Anatomie Rezumat Chirap 2.1 PDF

REZUMAT ANATOMIE - AN II - - SEMESTRUL I- Redactat de Chirap Ioan-Alexandru 1  OASELE CRANIULUI - Capul osos este alcătuit din 2 componete: o Craniu – conține encefalul...

REZUMAT ANATOMIE - AN II - - SEMESTRUL I- Redactat de Chirap Ioan-Alexandru 1  OASELE CRANIULUI - Capul osos este alcătuit din 2 componete: o Craniu – conține encefalul o Craniul facial – adăpostește organele de simț și organele masticației - Craniul este alcătuit din 8 piese osoase: o 4 perechi  2 temporale  2 parietale o 4 neperechi  Frontalul  Occipitalul  Sfenoidul  Etmoidul FRONTALUL - Os nepereche, median și simetric - Ocupă partea anterioară a craniului - Posterior se articulează cu cele 2 oase parietale și cu sfenoidul - Inferior se articulează cu etmoidul, oasele nasului, malarele, lacrimalele și maxilarele superioare - Prezintă 3 fețe și 3 margini o Fața anterioară – vine în raport cu tegumentul, de care este despărțit prin mușchiul frontal  La copii, pe linia mediană, se observă sutura medio-frontală sau metopică  Bosa frontală mijlocie sau glabella – o proeminență, pe linia mediană deasupra rădăcinii nasului  Lateral – 2 ridicături rotunjite – bose frontale laterale – sub ele se găsesc arcadele sprâncenare sau orbitare  În părțile cele mai externe și mai inferioare – fațetă triunghiulară – fațeta temporală a frontalului  Este despărțită de restul feței anterioare prin creasta laterală a frontalului o Fața inferioară – ia parte la formarea plafonului cavităților orbitare și nazale  Pe linia mediană – șanț în formă de U – șanț etmoidal – vine în rapot cu partea superioară a etmoidului  Este deschis posterior, cu axul mare antero-posterior  Anterior de acest șanț – spina nazală a frontalului – se articulează cu oasele proprii ale nasului o Posterior spinei – o creastă verticală – se articulează cu lama perpendiculară a etmoidului  Lateral – 2 șanțuri care fac parte din bolta foselor nazale  Pe marginile șanțului etmoidal – 2 orificii în care se deschid sinusurile frontale o Posterior de acestea – 2 semicelule care pe craniul articulat sunt completate de semicelulele de pe etmoid → celulele fronto-etmoidale 2  o Tot aici se găsesc 2 șanțuri transversale care împreună cu șanțurile de pe fața superioară a maselor laterale ale etmoidului formează 2 canale etmoidale sau orbitare interne (anterior și posterior) – fac comunicarea dintre cavitatea orbitară și cea craniană  De fiecare parte a șanțului etmoidal, pe fața inferioară – o suprafață triunghiulară netedă și concavă – fosa orbitară o În fosele orbitare se găsesc depresiuni  Una externă – foseta lacrimală  Una internă – foseta trohleară o Fața posterioară  Este concavă  Raport cu encefalul  Prezintă pe linia mediană, de sus în jos, următoarele elemente  Șanț longitudinal vertical – corespunde sinusului longitudinal superior  Creasta frontalului – se prinde coasa creierului  Gaura oarbă – trece o prelungire a durei mater și o venă  De o parte și de alta a liniei mediene  În partea superioară – fosele frontale – corespund boselor frontale de pe fața anterioară  – bosele orbitare – corespund foselor orbitare de pe fața inferioară a frontalului o Prezintă eminențe mamilare și impresiuni digitale o Marginea anterioară  Pe linia mediană prezintă un șanț foarte neregulat – șanțul nazal  Corespunde rădăcinii nasului  Se articulează cu oasele proprii ale nasului și cu apofizele ridicătoare ale maxilarului superior  De o parte și de alta a șanțului nazal – arcadele sprâncenare – curbe, cu concavitatea inferior  În partea internă – șanțurile supraorbitare – prin ele trece buchetul supraorbitar o Arterele și venele supraorbitare o Nervul frontal extern  Arcadele orbitare se termină la cele 2 extremități prin apofizele orbitare interne și externe – 2 apofize îndreptate în jos o Marginea superioară – semicirculară, dințată  Se articulează cu oasele parietale → sutura coronală o Marginea posterioară  Se articulează cu micile aripi ale sfenoidului - Structură o Frontalul este format din 2 lame de țesut osos compact – tăblia externă și internă  Între ele se găsește țesut osos spongios – diploe - Deasupra și pe laturile șanțului frontal – sinusurile frontale o Formă de piramidă triunghiulară – baza inferior și vârful superior o Fața internă a sinusurilor – este comună  Formată dintr-un sept median care poate fi deviat la dreapta sau la stânga o Fața anterioară – cea mai groasă  Formată din fața anterioară a osului frontal 3  o Fața posterioară – foarte subțire  Raport cu meningele și encefalul o Baza sau peretele orbito-nazal  În partea externă – raport cu plafonul orbitei  În partea internă – raport cu celulele etmoidale și fosele nazale Parietalul - Os pereche - Situat deasupra frontalului, posterior frontalului și anterior occipitalului - Formă patrulateră: 2 fețe, 4 margini și 4 unghiuri - Fața externă sau exocraniană o Este convexă o Prezintă în mijloc – bosa parietală  Inferior acesteia – 2 linii curbe – linii temporale  Superioară – se prinde aponevroza temporală  Inferioară – se prind m. temporal (și pe porțiunea de os dedesubtul ei) o Superior liniilor curbe – raport cu aponevroza epicraniană - Fața internă sau endocraniană o Este concavă o Raport cu emisferele cerebrale  Prezintă impresiuni digitale și eminențe mamilare o În partea mijlocie – fosa parietală – corespunde bosei parietale o Din unghiul antero-inferior a acestei fețe urcă în sus și înapoi un șanț profund – se ramifică și ia aspectul nervurilor frunzei de smochin  Aceste șanțuri sunt produse de artera meningee mijlocie o În vecinătatea marginii superioare – o serie de depresiuni neregulate – produse de mici mase granuloase ale meningelui – corpusculii lui Pachioni - Marginea anterioară – se articulează cu osul frontal → sutura coronală - Marginea posterioară – se articulează cu osul occipital → sutura lamboidă - Marginea inferioară – se articulează cu osul temporal → sutura squamoasă - Marginea superioară – se articulează cu osul parietal de partea opusă → sutura sagitală o Pe fața internă prezintă un semișanț – se unește cu semișanțul de pe parietalul opus → șanț complet – conține sinusul longitudinal superior - Orificiul parietal – aproape de unghiul postero-superior o Prin el trece vena emisară a lui Santorini o La acest nivel marginea superioară este mai ștearsă și nu prezintă dințături – obelion OCCIPITALUL - Os median, nepereche și simetric - Participă la formarea porțiunii posterioare a bazei și a bolții craniene - Formă rombică: 2 fețe, 4 margini și 4 unghiuri - Fața postero-inferioară sau exocraniană o Este convexă o Gaura occipitală – un orificu alungit antero-posterior, aproape de extremitatea anterioară 4   Prin el trec bulbul cu învelișurile sale, cei doi nervi spinali și arterele vertebrale o Porțiunea situată anterior găurii occipitale – suprafața bazilară a occipitalului – formă patrulateră  Pe linia mediană, la unirea 2/3 anterioare cu 1/3 posterioară, prezintă – tuberculul faringian – pe el se prinde aponevroza faringelui  Posterior și lateral de acest tubercul – inserția marelui și micului drept anterior al capului  Anterior – suprafața bazilară corespunde bolții faringelui o În mijlocul acestei porțiuni – foseta naviculară – în fundul careia se găsește adeseori foseta faringiană – corespunde pungii faringiene a lui Luscka o Porțiunea situată posterior găurii occipitale – solzii occipitalului  În mijloc – protuberanța occipitală externă – se prinde ligamentul cervical posterior și mai mulți mușchi  Porțiunea situată superior protuberanței occipitale externe – este netedă  Raport cu tegumentele – despățite prin mușchiul occipital și aponevroza epicraniană  Porțiunea situată inferior protuberanței occipitale externe  Pe linia mediană – creasta occipitală externă – merge până la gaura occipitală o De fiecare parte a acestei creste – pornesc înainte și înafară 2 linii – liniile curbe occipitale –  Superioară – pornește de la nivelul protuberanței occipitale externe – se prind mușchii: trapez, splenius, sterno-cleido-mastoidian și occipital  Inferioară – pornește de la mijlocul cretei occipitale externe – se prind mușchii: marele și micul drept posterior al capului o Între aceste 2 linii se prind mușchii marele complex și oblicul superior al capului o Porțiunea situată de o parte și de alta