide În locurile unde tendonul muşchiului îşi schimbă direcţia, se formează trohleele musculare sau scripeţii musculari. Oasele sesamoide servesc drept scripete peste care trece tendonul. Ele măresc unghiul de fixare al tendonului pe os, contribuind la creşterea forţei musculare. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Pârghie de echilibru A (punctul de sprijin) B (punctul de rezistenţă) C (punctul de aplicare a forţei) B-A (braţul rezistenţei) A-C (braţul aplicării forţei) ©Babuci Angela_actualizat_2020  Pârghie de forţă A (punctul de sprijin) B (punctul de rezistenţă) C (punctul de aplicare a forţei) A-B (braţul rezistenţei) B-C (braţul aplicării forţei) ©Babuci Angela_actualizat_2020 Pârghie de viteză A (punctul de sprijin) C (punctul de aplicare a forţei) B (punctul de rezistenţă) A-C (braţul aplicării forţei) C-B (braţul rezistenţei) ©Babuci Angela_actualizat_2020  Dezvoltarea muşchilor Prin diviziunea somitelor în 3 porţiuni are loc formarea: Sclerotomului Miotomului Dermatomului După migrarea celulelor sclerotomului, din care derivă coloana vertebrală, din porţiunea dorsomedială a somitei se formează miotomul. Mioblaştii (celulele miotomului) se alungesc şi se transformă în celule musculare striate. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Dezvoltarea muşchilor La 5 săptămâni embrionul uman prezintă cca 35-40 somite. I – miotomii preauriculari (muşchii globului ocular); II – miotomii occipitali (nucali); III – miotomii cervicali 8 perechi; IV – miotomii toracici 12 perechi; V – miotomii lombari 5 perechi; VI – miotomii sacrali 5 perechi; VII – miotomii coccigieni 4-5 perechi. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Dezvoltarea muşchilor Sistemul muscular se dezvoltă din cele trei primordii ale mezodermului: a) mezodermul paraxial, b) mezodermul intermediar, c) mezodermul lateral nesegmentat (somato- şi splanhnopleura (visceropleura). Din mezodermul paraxial, segmentat în somite, derivă muşchii scheletici ai trunchiului, gâtului şi parţial cei ai membrelor. Tot din miotomi se dezvoltă: a) muşchii extrinseci ai globului ocular, b) muşchii limbii, c) diafragma, d) muşchii diafragmei pelviene. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Proliferarea miotomilor Miotomii proliferează în direcţie ventrală şi se împart în 2 porţiuni: a) porţiunea dorsală – epimer b) porţiunea ventrală – hipomer În fiecare miotom (miomer) pătrund ramurile nervului spinal omonim (neuromer). Fiecare nerv spinal se împarte în: a) ramura dorsală – inervează musculatura epimerului. b) ramura ventrală – inervează musculatura hipomerului. NB: Toţi muşchii proveniţi din unul şi acelaşi miotom sunt inervaţi de unul şi acelaşi nerv spinal. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Variante şi anomalii musculare Variantele şi anomaliile musculare se întâlnesc din cauza retenţiei în dezvoltare a unuia din procesele generale. Malformaţii severe sunt aplaziile musculare – absenţa uni- sau bilaterală a muşchilor. Pot lipsi sau pot fi prezente capete suplimentare ale unor muşchi. Mai frecvente se întâlnesc variantele ce ţin de muşchiul pectoral mare, biceps brahial, triceps brahial, deltoid, maseter. Poate lipsi muşchiul palmar lung, muşchiul psoas mic şi pătrat femural. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Sindromul Poland Sindromul Poland se caracterizează prin absenţa sau subdezvoltarea muşchiului pectoral mare. Deseori se asociază cu agenezia coastelor şi sternului, absenţa glandei mamare, sau absenţa muşchiului latissimus dorsi și serratus anterior. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Anomalii musculare Torticolisul congenital se caracterizează prin hipertrofia sau amioplazia muşchiului sternocleidomastoidian. Scurtarea muşchiului dat poate fi consecinţa unei fibrozări. Hipoplazia sau absenţa dezvoltării normale a unui grup de muşchi se poate solda cu imobilizarea prin contractură a mai multor articulaţii arthrogryposis multiplex congenital. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Particularităţi de vârstă ale muşchilor Numărul fibrelor musculare variază de la om la om şi depinde de gen, vârstă şi de efortul muscular. Masa muşchilor creşte odată cu vârsta şi are loc o diferenţiere a corpului şi a tendonului muscular, se formează fasciile, îşi fac apariţia bursele sinoviale şi oasele sesamoide. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Particularităţi de vârstă ale muşchilor La nou-născut fasciculele superficiale ale mușchilor masticatori sunt aranjate paralel cu tendoanele şi sunt de 2 ori mai scurte ca la adulţi. Muşchiul temporal la nou-născut este slab dezvoltat şi începe să se dezvolte doar după apariţia dinţilor. Venterele muşchiului digastric la nou-născut sunt aranjate aproape pe o linie dreaptă unul faţă de celălalt. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Particularităţi de vârstă ale muşchilor Diafragma la nou-născut este situată mai sus decât la adult. La făt – la nivelul T 7 La nou-născut – la nivelul T 8 La 5 ani – la nivelul T 11 La adult – la nivelul T 12 La nou-născut muşchiul rect al abdomenului este relativ mai lung ca la adulţi. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Particularităţi de vârstă ale muşchilor Muşchii scheletici constituie la adult cca 30-40% din masa corpului. La nou nou-născut – cca 20-22% din masa corpului. La vârstnici şi senili – cca 25-30% din masa corpului. La persoanele care ridică greutăţi (halterofili) – cca 50-60 % din masa corpului. La femei – cca 35 % din masa corpului. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Partea II ©Babuci Angela_actualizat_2020  Clasificarea muşchilor capului Muşchii masticatori Muşchii mimici Muşchii organelor de simţ NB: Grupele de muşchi enumerate se deosebesc după: a) caracteristicile anatomice b) acţiune c) dezvoltare d) inervaţie ©Babuci Angela_actualizat_2020  Muşchii masticatori Muşchii masticatori se aseamănă din punct de vedere anatomic cu restul muşchilor scheletici. Prezintă două inserţii osoase, una dintre ele fiind pe mandibulă. Au rol în: a) masticaţie b) deglutiţie c) vorbirea articulată Se dezvoltă din arcul mandibular (primul arc visceral). ©Babuci Angela_actualizat_2020 Muşchii masticatori Muşchiul temporal este cel mai puternic muşchi masticator, are forma unui evantai şi este situat în fosa omonimă. La exterior este acoperit de fascia temporală. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Muşchii masticatori Muşchiul maseter aspectul unui patrulater şi este situat pe faţa laterală a mandibulei. a) porţiunea superficială b) porţiunea profundă Fibrele formează o încrucişare musculară. La exterior este acoperit de fascia maseterică. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Muşchii masticatori Muşchiul pterigoidian lateral este situat superior celui medial. Prezintă: a) fasciculul superior – sfenoidal b) fasciculul inferior – pterigoidian. Muşchiul pterigoidian medial are formă patrulateră şi este aşezat pe faţa internă a ramurii mandibulei. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori Coborârea mandibulei este iniţiată prin contracţia bilaterală a muşchilor pterigoidieni laterali şi urmată de contracţia muşchilor suprahioidieni. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori Ridicarea mandibulei în timpul masticaţiei se produce datorită acţiunii simultane a muşchilor: Temporal Maseter Pterigoidian medial ©Babuci Angela_actualizat_2020 Acţiunea de totalitate a muşchilor masticatori Propulsia se realizează prin contracţia simultană a pterigoidienilor laterali. Retropulsia mandibulei se produce la contracţia fasciculului posterior al temporalului. Mişcările de lateralitate se produc asimetric şi succesiv în timpul masticaţiei. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mimica Mimica reprezintă aspectul dinamic al feţei care exteriorizează stările afective (psihice). La om funcţia mimică atinge cea mai înaltă diferenţiere. Mimica este un mijloc auxiliar de comunicare. Contribuie la expresivitatea limbajului, pantomimă. În asociere cu gesturile înlocuieşte parţial limbajul articulat. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fizionomia Cu timpul fibrele musculare se scurtează. Pielea își pierde elasticitatea. Cutele pieloase rămân vizibile şi devin mai pronunţate. Aceste aspecte împreună cu forma craniului, forma nasului, grosimea stratului subcutanat determină fizionomia individului (înfăţişarea statică a feţei). Fizionomia se poate modifică în mod caracteristic în caz de tuberculoză, febră tifoidă, peritonită, etc. Pentru asemenea pacienţi este caracteristică – facies hippocratica. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Şanţurile principale ale feţei Şanţul nazolabial – descinde de la aripa nasului spre comisura labială. Este cel mai constant (moştenit). Şanţul mentolabial separă bărbia de buza inferioară. Şanţul jugal sau mentomalar (coboară din regiunea malară spre menton). Şanţul submental (separă mentonul de eventuala bărbie dublă). Şanţurile palpebrale superior şi inferior separă porţiunea palpebrală de cea orbitală a palpebrelor. “Piciorul ciorii” – şanţuri radiare prezente în unghiul lateral al ochiului. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Muşchii mimici Muşchii mimici au conexiuni intime cu sau pieloşi pielea. Sunt situaţi superficial. Au cel puțin o inserţie cutanată. Unii din ei aderă la piele pe tot traiectul. Fibrele musculare sunt orientate în diferite direcţii şi la contracţia lor pielea se mişcă împreună cu ei. Sunt lipsiţi de fascii (cu excepţia buccinatorului). Sunt subţiri, fini, greu de disecat. Au volum şi forţă reduse. Muşchii mimici sunt dispuşi în jurul orificiilor naturale ale feţei şi nu acţionează nici o articulaţie. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Funcţiile muşchilor mimici Determină expresivitatea mimicii şi fizionomia. Modifică orificiile naturale ale feţei. Contribuie la prehensiunea alimentelor şi la masticaţie. Participă la vorbire şi respiraţie. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Grupele de muşchi mimici 1. Muşchii bolţii craniene. 2. Muşchii din jurul conductului auditiv extern (muşchii extrinseci ai pavilionului urechii). 3. Muşchii din jurul orbitei sau muşchii pleoapelor. 4. Muşchii din jurul orificiului nazal (narinar). 5. Muşchii din jurul orificiului bucal. Muşchii mimici derivă din al doilea arc visceral (hioid) și sunt inervați de nervul facial. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile capului Aponevroza epicraniană acoperă bolta craniană. În regiunile laterale se subţiază formând o lamă fibroasă laxă sub care e situată fascia temporală. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Fasciile capului Fascia temporală acoperă muşchiul omonim. Origine: linia temporală superioară. a) lamela superficială: (inserție – faţa externă a arcadei zigomatice). b) lamela profundă: (inserție – faţa internă a arcadei zigomatice. Fascia temporală închide fosa temporală şi o transformă într-o lojă osteo-fibroasă. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Fasciile capului Fascia maseterică – înveleşte muşchiul omonim. Inserție: a) arcada zigomatică b) ramura şi marginea mandibulei. Fascia maseterică aderă la fascia parotidă, care acoperă glanda omonimă. Cele două fascii fuzionând formează fascia parotideo- maseterică. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile capului Fascia pterigoidiană învelește faţa medială a muşchiului pterigoidian medial (intern). Fascia interpterigoidiană este dispusă între muşchii pterigoidieni medial şi lateral. Marginea ei posterioară formează ligamentul sfenomandibular. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Fasciile capului Fascia bucofaringiană acoperă muşchiul buccinator. Continuă pe faţa laterală a constrictorului superior al faringelui cu adventicea faringelui şi cu lamelele fasciale ale gâtului. Anterior se pierde în ţesutul cutanat al obrajilor. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Gâtul Gâtul este segmentul corpului care uneşte capul cu trunchiul. Superior este delimitat de linia cefalo – cervicală - orizontala ce trece prin: a) marginea inferioară a mandibulei, b) baza apofizei mastoidiene, c) linia nucală superioară, d) protuberanța occipitală externă. Inferior – delimitat de linia cervico-toracică: a) marginea superioară a manubriului sternal, b) fața superioară a claviculei, c) art. acromioclaviculară, d) apofiza spinoasă a vertebrei cervicale VII. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Rolul funcţional al muşchilor gâtului: Influenţează mişcările capului şi segmentului cervical al coloanei vertebrale. Pun în mişcare mandibula, osul hioid şi primele 2 coaste. Contracţia unor muşchi ai gâtului contribuie la modificarea poziţiei limbii, faringelui şi laringelui. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Muşchii gâtului Din punct de vedere topografic, structural, funcţional şi ontogenetic, muşchii gâtului prezintă un şir de particularităţi. Topografic sunt dispuşi în trei planuri: a) Muşchii superficiali ai gâtului. b) Muşchii inseraţi pe osul hioid. c) Muşchii profunzi ai gâtului. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Muşchii gâtului Muşchii superficiali ai gâtului: a) m. pielos sau platysma b) m. sternocleidomastoidian ©Babuci Angela_actualizat_2020  Muşchii gâtului Muşchii inseraţi pe osul hioid: I. Mușchii suprahioidieni: a) m. digastric b) m. stilohioidian c) m. milohioidian d) m. geniohioidian II. Mușchii infrahioidieni: a) m. omohioidian b) m. sternohioidian c) m. sternotiroidian d) m. tirohioidian Muşchii suprahioidieni formează planşeul bucal. Participă la masticaţie, deglutiţie şi vorbire. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Muşchii gâtului Muşchii profunzi ai gâtului: I. Grupul lateral: a) m. scalen anterior b) m. scalen mediu c) m. scalen posterior II. Grupul de muşchi prevertebrali: a) m. lung al gâtului b) m. lung al capului c) m. drept anterior al capului d) m. drept lateral al capului ©Babuci Angela_actualizat_2020  Dezvoltarea mușchilor gâtului Din I arc visceral se dezvoltă: a) venterul anterior al m. digastric b) m. milohioidian Din arcul II visceral derivă: a) venterul posterior al m. digastric b) m. stilohioid c) m. platisma ©Babuci Angela_actualizat_2020  Derivaţi ai arcurilor branhiale: a) m. sternocleidomastoidian; b) m. trapez. Muşchii autohtoni ai gâtului: a) mm. infrahioidieni; b) m. geniohioid; c) muşchii profunzi ai gâtului. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Topografia gâtului Marginea anterioară a muşchiului trapez serveşte ca reper pentru delimitarea regiunilor topografice ale gâtului. Gâtul este împărţit în: a) Regiunea cervicală posterioară (RCP) sau regiunea nucală; b) Regiunea cervicală anterioară (RCA). ©Babuci Angela_actualizat_2020  Triunghiurile gâtului Muşchiul sternocleidomastoidian împarte regiunea cervicală anterioară în: I. Regiunea sternocleidomastoidiană II. Triunghiul cervical medial III. Triunghiul cervical lateral Regiunea sternocleidomastoidiană – corespunde proiecţiei muşchiului omonim. Devine accesibilă la înlăturarea sau secționarea mușchiului. Asigură comunicarea triunghiului carotid cu regiunea laterală a gâtului. Conține: a) pachetul neuro-vascular al gâtului, b) ansa cervicală profundă, c) nervul frenic, d) ganglionii cervicali ai lanțului simpatic. Între capetele de origine ale m. SCM se află fosa supraclaviculară mică. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Triunghiul medial al gâtului Este delimitat: a) anterior – linia mediană a gâtului, b) posterior – m. sternocleidomastoidian, c) superior – marginea inferioară a mandibulei. Venterul superior al m. omohioidian şi venterele m. digastric subîmpart triunghiul medial al gâtului în alte 3 triunghiuri: 1. Triunghiul omotraheal 2. Triunghiul carotid 3. Triunghiul submandibular ©Babuci Angela_actualizat_2020  Triunghiul carotid (conţine pachetul neuro-vascular al gâtului: a) artera carotidă comună, b) vena jugulară internă, c) nervul vag. Triunghiul submandibular (adăposteşte glanda salivară submandibulară, vase şi nervi). Triunghiul submental Triunghiul arterei linguale sau Pirogov (prin el trece a. linguală). ©Babuci Angela_actualizat_2020 Fosa retromandibulară Fosa retromandibulară reprezintă o depresiune mărginită de: a) unghiul mandibulei, b) conductul auditiv extern, c) apofiza mastoidiană, d) m. SCM, e) apofiza stiloidiană și muşchii inseraţi pe ea. Fosa retromandibulară conţine vase, nervi şi porţiunea posterioară a glandei parotide. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Triunghiul cervical lateral Triunghiul cervical lateral este delimitat: a) anterior – m. SCM, b) posterior – m. trapez, c) inferior – clavicula. În limitele acestui triunghi se înscriu: 1. triunghiul omotrapezoid 2. triunghiul omoclavicular, separate între ele prin venterul inferior al m. omohioidian. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fosa supraclaviculară mare reprezintă o depresiune situată superior de claviculă. Conține: a) spațiul antescalen; b) spațiul interscalen; c) spațiul postscalen. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Spaţiul antescalen – anterior de muşchiul scalen anterior și transmite: a) vena subclaviculară, b) nervul frenic, c) nodurile limfatice cervicale profunde. Spaţiul interscalen – între muşchii scaleni anterior şi mediu, iar inferior este delimitat de coasta I și transmite: a) artera subclaviculară, b) plexul brahial, c) ramura anterioară a nervului C4. Spaţiul postscalen – între mușchii scalen mediu și scalen posterior și transmite: a) nervul dorsal al scapulei, b) nervul toracic lung. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Triunghiul arterei vertebrale Delimitat: a) medial - m. longus colli, b) lateral – m. scalenus anterior, c) inferior – domul pleural. Conține: a) artera vertebrală, b) canalul limfatic toracic. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Patrulaterul Beclard Delimitat: a) superior – n. hipoglos, b) inferior – cornul mare al hioidului, c) anterior – venterul posterior al m. digastric, d) posterior – m. hioglos. Prin triunghiul Pirogov şi patrulaterul Beclard trece artera lingvală. Importanţa aplicativă – ligaturarea arterei lingvale in timpul operațiilor sau în cazul lezării acesteia. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile gâtului Sunt formațiuni fibroase în formă de manșoane. Învelesc și separă mușchii gâtului, organele, vasele și nervii. Pentru unii mușchi formează teci fasciale. Reprezintă un sistem conjunctiv ce reflectă topografia organelor și asigură mobilitatea acestora. Separă mușchii și delimitează spațiile interfasciale. Importanță aplicativă a fasciilor – localizează procesele inflamatorii și hemoragiile. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile gâtului Fascia cervicală este formată din 3 lamele: a) Fascia superficială a gâtului, b) Fascia proprie, c) Fascia endocervicală. După Șevcunenko deosebim 5 fascii: 1. Fascia colli superficialis, 2. Lamina superficialis fasciae colli propriae, 3. Lamina profunda fasciae colli propriae, 4. Fascia endocervicalis cu lamina parietalis et lamina visceralis, 5. Fascia prevertebralis. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile gâtului Fascia superficială a gâtului se deosebește de fasciile subcutanate ale altor regiuni ale corpului, deoarece conţine muşchiul platisma. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fascia proprie este divizată în 2 porţiuni: Porţiunea suprahioidiană cu 2 foiţe 1. Foiţa superficială 2. Foiţa profundă Porţiunea infrahioidiană cu 3 foiţe: I. Foiţa superficială a fasciei proprii formează teci pentru SCM şi trapez. 1. Lansează o prelungire fascială în plan frontal separând muşchii regiunii anterioare de muşchii regiunii posterioare. 2. Are importanță în localizarea proceselor supurative. II. Foiţa pretraheală formează teci pentru muşchii infahioidieni. III. Foiţa prevertebrală formează teci pentru muşchii profunzi ai gâtului. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile gâtului Între foiţele pretraheală şi prevertebrală este situată fascia endocervicală cu 2 foiţe: 1. Foiţa parietală acoperă viscerele în întregime şi formează teci pentru pachetul neuro-vascular al gâtului. 2. Foiţa viscerală acoperă în parte fiecare organ din regiunea gâtului. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Spaţiile interfasciale ale gâtului Spaţiul interaponevrotic suprasternal este situat superior de incisura jugulară a sternului, între foiţa superficială şi foiţa pretraheală a fasciei proprii a gâtului. Conţine arcada venoasă jugulară, formată prin anastomoza venelor jugulare anterioare. În sens lateral se dilată şi formează posterior de m. SCM recesul sternocleidomastoidian. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Spaţiile interfasciale ale gâtului Spaţiul previsceral se formează între foiţele parietală şi viscerală ale fasciei endocervicale. Comunică cu mediastinul anterior (BNA) sau mediu (PNA). ©Babuci Angela_actualizat_2020  Spaţiile interfasciale ale gâtului Spaţiul retrovisceral este situat posterior de faringe şi esofag. Este delimitat de fascia endocervicală şi foiţa prevertebrală. Comunică cu mediastinul posterior. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Partea III ©Babuci Angela_actualizat_2020 Clasificarea mușchilor trunchiului Mușchii spatelui Mușchii suboccipitali Mușchii toracelui Mușchii abdomenului Mușchii perineului ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii spatelui Mușchii superficiali: a) mușchii inserați pe centura scapulară și membrul superior; b) mușchii inserași pe coaste.  Mușchii profunzi: a) Mușchii autohtoni de origine ventrală (hipomer). ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii superficiali ai spatelui M. trapezius M. latissimus dorsi M. levator scapulae Mm. rhomboideus minor et rhomboideus major M. serratus posterior superior M. serratus posterior inferior ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii inserați pe centura scapulară și pe membrul superior  Mușchi truncofugali: a) M. trapezius de origine branhială, migrează de pe cap pe centura scapulară. b) M. levator scapulae – migrează de pe trunchi pe centura scapulară.  Mușchi truncopetali: a) M. latissimus dorsi – migrează de pe membrul superior pe trunchi. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii profunzi ai spatelui Topografic distingem 3 straturi: a) Stratul superficial b) Stratul mijlociu c) Stratul profund ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii profunzi ai spatelui Mușchii autohtoni sunt reprezentați de un grup complex de mușchi, ce se extinde de la bazin până la craniu. a) M. splenius capitis; b) M. splenius cervicis; c) M. sacrospinalis sau m. erector spinae, constituit din 3 componente: 1. M. Iiliocostalis: lumborum, thoracis et cervicis; 2. M. longissimus: thoracis, cervicis et capitis; 3. M. spinalis: thoracis, cervicis et capitis. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii transversospinali  M. semispinalis formează primul strat și se aruncă peste 4-6 vertebre:  mm. semispinalis thoracis, cervicis et capitis.  M. multifidus formează al doilea strat și se aruncă peste 2-4 vertebre, trece pe toată lungimea coloanei vertebrale.  Mm. rotatorii formează al treilea strat și se aruncă peste o vertebră (lungi) sau se inseră pe vertebra vecină (scurți):  mm. rotatorii thoracis, cervicis et capitis. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii profunzi ai spatelui  Mm. intertransversarii - între apofizele transversale ale vertebrelor. a) Sunt bine dezvoltați în regiunile cervicală și lombară. b) În regiunea cervicală: anteriori și posteriori. c) În regiunea lombară: mediali și laterali.  Mm. interspinales – între apofizele spinoase ale vertebrelor. a) Sunt bine dezvoltați în regiunile cervicală și lombară. b) Slab dezvoltați, uneori lipsesc în regiunea toracică. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii profunzi ai spatelui de origine ventrală  Mm. levatores costarum lungi și scurți.  Reprezintă fâșii musculare ce se desprind de la mușchii intercostali externi.  Sunt localizati anterior de m. erector spinae.  Mm. intertransversarrii anteriori – în regiunea cervicală.  Mm. intertransversarrii laterali – în regiunea lombară. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii suboccipitali M. rectus capitis posterior major; M. rectus capitis posterior minor; M. obliquus capitis superior; M. obliquus capitis inferior. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile și aponevrozele spatelui  Fascia superficială acoperă mușchii superficiali ai spatelui.  În regiunea cervicală se îngroașă și se numește fascia nucală, (fascia nuchae).  Medial fascia nucală se inseră pe ligamentul nucal și apofizele spinoase ale vertebrelor;  Lateral ea continuă cu fascia superficială a gâtului;  Superior se fixează pe osul occipital mai sus de linia nucală superioară;  Inferior continuă cu fascia ce acoperă muschiul mare dorsal, m. latissimus dorsi. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile și aponevrozele spatelui Fascia toracolombară /toracodorsală – în regiunea lombară această fascie prezintă 2 lamele: a) Lamina superficialis, b) Lamina profunda. Lamela superficială separă m. erector spinae de mușchii superficiali ai spatelui. Între coasta XII și creasta ilionului fascia toracolombară formează o teacă pentru porțiunea lombară a mușchiului erector spinae. Aponevroza intermediară a mușchilor serați. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii toracelui Mușchii toracelui sunt aranjați în câteva straturi. Cel mai superficial strat este constituit din mușchii derivați din mezenchimul membrelor superioare. Mușchii care unesc membrul superior cu trunchiul se împart în 2 grupe: a) mușchi truncopetali: m. pectoralis major et pectoralis minor; b) mușchi truncofugali: m. subclavius et serratus anterior. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii autohtoni ai toracelui Mm. intercostales externi et intercostales interni – au aranjare segmentară în spațiile intercostale și se încrucișează sub un unghi drept. Mm. subcostales au aceiași direcție ca și mușchii intercostali interni, dar sunt mai lungi și trec peste 2-3 coastre. M. transversus thoracis este localizat pe fața posterioară a sternului și prezintă fascicule longitudinale, oblice și transversale. Funcții: mușchii autohtoni ai toracelui participă la respirație, dilatând cutia toracică. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Diafragma Diafragma separă cutia toracică de cavitatea abdominală Este mușchiul principal care participă în actul de respirație și asigură tonusul musculaturii abdominale. Are 3 porțiuni: a) Pars sternalis – are originea de pe fața internă a sternului. b) Pars costalis – cu originea de pe fața internă a coastelor. c) Pars lumbalis – își ia orininea prin doi pedunculi: crus dextrum et crus sinistrum de la vertebrele lombare superioare. Cele 3 porțiuni ale diafragmei fuzionează în sens medial formând centrul tendinos al diafragmei, centrum tendineum. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Locurile slabe ale diafragmei Prin locurile slabe ale diafragmei pot penetra hernii. Locurile slabe ale diafragmei includ: a) Triunghiul sternocostal; b) Triunghiul lumbocostal; Diafragma este penetrată de câteva orificii: a) Hiatus aorticus – transmite aorta (cel mai larg vas arterial al corpului uman); b) Hiatus oesophageus – prin el trece esofagul; c) Foramen vena cava – pasează vena cavă inferioară. Diafragma este mușchiul principal al actului de respirație. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile toracelui Fascia superficială – slab dezvoltată, acoperă glanda mamară, penetrează țesutul acesteia cu septuri, care împart glanda mamară în lobi. De la fascia dată pornesc fascicule dense de țesut conjunctiv către piele, care formează ligg. suspensoria mammaria. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile toracelui Fascia superficială – slab dezvoltată, acoperă glanda mamară, penetrează țesutul acesteia cu septuri, care împart glanda mamară în lobi. De la fascia dată pornesc fascicule dense de țesut conjunctiv către piele, care formează ligg. suspensoria mammaria. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile toracelui Fascia pectorală prezintă 2 lamele, care incorporează mușchiul pectoral mare. Lamina superficialis: medial – inseră pe fața anterioară a sternului; superior – pe claviculă; lateral – continuă cu fascia deltoidă; inferior – continuă cu fascia axilară. Lamina profunda – acorepă fața posterioară a pectoralului mare și continuă în triunghiul clavipectoral sub denumirea de fascia clavipectorală. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile toracelui În regiunea toracelui se mai disting: a) Fascia toracică proprie - acoperă mușchii intercostali externi și coastele. b) Fascia endotoracică – învelește fața internă a pereților toracici și mușchii intercostali interni și transversul toracelui, continuând pe diafragma. