Curs 2-3 Pedagogie I 2023 PDF

Formele educaţiei. Educaţia intelectuală Curs nr. 2-3 Conf. Dr. Adrian Vicenţiu Labăr 1  Cuprins 1. Formele educaţiei: – educație formală, – educație nonformală, – educație informală 2. Componentele educaţiei – pre...

Formele educaţiei. Educaţia intelectuală Curs nr. 2-3 Conf. Dr. Adrian Vicenţiu Labăr 1  Cuprins 1. Formele educaţiei: – educație formală, – educație nonformală, – educație informală 2. Componentele educaţiei – prezentare generală 3. Educaţia intelectuală: – Definiţii, scopuri ale educaţiei intelectuale – Teorii asupra inteligenţei – Detalierea obiectivelor educaţiei intelectuale 2  1. Formele educaţiei 1. Educaţia formală. Lat. formalis – organizat, legal 2. Educaţia nonformală. Lat. nonformalis – în afara formelor oficiale de organizare. 3. Educaţia incidentală sau informală. Lat. informalis – fără formă, involuntar, inconştient, neaşteptat. 3  1. Formele educaţiei: educaţia formală Educaţia formală se referă la totalitatea influenţelor intenţionate şi sistematice elaborate în instituţii specializate (şcoală, universitate), pe bază de planuri de învăţământ, programe şi manuale şcolare şi vizează, în primul rând, asimilarea unor sisteme de cunoştinţe. Trăsăturile (caracteristicile) principale ale educaţiei formale sunt: – Structurarea procesului educaţional pe parcursul a 15-20 de ani de studiu; – Sistematizarea conţinuturilor astfel încât elevii să fie iniţiaţi progresiv în domeniul cunoaşterii, să dobândească deprinderi, să-şi formeze capacităţi şi atitudini care să permită autonomizarea treptată a educaţiei; – Dirijarea (conducerea) procesului educaţional de către specialişti cu competenţă didactică; – Evaluarea procesului educaţional, pentru a facilita reuşita elevilor şi, concomitent, transparenţa acţiunii didactice. – Selectivitatea informaţiilor – informaţiile primite sunt cu grijă selectate şi structurate, caracterizându-se prin rigurozitate ştiinţifică. Identificaţi avantaje și limite ale educaţiei formale. 4  1. Formele educaţiei: educaţia formală Limite ale educaţiei formale: – Experienţa monodisciplinară a profesorilor specializaţi în predarea diferitelor discipline; – Preocuparea pentru parcurgerea volumului mare de cunoştinţe impuse de programă nu mai lasă loc şi timp suficient pentru imprevizibil, pentru faptele de viaţă, pentru identificarea, analiza şi interpretarea informaţiei acumulate în afara şcolii; – Ambiţiile unor profesori de a atrage către propria disciplină o parte cât mai mare din atenţia şi timpul de studiu individual al elevilor; – Predispunerea către rutină şi monotonie. 5 1. Formele educaţiei: educaţia nonformală Educaţia nonformală se referă la totalitatea activităţilor educative desfăşurate în afara programului instituţionalizat, activităţi care au un caracter opţional sau facultativ; în acelaşi sens se foloseşte expresia de educaţie extraşcolară. În pedagogie, termenul nonformal desemnează o realitate educativă mai puţin formalizată sau neformalizată, însă întotdeauna cu efecte formative (educative); neformal nu înseamnă neformativ sau needucativ. 6 1. Formele educaţiei: educaţia nonformală Unii autori împart educația nonformală în educație perișcolară și parașcolară. Educația perișcolară se petrece în mediul sociocultural, teatre, muzee, biblioteci, cluburi și mass-media și este o educație de loisir și de promovare a artei și sensibilității umane. Educația parașcolară se petrece în mediul socioprofesional prin activități de perfecționare, reconversie, recalificare profesională. În care dintre cele două forme de educație non-formală (perișcolară versus parașcolară) motivația educatului este mai dezvoltată? 