a găurii occipitale  Prezintă 2 ridicături articulare – condilii occipitali – se articulează cu cavitățile glenoide pe pe fața superioară a atlasului  Pe fața internă – se prin ligamentele odontoidene laterale  Pe fața externă – despărțită de marginea osului prin suprafața jugulară – se inseră m. drept lateral al capului  Anterior și posterior condilului – găuri condiline: o Anterioare – trece nervul hipoglos o Posterioare - trece o venă și o arteră – ram din artera meningee posterioară - Fața antero-superioară sau endocraniană o Este concavă o Raport cu encefalul o Aproape de extremitatea anterioară – gaura occipitală  Porțiunea situată anterior găurii occipitale – prezintă un șanț median – șanțul bazilar – corespunde protuberanței inelare și bulbului rahidian  Porțiunea situată posterior găurii occipitale – prezintă 4 fose occipitale  2 fose superioare – fosele cerebrale – raport cu lobii occipitali ai creierului mare 5   2 fose inferioare – fose cerebeloase – raport cu emisferele cerebeloase o În centrul acestei fețe – protuberanța occipitală internă  Se continuă superior cu un șanț longitudinal – conține sinusul venos longitudinal superior – desparte cele 2 fose cerebrale  Inferior se continuă cu creasta occipitală internă  Aproape de gaura occipitală se bifurcă și cuprinde gaura occipitală  Pe această formațiune se prinde coasa creierului  Din lateralele protuberanței occipitale interne pleacă 2 șanțuri  Cel drept mai mare  Despart fosele cerebrale de fosele cerebeloase  Conțin porțiunile orizontale ale sinusurilor laterale o Pe laturile găurii occipitale – cele 2 găuri condiliene: anterioară și posterioară - Marginile occipitalului o 2 superioare – se articulează cu parietalele → sutura lamboidă o 2 inferioare – se articulează cu temporalele  În porțiunea mijlocie – o ridicătură osoasă – apofiza jugulară  Porțiunea posterioară – se articulează cu porțiunea mastoidiană a temporalului  Porțiunea anterioară – prezintă șanțul jugular o Pe craniul articulat formează gaura ruptă posterioară – prin ea ies vena jugulară internă și nervii IX, X și XI - Unghiurile: superior, inferior și 2 laterale o Unghiul superior – intră între cele 2 parietale o Unghiul inferior – se sudează cu fața posterioară a corpului sfenoidului o Unghiurile laterale – intră în unghiurile dintre parietale și temporale TEMPORALUL - Os pereche - Situat pe părțile laterale ale cutiei craniene: între occipital, parietal și sfenoid - În grosimea sa conține organele principale ale audiției - Temporalul unui fetus de 8 luni o Porțiune solzoasă – solzul temporal  Ocupă partea anterioară și superioară a osului  Contur neregulat circular o Porțiunea pietroasă – stânca temporalului  Situată posterior și interior precedentei  Formă de piramidă patrunghiulară – ax oblic înainte și înautru o Porțiunea timpanică – osul timpanal  Situată pe partea externă a porțiunii pietroase și inferior solzului  Formă de cerc incomplet – cercul timpanal o La adult aceste trei piese se sudează între ele și formează un singur os - Stânca temporalului – porțiunea cea mai complexă a osului temporal o Formă de piramidă patrunghiulară: 2 fețe superioare (endocraniene) și 2 fețe inferioare (exocraniene)  Vârful – intern  Baza – extern o Cele 2 fețe superioare – între ele se găsește marginea superioară a stâncii 6   Una anterioară – raport cu creierul – fața cerebrală  Privește în sus și înainte  În partea internă – foseta gaseriană – conține ganglionul Gasser  La unirea 1/3 externă cu 1/3 mijlocie – o ridicătură – emenentia arcuata  Între emenentia arcuata și foseta gaseriană – 2-3 orificii – prin ele trec marele și micul nerv pietros superficial – din facial și micul și marele nerv pietros profund – din nervul lui Jacobsen – ram din nervul glosofaringian o Unul este constant – hiatusul lui Fallope o Hiatusuri accesorii  Anterior eminenței arcuate – fața antero-superioară este formată de o lamelă subțire – tegmen timpani – formează plafonul casei timpanului  Una posterioară – raport cu cerebelul – fața cerebeloasă  În partea inferioară și în porțiunea internă, aproape de marginea posterioară – un șanț care se termină la nivelul găurii rupte posterioare – prin el trece sinusul venos pietros inferior  La unirea 1/3 internă cu 1/3 mijlocie – orificiu – gaura auditivă internă – prin ea trec nervii facial, auditiv și intermediarul lui Wriesberg  La 5-6 mm în afara și deasupra găurii auditive interne – fosa subarcuată – trece o prelungire a durei mater și câteva vase o La 10 mm în afara găurii auditive – o altă fosetă – din fundul ei pleacă apeductul vestibulului – prin el trece o prelungire a labirintului membranos – canalul endolimfatic o Mai în afară – șanțul sinusului venos lateral – conține porțiunea verticală a sinusului venos lateral o Cele 2 fețe inferioare  Fața antero-inferioară  Vizibilă doar în porțiunea internă a temporalului – formează patul porțiunii cartilaginoase a trompei lui Eustache  Porțiunea externă nu se vede – mascată de osul timpanal  Fața postero-inferioară: zona externă, mijlocie și internă  Zona externă o Cel mai extern – vârful mastoidei – pe fața internă prezintă șanțul digastric – în el se inseră burta posterioară a digastricului o Mai intern – apofiza stiloidă – se inseră buchetul lui Riolan format din:  M. stilo-hioidian, stilo-glos, stilo-faringian  Ligamentele stilo-hioidian și stilo-maxilar o Mai înapoi și mai în afara bazei apofizei stiloide – orificiul stilo-mastoidian – prin el trece nervul facial și artera stilo-mastoidiană  Înainte și în afara găurii stilo-mastoidiene – un orificiu mic prin care trece nervul coarda timpanului 7  o Posterior apofizei stiloide și găurii stilo-mastoidine – fațeta jugulară – se articulează cu apofiza jugulară a occipitalului  Zona mijlocie – ocupată de fosa jugulară – conține golful venei jugulare interne  Zona internă o În partea antero-externă conține un orificiu – orificiul inferior al canalului carotidian  Pe peretele extern al canalului carotidian – un mic orificiu – orificiul inerior al canalului carotico- timpanic o Între fosa jugulară și canalul carotidian – orificiul inferior al canalului timpanic sau canalul lui Jacobsen o Posterior orificiului inferior al canalului carotidian – foseta piramidală sau pietroasă – conține ganglionul lui Adersch o Porțiunea de os situată înauntrul orificiului inferior al canalului carotidian este rugoasă – pe o porțiune se inseră m. peristafilin intern; restul suprafeței se articulează cu porțiunea bazilară a occipitalului o Marginea superioară  În partea internă prezintă un șanț pentru nervul oculo-motor extern  Mai în afară – depresiune formată de rădăcinile nervului trigemen  Mai extern – o creastă pe care se prinde cortul creierului  Un șanț prin care trece sinusul venos pietros superior o Marginea inferioară  Extern – formată de marginea inerioară a osului timpanal  Inern – margine ascuțită care separă partea liberă a feței antero-inferioare de fața postero-inferioară o Marginea anterioară  În partea internă – raport cu marea aripă a sfenoidului – despățite printr- o fantă – gaura ruptă anterioară  În partea externă – formată de marginea anterioară a osului timpanal o Marginea posterioară  Prezintă, dinspre interior spre exterior:  O suprafață rugoasă – se articulează cu porțiunea bazilară a occipitalului  Foseta piramidală sau pietroasă – conține ganglionul lui Andersch – din fundul ei pornește apeductul melcului o În unghiul extern – spina jugulară a temporalului – pe craniul articulat răspunde unei spine asemănătoare situată pe marginea inferioară a occipitalului o Spre exterior – incizura jugulară a temporalului – împreună cu incizura jugulară a occipitalului formează gaura ruptă posterioară – trece vena jugulară internă și nervii IX, X, XI o Vârful stâncii – situat între marea aripă a sfenoidului, corpul sfenoidului și apofiza bazilară a occipitalului  La acest nivel se găsește orificiul superior al canalului carotidian o Baza stâncii – situată superficial 8   Constituită din partea posterioară a regiunii mastoidiene a temporalului – se inseră m. sterno-cleido-mastoidian, splenius și micul complex - Solzul temporalului o Pe fața externă, aproape de extremitatea inferioară, prezintă o puternică apofiză ce împarte această față în 3 porțiuni  Porțiunea superioară verticală  