Suport de Curs - Asistența Socială în Școală PDF

Unitatea de învățare nr. 1 Conceptularizarea asistenței sociale în școală 1 Obiective:  Să se familiarizeze cu conceptul de asistență socială în școală.  Să analizeze principalele roluri ale unui asistent social în școală.  Să identifice membrii echipei interdisciplinare d...

Unitatea de învățare nr. 1 Conceptularizarea asistenței sociale în școală 1 Obiective:  Să se familiarizeze cu conceptul de asistență socială în școală.  Să analizeze principalele roluri ale unui asistent social în școală.  Să identifice membrii echipei interdisciplinare din care face parte asistentul social Termenul "asistență socială școlară" este un concept care s-a dezvoltat în timp, iar prima definiție a acestuia poate varia în funcție de sursă și de istoria asistenței sociale în școli. Cu toate acestea, unul dintre autorii influenți în dezvoltarea acestui domeniu este William Healy, un medic și psiholog american, care a contribuit semnificativ la începuturile asistenței sociale în școli. William Healy a scris despre importanța intervenției sociale în școli în lucrarea sa intitulată „The Individual Delinquent: A Text-Book of Diagnosis and Prognosis for All Concerned in Understanding Offenders", publicată în 1915. Acesta a fost unul dintre primii autori care a recunoscut rolul vital pe care asistența socială o poate juca în prevenirea și gestionarea problemelor comportamentale și sociale ale copiilor în mediul școlar. Healy a pus bazele unor abordări și practici care au condus la dezvoltarea ulterioară a asistenței sociale școlare ca domeniu distinct. ( Healy, 1915) Asistenții sociali specializați în domeniul școlar dețin un rol fundamental în contextul instituțiilor de învățământ și în medii educaționale. Aceștia au responsabilitatea de a furniza servicii destinate elevilor, cu scopul de a îmbunătăți starea lor emoțională și performanțele academice. Misiunea lor constă în asistarea elevilor, familiilor și cadrele didactice în soluționarea unei varietăți de probleme, cum ar fi absenteismul școlar, izolarea socială, comportamentul agresiv exagerat, manifestările de rebeliune și consecințele dificultăților fizice, emoționale sau economice. (Barker, 2003).  1 Florea, A. (2023). Asistența socială în școală. Suport de curs, nepublicat, disponibil pe platforma de e-learning 3  Asistenții sociali școlari au ca obiectiv fundamental sprijinirea succesului academic și social al elevilor într-un mediu școlar sigur și sănătos. Această disciplină este integrată într-o echipă interdisciplinară formată din asistenți sociali, profesori, administratori, consilieri, asistente medicale, psihologi, logopezi, kinetoterapeuți și specialiști în tranziție, toți lucrând împreună în beneficiul copiilor și adolescenților pentru a-și maximiza potențialul în procesul educațional. (Openshaw, 2008). Keller & Grumbach (2022) trece în revistă rolurile asistentului social școlar, subliniind diversitatea acestora și oferind exemple specifice de utilizare a acestora în cadrul instituțiilor de învățământ. Aceste roluri sunt: 1. Rolul de broker/conector: Acest rol implică facilitarea de conexiuni între clienți și resursele disponibile. În contextul școlar, acest rol poate implica asistarea părinților în accesarea resurselor pentru hrană, locuință și îngrijire a copiilor, precum și referiri adecvate la serviciile necesare. 2. Rolul de consilier/terapeut: Acest rol implică asistarea clienților în implementarea schimbării și se aplică în școală prin lucrul cu elevii în mod individual sau în grupuri mici pentru a atinge obiectivele, precum și prin furnizarea de cursuri de formare a abilităților sociale cu caracter educativ. 3. Rolul de avocat: În calitate de avocați ai clienților, asistenții sociali școlari vorbesc pentru sau în numele clienților și pot apăra drepturile eleviilor în fața profesorilor și a părinților, promovând autoreprezentarea și informând părinții și elevii cu privire la drepturi și proceduri. 4. Rolul de cercetător/evaluator: Acest rol implică colectarea de date pentru a îmbunătăți serviciile, inclusiv proiectarea și punerea în aplicare a evaluării programelor și evaluarea activității clienților individuali. 5. Rolul de organizator comunitar: Acest rol implică colaborarea cu comunitățile pentru a produce schimbări și se aplică în mediul școlar prin generarea de resurse școlare sau comunitare și facilitarea comunicării între furnizorii de servicii. 6. Rolul de manager de caz: Acest rol implică coordonarea serviciilor între diferiți furnizori de servicii, cu aplicații practice în gestionarea serviciilor școlare și de proximitate. 4  7. Rolul de coordonator școlar: În calitate de coordonatori de servicii școlare și sociale, aceștia pot convoca comitete și coordona planuri și echipe pentru a atinge obiective specifice, furnizarea de sprijin și servicii adecvate pentru elevii cu nevoi speciale, asigurându-se că aceștia au acces la educație și au oportunități egale de învățare. 