7  1. Formele educaţiei: educaţia nonformală Trăsăturile (caracteristicile) principale ale educaţiei nonformale sunt: – Varietatea conţinuturilor; – Flexibilitate în abordarea acestor conţinuturi (diferenţierea conţinuturilor şi a tehnicilor de lucru); – Caracter opţional sau facultativ; – Implicarea mai profundă a elevului (sau a persoanei educate în organizarea şi desfăşurarea actului educaţional); – Răspunde intereselor variate şi motivaţiei intrinseci a elevilor. Educaţia nonformală vine în întâmpinarea nevoilor de educaţie a diverselor categorii de oameni: tineri, persoane supradotate, persoane cu interese variate, persoane cu deficienţe de învăţare, persoane cu nevoi speciale, şomeri, specialişti etc. Obiective ale educaţiei nonformale: – Desăvârşirea profesională sau iniţierea într-o nouă profesie; – Educaţia pentru sănătate, timpul liber etc. Identificaţi diferite forme de realizare a educaţiei nonformale. Identificaţi avantaje şi limite ale educaţiei nonformale. 8  1. Formele educaţiei: educaţia informală Educaţia informală se referă la totalitatea ideilor, deprinderilor, obişnuinţelor pe care elevii le dobândesc în chip spontan, în afara mediului educaţional instituţionalizat; este expresia experienţei de viaţă a elevului. Educaţia informală include totalitatea informaţiilor neintenţionate, difuze, eterogene, voluminoase (sub aspect catitativ) cu care este confruntat individul în viaţa de zi cu zi şi care nu sunt selectate, organizate, prelucrate din punct de vedere pedagogic. Se realizează prin familie, cercul de prieteni, mass-media etc. Identificaţi avantaje şi limite ale educaţiei informale. 9  1. Formele educaţiei - comparaţii Criteriu de Educaţia formală Educaţia Educaţia informală comparaţie nonformală Agenţii educaţiei Instituţii de educaţie Instituţii culturale Familia, grupul de (actorii care (şcoli, grădiniţe, licee) (teatre, muzee, prieteni, mass-media, desfăşoară acţiuni de (instituţii a căror biblioteci, case de oricine exercită o educaţie) principală misiune cultură), ONG-uri, alte influenţă educaţională este educaţia) instituţii care au ca neintenţionată sau misiune conexă neorganizată educaţia şi cultura Gradul de pregătire Personal didactic Personal calificat în Pregătire didactică al “educatorului” calificat diferite domenii, absentă sau uneori având şi sporadică. Pregătirea pregătire didactică nu este o condiţie a influenţei educaţionale. Finalităţile educaţiei Clar stabilite şi Stabilite pentru Nestabilite (scopuri şi gradate pe etape de fiecare activitate, fără obiective) studiu, pe discipline o organizare pe etc. termen lung 10  1. Formele educaţiei - comparaţii Criteriu de Educaţia formală Educaţia Educaţia informală comparaţie nonformală Conţinutul Organizat pe ani de Relativ organizat pe Neorganizat, educaţiei şcolaritate (etape de arii de interes contextual vârstă), pe profiluri/ filiere profesionale Modalităţi de Certificate recunoscute Pot exista sau nu: Fără certificare certificare la nivel naţional şi, certificate de după caz, internaţional participare, certificate (diplome de de absolvire a unor bacalaureat, licenţă, cursuri, adeverinţe, master etc.), certificate certificate de absolvire a profesionale sau învăţământului vocaţionale, care pot obligatoriu fi recunoscute sau nu Autonomia celui Redusă Relativ mare Ridicată care învaţă în alegerea temelor/ activităţilor 11  2. Componentele educaţiei Componentele educaţiei reprezintă proiecţii ale valorilor majore ale umanităţii: – Binele: Educaţia morală; – Adevărul: Educaţia intelectuală; – Frumosul: Educaţia estetică; – Sacrul: Educaţia religioasă; – Sănătatea, vigoarea: Educaţia fizică. 