Formă neregulată  Fața externă sau exo-craniană – convexă și netedă – se inseră m. temporal  Fața internă sau endo-craniană o Raport cu dura mater și cu fața externă a creierului mare o Prezintă neregularități și șanțuri formate de artera meningee mijlocie și ramurile sale  Circumferința o Se articulează  Anterior - marea aripă a sfenoidului  Posterior - parietalul  Porțiunea inferioară orizontală  Forma unui triunghi cu vârful intern și baza extern  Fața superioară sau endo-craniană o Raport cu creierul o Formată în cea mai mare parte de tegmen timpani  Fața inferioară sau exo-craniană o În partea anterioară prezintă o suprafață triunghiulară cu vârful anterior – planum subtemporale  Este separată de porțiunea verticală prin creasta temporală – linea temporalis o Posterior se găsește condilul temporalului sau rădăcina transversală a arcadei zigomatice o Posterior condilului – cavitatea glenoidă a temporalului – se articulează cu condilii maxilarului inferior  Marginea internă – scizura lui Glasser  Porțiunea posterioară – înapoia conductului auditiv extern – porțiunea retromeatică  Corespunde peretelui posterior al conductului auditiv extern și porțiunii anterioare a mastoidei  Superior este delimitată de linea temporalis – creastă care continuă marginea superioară a arcadei zigomatice  În partea postero-superioară a orificiului conductului auditiv extern – o ridicătură – spina suprameatică a lui Henle o Posterior spinei – o fosetă cu multe orificii – zona perforată retromeatică – raporturi intime cu antrumul mastoidian  Apofiza zigomatică  Se formează la unirea porțiunii verticale cu porțiunea orizontală a solzului  Se termină printr-un vârf care se articulează cu osul malar  Baza prezintă 2 rădăcini 9  o Una longitudinală – se continuă cu linea temporalis – creasta supramastoidiană o Una transversală – condilul temporalului - Osul timpanal – porțiunea timpanică o Situat inferior solzului și anterior stâncii cu care se sudează o Formă patrulateră cu 2 fețe, 4 unghiuri și 4 margini o Fața anterioară  Liberă și concavă  Contribuie la mărirea înapoi a cavității glenoide a temporalului o Fața posterioară  Se aplică pe solzul temporalului și formează un șanț care împreună cu porțiunea de solz corespunzătoare formează pereții conductului auditiv extern  În fundul acestui conduct – sulcus timpanicus – se inseră membrana timpanului o Marginea superioară  Se articulează la interior cu stânca și la exterior cu solzul → scizura lui Glasser o Marginea inferioară  În partea mijlocie prezintă o expansiune lameliformă – apofiza vaginală – întecuiește baza apofizei stiloide o Marginea externă – pe ea se prinde cartilagiul conductului auditiv extern o Marginea internă  În partea superioară, împreună cu tegmen timpani, formează orificiul extern osos al trompei lui Eustache ETMOIDUL - Os median și simetric - Situat anterior sfenoidului, în șanțul etmoidian al frotalului - Face parte din oasele de la baza craniului - Participă la formarea foselor nazale și cavităților orbitare - Este format din 3 porțiuni o O lamă verticală și mediană o O lamă orizontală – intersectează prima lamă perpendicular, aproape de extremitatea superioară o 2 mase laterale – suspendate de fiecare parte a liniei mediene - Lama verticală - este împărțită de cea orizontală în 2 porțiuni o Porțiunea superioară  Este mai mică  Are forma unei apofize verticale triunghiulare – apofiza crista gali  Pe ea se prinde coasa creierului o Porțiunea inferioară sau lama perpendiculară a etmoidului  Formează peretele despărțitor al foselor nazale  Se articulează  Inferior – cu vomerul  Posterior – cu sfenoidul  Anterior – cu spina nazală a frontalului și cu cartilagiile cloazonului - Lama orizontală o Formă patrulateră alungită în sens antero-posterior 10  o Este împărțită de apofiza crista gali în 2 jumătăți: dreaptă și stângă  Sunt scobite în sens transversal – formează jgheaburile olfactive – cele ¾ anterioare vin în raport cu bulbii olfactivi o La nivelul jgheaburilor olfactive lama orizontală este perforată de numeroase orificii – lama ciuruită a etmoidului – prin aceste găuri trec ramurile nervului olfactiv  În partea anterioară se găsesc două găuri mai mari și mai constante  Una internă – fanta etmoidală o Este ovalară o Situată pe flancul apofizei crista gali o Prin ea trece o prelungire a durei materi  Una externă – gaura etmoidală anterioară o Trece nervul nazal intern și artera care îl însoțește - Masele laterale o Sunspendate pe marginile laterale ale lamei orizontale o Situată între fosele nazale – la interior și cavitățile orbitare – la exterior o Au formă cubică neregulată  Fața externă sau lama papiracee sau os planum al etmoidului  Face parte din peretele intern al orbitei  Se articulează cu: o Superior – frontalul o Inferior – maxilarul superior o Anterior – lacrimalul o Posterior – sfenoidul și palatinul  Fața internă  Formează cea mai mare parte a peretelui extern al foselor nazale  De pe această față se desprind 2 lame osoase - cornete o Superioară – cornetul superior sau cornetul lui Morgagni o Inferioară – cornetul mijlociu  Între cornete și fața internă se formează niște spații – meaturi o Meatul superior – între cornetul superior și fața internă  În el se deschid sinusurile sfenoidale și celulele etmoidale superioare o Meatul mijlociu – între cornetul mijlociu și fața internă  În el se deschid celulele etmoidale anterioare, sinusul frontal și sinusul maxilar superior  Fața superioară  Prezintă mai multe semicelule neregulate o Pe craniul articulat se completează cu semicelulele frontalului → celulele etmoido-frontale  Prezintă 2 șanțuri transversale o Împreună cu cele 2 șanțuri transversale de pe fața inferioară a frontalului formează canalele orbitare interne anterior și posterior  Fața inferioară  Dinspre interior spre exterior prezintă: o Cornetul mijlociu o Meatul mijlociu o Suprafață rugoasă de articulare cu maxilarul superior 11  o Apofiza unciformă – se articulează cu apofiza etmoidală a cornetului inferior  Fața anterioară  Prezintă o serie de semi-celule care vor fi completate de lacrimal  Fața posterioară  Se articulează cu corpul sfenoidului și cu apofiza orbitară a palatinului SFENOIDUL - Os median, nepereche și simetric - Este situat în partea mijlocie a bazei craniului o Anterior – etmoidul și frontalul o Posterior – occipitalul - Se compune dintr-o masă centrală de formă cubică, alungită în sens antero-posterior – corpul sfenoidului o De pe fața superioară se desprind 2 lame triunghiulare – micile aripi ale sfenoidului sau aripile orbitare o De pe fețele laterale – se desprind 2 prelungiri semilunare – marile aripi ale sfenoidului sau aripile temporalului o De pe fața inferioară – coboară vertical 2 prelungiri – apofize pterigoide - Corpul sfenoidului prezintă 6 fețe o Fața superioară  Este endocraniană  Dinspre anterior spre posterior prezintă:  O suprafață patrulateră – jugum sfenoidale o De o parte și de alta a liniei mediene prezintă 2 șanțuri antero-posterioare – șanțurile olfactive – pe craniul articulat se continuă cu jgheaburile olfactive (de pe lama orizontală a etmoidului) o În partea mijlocie a marginii etmoidiene a jugumului se găsește crista cribrosa – se unește cu crista gali a etmoidului  Șanțul optic o La extremități prezintă găurile optice  Fosa pituitară sau șaua turcească – conține glanda hipofiză o Anterior acesteia se găsește pe linia mediană tuberculul pituitar – desparte fosa pituitară de șanțul optic o Posterior șaua turcească este închisă de lama patrulateră a sfenoidului – prezintă 2 șanțuri  Superior – trece nervul oculo-motor comun  Inferior – trece nervul oculo-motor extern o Este delimitată de 4 ridicături – apofize clinoide  2 anterioare – fac parte din micile aripi ale sfenoidului  2 posterioare – reprezintă unghiurile superioare ale lamei patrulatere o Fața inferioară  Pe linia mediană prezintă creasta inerioară a sfenoidului – se articulează cu vomerul 12   În partea anterioară se unește cu creasta de pe fața anterioară → ciocul sfenoidului  De o parte și de alta se găsește un șanț  Aceste șanțuri sunt transformate în canale de către apofiza sfenoidului – canalele pterigo-palatine – prin ele trece artera pterigo-palatină și nervul faringian a lui Bock o Fața anterioară  Pe linia mediană prezintă o creastă