Țările Române și Chestiunea Orientală (1683-1838) PDF | Istorie

***ȚĂRILE ROMÂNE și CHESTIUNEA ORIENTALĂ (1683-1838)*** 1.Dicționar; 2.Statutul internațional (POLITICO-JURIDIC) al țărilor române înainte de 1683; 3.Debutul "[Chestiunii]/Problemei [Orientale"(C.O.)] și consecințele imediate pentru țările române; 4.Regimul fanariot în Principate; 5.Crizele(răz...

***ȚĂRILE ROMÂNE și CHESTIUNEA ORIENTALĂ (1683-1838)*** 1.Dicționar; 2.Statutul internațional (POLITICO-JURIDIC) al țărilor române înainte de 1683; 3.Debutul "[Chestiunii]/Problemei [Orientale"(C.O.)] și consecințele imediate pentru țările române; 4.Regimul fanariot în Principate; 5.Crizele(războaiele) "C.O." și consecințele pentru Principatele române. 1. [țările române] = Transilvania, Țara Românească, Moldova [Principatele române] = Țara Românească și Moldova [Imperiul Habsburgic] = Austria [Chestiunea] sau [Problema] sau [Criza Orientală] se referă la perioada cuprinsă între 1683 și [1923 (dezintegrarea Imperiului Otoman și apariția Turciei)], caracterizată prin decăderea [economică], [militară] și [teritorială] a Imperiului Otoman (considerat "Omul Bolnav al Europei") atacat foarte des de noii săi vecini (Imperiul Habsburgic și Imperiul Rusiei) care doreau să-i ,,MOȘTENEASCĂ" (cucerească) TERITORIILE. Austria și Rusia au fost ALIATE, la îceput, însă, treptat, au devenit RIVALE pentru obținerea teritoriilor otomane, ajungându-se ca în primul război mondial (1914-1918) să se găsească în tabere diferite (ADVERSARE). 2. Între 1541 (cucerirea Ungariei de către turci) și 1683 (debutul C.O.), toate cele trei țări române (Transilvania, Țara Românească și Moldova) erau provincii AUTONOME aflate sub SUZERANITATE (autoritate) otomană \. 3. După înfrângerea turcilor la [Viena] (capitala Imperiului Habsburgic), în 1683, de către AUSTRIECI și POLONEZI, armatele turce au suferit și alte înfrângeri în următorii ani, pierzând controlul asupra Ungariei și [Transilvaniei] (inclusiv regiunile Crișana și Maramureș ) și lăsând impresia prăbușirii iminente, de unde și sintagma "omul bolnav al Europei". Această impresie va încuraja atacurile Austriei și, după anul 1709, pe cele ale Rusiei, devenită mare putere regională, după victoria asupra Suediei, la Poltava, în acelaşi an.    Intrarea Transilvaniei (inclusiv a Crișanei și Maramureșului) sub stăpânire austriacă (recunoscută de turci prin **Pacea de la Carlowitz, din 1699**) are urmări importante atât pentru românii din Transilvania, cât și pentru cei din principatele extra-carpatice/dunărene (Țara Românească şi Moldova): ** a)**  **Urmări pentru Transilvania**: este creată Biserica Unită (1698) prin acceptarea de către un grup de prelați ortodocși, în frunte cu [Mitropolitul] (de Alba Iulia, ortodox până atunci) a Unirii cu Biserica Romei (însemna acceptarea Papei ca și conducător al Bisericii Unite, însă păstrara ritualului orthodox). Biserica Unită (sau Biserica Greco-Catolică), condusă de un EPISCOP, devine majoritară în Transilvania (aproximativ ⅔ dintre românii din Transilvania devinind greco-catolici). Scopul creării ei era acela de a rupe unitatea de credință a românilor (cei din Moldova și Țară Românească rămânând ortodocși) și, prin aceasta, creșterea controlului austriac asupra Transilvaniei (prin intermediul liderilor religioşi greco-catolici). Formarea Bisericii Unite s-a realizat în 1698 (cînd un grup de 38 Protopopi, în frunte cu Mitropolitul Ortodox acceptă unirea cu Biserica Romei) [în schimbul recunoașterii unor drepturi pentru românii din Transilvania], EGALE CU CELE ALE CELORLALTE NAȚIUNI DE ACOLO (Ardeal)...: \-  Desființarea șerbiei și iobăgiei (pentru țăranii uniți); \- posibila împroprietărire