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Topografia peretelui anterior al abdomenului Abdomenul - reprezintă porțiunea trunchiului situată între torace și bazin. Peretele anterior al abdomenului este divizat prin două linii orizontale în 3 etaje: a) Epigastrium este porțiunea abdomenului situată mai sus de linia bicostarum (orizontala care unește marginile inferioare ale coastelor X). b) Mesogastrium este porțiunea cuprinsă între liniile bicostarum și bispinarum (linia bispinarum – orizontala care unește spinele iliace anterioare superioare) c) Hypogastrium este porțiunea abdomenului situată mai jos de linia bispinarum. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Topografia peretelui anterior al abdomenului Prin 2 linii verticale trasate prin marginile laterale ale mușchiului drept abdominal fiecare etaj al abdomenului se subîmparte în câte 3 regiuni. a) Epigastrium se divide în regio hypocondriacae dextra et sinistra și regio epigastrica. b) Mesogastrium – regio lateralis dextra et sinistra și regio umbilicalis. c) Hypogastrium – regio inguinalis dextra et sinistra și regio pubica. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii abdomenului Grupul anterior:  M. rectus abdominis  M. pyramidalis Grupul lateral:  M. obliquus externus abdominis  M. obliquus internus abdominis  M. transversus abdominis Grupul posterior: M. quadratus lumborum. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Mușchii abdomenului La om din fibrele inferioare ale m. obliquus internus abdominis și m. transversus abdominis ia naștere m. cremaster. Marginea inferioară a aponevrozei m. obliquus externus abdominis dă naștere ligamentului inguinal. Lig. inguinal se extinde între spina iliaca anterior superior și tuberculum pubicum, inserându-se prin crus mediale și crus laterale. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile abdomenului Fascia superficială a abdomenului, fascia superficialis abdominis este bine dezvoltată acoperind m. obliquus externus abdominis și peretele anterior al tecii m. rectus abdominis. Fibrele conjunctive ale acestei fascii mai jos de ombelic dau naștere ligg. fundiformia care fixează penisul, totodată mai formează și lig. suspensor al penisului (la bărbat) și lig. suspensor al clitorisului (la femeie). ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile abdomenului Fascia proprie a abdomenului, fascia propria abdominis acoperă ambele fețe ale mușchiului obliquus internus abdominis. La nivelul inelului inguinal superfical această fascie continuă în scrot de- a lungul funiculului spermatic și mușchiului cremaster. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Fasciile abdomenului Fascia transversală acoperă fața internă a mușchiului transversal al abdomenului, fiind parte componentă a fasciei endoabdominale. Fascia transversală continuă de pe diafragmă pe pereții lateral și anterior ai abdomenului, iar inferior fuzionează cu fascia iliacă și cu marginea posterioară a ligamentului inguinal. În sens inferior fascia proprie a abdomenului continuă în micul bazin sub denumirea de fascia endopelvină. Fascia transversală acoperă m. quadratus lumborum, unde se numește fascia lumbalis. În regiunea m. rectus abdominis se numește fascia m.rectus abdominis și este bine dezvoltată sub linia arcuată, Douglas. ©Babuci Angela_actualizat_2020 Teaca mușchiului drept al abdomenului ©Babuci Angela_actualizat_2020  Pliurile de pe fața posterioară a peretelui anterior al abdomenului Plica umbilicalis madiana Plicae umbilicales mediales Plicae umbilicales laterales Între pliurile ombelicale mediale se formează fosele supravezicale. Între pliurile ombelicale mediale și cele laterale – fosele inghinale mediale, aici se proiectează inelul inghinal superficial. Lateral de pliurile ombelicale laterale se formează fosele inghinale laterale, unde se proiectează inelul inghinal profund. ©Babuci Angela_actualizat_2020  Locurile slabe ale peretelui anterior al abdomenului Locurile slabe prezintă importanță aplicativă, deoarece sunt susceptibile la apariția herniilor. a) Inelul inghinal superficial; b) Inelul inghinal profund; c) Canalul inghinal; d) Linea alba; e) Inelul ombelical; f) Linea arcuata, Douglas g) Linea semilunaris Spigeli. h) Triunghiul Volînski ©Babuci Angela_actualizat_2020