verticală – se articulează cu lama perpendiculară a etmoidului  De o parte și de alta se găsește câte un șanț vertical – ia parte la formarea bolților foselor nazale o Lateral de acest șanț – orificiul de deschidere al sinusului sfenoidal  Lateral de orificiu – suprafețe rugoase de articulare cu masele laterale ale etmoidului o Fața posterioară  Se sudează cu occipitalul → sincondroza occipito-sfenoidală o Fețele laterale  Servesc ca suprafață de implantare pentru marile aripi ale sfenoidului  Sunt despărțite de șaua turcească printr-un șanț – șanțul sinusului cavernos  Prin el trece sinusul cavernos, artera carotidă internă și nervi destinați orbitei - Micile aripi o Se desprind din partea anterioară și superioară a corpului sfenoidului o Baza lor este traversată de canalul optic o Vârful se mai numește apofiză enziformă sau xifoidală - Marile aripi o Se desprind de pe fețele laterale ale corpului sfenoidului o Fața posterioară sau superioară  Prezintă impresiuni digitale și eminențe mamilare – au raport cu lobul sfenoidului o Fața anterioară – participă la formarea peretelui extern al orbitei o Fața externă  Este împărțită de o creastă orizontală – ceasta sfeno-temporană în 2 porțiuni  Superioară – face parte din fosa temporală – se inseră m. temporal  Inferioară – face parte din plafonul fosei zigomatice – se inseră fasciculul sfenoidal al m. pterigoidian extern o Marginea anterioară – se articulează cu malarul o Marginea externă – se articulează cu solzul temporalului o Marginea internă – răspunde bazei de implantare a marii aripi a sfenoidului pe corpul sfenoidului  Prezintă 4 orificii  Fanta sfenoidală o Cea mai anterioară o Prin ea trec următoarele elemente:  Nervul oculo-motor comun  Nervul oculo-motor extern 13   Pateticul  Oftalmicul  Vena oftalmică  Arteră – ram din meningeea mijlocie  Gaura rotundă – trece nervul maxilar superior  Gaura ovală – trece nervul maxilar ierior și artera mică meningee  Mica gaură rotundă – trece artera meningee mijlocie o Marginile interne și externe se unesc și formează:  Anterior – o suprafață rugoasă pentru articularea cu frontalul  Posterior – spina sfenoidului – se prinde ligamentul sfeno-maxilar, m. ciocanului și ligamentul pterigo-spinos a lui Civinini - Apofizele pterigoide o Se desprind de pe fața inferioară a corpului sfenoidului o Sunt alcătuite dintr-o bază, 2 aripi și o fosetă – fosa pterigoidiană  Baza este traversată în sens postero-anterior de canalul vidian – trece nervul și artera vidiană o Cele 2 aripi sunt situate una intern și alta extern  Aripa internă  Patrulateră, mai puțin voluminoasă  În partea superioară a feței laterale se găsește foseta scafoidă – se inseră m. peristafilin extern o Intern de această fosetă, la extremitatea superioară – apofiza vaginală – se articulează cu apofiza sfenoidală a palatinului → canalul pterigo-palatin  Aripa externă  Mai voluminoasă  Pe fața internă se inseră m. pterigoidian intern  Pe fața externă se inseră fasciculul pterigoidian al m. pterigoidian extern  În porțiunea mijlocie a marginii posterioare – spina lui Civinini – se prinde ligamentul pterigo-spinos o Fosa pterigoidiană  O excavație situată între cele 2 aripi  În ea se inseră m. pterigoidian intern - Sinusurile sfenoidale – 2 cavități săpate în corpul sfenoidului o Sunt separate printr-un sept median o Se deschid în partea cea mai posterioară a meatului superior al foselor nazale VISCEROCRANIUL - Masivul facial sau fața osoasă este împărțită în 2: o Falca superioară – 13 oase  Unul nepereche – vomerul 14   12 perechi: maxilarele superioare, malarele, lacrimalele, cornetele inferioare, oasele proprii ale nasului și palatinele o Falca inferioară – 1 singur os – mandibula sau maxilarul inferior MAXILARUL SUPERIOR - Os pereche - Ia parte la formarea principalelor cavități ale feței: o Fosele nazale o Cavitățile orbitare o Fosele zigomatice o Fosele pterigomaxilare o Bolta palatină - Prezintă 2 fețe, 4 margini și 4 unghiuri - În grosimea lui se găsește sinusul maxilar - Fața internă o Este împărțită în 2 porțiuni de o apofiză orientată orizontal – apofiza palatină – pornește de la unirea celor ¾ superioare cu ¼ inferioară o Apofiza palatină  Formă patrulateră  Fața superioară – face parte din planșeul foselor nazale  Fața inferioară – ia parte la formarea bolții palatine  Marginea externă – se confundă cu corpul maxilarului  Marginea internă – se articulează pe lina mediană cu apofiza palatină opusă  În porțiunea anterioară prezintă o semispină – împreună cu cea de pe partea opusă formează spina nazală anterioară sau inferioară o Posterior de aceasta se găsește un orificu – în partea inferioară se transformă în șanț – împreună cu un șanț de pe apofiza palatină formează un canal – conductul palatin anterior – prin el trece nervul sfenopalatin intern și o arteră din artera sfenopalatină  Marginea posterioară – se articulează cu porțiunea orizontală a osului palatin  Marginea anterioară – se confundă cu marginea anterioară a maxilarului superior  Ia parte la formarea orificiului anterior al foselor nazale o Porțiunea din maxilarul superior situată sub apofiza palatină face parte din bolta palatină o Porțiunea situată superior apofizei palatină prezintă dinspre anterior spre posterior următoarele reliefuri:  Cel mai posterior – porțiune rugoasă de articulare cu porțiunea verticală a palatinului  Orificiul sinusului maxilar superior  Pe scheletul montat orificul este micșorat de: o Superior – masele laterale ale etmoidului o Inferior – cornetul inferior o Anterior – osul lacrimal o Posterior – porțiunea verticală a palatinului 15   Urmează un șanț oblic inferior și posterior – șanțul nazal  Fața internă a apofizei montane a maxilarului superior  Prezintă 2 creste anteroposterioare – creste turbinale o Inferioară – se articulează cu cornetul inerior o Superioară – se articulează cu masele laterale ale etmoidului  Între creste – o suprafață patrulateră = atriu - Fața externă o În partea anterioară, deasupra incisivilor prezintă foseta mirtiformă – se inseră m. mirtiform  Este delimitată posterior de o ridicătură formată de rădăcina caninului – bosa canină o Posterior bosei canine se găsește apofiza piramidală a maxilarului superior  Baza – situată intern, face corp comun cu osul  Vârf – se articulează cu osul malar  Fața superioară – ia parte la formarea planșeului orbitei  Prezintă un canal anteroposterior – canalul suborbitar – prin el trece nervul maxilar superior  Fața anterioară – superior prezintă orificiul anterior al canalului suborbitar  Fața posterioară – face parte din fosa zigomatică  Prezintă mai multe orificii prin care pătrund nervii dentari posteriori  Marginea inferioară – se îndreaptă vertical în jos spre primul molar  Marginea anterioară – constituie porțiunea internă și inferioară a rebordului orbitar  Marginea posterioară – corespunde marii aripi a sfenoidului, de care este despărțită prin fanta sfeno-maxilară - Marginea anterioară o În partea inferioară este formată de marginea anterioară a apofizei palatine – prezintă spina nazală inferioară o În partea mijlocie – scobitura sau incizura nazală o În partea superioară – marginea anterioară a apofizei montante - Marginea posterioară sau tuberozitatea maxilară o Formează peretele anterior al fosei pterigomaxilare o Se articulează cu palatinul → canalul palatin posterior – prin el trece nervul palatin anterior - Marginea superioară o Pe craniul întreg limitează la interior peretele inferior al orbitei o Se articulează cu lacrimalul, osul planum al etmoidului și apofiza orbitară a palatinului - Marginea inferioară o Mai poartă numele de marginea alveolară - prezintă găuri pentru rădăcinile dinților - Unghiul anterosuperior – la acest nivel se găsește apofiza montantă a maxilarului superior - În interiorul maxilarului se găsește sinusul maxilar sau antrul lui Highmore o Formă de piramidă triunghiulară  Baza intern și vârful extern 16  MAXILARUL INFERIOR – MANDIBULA - Corpul mandibulei o Fața anterioară  Pe linia mediană prezintă o creastă verticală – simfiza mentonieră – locul de sutură a celor 2 jumătăți ale osului  Din partea inferioară a crestei pleacă 2 linii proeminente, oblice superior și lateral – liniile oblice externe ale maxilarului inerior o Pe aceste linii se inseră: m. triunghiularul