a lor cu pământ; \- Desființarea și înlăturarea noțiunii (termenului) de "TOLERAȚI", atribuită românilor; \- Recunoașterea limbii române ca limbă oficială în Transilvania, alături de limbile maghiară și germană. \- Dreptul de a înființa ȘCOLI CU PREDARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ în Transilvania (cele mai importante la Blaj, supranumit "orașul românismului"), pentru că acolo se găsea și Episcopia Bisericii Unite/Greco-Catolice... \- Dreptul de a construi BISERICI DE ZID greco-catolice în Transilvania. Dintre toate acestea, [doar ultimele două promisiuni au fost aplicate], deși toate au făcut parte din documentele redactate de către Curtea Imperială Habsburgică și numite "DIPLOME LEOPOLDINE" (unul în 1699 și al doilea în 1701).   Datorită școlilor, se va forma o [elită intelectuală românească în Ardeal (Transilvania):] - - ** b)    Urmări pentru Principatele române extracarpatice (Moldova și Țară Românească):** Principatele române rămân sub suzeranitate otomană însă se află în vecinătatea Imperiului Habsburgic (granițe pe Carpați) ceea ce le influențează politica externă. Un exemplu elocvent este cel al lui Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Româneşti, care încheie un TRATAT SECRET cu Austria, în 1689, prin care Împăratul era de acord să respecte autonomia Valahiei. Încălcarea de către austrieci a acestuia (în 1690) prin ocuparea mai multor târguri din Valahia, inclusiv Bucureștiul, face ca Brâncoveanu să se alieze cu tătarii și să îi alunge pe austrieci din țară, apoi să îi învingă la Zărnești, lângă Braşov, în 1690. Relațiile cu Austria au fost reluate, tot în SECRET, în anul 1695, printr-un nou TRATAT, cînd Brâncoveanu primește titlul de "PRINCIPE al Sf. IMPERIU" (Sf. Imperiu Roman de Națiune Germană) și dreptul de a cumpăra proprietăți și construi o "biserică de zid" (ortodoxă) în Transilvania (acum transformă așezământul monahal din lemn de la Sâmbăta de Sus, deținut de familia sa încă de la jumătatea secolului XVII, într-o "Mânăstire de zid", care poartă numele familiei "Brâncoveanu"). Un alt aspect definitoriu al acestei perioade este creşterea în importanță a curentului pro-rus (amplificat de ortodoxismul pravoslavnic), care devine tot mai răspândit în țările române extracarpatice, spre finalul sec. XVII (la familiile domnitoare, Cantemir -- în Moldova și Cantacuzino -- în Valahia). Acesta îl influențează şi pe Brâncoveanu care întreține releții diplomatice SECRETE, de asemenea, de lungă durată, cu Petru I cel Mare al Rusiei, cel puțin până în momentul Bătăliei de la Stănilești (1711). După acest moment, și pe fondul implicării unor boieri munteni în conflictul ruso-moldo-turc, Brâncoveanu pierde o mare parte a capitalului de încredere pe care îl avea în ochii turcilor. Deşi încearcă, şi chiar reuşeşte pentru o perioadă, să îi facă pe turci să amâne ***mazilirea*** sa (=înlăturarea de pe tron), prin "POLITICA PUNGILOR CU AUR TRIMISE ANUAL LA CONSTANTINOPOL" (de fapt o plată ANUALĂ a ***mucarerului*** într-o perioadă în care acesta trebuia platit doar la trei ani!!!) turcii se gândeau deja la înlăturarea sa de pe tron, dar urmărind să-i confişte întreaga avere (trebuia acuzat de trădare şi şantajat cu viața membrilor familiei). Practica pungilor cu Au l-a făcut pe C-tin Brâncoveanu să fie numit de către turci "PRINȚUL AURULUI" (***ALTÎN BEI***), tocmai pentru că trimetea acele 23 pungi cu aur... în fiecare an, nu la trei ani, aşa cum ar fi trebuit. Această practică l-a menținut pe tron pentru o perioadă de 26 ani, ceea ce a reprezentat un lucru remarcabil, însă a făcut ca turcii să dorească a pune mâna pe toată averea sa. Asta se putea face numai prin