8. Rolul de membru al echipei de criză/manager: Acest rol implică răspunsul rapid și eficient la situațiile de criză în mediile școlare, în beneficiul persoanelor, familiilor și comunităților pentru stabilizare. 9. Rolul de administrator: Acest rol implică supervizarea personalului și gestionarea programelor și agențiilor din cadrul instituțiilor de învățământ. 10. Rolul de inovator: În calitate de inovatori, asistenții sociali școlari dezvoltă soluții inovatoare la provocările din mediul școlar, fiind la curent cu tendințele și inventând noi soluții. Standardele de practică profesională ((NASW, 2002) reglementează etica, furnizarea de servicii și îndatoririle asistenților sociali școlari. Aceste standarde constituie fundamentul pentru asistenții sociali școlari și asigură calitatea serviciilor oferite copiilor și comunităților școlare. Ele prezintă standardele și idealurile pe care asistenții sociali școlari trebuie să le mențină în școli. Astfel, asistenții sociali școlari respectă liniile directoare etice pentru a oferi un mediu de învățare sigur și productiv pentru copii și familiile acestora. Standardul 1: Asistentul social școlar trebuie să demonstreze un angajament puternic față de valorile și etica asistenței sociale și să se orienteze după Codul de etică al NASW în luarea deciziilor etice. Standardul 2: Asistenții sociali școlari trebuie să-și gestioneze eficient timpul, eforturile și sarcinile de lucru pentru a-și îndeplini responsabilitățile, prioritizându-le corespunzător. Standardul 3: Asistenții sociali școlari trebuie să ofere consultanță și sprijin personalului din agenția locală de educație, membrilor consiliului școlar și reprezentanților comunității, facilitând înțelegerea și utilizarea eficientă a serviciilor de asistență socială școlară. Standardul 4: Asistenții sociali școlari trebuie să asigure că serviciile lor sunt furnizate cu considerarea diversității culturale, astfel încât elevii și familiile lor să primească sprijin adecvat în experiențele lor de învățare. 5 Standardul 5: Serviciile de asistență socială școlară ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea punctelor forte individuale ale elevilor și să îi încurajeze să participe activ la planificarea și gestionarea propriei lor experiențe de învățare. Standardul 6: Asistenții sociali școlari trebuie să contribuie la abilitarea elevilor și familiilor lor pentru a accesa și utiliza eficient resursele comunității, atât formale, cât și informale. Standardul 7: Asistenții sociali școlari trebuie să păstreze confidențialitatea și să protejeze informațiile cu privire la elevi și familiile lor în mod adecvat. Standardul 8: Asistenții sociali școlari trebuie să acționeze ca avocați pentru elevi și familiile lor în diferite situații. Standardul 9: Ca membri ai unor echipe interdisciplinare și coaliții, asistenții sociali școlari trebuie să colaboreze pentru a mobiliza resursele comunității și ale agenției de educație pentru a răspunde nevoilor elevilor și familiilor lor. Standardul 10: Asistenții sociali școlari trebuie să dezvolte și să ofere programe de formare și educație care să se alinieze cu obiectivele și misiunea instituției de învățământ. Standardul 11: Asistenții sociali școlari trebuie să colecteze date precise și relevante pentru planificarea, gestionarea și evaluarea serviciilor lor. Standardul 12: Asistenții sociali școlari trebuie să efectueze evaluări individualizate ale nevoilor elevilor și să furnizeze informații utile pentru dezvoltarea de intervenții care să abordeze comportamentele problematice. Standardul 13: Asistenții sociali școlari trebuie să integreze evaluările în elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de intervenție și evaluare pentru a îmbunătăți abilitățile elevilor în experiențele lor educaționale. Standardul 14: Ca agenți de schimbare a sistemului, asistenții sociali școlari trebuie să identifice domenii de nevoi nesatisfăcute în agenția locală de educație și comunitate și să lucreze pentru a dezvolta servicii care să răspundă acestor nevoi. 6 Standardul 15: Asistenții sociali școlari trebuie să fie calificață și să utilizeze tehnici de mediere și soluționare a conflictelor pentru a ajuta elevii să rezolve conflictele în mod constructiv, atât în școală, cât și în comunitate, și pentru a promova relații sănătoase. Rezumat 1. Termenul "asistență socială școlară" reprezintă un concept în dezvoltare, cu o definiție inițială variabilă în funcție de surse și istorie. William Healy, un medic și psiholog american, este un autor influent care a contribuit la dezvoltarea acestui domeniu încă din 1915, recunoscând importanța asistenței sociale în prevenirea și gestionarea problemelor comportamentale și sociale ale copiilor în școli. 2. Asistenții sociali specializați în domeniul școlar au o misiune crucială în sprijinirea succesului academic și social al elevilor, lucrand într-o echipă interdisciplinară cu profesori, administratori, consilieri, asistente medicale, psihologi, logopezi, kinetoterapeuți și specialiști în tranziție. 