buzelor, m. pătratul bărbiei și m. pielosul gâtului o Superior, într-un punct care corespunde celui de-al doilea premolar – gaura mentonieră – prin ea iese buchetul mentonier o Fața posterioară  Pe lina mediană prezintă 4 ridicături – apofizele genii:  Apofizele genii superioare – se prinde m. genio-gloși  Apofizele genii inferioare – se prinde m. genio-hioidieni  Prezintă 2 linii oblice interne – străbat în diagonală cele două jumătăți ale acestei fețe  Direcție superioară și în lateral  Poartă numele de linii milo-hioidiene – se prin m. milo-hioidieni  Superior, de o parte și de alta a apofizelor genii – foseta sublinguală o Inferior, cam la nivelul ultimilor molari – alte 2 fosete – fosetele submaxilare – conțin glandele submaxilare o Marginea superioară sau marginea alveolară  Prezintă fosete alveolare în care stau rădăcinile dinților inferiori o Marginea inferioară  De o parte și de alta a simfizei mentoniere prezintă o depresiune ovalară – foseta digastrică – în care se prinde burta anterioară a m. digastric - Ramurile mandibulei o Fața externă  În partea interioară prezintă rugozități pentru inserția inferioară a maseterului o Fața internă  În centru prezintă un orificu – orificiul superior al canalului dentar – conține nervul dentar inferior și vasele aferente  Anterior și inferior orificului – spina osoasă a lui Spix și un jgheab pentru nervii și arterele milo-hioidiene  În partea inferioară – rugozități pentru inserția mușchiului pterigoidian intern o Marginea anterioară  Oblică inferior și anterior  În partea inferioară se bifurcă – liniile de bifurcație se continuă cu liniile oblice interne și externe o Marginea posterioară  Raport cu glanda parotidă o Marginea inferioară  Se continuă cu marginea anterioară a corpului osului 17   La unirea cu marginea posterioară – unghiul maxilarului inferior = gonion o Marginea superioară  Prezintă în mijloc un șanț – șanțul sigmoid sau incizura sigmoidiană  Șanțul este delimitat de 2 apofize puternice: o Anterioară – apofiza coronoidă o Posterioară – condil  Incizura sigmoidă face comunicarea dintre loja maseterină cu fosa zigomatică  Prin ea trec vasele maseterine și nervul maseterin - Apofiza coronoidă – se prinde tendonul m. temporal - Condilul mandibulei o Alungit în sens transversal o Axul mare îndreptat anterior și lateral o Unit cu restul ramurii prin gâtul condilului mandibulei o Se articulează cu cavitatea glenoidă MALARUL - Osul zigomatic sau jugal - Situat în partea cea mai externă a feței - Fața externă – raport cu tegumentele de care este despărțită prin cei doi mușchi zigomatici o Mușchii zigomatici au inserția pe această față - Fața internă – ia parte la formarea fosei temporale și zigomatice - Marginea antero-superioară – participă la formarea rebordului orbitar o De pe ea, pornește posterior o lamă osoasă – apofiza orbitară –  Prin fața ei superioară formează planșeul orbitei  Prin fața inferioară ia parte la formarea fosei temporale  Marginea posterioară – se articulează cu:  Anterior – maxilarul superior  Posterior – marea aripă a sfenoidului - Marginea postero-superioară o Delimitează anterior fosa temporală o De pe această margine pleacă spre posterior o lamelă osoasă – apofiza marginală - Marginea antero-inferioară – se articulează cu maxilarul superior - Marginea postero-inferioară – se continuă cu marginea inferioară a arcadei zigomatice - Osul malar este traversat de un canal în formă de Y – canalul malar o Orificiul superior – pe fața superioară a apofizei orbitare o Orificii inferioare – unul pe fața externă și unul pe fața internă o Prin canal trece ramul temporo-malar din ramul orbitar al nervului maxilar superior - Ungiurile malarului o Unghiul superior – se articulează cu apofiza orbitară externă a frontalului o Unghiul posterior – se articulează cu apofiza zigomatică a temporalului o Unghiul anterior și inferior – se confundă cu marginea antero-inferioară – se articulează cu vârful trunchiat al apofizei piramidale a maxilarului superior OASELE PROPRII ALE NASULUI 18 - Sunt situate de o parte și de alta a liniei mediene – completează spațiul dintre frontal și cele 2 apofize montante ale maxilarului superior - Fața anterioară – acoperită de m. piramidal - Fața posterioară – face parte din plafonul foselor nazale - Marginea superioară – se articulează cu marginea anterioară a frontalului - Marginea inferioară – se unește cu cartilagiile laterale ale nasului o Prezintă un șanț pentru trecerea nervului nazo-lobar - Marginea externă – se articulează cu apofiza montantă a maxilarului superior - Marginea internă – se articulează cu osul de partea opusă LACRIMALUL - Este o lamelă osoasă situată în partea anterioară a peretelui intern al orbitei, între frontal, maxilarul superior și etmoid - Fața externă o Prezintă în mijloc o creastă verticală – creasta lacrimală – se prinde tendonul reflectat al orbicularului pleoapelor  Această creastă împarte fața externă în 2 porțiuni:  Porțiunea posterioară – se articulează cu etmoidul  Porțiunea anterioară – împreună cu apofiza montantă a maxilarului superior formează șanțul și canalul lacrimo-nazal - Fața internă o Raport cu:  Anterior – fosele nazale  Posterior – masele laterale ale etmoidului - Marginea superioară – se articulează cu apofiza orbitară internă a frontalului - Marginea inferioară – completează canalul nazal și coboară uneori până la întâlnirea cu cornetul inferior - Marginea posterioară – se articulează cu osul planum al etmoidului - Marginea anterioară – se articulează cu apofiza montantă a maxilarului superior PALATINUL - Situat posterior maxilarului superior - Participă la formarea bolții palatine, foselor nazale, cavităților orbitare și fosei pterigomaxilare - Este compus din 2 lame o Lama orizontală  Formă patrulateră, alungită în sens transversal  Fața superioară – face parte din planșeul foselor nazale  Fața inferioară – formează partea cea mai posterioară a bolții palatine  Marginea externă – se confundă cu partea inferioară a lamei verticale  Marginea internă – se articulează pe linia mediană cu cea de partea opusă  Marginea anterioară – se articulează cu marginea posterioară a apofizei palatine a maxilarului superior  Marginea posterioară – limitează posterior fosele nazale  Pe ea se inseră valul palatin  Pe linia mediană formează spina nazală posterioară o Lama verticală  Fața internă – face parte din peretele extern al foselor nazale 19   Prezintă 2 creste antero-posterioare o Superioară – se articulează cu cornetul mijlociu o Inferioară – se articulează cu cornetul inferior  Spațiul dintre creste face parte din meatul mijlociu o Spațiul de sub creasta inferioară face parte din meatul inferior  Fața externă – prezintă câte o suprafață rugoasă care se vor articula: o Anterior – maxilarul superior o Posterior – apofiza pterigoidă  Porțiunea dintre cele 2 suprafețe rugoase formează o În partea superioară - fundul fosei pterigo-maxilare o În partea inferioară – împreună cu un șanț asemănător de pe tuberozitatea maxilarului superior – canalul palatin posterior  Marginea anterioară – se articulează cu maxilarul superior  Închide partea posterioară a orificiului sinusului maxilar  Marginea posterioară – se articulează cu fața internă a apofizei pterigoide  Marginea inferioară  În partea posterioară prezintă o proeminență voluminoasă – apofiza piramidală a palatinului – formează fundul fosei pterigoide – se insinuează între cele 2 aripi pterigoide  Anterior și inferior apofizei piramidale – 2-3 orificii – orificiile palatine accesorii  Marginea superioară  În partea mijlocie prezintă un șanț – șanțul palatin o Acest șanț este transformat într-un canal de către corpul sfenoidului – canalul sfeno-palatin – face comunicarea dintre fosa pterigomaxilară și fosele nazale o În partea anterioară a șanțului palatin – apofiza orbitară  Participă la formarea cavității orbitare și a fosei pterigo-maxilare – prin fața externă  Se articulează cu maxilarul superior, masele laterale ale etmoidului și cu corpul sfenoidului – prin fața internă o În partea posterioară a șanțului palatin – apofiza sfenoidală –  Participă la formarea foselor nazale – prin fața inferioară  Fața superioară formează împreună cu baza apofizei pterigoide – canalul pterigo-palatin – prin el trec vasele pterigo-palatine și nervii palatini