acuzarea de TRĂDARE şi arestarea întregii familii ceea ce s-a şi întâmplat şi din cauza stolnicului C-tin Cantacuzino, ruda sa, care dorea ca fiul său, Ştefan, să devină domn al Valahiei. Astfel, prin cumularea tuturor acestor aspecte, s-a ajuns la arestarea familiei sale și decapitarea liniei ei masculine, la Constantinopol (15 august 1714). Neîncrederea tot mai mare a otomanilor în domnii români NU s-a produs însă doar din cauza lui Brâncoveanu cât, mai ales, din cauza alianței militare moldo-ruse (dintre domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir şi țarul Rusiei, Petru I cel Mare, prin ***Tratatul*** de la ***Luțk***, din 1711), ce va duce la **Bătălia** de la **Stănilești**, din acelaşi an, înfrângerea moldo-rușilor și exilul lui Cntemir în Rusia. Hotărârea de a **impune domniile fanariote** în Moldova s-a luat deoarece Dimitrie Cantemir era "omul de încredere" al Sultanului, chiar un apropiat al lui... şi care fusese pus pe tronul Moldovei tocmai pentru a-l supraveghea pe "alunecosul" C-tin Brâncoveanu. Şocul trădării lui Cantemir a determinat severa hotărâre de a fi impuse domniile fanariote: mai întâi în Moldova (1711) şi apoi în Țara Românească, în 1716, după trădările lui Brâncoveanu (1714) și cele ale lui Ștefan Cantacuzino (1716). În ambele principate, primul domn fanariot a fost NICOLAE MAVROCORDAT. **4**. Regimul fanariot în Principatele Române a fost impus de către otomani în 1711 (în Moldova) și 1716 în (Țara Românească). Domnii erau aleși din rândul unor familii ce locuiau în cartierul Fanar (cartier predominant ortodox) al orașului Constantinopol, capitala Imperiului Otoman, pentru că puteau fi supravegheați și șantajați cu siguranța afacerilor, proprietăților și chiar cu siguranța celorlalți membri ai familiilor.          Familii domnitoare:  Ghica (albaneză), Calimachi (grecizată, la origine moldovenească = Călmașu), Mavrocordat, Ipsilanti, Caragea, Mavrogheni, Moruzi, Conachi (grecești). **Trăsături ale perioadei fanariote**: \- Principatele române [pierd orice inițiativă în politica externă], fiind supuse total politicii externe otomane (**domnii fanarioți nu au dreptul să încheie tratate internaționale**); \- **[Desființarea armatelor proprii]**: Moldova și Valahia devin dependente total de protecția oferită de trupele otomane (în special din Raiale), ceea ce vulnerabilizează poziția domnilor cât și a țărilor, în general; \- [Creșterea Fiscalității] (se mențin obligațiile în produse și în bani dar apar și obligații noi, cum ar fi MUCARER-ul ANUAL, numit **"mucarer mic" (23 pungi cu Au)**, care până atunci se plătise doar la un interval de 3 ani. Cel plătit la 3 ani devine **"Mucarer Mare" (58 pungi cu Au)** și este, ca și celălalt, o [taxă de **recomfirmare a domniei**,] plătită pentru a evita ***MAZILIREA*** = destituirea din funcția de domn); \- **Cumpărarea domniei**, direct de la Constantinopol, se menține, [ca și în perioada vasalică], doar că domnii fanarioți, rămași **[fără armată]** și [fără dreptul de a încheia tratate internționale], devin practic total subordonați turcilor și dependenți de protecția pașalelor sau tătarilor, fiind considerați drept **SIMPLI FUNCȚIONARI ai imperiului, echivalenții unui pașă cu două [tuiuri]** (= elemente decorative ale unei sulițe, care indicau gradul demnității în Imperiul OTOMAN, și care arătau ca niște cozi de cal). \- Singurul aspect pozitiv al acestor domnii ține de faptul că începe PROCESUL DE MODERNIZARE A PRINCIPATELOR datorită ideilor iluministe ce pătrund în regiune, fenomen care a luat forma unor REFORME promovate de domnii fanarioți, cunoscute prin sintagma "REFORMISM FANARIOT". Scopul reformelor promovate de fanarioți