12  3. Educaţia intelectuală Definiţie: educaţia intelectuală reprezintă introducerea sistematică a omului în universul cunoaşterii adevărului ştiinţific, demonstrat şi preocuparea pentru sporirea acestui adevăr. Educaţia intelectuală urmăreşte două mari scopuri: 1. informarea (cultura materială) şi 2. formarea (cultura formală) a individului. 13  Perspective asupra inteligenţei – Teoria inteligenţelor multiple (H. Gardner), Teoria inteligenței emoționale (D. Goleman) şi Teoria inteligenţei fluide şi cristalizate (R. Cattell) Terman defineşte inteligenţa ca fiind capacitatea de a achiziţiona abilităţi şi de a susţine gândirea abstractă. Woodrow considera că inteligenţa se manifestă prin capacitatea de a învăţa sau de a profita din experienţă. Pintner înţelege inteligenţa ca fiind capacitatea cuiva de a se adapta la situaţii de viaţă relativ noi. Gardner defineşte inteligenţa drept capacitatea de a rezolva probleme ori de a produce bunuri cu o anumită valoare într-un context cultural sau colectiv determinat. 14  Teoria inteligenţelor multiple (Gardner) – 1. Inteligenţa logico-matematică – Reprezintă abilitatea de a utiliza în mod eficient numere (de exemplu ca matematician, contabil fiscal, sau statistician), precum şi de a face raţionamente inductiv-deductive (de exemplu ca om de ştiinţă, programator sau logician). – Această inteligenţă presupune capacitatea de a calcula, cuantifica, evalua şi de a efectua operaţii logice şi matematice complexe, capacităţi critice şi creative de rezolvare a problemelor, sensibilitatea la modele şi relaţii logice, afirmaţii şi inferenţe logice (dacă-atunci, cauză-efect), abilitatea de a percepe patternuri logice şi relaţionale, relaţii de cauzalitate, funcţii şi procese complexe, asociaţii abstracte, de a înţelege relaţiile complexe dintre concepte, idei şi lucruri. – Care dintre dv. consideră că are acest tip de inteligență dezvoltată peste nivelul mediu? 15  Teoria inteligenţelor multiple – 2. Inteligenţa lingvistică (verbală) – Reprezintă capacitatea de a utiliza eficient şi creativ cuvintele, fie pe cale orală (de exemplu ca povestitor, orator sau politician), fie în scris (de exemplu ca poet, dramaturg, editor sau jurnalist). – Această inteligenţă include capacitatea de a manipula sintaxa sau structura limbii, sonoritatea şi ritmurile limbii, semantica sau sensurile limbajului. – Unele dintre aceste utilizări includ retorica (folosirea limbajului pentru a convinge pe altii), mnemonica (în reactualizarea de informaţii), explicaţia (folosirea limbajului pentru a informa) şi metalimbajul (folosirea limbajului pentru a vorbi despre sine). – Care dintre dv. consideră că are acest tip de inteligență dezvoltată peste nivelul mediu? 16  Teoria inteligenţelor multiple – 3. Inteligenţa muzicală – Presupune abilitatea de a percepe (de exemplu ca pasionat de muzică), discrimina şi analiza (de exemplu în postura de critic muzical), transforma (de exemplu în postura de compozitor) şi exprima (de exemplu ca interpret) forme muzicale şi emoţii prin muzică. – Acest tip de inteligenţă include sensibilitatea la ritm, melodie sau înălţime, precum şi la timbrul sau tonul dintr-o piesă muzicală; presupune de asemenea a gândi în sunete, ritmuri, melodii şi rime. – În general, persoanele cu o astfel de inteligenţă dezvoltată au abilităţi speciale de a recunoaşte patternuri tonale, ritmuri sau măsuri. Ei sunt mai sensibili la sunetele din mediul înconjurător, la vocea umană sau la instrumente muzicale. Pe scurt, ei „au ureche muzicală”. – Care dintre dv. consideră că are acest tip de inteligență dezvoltată peste nivelul mediu? 