CORNETUL INFERIOR - Situat în partea inferioară a feței externe a foselor nazale - Fața internă – privește spre septul nazal - Fața externă – împreună cu peretele extern al foselor nazale formează meatul inferior - Marginea inferioară – este liberă - Marginea superioară – fixată la peretele extern al foselor nazale o Prezintă 3 apofize: 20   Apofiza lacrimală – se articulează cu lacrimalul – formează canalul nazal  Apofiza maxilară  Apofiza etmoidală - Extremitatea anterioară – se articulează cu maxilarul superior - Extremitatea posterioară – se articulează cu palatinul VOMERUL - Os median și nepereche - Situat în partea posterioară a septului nazal - Marginea superioară – prezintă un șanț anteroposterior o Se articulează cu creasta de pe fața inferioară a corpului sfenoidului – formează canalul sfenovomerian  Această articulație se numește schindileză - Marginea inferioară – se articulează pe linia mediană cu marginile interne ale apofizelor palatine ale maxilarului superior și cu apofizele orizontale ale palatinului - Marginea anterioară – se articulează: o În partea superioară – cu lama perpendiculară a etmoidului o În partea inferioară – cu cartilagiul septului nazal - Marginea posterioară – desparte deschizătura posterioară a celor 2 fose nazale LARINGELE - Laringele este condunct aerifer și organul în care se produc sunetele - Situat în porțiunea mediană și anterioară a gâtului o Posterior – faringele o Superior – osul hioid o Inferior – traheea - Extremitatea inferioară a laringelui corespunde marginii inferioare a celei de-a VI-a vertebre cervicale - Laringele se ridică în timpul fiecărei deglutiții sau când individul emite sunete înalte - Laringele se coboară când se emit sunete joase - Larginele este format din 4 grupe de formațiuni anatomice o O serie de cartilaje – formează scheletul o O serie de ligamente – unsc cartilajele 21  o O serie de mușchi – mobilizează cartilajele o O mucoasă – căptușește suprafața interioară - Cartilajele laringelui – în număr de 11: 3 neperechi și 4 perechi o Cartilajele neperechi  Cartilajul cricoid  Cartilajul tiroid  Cartilajul epiglotic o Cartilaje perechi  Cartilaje aritenoide  Cartilaje corniculate ale lui Santorini  Cartilaje cuneiforme ale lui Morgagni  Cartilaje sesamoide anterioare o Cartilaje inconstate  Cartilajul inter-aritenoidian  Cartilajele sesamoide posterioare - Cartilajul cricoid o Situat în partea inferioară a laringelui o Forma unui inel cu pecete  Pecetea posterior și inelul anterior o Pe marginea superioară a pecetei, în părțile laterale, se găsesc 2 fațete articulare – corespund bazei cartilajelor aritenoide - Cartilajul tiroid o Situat deasupra inelului cricoidului o Format din 2 lame laterale, unite prin marginea lor anterioară  Formează un unghi diedru deschis posterior o Fața anterioară  Pe linia mediană prezintă o proeminență – mărul lui Adam  De o parte și de alta se găsesc 2 creste oblice – se prind m. sterno- tiroidieni și tiro-hioidieni o Fața posterioară  Pe linia mediană prezintă unghiul intrând al tiroidului  Lateral prezintă 2 suprafețe plane o Marginea superioară  Pe linia mediană prezintă un șanț – incizura tiroidiană o Marginea inferioară – sinuasă și mai scurtă ca cea inferioară o Marginile laterale  Se prelungesc superior cu marele coarne  Se prelungesc inferior cu micile coarne - Cartilajul epiglotic o Situat superior cartilajului tiroid o Formă de rachetă sau de frunză o Fixat prin extremitatea cea mai îngustă în partea cea mai superioară a intrândului tiroidian o Fața posterioară – acoperită de mucoasa laringelui o Fața anterioară – de jos în sus are raport cu:  Fața posterioară a cartilajului tiroid  Membrana tiro-hioidiană  Osul hioid  Baza limbii  Partea superioară este liberă și acoperită de mucoasă 22 - Cartilajele aritenoide o Formă de piramidă triunghiulară cu baza în jos și vârful în sus o Situate deasupra peceții cricoidului o Prezintă 3 fețe: internă, posterioară și anterioară, o bază și un vârf o Baza cartilajului aritenoid  Prezintă o fațetă articulară concavă pentru articulația cu pecetea cricoidului  În unghiul anterior prezintă o apofiză – apofiza vocală – se prinde ligamentul coardei vocale inferioare  Apofiză posterioară musculară – se prind o parte din mușchii laringelui - Cartilajele corniculate ale lui Santorini – se găsesc pe vârful cartilajelor aritenoide - Cartilajele cuneiforme ale lui Wriesberg sau Morgagni – situate în grosimea repliurilor ariteno-epiglotice - Cartilajele sesamoide anterioare – situate în extremitatea anterioară a ligamentului tiro- aritenoid inferior - Toate cartilajele sunt articulate prin articulații mobile o Cartilajul tiroid, prin coarnele mici, se articulează cu inelul cartilajului cricoid  Această articulație este o artrodie prevăzută cu o capsulă articulară, întărită de 4 ligamente și având la interior o sinovială o Articulațiile dintre aritenoide și pecetea cricoidului sunt trohoide  Prezintă în partea internă un ligament și la interior o sinovială o Articulațiile ari-corniculate – amfiartroze - Ligamentele laringelui o Ligamentele extrinseci – unsc laringele cu organele vecine  Membrana tiro-hioidiană – se întinde de la marginea superioară a cartilajului tiroid la corpul hioidului  La nivelul marginii laterale ale acestei membrane se găsesc ligamentele tiro-hioidiene laterale  Ligamentele tiro-hioidiene laterale – se întind de la coarnele mari ale cartilajului tiroid la coarnele mari ale osului hioid  Membrana hio-epiglotică – unește fața anterioară a epiglotei cu osul hioid  Delimitează spațiul tiro-hio-epiglotic – conține țesut celulo- grăsos o Anterior – membrana tiro-hioidiană o Posterior – epiglota o Inferior – cartilajul tiroid  Ligamentele gloso-epiglotice – unesc epiglota cu dermul mucoasei linguale  Determină repliurile gloso-epiglotice  Ligamentele faringo-epiglotice – unesc marginile epiglotei cu dermul mucoasei faringene laterale  Membrana crico-traheală – se întinde de la marginea inferioară a cartilajului cricoid la primul inel traheal o Ligamentele intrinseci – unesc cartilajele laringelui  Ligamentul sau membrana crico-tiroidiană  Ligamentul crico-corniculat  Ligamentul tiro-epiglotic  Ligamentele ariteno-epiglotice 23   Ligamentele tiro-aritenoidiene superioare și inferioare – intră în constituția corzilor vocale superioare și inferioare - Mușchii laringelui o Mușchii extrinseci – se întind de la laringe la organele vecine  M. sterno-tiroidieni  M. tiro-hioidieni  M. stilo-faringieni  M. faringo-stafilini  M. constrictori inferiori ai faringelui o Mușchii intrinseci ai laringelui  M. tensori ai corzilor vocale – m. crico-tiroidieni  M. dilatatori ai glotei – m. crico-aritenoidieni posteriori  M. costrictori ai glotei – m. crico-aritenoidieni laterali, m. ari- aritenoidian și m. tiro-aritenoidieni o M. crico-tiroidieni  Origine – fața anterioară a inelului cricoidului  Inserție – marginea inferioară a cartilajului tiroid  Prin contracție alungesc corzile vocale o M. crico-aritenoidieni posteriori  Origine – fața posterioară a plăcii cricoidului  Inserție – fața internă a apofizei musculare a cartilajelor aritenoide  Prin contracție trag apofizele musculare ale aritenoidelor spre linia mediană  Maresc spațiul dintre corzile vocale inferioare o M. crico-aritenoidieni laterali  Origine – inelul cricoidului  Inserție – fața externă a apofizei musculare a cartilajelor aritenoide  Micșorează spațiul dintre corzile vocale inferioare o M. tiro-aritenoidieni  Pătura externă  Origine – 1/3 inferioară a unghiului intrând al tiroidului  Inserție o Repliurille ariteno-epiglotice – m. tiro-membranos o Marginile laterale ale cartilajului epiglotic – m. tiro- epiglotic o Marginea externă a cartilajului aritenoid  Micșorează orificiul superior al laringelui  Pătura internă  Origine – fața posterioară a tiroidului  Inserție – apofiza vocală a aritenoizilor  Intră în constituția corzilor vocale  Micșorează glota o Mușchiul ari-aritenoidian  Fibre oblice și transversale care se întind de la un cartilaj aritenoid la altul  Micșorează glota - Mucoasa laringelui o Se continuă superior cu mucoasa faringelui iar inferior cu mucoasa traheei o Formată dintr-un epiteliu și un corion  Epiteliul mucoasei laringeului este de tip cilindric ciliat 24   Epiteliul de la nivelul corzilor vocale inferioare