nu era acela de a promova iluminismul ci de a obține mai mulți bani (reforme fiscale), pentru a avea sumele necesare plății MUCARER-ului sau cele pentru CREDITORII care le împrumutaseră banii necesari cumpărării tronului. **\*Efectele Chestiunii/Problemei Orientale asupra Principatelor române**: \~ transformarea teritoriului principatelor în spațiu sau "**teatru**" **de** **război** (ceea ce însemna ocupație, rechiziționări, suferințe pentru populație); \~ comandanții austrieci și ruși erau membri ai familiilor nobiliare (din acele state) cu studii în Occident și adepți ai ideilor iluministe moderne (ei aduc aceste idei în Principate și influențează clasa boierească de la noi ce începe să se comporte modern =\> își dă copiii la studii în Occident). \~ Ocupația trupelor străine și prezența unor OFIȚERI (membri ai unor familii nobiliare) RUȘI sau AUSTRIECI în PRINCIPATE, i-a făcut pe DOMNI, [influențați de vederile iluministe propagate de elitele militare străine], să introducă și alte tipuri de reforme (în afara celor fiscale, menite să le aducă bani mai mulți).          Mulți dintre domnii fanarioți, considerându-se adevărați "DESPOȚI LUMINAȚI" (după moda europeană a timpului), au făcut numeroase reforme în Principate, unele dintre ele fiind în afara scopului egoist de a strânge mai mulți bani...: - - - - - - **5**. **[A. CRIZELE CHESTIUNII ORIENTALE DIN secolul al XVIII -- lea (după instaurarea domniilor fanariote în Moldova -- 1711 și Valahia - 1716) \]** În acest interval (1716-1800) au avut loc PATRU RĂZBOAIE, două în prima jumătate, celelalte două în a doua jumătate: **I. Războiul ruso-austro-turc (1716-1718 - Pacea de la Passarowitz)** Austriecii anexau de la Imperiul Otoman mai multe regiuni, printre care și două teritorii locuite de români: Banatul și Oltenia... unde aplică REFORME **FISCALE** (= taxa unică anuală plătibilă în 4 tranşe) și **SOCIALE** (= desființează ȘERBIA = „legarea de glie") Rușii achiziționau teritorii în regiunea Caucazului; încă nu ajunseseră în vecinătatea Principatelor. **II. Războiul ruso-austro-turc (1736-1739 - Pacea de la Belgrad)** Imperiul Otoman recuperează Oltenia (de la Imperiul Habsburgic), care este reintegrată Țării Românești. Consecința esențială a revenirii Olteniei a fost aceea că, în urma reformelor austriece (impuse în cei 21 ani de stăpânire austriacă) nu se mai putea reveni la situația anterioară (din 1718) pentru că ar fi provocat RĂSCOALE ale țăranilor (care nu ar fi acceptat să redevină ȘERBI). Domnitorul de atunci al Țării Românești e nevoit să înceapă marele PROGRAM DE REFORME datorită acestei situații, pentru a UNIFORMIZA aspectele sociale, administrative și fiscale din Oltenia și Muntenia. Primele reforme fiscale au fost adoptate, în Țara Românească, prin HRISOVUL din februarie 1741, de către Constantin MAVROCORDAT (care a fost o REFORMĂ FISCALĂ ce introducea o taxă unică anuală, plătibilă în patru tranșe). Va relua tronul Țării Româneşti şi va face şi reforma socială (desființarea ŞERBIEI) în 1746 (doar în Muntenia). În Moldova, tot el (în calitate de domn) va face cele două reforme (fiscală şi socială) în 1749. **III. Războiul ruso-austro-turc (1768-1774 - Pacea Kuciuk Kainardji):** \* Rusia obligă Imperiul Otoman să-i recunoască statutul de PROTECTOR AL SLAVILOR și ORTODOCȘILOR din Imperiul Otoman, asta însemnând că AMBASADORUL RUSIEI LA CONSTANTINOPOL trebuia consulat de oficialitățile turcești atunci când se lua o decizie cu privire la populațiile balcanice, în general, dar și cu privire la valahi sau moldovenii din Principatele române (devenise deci PROTECTOR AL PRINCIPATELOR (1774) iar Imperiul Otoman rămânea PUTEREA SUZERANĂ). Se