17  Teoria inteligenţelor multiple – 4. Inteligenţa corporal-kinestezică – Presupune expertiză în utilizarea propriului corp în întregul lui pentru a exprima idei şi sentimente (de exemplu ca actor, mim, pantomim, atlet sau dansator), precum şi abilitatea de a utiliza propriile mâini pentru a manipula obiecte, a crea, produce sau transforma lucruri (de exemplu ca sculptor, mecanic sau chirurg), a gândi în mişcări şi a folosi corpul în moduri abile şi complicate. – Acest tip de inteligenţă include deprinderi fizice specifice precum capacităţile de coordonare-funcţionare armonioasă a muşchilor, echilibru, dexteritate-graţie în efectuarea mişcărilor, rezistenţă, flexibilitate şi viteză. – Care dintre dv. consideră că are acest tip de inteligență dezvoltată peste nivelul mediu? – Cu ce alt tip de inteligență multiplă se asociază frecvent? 18  Teoria inteligenţelor multiple – 5. Inteligenţa spaţială – Presupune abilitatea de a interpreta informaţii în două sau trei dimensiuni, cum ar fi aprecierea artei, construirea graficelor sau citirea hărţilor, a gândi în imagini, a gândi în trei dimensiuni, a recrea aspecte ale existenţei vizuale cu ajutorul imaginaţiei. – Presupune abilitatea de a percepe cu acurateţe lumea vizuală (de exemplu, ca vânător, cercetaş sau ghid montan) precum şi de a efectua transformări asupra acestor percepţii (de exemplu, ca decorator de interioare, arhitect, artist sau inventator). – Implică sensibilitate la culoare, linie, forma, figură, spatiu, precum şi relaţiile care există între aceste elemente; include de asemenea capacitatea de a vizualiza, de a reprezenta grafic idei vizuale sau spaţiale şi orientarea în spațiu. – Care dintre dv. consideră că are acest tip de inteligență dezvoltată peste nivelul mediu? 19  Teoria inteligenţelor multiple – 6. Inteligenţa interpersonală – Reprezintă abilitatea de a face faţă cu situaţii sociale variate, de a citi indicii sociale şi a produce un comportament social eficient. – Această inteligenţă include abilitatea de a percepe rapid şi de a face distincţii în starea de spirit, intenţiile, motivaţiile şi sentimentele altor persoane; ea poate include de asemenea sensibilitatea la expresii faciale, vocea, gesturile, capacitatea de a distinge între diferite tipuri de indicii interpersonale, precum şi abilitatea de a reacţiona eficient la aceste indicii într-un fel pragmatic (de exemplu, pentru a influenţa un grup de oameni să urmeze o anumită linie de acţiune). – Persoanele cu inteligenţă interpersonală ajung să fie conducători, sunt psihologi sau buni negociatori, vânzători; se pricep la motivare, manipulare. Ei înţeleg modul de „funcţionare” al oamenilor. Un profesor bun nu se poate să nu aibă această inteligenţă dezvoltată mai puternic. – Care dintre dv. consideră că are acest tip de inteligență dezvoltată peste nivelul mediu? 20  Teoria inteligenţelor multiple – 7. Inteligenţa intrapersonală – Presupune cunoaşterea şi conştientizarea forţelor proprii, a punctelor slabe şi a nevoilor personale, înţelegerea propriilor emoţii şi capacitatea de a folosi această înţelegere pentru a acţiona adaptativ. – Acest tip de inteligenţă include atât o imagine exactă cu privire la sine, gradul de conştientizare a stării interioare, intenţiilor, motivaţiilor, temperamentelor şi dorinţelor, precum şi capacitatea de auto- disciplină, auto-înţelegere şi stima de sine. – E vorba de cunoaşterea de sine şi de luarea deciziilor pe baza cunoaşterii propriilor calităţi şi defecte, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale. – Implică monitorizarea eficientă a gândurilor şi emoţiilor, abilitatea de a se monitoriza în relaţii interpersonale. – Care dintre dv. consideră că are acest tip de inteligență dezvoltată peste nivelul mediu? 