este pavimentos stratificat o Mucoasa laringelui ridicată de ligamentele tiro-aritenoidiene superioare și inferioare formează 2 perechi de repliuri cu direcție antero-posterioară  Corzile vocale superioare sau benzi ventriculare  Sunt corzile vocale false  Formate doar din ligamentele tiro-aritenoidiene superioare  Corzile vocale inferioare  Reprezintă corzile vocale adevărate  În constituția lor intră ligamentele tiro-aritenoidiene inferioare și m. tiro-aritenoidieni (pătura internă) o Fanta dintre corzile vocale inferioare și apofizele vocale ale cartilajelor aritenoide se numește glotă – prezintă:  Porțiune anterioară, ligamentoasă sau vocală  Porțiune posterioară, cartilaginoasă sau respiratorie o Planuri duse prin corzile vocale superioare și inferioare împart laringele în 3 etaje:  Etajul supraglotic – numit și vestibul laringian  Situat deasupra corzilor vocale superioare  Anterior – epiglotă  Lateral – repliurile ariteno-epiglotice – în partea superioară și benzile vestibulare – în partea inferioară  Posterior – incizura inter-aritenoidiană  Etajul glotic  Situat între corzile vocale superioare și inferioare  În părțile laterale se găsesc 2 depresiuni – ventriculii laringieni sau ventriculii lui Morgagni o Din extremitățile lor anterioare pleacă o prelungire – apendice – urcă vertical în grosimea repliurilor ariteno- epiglotice  Etajul subglotic  Situat inferior corzilor vocale inferioare - Laringele privit la exterior o Formă piramidală triunghiulară cu trei fețe, trei margini, o bază – superior și un vârf – inferior o Cele 2 fețe antero-externe vin în raport cu glanda tiroidă, m. subhioidieni și planurile superficiale o Fața posterioară – formează peretele anterior al laringo-faringelui – căptușită de mucoasa faringelui o Marginea anterioară – proemină pe fața anterioară a gâtului la bărbat – mărul lui Adam o Marginile posterioare – raport cu PVN al gâtului o Baza mare a laringelui – prezintă orificiul superior al acestui organ, delimitat:  Anterior – epiglotă  Lateral – repliurile ariteno-epiglotice  Posterior – rimulă o Vârful – se continuă cu traheea - Vasele și nervii laringelui o Artera laringee superioară – ram din tiroidiana superioară  Se distribuie etajului supraglotic și șanțurilor faringo-laringiene 25  o Artera laringee inferioară – ram din tiroidiana superioară  Vascularizează etajul sub-glotic al laringelui o Artera laringee posterioară – ram din tiroidiana inferioară  Se distribuie mucoasei care căptușește fața posterioară a laringelui și mușchilor crico-aritenoidieni posteriori și laterali - Limfaticele anterioare și inferioare – ajung la ganglionii jugulari interni o Traversează membrana crico-tiroidiană - Limfaticele postero-laterale o Traversează membrana crico-traheală o Merg la ganglionii recurențiali - Nervii laringelui – din n. laringeu superior și din n. laringeu inferior (recurent) o N. laringeu superior dă 2 ramuri:  Unul intern – perforează membrana tiro-hioidiană împreună cu artera laringee superioară  Inervează etajul supraglotic  Unul extern  Inervează m. crico-tiroidian și o parte a etajului subglotic o N. recurent  Inervează restul m. intrinseci ai laringelui, o parte a etajului subglotic și mucoasa de pe fața posterioară a laringelui o Dedesubtul mucoasei de pe fața posterioară a laringelui se formează ansa anastomotică a lui Galien – un filet nervos din laringeul superior și altul din nervul recurent GLANDA TIROIDĂ - Glanda tiroidă este o glandă cu secreție internă - Este situată pe fața anterioară a gâtului, înaintea conductului laringo-traheal - Este formată din 2 lobi laterali uniți printr-un istm - Istmul glandei tiroide o Este o lamă de țesut glandular, turtită antero-posterior o Fața anterioară – vine în raport cu aponevroza cervicală mijlocie și cu m. sub- hioidieni o Fața posterioară – raport cu al 2-lea, al 3-lea și al 4-lea inel traheal o De pe marginea superioară se poate desprinde o prelungire conică – piramida lui Lalouette o Marginea inferioară dă naștere venelor tiroidiene inferioare  Acestea coboară printre foițele aponevrozei tiro-pericardice și se varsă în trunchiul venos brahio-cefalic stâng - Lobii glandei tiroide o Fața antero-externă – raport cu aponevroza cervicală mijlocie și cu m. sub- hioidieni o Fața internă – raport cu organele axiale  Laringele  Traheea  Există o aderență între tiroidă și primul inel traheal  Faringele  Esofagul  Nervii recurenți o Fața posterioară 26   Are raport cu PVN al gâtului  Artera carotidă comună  Vena jugulară internă  Nervul vag – situat în unghiul diedru posterior dintre vase o Baza lobilor tiroidieni  Îndreptată în jos  Situată la 1-2 cm superior furculiței sternale o Vârful  Raport cu vasele tiroidiene superiore - Glanda tiroidă este învelită într-o teacă fibroasă numită teaca peri-tiroidiană; aceasta este formată din:  Anterior – foița profundă a aponevrozei cervicale mijlocii – înconjoară m. sterno-tiroidieni  Posterior – teaca viscerală o Inferior se continuă cu aponevroza tiro-pericardică o La interiorul tecii se găsește capsula proprie a glandei tiroide – aderă intim la parenchimul tiroidian  Între teacă și capsulă se găsește o pătură subțire de țesut celular și vase de sânge o Parenchimul tiroidian este format din țesut unistratificat cilindric  Secretă tiroxină – bogată în iod  Are rol în dezvoltarea fizică și psihică a indivizilor - Vascularizație o Ramurile terminale ale arterelor tiroidiene superioare și inferioare o Venele tiroidiene superioare se pot vărsa în trunchiul tiro-ligo-facial al lui Farabeuf sau direct în vena jugulară internă o Venele tiroidiene inferioare se varsă în trunchiurile venoase brahio-cefalice o Limfaticele superioare merg la ganglionii jugulari interni o Limfaticele inferioare și laterale merg la ganglionii recurențiali și jugulari interni; direct sau prin intermediul ganglionilor prelaringieni și pretraheali - Inervația – este dată de plexurile nervoase vegetative care vin de pe traiectul arterelor tiroidiene superioare și inferioare GLANDELE PARATIROIDE - Sunt glade cu secreție internă situate pe fața posterioară a lobilor tiroidieni - În general sunt 4: 2 superioare și 2 inferioare - Paratiroidele superioare - situate pe marginea postero-internă a lobilor tiroideni, puțin deasupra locului de pătrundere a arterei tiroidiene inferioare - Paratiroidele inferioare – situate la nivelul marginii postero-interne a lobilor tiroidieni, puțin inferior locului de pătrundere a arterei tiroidiene inferioare o Pot fi siutate fie pe suprafața exterioară a tecii peri-tiroidiene, fie în grosimea acestei teci, fie pe suprafața ei interioară - Fiecare paratiroidă primește o arteră proprie o Paratiroidele inferioare primesc câte o artera din tiroidiana inferioară sau din ramurile ei terminale o Paratiroidele superioare primesc câte o arteră fie din ramurile terminale ale arterei tiroidiene inferioare, fie din anastomoza dintre ramurile posterioare ale 27  arterelor tiroidiene superioare și inferioare, fie un ram din artera tiroidiană superioară - Limfaticele sunt separate de cele ale glandei tiroide – drenează într-un ganglion din lanțul ganglionar sau jugular intern (Perdoza) - Nervii vin pe traiectul arterelor FARINGELE - Raporturi: o Posterior – coloana vertebrală cervicală o Anterior – fosele nazale, cavitatea bucală și laringele o Superior – baza craniului o Inferior – esofagul - Faringele se întinde de la baza craniului până la nivelul discului intervertebral dintre a 6-a și a 7-a vertrebră cervicală - În timpul deglutiției faringele se scurtează - Pereții faringelui sunt alcătuiți din 3 tunici așezate concentric: o Tunica externă – formată din m. faringelui  Mușchi intrinseci – rol de îngustare a faringelui – mușchi constrictori  Constrictorii superiori – formă patrulateră o Ocupă 1/3 superioară a faringelui o Prin extremitatea antero-externă se prinde pe:  Marginea posterioară a aripei interne a apofizei pterigoidiene  Ligamentul pterigo-maxilar  Partea posterioară a liniei milo-hioidiene o Cealaltă extremitate se încrucișează pe linia mediană posterioară cu cele ale mușchiului opus → aponevroza faringiană o Marginea superioară – urcă până la baza craniului o Marginea inferioară – acoperită de constrictorul mijlociu al faringelui  Constrictorii mijlocii – formă triunghiulară o Prin vârf