petrecea, astfel, o schimbare majoră în statutul politico-juridic al Rusiei în relația cu Principatele Române (dar și cu alte provincii ale Imperiului Otoman). Această schimbare îi permitea, practic, AMESTECUL ÎN AFACERILE interne TURCEȘTI, dar indica și faptul că [Rusia preluase inițiativa (în fața Austriei) în raporturile cu Imperiul Otoman]. Până la acest moment Austria avusese inițiativă. Debuta CONCURENȚA sau RIVALITATEA între Austria și Rusia pentru influența în Balcani. \* Pentru a nu rămâne mai prejos, în relația cu Imperiul Otoman, Austria FACE PRESIUNI asupra acestuia (amenință cu declanșarea unui război, negociază, folosește hărți false, mituiește demnitari otomani etc.) în scopul obținerii unei părți din TERITORIUL MOLDOVEI. Imperiul Otoman cedează până la urmă partea de Nord-Vest a Moldovei (numită Moldova de Nord), în 1775, în urma CONVENȚIEI DE LA CONSTANTINOPOL. Peste aproximativ un deceniu, austriecii îi vor schimba numele în „BUCOVINA" (în limba slavă „BUCOV" însemnând FAG), pentru a o diferenția de teritoriul mamă (Moldova). Domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica (albanez), se opune și va plăti cu viața! (Cenotaful din Iași, de pe strada Grigore Ghica Vodă) **IV. Războiul ruso-austro-turc (1787-1792: Pacea de la ȘIȘTOV cu Austria \ și IAȘI cu Rusia \)** \* Imperiul Otoman cedează rușilor teritoriul dintre Bug și Nistru -- RUSIA DEVENEA VECINA MOLDOVEI și urmărea SĂ ANEXEZE PRINCIPATELE ROMÂNE în urma unor viitoare războaie. **[B. CRIZELE CHESTIUNII ORIENTALE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI al XIX - lea:]** **I. Războiul ruso-turc (1806-1812 -- Pacea de la București)** Rusia anexează de la Imperiul Otoman, teritoriul Moldovei cuprins între Prut și Nistru (căruia, în mod impropriu, îi atribuise numele de „BASARABIA", deoarece acest nume îl purta doar Sudul Moldovei de la Est de Prut și provenea de la Basarab I Întemeietorul). **MIȘCAREA LUI TUDOR VLADIMIRESCU** (ianuarie - iunie 1821) şi [CEA DE **ELIBERARE A GRECIEI** (susținută de Rusia și condusă de ALEXANDRU IPSILANTI) de sub dominație otomană.] Lupta de eliberare a fost organizată de "ETERIA" (***Philiki Hetairia*** = Societatea Prietenilor) o organizație secretă înființată în 1814, la Odessa, în Imperiul Rusiei. Planul ei era să declanșeze concomitent o revoltă greacă în Pelopones (Sudul Greciei), dublată de un atac asupra Imperiului Otoman cu o armată greacă venită din Rusia, care urma să fie alimentată și cu greci din Principate, urmând apoi ca aceste trupe (sub conducerea lui Alexandru Ipsilanti, nepotul fostului domn fanariot cu același nume) să treacă Dunărea și să traverseze regiunea Bulgariei spre Grecia. Eteriștii aveau și acordul tacit (= secret) al Rusiei pentru acțiunile lor, dar acest sprijin nu trebuia divulgat deoarece, în calitate de membră a "Sfintei Alianțe", Rusia trebuia să blocheze orice fel de REVOLUȚIE de eliberare din Europa, mai ales că Imperiul Habsburgic era foarte atent (rivalitatea!!!) la orice mișcare ce i-ar fi putut aduce avantaje de orice fel Rusiei, în relația cu Imperiul Otoman. Deoarece REVOLUȚIA GREACĂ nu a putut izbucni în Pelopones, iar trupele pe care le-a strâns în Rusia și Principate s-au dovedit a fi insuficiente, ARMATA ETERISTĂ nu a mai îndrăznit să treacă Dunărea, în ciuda insistențelor lui Tudor. Blocate la Nord de Dunăre, trupele eteriste atrăgeau posibilitatea unui atac al turcilor, fapt ce l-a nemulțumit pe Tudor Vladimirescu, deoarece el urmărea ca, după plecarea eteriștilor, să preia controlul asupra întregii țări. Interesele lui Tudor nu coincideau cu cele ale eteriștilor până într-atât încât să îi considere și el pe turci ca principali adversari. Din contră, așa cum reiese din cele două PROGRAME ale revoluției sale (***"Proclamația de la Padeș/Tismana"*** și ***"Cererile Norodului Românesc"*** \) și care, în ciuda aprobării ei de către domnul Moldovei (Ioniță Sandu Sturdza), a rămas doar la stadiul de **proiect politic** din cauza opoziției Imperiului Otoman și Rusiei. **Conținea prevederi moderne precum: egalitatea în fața legii sau separarea puterilor în stat, Domnul și Adunarea dețineau puterea legislativă, promovarea în dregătorii doar pe merit etc..