3. Autorii Keller & Grumbach (2022) evidențiază diversitatea rolurilor asistenților sociali școlari, oferind exemple specifice de aplicare în instituțiile de învățământ. Aceste roluri acoperă o gamă largă de responsabilități, de la facilitarea conexiunilor între clienți și resurse (rolul de broker/conector) până la gestionarea situațiilor de criză (rolul de membru al echipei de criză/manager) și dezvoltarea de soluții inovatoare pentru provocările din mediul școlar (rolul de inovator). 4. Standardele de practică profesională pentru asistenții sociali școlari, conforme cu NASW din 2002, stabilesc un cadrul esențial pentru ghidarea eticii, prestarea de servicii și îndeplinirea responsabilităților acestora în contextul școlar. Prin respectarea acestor standarde de practică profesională asistenții sociali școlari au un rol esențial în asigurarea unui mediu școlar sigur și productiv pentru elevi și familiile acestora. 5. Aceste standarde reprezintă pilonii principali ai activității asistenților sociali școlari, având ca scop asigurarea calității serviciilor oferite copiilor și comunităților școlare. Ele pun în evidență atât responsabilitățile asistenților sociali școlari, cât și așteptările etice la care aceștia trebuie să se conformeze în mediul școlar. 7  Unitatea de învățare nr. 2 Prevederi legislative privind statutul asistentului social în școală 2 Obiective:  Să fie familiarizați cu istoricul legislativ al asistenței sociale în școală.  Să examineze, în temeiul cadrului legislativ, statutul profesiei de asistent social în școală.  Să identifice legile specifice învățământului special. Profesioniștii din domeniul asistenței sociale școlare trebuie să dețină un set de cunoștințe și abilități complexe, cuprinzând atât aspecte teoretice, cât și practice, pentru a se descurca eficient în mediul școlar și pentru a oferi servicii de calitate elevilor care au nevoie de asistență în domeniul sănătății mintale. În acest sens, asistenții sociali școlari trebuie să aibă o înțelegere profundă a regulilor, regulamentelor și procedurilor instituționale specifice școlilor, astfel încât să poată opera în conformitate cu acestea. În plus, familiaritatea cu legislația relevantă pentru domeniul lor de activitate este crucială pentru a se asigura că toți elevii beneficiază de drepturile lor în ceea ce privește asistența socială și sprijinul necesar. Istoria asistenței sociale în școlile din România poate fi urmărită din anul 1864, când a fost promulgată Legea Instrucțiunii Publice. Această lege a marcat începutul profesiei de asistență socială în școlile din țară, prin instituirea învățământului gratuit de patru clase și a obligativității acestuia. Această măsură a fost motivată de necesitatea de a combate analfabetismul și de a acorda țăranilor posibilitatea de a lua decizii informate și de a-și apăra demnitatea umană prin cunoaștere. În perioada interbelică, asistența socială a fost asigurată în principal prin acte de filantropie sau de către cler. După cel de-al Doilea Război Mondial, în timpul foametei mari, doamna Elena și Regele Mihai au desfășurat acțiuni la nivel național pentru a ajuta copiii malnutriți din școli prin furnizarea de alimente sub stricta supraveghere a cadrelor didactice. În perioada comunistă, educatori, învățători, profesori și diriginți aveau obligația de a efectua vizite la domiciliul preșcolarilor și elevilor. Acest lucru a permis identificarea condițiilor în care elevii își desfășurau activitatea școlară și a contextului socio-cultural din care proveneau.  2 Florea, A. (2023). Asistența socială în școală. Suport de curs, nepublicat, disponibil pe platforma de e-learning 13  În anul 1989, Adunarea Generală a ONU a adoptat "Convenția privind drepturile copilului", recunoscând pentru prima dată că drepturile copiilor trebuie respectate cu aceeași seriozitate ca și cele ale adulților. Acest document a statuat patru principii fundamentale: interesul superior al copilului, nediscriminarea, participarea copiilor în deciziile care îi privesc și asigurarea supraviețuirii și dezvoltării acestora.Aplicarea acestor principii în sistemul de învățământ a dus la dezvoltarea educației integrate și la elaborarea Cartei Drepturilor Elevilor, care a avut un impact semnificativ asupra activităților de asistență socială în școli. Legea Educației Naționale nr. 1 din 2011 a inclus integrarea experților în asistență socială în școli ca personal auxiliar, ca o consecință a prevederilor legale menționate anterior, care au avut ca scop oferirea șanselor egale tuturor copiilor, indiferent de statutul lor bio-psiho-social. Atunci când discutăm despre asistența socială în școli, nu putem ignora învățământul special. De la mijlocul anilor 1990, guvernul român a adoptat numeroase documente legislative privind educația specială, în conformitate cu convențiile internaționale și constituția țării. Aceste măsuri au garantat dreptul tuturor românilor la educație, indiferent de caracteristicile lor personale, precum sex, etnie, naționalitate, religie, sau statut social și economic. Legea învățământului 84/1995 garantează acest drept. Învățământul gratuit este garantat de stat în beneficiul individului și al societății. România ia în considerare legile organizațiilor internaționale privind educația pentru copiii cu nevoi speciale, la care a aderat. Printre acestea se numără:  Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;  Declarația de la Salamanca;  Regulile standard privind educația specială;  Declarația Mondială asupra educației pentru toți.  