se prinde pe coarnele mici și pe coarnele mari ale osului hioid o La nivelul bazei fibrele musculare se încrucișează cu cele ale mușchiului opus o Marginea superioară – acoperă constrictorul superior o Marginea inferioară – este acoperită de constrictorul inferior  Constrictorii inferiori – formă trapezoidală o Prin baza mică se prinde pe cartilajul tiroid și cricoid o Prin baza mare se incrucișează cu mușchiul opus o Marginea superioară – acoperă constrictorul mijlociu o Pe sub marginea inferioară trece nervul recurent  Când se contractă micșorează diametrul antero-posterior al faringelui – propulsează bolul alimentar spre esofag  Constrictorii mijlociu și inferior au și rolul de a scurta faringele  Mușchi extrinseci – scurtează faringele – mușchi ridicători ai faringelui  Mușchii faringo-stafilini 28   Mușchii stilo-faringieni o Tunica mijlocie – de natură fibroasă, formează aponevroza intra-faringiană  Formează scheletul faringelui  Extremitatea superioară – corespunde bazei craniului și se inseră pe:  Tuberculul faringian – pe linia mediană  Fața inferioară a stâncii temporalului, pe lama fibro- cartilaginoasă care închide gaura ruptă anterioară, pe partea postero-externă a bazei apofizei pterigoidiene – lateral  Extremitatea inferioară – se continuă cu tunica mijlocie a esofagului  Prin marginile antero-laterale se inseră de sus în jos pe:  Marginea posterioară a aripei interne a apofizei pterigoidiene  Ligamentul pterigo-maxilar  Partea posterioară a liniei milo-hioidiene  Ligamentul stilo-hioidian  Coarnele mici și mare ale hioidului  Ligamentul tiro-hioidian lateral  Marginea posterioară a cartilajului tiroid  Partea posterioară a cricoidului  Suprafața exterioară – raport cu m. faringelui  Suprafața interioară – căptușită de mucoasa faringelui o Tunica internă – constituită din mucoasa faringelui  Formată dintr-un epiteliu și un chorion  Epiteliu de tip cilindric ciliat – în vecinătatea choanelor nazale și a orificiului superior al laringelui o Restul faringelui are epiteliu de tip pavimentos stratificat  Chorionul este bogat în foliculi limfatici  Interiorul faringelui este împărțit în 3 etaje:  Rino-faringe sau cavum – corespunde foselor nazale  Oro-faringe sau buco-faringe – corespunde cavității bucale  Laringo-faringe – corespunde laringelui - Rino-faringele – se întinde de la baza craniului până la vălul palatin o Peretele superior – corespunde apofizei bazilare a occipitalului și corpului sfenoidului  În partea anterioară se continuă cu plafonul foselor nazale, de care este separat prin repliurile salpingo-nazale – se întind de la partea posterioară a septului nazal la orificiul trompei lui Eustache  În grosimea mucoasei se găsesc:  Amigdala faringiană o Ocupă regiunea mediană a bolții faringiene o Este situată între orificiile tubare  Anterior – choanele nazale  Posterior – linie transversală dusă prin tuberculul faringian o Pe linia mediană prezintă un șanț antero-posterior  În partea posterioară este mai profund și se termină într-o mică depresiune – bursa faringiană – se găsește la mijlocul distanței dintre arcul anterior al atlasului și choanele nazale 29  o Este alcătuită dintr-o pătură proprie formată din foliculi închiși și dintr-un epiteliu cilindric ciliat  Bursa faringiană  Hipofiza faringiană – mic corp epitelial care se dezvoltă în grosimea mucoasei faringiene o Peretele anterior – choanele nazale o Pereții laterali  În partea anterioară prezintă orificiul faringian al trompei lui Eustache  În partea posterioară prezintă foseta lui Rosenmuller  Reprezintă vestigiile fantei branhiale  Când este foarte dezvoltată se numește diverticulul lui Pertyck  Fundul ei corespunde PVN al gâtului  Orificiul tubar  Delimitat de: o Anterior – repliul salpingo-palatin o Posterior – repliul sapingo-faringian  Este situat la 1 cm superior vălului palatin și la 1 cm posterior cornetului inferior  La acest nivel se găsesc amigdalele tubare ale lui Gerlach o Împreună cu amigdala faringiană, amigdalele palatine și cu amigdala linguală formează marele cerc limfatic a lui Waldayer o Peretele posterior - corespunde atlasului și axisului o Peretele inferior – în timpul deglutiției este format de vălul palatin  La acest nivel rino-faringele comuncă cu oro-faringele - Oro-faringele o Se întinde de la nivelul vălului palatin până la un plan fictiv dus prin osul hioid o Peretele posterior – corespunde axisului și corpului celei de a 3-a vertebre cervicale o Pereții laterali  În părțile anterioare prezintă lojele amigdaliene cu amigdalele palatine și un șanț cu rol de conducere a alimentelor din cavitatea bucală spre partea inferioară a faringelui – rigole alimentare  Rigolele alimentare sunt delimitate de:  Medial – baza limbii și marginea externă a epiglotei  Lateral – pilierul anterior, fața internă a amigdalei palatine, pilierul posterior al peretelui lateral al faringelui o Peretele anterior – corespunde istmului gâtului, delimitat de:  Superior – lueta  Inferior – baza limbii  Lateral – pilierii anteriori ai vălului palatin o Pereții superior și inferior – lipesesc – realizează comunicarea între etajele faringelui - Laringo-faringele o Se întinde de la planul orizontal dus prin osul hioid până la marginea inferioară a cricoidului 30  o Peretele anterior – format de orificiul superior al faringelui și de peretele posterior al acestuia  Pe linia mediană prezintă rimula  Sub rimula se formează un relief determinat de placa ricoidului, aritenoide, m. crico-aritenoidieni posteriori și ari-aritenoidieni  De o parte și de alta se găsesc șanțurile laringo-faringiene sau sinusuri piriforme – se scrug alimtele lichide și semi-lichide o Peretele posterior – corespunde corpilor celei de a 4-a, a 5-a și a 6-a vertebră cervicală, pe care se găsesc m. prevertebrali - Extremitatea inferioară a faringelui corespunde marginii inferioare a cricoidului o Limita dintre faringe și esofag este dată de un repliu circular de mucoasă – gura esofagului - Suprafața exterioară a faringelui prezintă o pătură celuloasă ca o adventice – îl separă de organele vecine o Această pătură se găsește doar la nivelul peretelui posterior și pereților laterali o Peretele posterior  Vine în raport cu fața anterioară a primelor 6 vertebre cervicale, pe care se găsesc m. prevertebrali căptușiți de aponevroza prevertebrală  Între fața posterioară și aponevroza prevertebrală se găsește un spațiu – spațiul retro-faringian  Conține țesut conjunctiv lax și 2 ganglioni limfatici retro- faringieni  În părțile laterale, acest spațiu este închis de 2 septuri sagitale – se întind de la marginile faringelui la aponevroza prevertebrală  Inferior acest spațiu se continuă cu spațiul retro-esofagian o Pereții laterali – împărțiti de un plan orizontal dus prin marginea inferioară a mandibulei în 2 porțiuni  Una cefalică – superioară  Raport cu spațiul maxilo-vertebro-faringian – prezintă 3 pereți: o Intern – format din pereții laterali ai faringelui o Extern – format din ramura montantă a mandibulei și m. pterigoidian intern o Posterior – format din apofiza mastoidă, burta posterioară a digastricului și coloana vertebrală  Spațiul maxilo-vertebro-faringian este împărțit în 2 etaje o Etaj glandular – ocupat de glanda parotidă o Etaj subglandular – împărțit de aripioara faringelui sau aponevroza stilo-faringiană în 2 loje  Loja pre-stiliană – conține prelungirea internă a glandei parotide  Se continuă cu fosa zigomatică  Loja retro-stiliană – conține:  Artera carotidă internă  Vena jugulară internă  Nervii: gloso-faringian, vag, spinal, hipoglos și lanțul simpatic cervical  Alta cervicală – inferioară  Împărțită de un plan orizontal dus prin marginea superioară a cartilajului tiroid în 2 segmente o Segment inferior – situat inferior acestui plan 31   Raport cu PVN al gâtului și lobii tiroidieni o Segment superior  Raport cu ramurile de bifurcație ale carotidei comune  Carotida externă și colaterale  Carotida internă  Vena jugulară internă  Nervul vag  Marele hipoglos  Simpaticul cervical - Venele faringiene se varsă în venele jugulare interne - Limfaticele se împart în 3 grupe o Limfaticele posterioare – provin de la nivelul rino-faringeli  Merg la ganglionii retro-faringieni și la ganglionii jugulari interni o Limfaticele laterale – se confundă cu cele ale amigdalelor palatine