** Rusia e nemulțumită de faptul că nu a fost consultată în legătură cu numirea noilor domni pământeni, de către turci, în Principate (considerau că Imperiul Otoman a uitat de statutul de protector al Principatelor deținut de Imperiul Rus), fapt pentru care amenință cu declanșarea unui război dacă nu avea să se realizeze o înțelegere bilaterală (turco-rusă) cu privire la Principatele române. Înțelegerea ia forma **[CONVENȚIEI DE LA AKKERMAN (= Cetatea Albă) \]** prin care Rusia impunea Imperiului Otoman ca, pe viitor, DOMNII Principatelor să fie aleși de **boierii țărilor** pentru o perioadă de **7 ani**. Semnificația acestei convenții este că [PROTECTORATUL Rusiei asupra Principatelor se consolidează]. Imaginea Porții în ochii europenilor se șubrezise și mai mult, pe fondul desfășurării revoluției grecești în Sudul Peninsulei Balcanice, ceea ce făcea ca riscul implicării Rusiei să fie tot mai mare deoarece turcii făcuseră masacre înfiorătoare în Grecia. Deja Marea Britanie și Franța se manifestau în favoarea ajutorării grecilor și același lucru îl va face și Rusia, în 1828, când declară război Imperiului Otoman. **II. Războiul ruso-turc (1828-1829 - Pacea de la Adrianopol)** Rusia, în alianță cu Franța și Marea Britanie, atacă Imperiul Otoman pentru a susține Grecia - considerată leagănul culturii europene, conform preceptelor iluministe - în lupta sa pentru INDEPENDENȚĂ, pe care o va și obține cu această ocazie. **TRATATULUI DE PACE DE LA ADRIANOPOL - 1829** (astăzi, orașul EDIRNE, în apropiere de Istanbul), avea prevederi referitoare și la ,,*[Principatele dunărene]" [(PRINCIPATELE ROMÂNE)]* forțând Imperiul Otoman să mărească gradul de AUTONOMIE acordat Principatelor (în sensul revenirii la un [nivel al autonomiei] mult superior, cu obligații mai puține față e turci): \- DREPTUL Principatelor de a face COMERȚ INTERNAȚIONAL (chiar și naval, sub [pavilion]/steag propriu) \- DESFIINȚAREA RAIALELOR (teritorii românești deținute de turci, la Nord de Dunăre: Giurgiu, Turnu, Brăila) prin retrocedarea lor Țării Românești (raialele din Moldova fuseseră anexate de Rusia în 1812... deci, nu era nimic de desființat aici!) \- Deoarece turcii nu au avut posibilitatea să plătească imediat [despăgubirea de război impusă] de ruși, Rusia a ocupat Principatele între anii 1829 -- 1834; \- În această perioadă ruşii vor ACORDA (în urma discuțiilor cu delegații boierești autohtone) LEGI CU ROL DE CONSTITUȚII, intitulate ***[REGULAMENTE ORGANICE (inspirate din Constituția Cărvunară)]***, aplicate la 1 iulie 1831 în Țara Românească și la 1 ianuarie 1832 în Moldova. Regulamentele Organice introduceau [PRINCIPIUL SEPARĂRII PUTERILOR ÎN STAT] (Puterea legislativă reprezentată de ADUNAREA, alcătuită din boieri; Puterea executivă = deținută de Domn și Puterea judecătorească, formată din tribunale, instanțe și Înaltul Divan Domnesc); \- Era reînființată ARMATA \- Era reorganizată ADMINISTRAȚIA \- Era modernizat sistemului FISCAL -Era organizat ÎNVATAMĂNTUL ROMÂNESC (în limba română); [\* Rolul esențial în redactarea Regulamentelor Organice l-a avut contele **PAVEL KISELEFF** (Guvernatorul rus al Principatelor Române).] -