Constituția României (articolul 46) prevede că persoanele cu handicap sunt protejate. Statul trebuie să întreprindă un program național de prevenire, tratament și reabilitare, educație, formare și integrare a persoanelor cu handicap, cu respectarea drepturilor și responsabilităților părintești. (Runcan & Florea, 2023; Oecd, 2007). Integrarea asistenților sociali în sistemul educațional românesc a fost un pas semnificativ pentru îmbunătățirea sprijinului acordat copiilor cu nevoi speciale în școli. Hotărârea nr. 1251/2005 și Ordinul MECTS nr. 5573/07.11.2011 au jucat un rol important în această privință. Hotărârea nr. 1251/2005 a adus cu sine o serie de măsuri esențiale pentru îmbunătățirea 14 procesului de învățare, formare, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor, elevilor și tinerilor cu nevoi speciale. Aceste măsuri au creat cadrul legal necesar pentru a asigura că toți copiii, indiferent de dificultățile sau nevoile lor speciale, au acces la educație și sprijin corespunzător în școli. Hotărârea a reprezentat un angajament semnificativ al statului român pentru a promova educația incluzivă și egalitatea de șanse în învățământ. De asemenea, Ordinul MECTS nr. 5573/07.11.2011 a avut un impact semnificativ prin reglementarea activității asistenților sociali în învățământul special. Mai precis, articolul 32, subsecțiunea g, s-a concentrat pe organizarea și funcționarea învățământului special și special integrat. Această dispoziție a fost crucială în definirea rolului și responsabilităților asistenților sociali în contextul educației speciale. Ca urmare a acestor reglementări, asistenții sociali au fost încadrați în centrele incluzive din România. Acești profesioniști joacă un rol esențial în oferirea de îngrijire și asistență cuprinzătoare copiilor cu diverse nevoi speciale. Ei lucrează în strânsă colaborare cu cadrele didactice și părinții pentru a dezvolta planuri individualizate pentru elevi și pentru a se asigura că aceștia primesc sprijinul necesar pentru a atinge potențialul lor maxim de învățare. Prin abordarea integrată, asistenții sociali contribuie la promovarea incluziunii și la crearea unui mediu școlar care să fie receptiv la diversitatea nevoilor elevilor. Reglementările menționate anterior au avut un impact semnificativ în promovarea educației incluzive în România și în asigurarea unui sprijin adecvat pentru copiii cu nevoi speciale primesc sprijinul adecvat pentru a se dezvolta și a reuși în cadrul sistemului educațional. Această integrare a asistenților sociali în școlile din România reprezintă un pas semnificativ către asigurarea unei educații echitabile și de calitate pentru toți elevii, indiferent de nevoile lor speciale. În concluzie, asistența socială în școli evoluează în concordanță cu cerințele legale și cu evoluția societății. Ea acoperă o gamă largă de nevoi, de la sprijinirea elevilor cu dizabilități la promovarea drepturilor și bunăstării tuturor copiilor în sistemul de învățământ. Acest domeniu de activitate este în continuă dezvoltare, reflectând angajamentul societății de a oferi o educație de calitate și egală tuturor copiilor. Legislația privind învățământul preuniversitar în România, sub Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023, conține prevederi referitoare la serviciile de asistență socială în școli. Acest cadru legal definește modul în care se furnizează asistență socială în școlile din țară, cu accent pe îngrijirea și sprijinul copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES). În contextul învățământului special, asistentul școlar joacă un rol important ca membru al echipei multidisciplinare. Legislația menționată reglementează modul în care educația specială este 15 oferită în școli pentru copiii cu CES, inclusiv învățământul special integrat în cadrul învățământului de masă. De asemenea, se stabilește un sistem de sprijin pe patru niveluri (nivelul I - bazal, nivelul II - suplimentar, nivelul III - intensiv, nivelul IV - special) pentru preșcolari și elevi cu CES în învățământul preuniversitar obligatoriu. Acest sistem implică servicii și intervenții specializate de la profesioniști, inclusiv asistenți sociali, în funcție de nevoile specifice ale elevilor. Legea învățământului preuniversitar stabilește, de asemenea, că personalul de sprijin, inclusiv asistenții sociali, sunt încadrați în sistemul de învățământ preuniversitar cu statut de personal didactic auxiliar. În plus, textul face referire și la Legea învățământului superior nr. 199/2023, care include o prevedere similară pentru personalul de sprijin în învățământul superior, inclusiv asistenții sociali. Această legislație recentă acordă o atenție deosebită integrării copiilor cu nevoi speciale în sistemul de învățământ general și subliniază importanța serviciilor de asistență socială în instituțiile școlare pentru a asigura o educație inclusivă și accesibilă pentru toți elevii. Rezumat 1. Profesioniștii din domeniul asistenței sociale școlare trebuie să fie bine pregătiți și să dețină cunoștințe și abilități complexe, atât teoretice, cât și practice, pentru a furniza servicii de calitate în mediul școlar. 