21  Teoria inteligenţelor multiple – 8. Inteligenţa naturistă – Presupune cunoaşterea mediului, conştientizarea acestuia, sensibilitate la caracteristicile lumii naturale, înţelegerea lumii naturale, incluzând în acest domeniu interesul pentru plante, animale şi natură în general. – Acest tip de inteligenţă include expertiza în recunoaşterea şi clasificarea a numeroase specii, flora şi fauna mediului unui individ, a relaţiilor ecologice şi de asemenea, sensibilitatea la alte fenomene naturale (de exemplu, formaţiuni noroase, munţi etc.). – Ea include totodată capacitatea de a interacţiona eficient cu creaturi vii şi a discerne scheme legate de viaţă şi forţele naturii. – Care dintre dv. consideră că are acest tip de inteligență dezvoltată peste nivelul mediu? – 9. Inteligenţa existenţială, cu toate că nu răspunde acestor criterii formale de definire, este o modalitate de cunoaştere a lumii care îi caracterizează pe filosofi, pe cei care pun întrebări despre sensul fericirii, începuturile universului etc. 22  Teoria inteligenţei emoţionale (Goleman, 1998) Compo- Definiţie (Ce componente sunt dominante la Elemente distinctive nente dv.?) Conştiin- Abilitatea de a-ţi recunoaşte şi înţelege propriile Încredere în sine; ţa de sine stări, emoţii şi impulsuri, la fel de bine ca şi Auto-evaluare realistă; efectele lor asupra altora. Sensul umorului. Auto- Abilitatea de a-ţi controla sau redirecţiona Încredere şi integritate; reglarea impulsurile şi stările emoţionale perturbatoare; Toleranţa la ambiguitate; Predispoziţia de a-ți suspenda judecata – de a Deschidere la schimbare. gândi înainte de a acţiona. Motivaţia Pasiunea de a lucra pentru raţiuni care sunt Tendinţă puternică spre realizare dincolo de bani sau status; Optimism, chiar şi în faţa Predispoziţia de a-ți urma scopurile cu energie şi eşecului, persistenţă. Implicare. Empatia Abilitatea de a înţelege dispoziţiile emoţionale ale Senzitivitate interpersonală; altor oameni; Senzitivitate interculturală; Abilitatea în a-i trata pe oameni în acord cu Oferirea serviciului clienţilor şi reacţiile lor emoţionale. cumpărătorilor. Abilităţile Competenţă în gestionarea relaţiilor şi Persuasiune; sociale construirea reţelelor de relaţii; Expertiză în construirea şi Abilitatea de a găsi terenul comun şi de a conducerea echipelor. construi un raport relaţional cu ceilalţi. 23  Teoria inteligenţei fluide şi cristalizate (R. Cattell) Conform acestui autor, inteligenţa cognitivă este compusă din 2 factori: inteligenţa fluidă şi inteligenţa cristalizată. Inteligenţa fluidă: – Se referă la o capacitate înnăscută de a învăţa şi rezolva probleme; – Reprezintă abilitatea de a recunoaşte relaţii între stimuli, a înţelege implicaţiile şi a identifica concluzia logică; – Este utilizată când o sarcină pretinde adaptarea la o situaţie nouă; – Este într-o mai mare măsură determinată biologic şi genetic, fiind mai mult nonverbală şi independentă de cultură. Inteligenţa cristalizată: – Este utilizată în sarcini care cer răspunsuri sau deprinderi învăţate; – Măsoară amploarea şi profunzimea cunoştinţelor generale dobândite, fluenţa verbală şi înţelegerea cuvintelor; – Se dezvoltă prin aplicarea inteligenţei fluide la un context cultural specific, fiind mai mult verbală şi dependentă de cultură; – Este influenţată de educaţie. 24  Exemple de itemi Linia dreaptă este pentru curbă ceea ce 4x + 3y = 10 este pentru: 4x + 8 = 12 x2 = 8 3x2 + 12y = 8 (x - y) = 9 y/2 = 4. Două dintre roţile dinţate se învârt în aceeaşi direcţie ca şi roata X. Care sunt acestea ? 25  Exemple de itemi ASEMĂNĂRI ÎNTRE NOŢIUNI: 1. Aici, Azi, Ieri, Deunăzi, Mâine 2. Vorbăreţ, Sociabil, Tăcut, Prietenos, Vesel Serii de numere. „Îţi voi spune 4 numere, care fac parte dintr-o serie. Spune-mi care sunt următoarele două numere din serie.” 