2. Istoria asistenței sociale în școli din România poate fi urmărită din anul 1864, când a fost promulgată Legea Instrucțiunii Publice, marcând începutul profesiei de asistență socială în școli. 3. Perioada comunistă a inclus vizite la domiciliul elevilor pentru a evalua contextul socio- cultural din care proveneau, subliniind importanța înțelegerii circumstanțelor elevilor. 4. Adoptarea "Convenției privind drepturile copilului" de către Adunarea Generală a ONU în 1989 a marcat recunoașterea drepturilor copiilor și a introdus principii precum interesul superior al copilului și nediscriminarea. 5. Legea Educației Naționale nr. 1 din 2011 a inclus asistenții sociali ca personal auxiliar în școli, subliniind angajamentul de a oferi șanse egale tuturor copiilor. 6. Învățământul special este reglementat în conformitate cu diverse convenții internaționale, garantând dreptul tuturor copiilor la educație, indiferent de caracteristicile lor personale. 16 7. Integrarea asistenților sociali în sistemul educațional românesc, în special în centrele incluzive, a reprezentat un pas semnificativ către asigurarea unei educații echitabile și de calitate pentru toți elevii, inclusiv cei cu nevoi speciale. 8. Dezvoltarea asistenței sociale în școlile din România a fost influențată de evoluția legislației naționale și internaționale, precum și de schimbările politice și sociale de-a lungul timpului. Astăzi, asistența socială în mediul școlar joacă un rol esențial în asigurarea faptului că toți elevii beneficiază de șanse egale în procesul de învățare și dezvoltare. Teme de dezbatere 1. Evoluția și impactul asistenței sociale în școli în România: Cum a evoluat și s-a dezvoltat domeniul asistenței sociale în mediul școlar din România de-a lungul istoriei? Care au fost momentele-cheie și factorii care au influențat dezvoltarea acestui domeniu? Cum au impactat schimbările legislative și politice asistența socială în școli și educația copiilor? 2. Educația incluzivă și asistența socială în mediul școlar: Cum contribuie asistenții sociali la promovarea și implementarea educației incluzive în școlile românești? Care sunt rolurile și responsabilitățile lor în sprijinirea elevilor cu nevoi speciale și în asigurarea șanselor egale pentru toți copiii? Cum se aliniază aceasta cu standardele internaționale privind drepturile copilului? 3. Profesionalizarea în asistența socială școlară: Ce pregătire și competențe sunt necesare pentru asistenții sociali din mediul școlar pentru a furniza servicii de calitate copiilor și familiilor lor? Cum pot universitățile și instituțiile de învățământ superior să contribuie la dezvoltarea acestor competențe? Cum ar trebui să evolueze formarea și pregătirea profesională a asistenților sociali școlari pentru a răspunde mai bine nevoilor copiilor și comunităților școlare din România? Test de autoevaluare 1. Cine trebuie să dețină un set complex de cunoștințe și abilități în domeniul asistenței sociale școlare? a) Doar profesorii b) Doar părinții c) Profesioniștii din domeniul asistenței sociale școlare d) Elevii 17 2. Care este unul dintre motivele pentru care asistenții sociali școlari trebuie să aibă o înțelegere profundă a regulilor și procedurilor școlare? a) Pentru a impune regulile elevilor b) Pentru a se asigura că elevii nu înțeleg regulile c) Pentru a opera în conformitate cu acestea și a oferi servicii de calitate d) Pentru a nu implica regulile în activitatea lor 3. Când a început profesia de asistență socială în școlile din România? a) În 1989 b) În anii 1990 c) În 1864 d) În perioada comunistă 4. Ce a marcat începutul profesiei de asistență socială în școlile din România în 1864? a) Promulgarea Legii Instrucțiunii Publice b) Abolirea învățământului gratuit c) Promovarea analfabetismului d) Restrângerea accesului la educație 5. Ce principiu al Convenției privind drepturile copilului a fost adoptat în 1989 de Adunarea Generală a ONU? a) Nediscriminarea b) Interesul superior al copilului c) Absența participării copiilor d) Supraviețuirea și dezvoltarea 6. Ce document a avut un impact semnificativ asupra activităților de asistență socială în școli în urma adoptării în 1989 a Convenției privind drepturile copilului? a) Cartea Drepturilor Elevilor b) Declarația de la Salamanca c) Regulile standard privind educația specială d) Declarația Mondială asupra educației pentru toți 7. Ce a inclus Legea Educației Naționale nr. 1 din 2011 în România? a) Integrarea experților în asistență socială ca personal auxiliar b) Eliminarea educației speciale 18  c) Anularea obligativității învățământului d) Reducerea drepturilor elevilor 8. Ce nevoi speciale sunt acoperite în mod specific în legislația română? a) Toate nevoile posibile b) Doar nevoile fizice c) Doar nevoile intelectuale d) Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) 9. Care este unul dintre principiile Convenției ONU cu privire la drepturile copilului? a) Profitul individual b) Interesul superior al copilului c) Excluderea participării copiilor d) Suprimarea drepturilor copiilor 10. Ce a adus Hotărârea nr. 1251/2005 în domeniul educației speciale? a) Limitarea accesului elevilor cu nevoi speciale la școli b) Măsuri esențiale pentru îmbunătățirea procesului de învățare c) Eliminarea educației speciale d) Abrogarea drepturilor elevilor cu nevoi speciale 11. Ce rol au asistenții sociali în centrele incluzive din România? a) Oferă doar consultanță părinților b) Dezvoltă planuri individualizate pentru elevi c) Se concentrează doar pe aspectele medicale ale elevilor d) Exclud elevii cu nevoi speciale 12. Cum se reglementează nivelurile de sprijin pentru preșcolari și elevi cu CES în învățământul preuniversitar obligatoriu? a) Prin Legea Instrucțiunii Publice b) Prin Decretul prezidențial c) Prin sistemul de sprijin pe patru niveluri d) Nu se reglementează 13. Ce statut au asistenții sociali în sistemul de învățământ preuniversitar din România? a) Personalul de conducere 19  b) Personalul didactic auxiliar c) Elevi d) Cadre didactice 14. Care din următoarele a fost un document important pentru promovarea educației incluzive în România? a) Constituția României b) Declarația de la Salamanca c) Cartea Drepturilor Elevilor d) Declarația Mondială asupra educației pentru toți 15. Care este scopul principal al asistenței sociale școlare în România? a) Limitarea accesului la educație b) Oferirea șanselor egale tuturor copiilor c) Izolarea copiilor cu nevoi speciale d) Promovarea analfabetismului 16. Ce legislație acordă o atenție deosebită integrării copiilor cu nevoi speciale în sistemul de învățământ general? a) Legea Educației Naționale nr. 1 din 2011 b) Legea Instrucțiunii Publice c) Constituția României d) Declarația Mondială asupra educației pentru toți 17. Care a fost motivul principal pentru instituirea învățământului gratuit de patru clase în 1864 în România? a) Combatarea analfabetismului și asigurarea posibilității de a lua decizii informate b) Restrângerea accesului la educație c) Reducerea bugetului educațional d) Eliminarea școlii 18. Ce dispoziție importantă a Ordinului MECTS nr. 5573/07.11.2011 se referă la asistenții sociali în învățământul special? a) Organizarea și funcționarea învățământului special și special integrat b) Eliminarea asistenților sociali din sistemul de învățământ c) Promovarea analfabetismului 20  d) Reducerea drepturilor elevilor cu nevoi speciale 19. Care este una dintre obligațiile statului român în ceea ce privește persoanele cu handicap, conform Constituției României? a) Restricționarea accesului la educație b) Asigurarea unui program național de prevenire, tratament și reabilitare c) Eliminarea drepturilor persoanelor cu handicap d) Reducerea accesului la serviciile medicale 20. Care este rolul asistenților sociali în sistemul de învățământ preuniversitar din România? a) Predarea cursurilor b) Dezvoltarea planurilor de învățare c) Sprijinirea elevilor cu diverse nevoi d) Administrarea școlilor Vă puteți verifica răspunsurile cu răspunsurile corecte de mai jos: 1. e) Profesioniștii din domeniul asistenței sociale școlare 2. c) Pentru a opera în conformitate cu acestea și a oferi servicii de calitate 3. c) În 1864 4. a) Promulgarea Legii Instrucțiunii Publice 5. b) Interesul superior al copilului 6. d) Declarația Mondială asupra educației pentru toți 7. a) Integrarea experților în asistență socială ca personal auxiliar 8. d) Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) 9. b) Interesul superior al copilului 10. b) Măsuri esențiale pentru îmbunătățirea procesului de învățare 11. b) Dezvoltă planuri individualizate pentru elevi 12. c) Prin sistemul de sprijin pe patru niveluri 13. b) Personalul didactic auxiliar 14. b) Declarația de la Salamanca 15. b) Oferirea șanselor egale tuturor copiilor 21  16. a) Legea Educației Naționale nr. 1 din 2011 17. a) Combatarea analfabetismului și asigurarea posibilității de a lua decizii informate 18. a) Organizarea și funcționarea învățământului special și special integrat 19. b) Asigurarea unui program național de prevenire, tratament și reabilitare 20. c) Sprijinirea elevilor cu diverse nevoi. Bibliografie 1. Conventia, O. N. U. (1993). cu privire la drepturile copilului*. Conventia cu privire la Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la, 20. 2. Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023. Monitorul Oficial, Partea I nr. 613 din 05 iulie 2023. 