2, 4, 8, 16, __, __ 6, 9, 7, 10, __, __ 8, 6, 4, 2, __, __ 26  Inteligența cognitivă și inteligență emoțională Pot fi dezvoltate aceste două tipuri de inteligență? Performanța la testele de măsurare a celor două tipuri de inteligență tinde să scadă sau să crească de la o decadă la alta? [generația anilor 2000 este mai inteligentă cognitiv/ emoțional decât generația anilor 1960?] 27  Nivele de inteligență – comparativ pentru diferite teste de inteligență Nivel de inteligență QI – Raven QI – Raven standard pentru avansați Inteligență extrem de ridicată Peste 140 125-135 Inteligență superioară 120-139 120-124 Inteligență supramedie 110-119 110-119 Inteligență medie 90-109 90-109 Inteligență sub medie 80-89 81-89 Inteligență de limită 70-79 76-80 Deficiență mintală ușoară (debilitate mintală) 50-69 65-75 Deficiență mintală medie (imbecilitate) 20-49 Deficiență mintală gravă (idioțenie) 0-19 28  Nivele de inteligență – comparativ pentru diferite teste de inteligență Nivel de inteligenta QI – Stanford-Binet QI – Weschler Excepțional 160-169 130 si peste 150-159 140-149 Superior 130-139 120-129 120-129 Peste medie 110-119 110-119 Mediu 90-109 90-109 Sub medie 80-89 80-89 Intelect de limită 70-79 70-79 Retardați mental/ deficiență mintală 30-69 69 si sub 29  Educaţia intelectuală Educaţia intelectuală îşi propune: – maturizarea intelectuală a individului; – dobândirea unor cunoştinţe de bază şi funcţionale care să-i permită integrarea în societate; – dobândirea unor metode de învăţare, care să-i confere autonomie, putere de adaptare la diferite contexte de viaţă; – dezvoltarea capacităţii de a lua decizii importante şi a determina schimbări pozitive în mediul în care trăieşte. 30  Educaţia intelectuală - Obiective O1. Dotarea omului cu un sistem de informaţii – Informaţia va consta din: A) Cultură generală B)Cultură profesională A) Cultura generală va cuprinde: – Cunoştinţe ştiinţifice despre natură şi om; – Cunoştinţe din istorie şi ştiinţele socioumane, precum şi din domeniul artei; – Cunoaşterea limbii materne şi a două limbi de circulaţie internaţională; – Cunoştinţe de matematică, tehnică, tehnologie, informatică. B) Cultura profesională vizează influenţarea omului pentru a-l face apt de exercitatrea unei profesii. Ea va cuprinde: – Cunoştinţe de specialitate; – Deprinderi de specialitate; – Un anumit ethos profesional, adică o anumită ţinută morală a profesionistului în raport cu cei pe care-i serveşte. 31  Educaţia intelectuală - Obiective O2. Formarea deprinderilor de ordin intelectual – Deprinderi: componente simple şi relativ automatizate ale activităţii, formate şi consolidate prin exerciţiu; – Capacităţi: posibilitatea de a aplica cunoştinţele şi deprinderile în împrejurări şi contexte variabile. Tipuri de deprinderi: a) De nivel elementar: scris, citit, socotit; b) De nivel mediu, de translare a culturii: întocmirea de fişe, rezumate, compuneri, sistematizări, tabele, identificarea şi utilizarea surselor de informaţie, rezolvarea de probleme diverse; c) De nivel superior – de cercetare ştiinţifică propriu zisă: de a emite şi testa ipoteze, de a investiga, de a descoperi și restructura informația, de a manevra metode de cercetare, de a interpreta informaţia, de a o sintetiza etc. 32 Educaţia intelectuală - Obiective O3. Exersarea proceselor de cunoaştere: – Dezvoltarea percepţiei şi a spiritului de observaţie; – Dezvoltarea atenţiei, memoriei, gândirii, limbajului, imaginaţiei. O4. Formarea motivaţiei pentru cunoaştere şi învăţare O5. Formarea concepţiei despre lume: ansamblul de reprezentări, convingeri, explicaţii, privitoare la o realitate dată – natura, omul şi societatea. O6. Formarea deprinderilor de igienă a muncii intelectuale: organizarea timpului, a condiţiilor fizice, spaţiale de învăţare; prevenirea surmenajului, întreţinerea energiei intelectuale. 33