3. Legea învățământului superior nr. 199/2023. Monitorul Oficial, Partea I nr. 614 din 05 iulie 2023. 4. Legea Nr. 1/2011 din 5 ianuarie 2011 (Legea Educației naționale). Monitorul Oficial, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. 5. Legea Nr. 84 din 24 iulie 1995 (Legea învățământului). Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999. 6. Oecd. (2007). Politici în educaţie pentru elevii în situaţie de risc şi pentru cei cu dizabilităţi din europa de sud est – România. Disponibil la https://www.oecd.org/countries/romania/38614298.pdf. Accesat în data de 5.09.2023. 7. Ordin nr. 5.573 din 7 octombrie 2011. Monitorul Oficial nr. 787 din 7 noiembrie 2011. 8. Runcan, P. & Florea, A. (2023). Probleme actuale în asistenţa socială în școală. Revista de Asistenţă Socială, 117-129. 9. UNESCO. (1994). The Salamanca Statement and Framework for action on special needs education: Adopted by the World Conference on Special Needs Education. Access and Quality, Salamanca, Spain, 7-10 June 1994. 22  Unitatea de învățare nr. 3 Asistența socială în școală: un răspuns la nevoile sociale actuale în procesul de învățământ 3 Obiective:  Să identifice problemele actuale la care un asistent social intervine în procesul de asistență socială în școală.  Să identifice principalele intervenții ale unui asistent social în cadrul școlii. „Activitatea unui asistent social școlar poate fi văzută din două perspective: în primul rând, să îi ajute pe elevi să-și stabilească propriile standarde pentru ei înșiși și pentru sistemele cu care interacționează; în al doilea rând, să îi ajute pe copii să-și stabilească acele standarde pe care încă nu le dețin. În calitate de membru al personalului didactic auxiliar, asistentul social are sarcina de a dezvolta o relație de încredere cu elevii pe care îi deservește. Prevenirea abandonului școlar, educația parentală, educația sexuală, prevenirea abuzului de substanțe, hărțuirea, copiii cu dizabilități, social media și migrația sunt doar câteva dintre problemele sociale abordate, astăzi, de asistenții sociali școlari. a. Abandonul școlar Potrivit lui Georgescu (1998), educația este un act social care insuflă idealuri. Școala este instituția-cheie care realizează actul educațional, astfel că activitățile de acces și de menținere în școală sunt importante. În conformitate cu Legea educației naționale nr. 1/2011, toți cetățenii României, indiferent de vârstă, stare de sănătate, apartenență politică sau orientare religioasă au dreptul la educație. În consecință, se subliniază contribuția asistenților sociali școlari la satisfacerea nevoilor sociale imediate ale elevilor pe tot parcursul procesului de educație (Dumitrașcu, 2012). Asistenții sociali se află într-o poziție cu adevărat unică pentru a identifica și aborda multitudinea de factori care joacă un rol în a determina dacă un elev își va finaliza sau nu educația formală prin sprijinirea prezenței elevilor la școală pentru ca aceștia să poată frecventa cursurile, instituirea unor programe de sprijin intensiv pentru elevii considerați a fi în situație de risc și convingerea foștilor elevi care au abandonat școala să se înscrie din nou la un anumit program educațional. Asistența socială școlară joacă un rol crucial în gestionarea condițiilor care îi pun pe elevi în pericolul de a abandona școala. Identificarea nevoilor de sprijin  3 Florea, A. (2023). Asistența socială în școală. Suport de curs, nepublicat, disponibil pe platforma de e-learning 23 este o etapă dificilă, dar esențială în procesul de intervenție. Identificarea copiilor care nu frecventează școala, caracteristicile specifice care pot cauza această stare de lucruri, istoricul copilului, situația economică și socială a familiei de origine, colectarea și analiza acestor date și propunerea unor direcții de acțiune în funcție de nevoi sunt doar câteva etape ale intervenției și ale efortului depus de specialiștii din domeniu (Neamţu, 2003; Dumitrașcu, 2012; Webber, 2018). Tehnicile eficiente de abordare a problemelor legate de educație și de comportament adoptă o strategie holistică ce vizează mai mulți parteneri de intervenție (de exemplu, profesorul, părinții, colegii) și care intervine la mai multe niveluri, după cum arată marea majoritate a lucrărilor științifice realizate în mediul educațional (Kelly et al., 2010). Rolul asistenților sociali școlari în prevenirea abandonului școlar este esențial. Identificarea nevoilor de sprijin este o parte dificilă, dar necesară a procedurii de intervenție. Profesioniștii din domeniu identifică elevii care nu frecventează școala, caracteristicile specifice care pot cauza această situație, istoricul copilului, circumstanțele economice și sociale ale familiei de origine, colectează și analizează aceste date și dirijează intervenția în funcție de nevoile copilului. (Neamţu, 2003; Dumitrașcu, 2012; Comisia Europeană, 2017; Furdui, 2019) b. Educația parentală Interacțiunea dintre un părinte și un copil este o relație reciprocă ce modelează ambele părți. Studiile și contribuțiile în domeniul comportamentului uman au arătat, în mod repetat, că astfel de relații pot scăpa de sub control. Literatura de specialitate în domeniul parentalității ia în considerare și faptul că interacțiunile copiilor cu părinții, colegii și adulții sunt modelate de experiențele și reprezentările interne ale copiilor cu privire la legăturile lor cu figurile de atașament (Woodcock, 2003). „Educația parentală ca parte din educația de zi cu zi joacă un rol esențial în educarea generației tinere împreună cu educația formală furnizată în instituții de învățământ și cu educația informală, furnizată de instituții și organizații dedicate nevoilor adiționale, complementare sau educația continuă” (Trancă & Runcan, 2013). Există studii care demonstrează că programele de educație parentală pot îmbunătăți bunăstarea psihologică a părinților, precum și sănătatea lor mintală și capacitatea de a fi părinți în mod eficient; participarea la un program de educație parentală aduce beneficii ca diminuarea cazurilor de comportament parental sever alcopiilor și problemele de comportament ale copiilor, îmbunătățind calitatea legăturii dintre părinți și copii și, prin extensie, bunăstarea psihologică pe termen lung a copilului (Vseteckova, Boyle & Higgins, 2022). Asistentul social are în vedere punctele forte ale copilului și de mediu sociocultural al familiei construind, astfel, pe aceste 24 resurse, progresul academic, comportamental și social al unui elev în școală (Mc Carthy & Watson, 2018). Rolul asistentului social este de a preveni abuzurile asupra copilului prin intermediul programelor de educație parentală; în momentul în care identifică părinți care necesită consiliere, derulează intervenția cu scopul de a-i ajuta să dobândească abilități parentale pozitive, abandonând tiparele parentale care le-au fost transmise în contextul socio-cultural în care trăiesc. c. Educația sexuală Educația sexuală în România este un subiect foarte sensibil. Pe de-o parte, Constituția și Legea Nr. 272 din 21 iunie 2004 asigură dreptul familiei de a-și educa copiii; pe de altă parte, educația sexuală este un drept al copiilor stipulat în Convenția cu privire la drepturile copilului (1989). În acest context, se naște o divergență cu privire la împotrivirea familiilor care au valori moral-creștine. Majoritatea părinților nu sunt de acord cu o educație sexuală holistică a propriilor copii deoarece „în cazul educației sexuale holistice accentul principal este altul: sexualitatea este un element pozitiv (nu neapărat periculos) al potențialului uman și o sursă de satisfacție și împlinire a relațiilor intime.” (WHO, 2010, 10) În schimb, ar fi de acord cu o educație sexuală ca parte a educației pentru sănătate, al cărei obiectiv principal să fie prevenirea bolilor cu transmitere sexuală și promovarea unor relații sănătoase. Cu toate acestea, când vine vorba de educația sexuală a adolescenților, se întâmplă foarte rar în România ca părinții să discute cu copiii lor despre sexualitate. Prin urmare, adolescenții primesc frecvent informații inexacte de la colegii lor sau din mass-media în loc să le primească de la părinți. Absența educației sexuale în școli are implicații în lumea reală, după cum arată o examinare critică a legăturilor dintre sexul premarital și avort. Potrivit unui raport realizat de UNICEF și Asociația SAMAS din România, țara noastră are a doua cea mai mare rată a natalității în rândul adolescentelor din UE, cu efecte sociale și economice semnificative asupra viitoarelor mame. Și, conform autorilor, problema este ciclică, repetându-se în aceleași familii cu probleme economice, sociale și de sănătate. În 2019, au fost înregistrate 16.639 de sarcini și 4.290 de întreruperi de sarcină la adolescente. Aproximativ 70% dintre primii parteneri sexuali sunt adolescenți. În ceea ce privește nivelul de educație al adolescentelor care au recurs la un avort, este de trei ori mai mare și sub nivelul mediu în raport cu cele care au absolvit o formă de învățământ, gimnazial, profesional sau liceal. (UNICEF, 2021) Adoptarea consilierii școlare privind educația sexuală este o necesitate de o importanță vitală. Acest lucru le-ar oferi suport adolescenților cu toate informațiile necesare și posibilitatea de a comunica sincer despre ceea ce 25 îi deranjează. Mai mult, această abordare ar conduce la cunoașterea de către tineri a bolilor cu transmitere sexuală și ar preveni sarcinile neplanificate. Este cât se poate de evident rolul consilierii școlare privind educația sexuală care contribuie la îmbunătățirea viitorului social și a adaptării familiale a adolescenților, ceea ce, în timp, duce la scăderea frecvenței avorturilor și a divorțurilor (Breaz & Tomiță, 2018) d. Prevenirea abuzului de substanțe Drogurile pot fi abordate în funcție de trei criterii – medical, social și juridic: Revista de Asistenţă Socială, 1/2023 7 www.swreview.ro - Din punct de vedere medical, drogurile sunt substanțe chimice care, in cauza compoziției lor chimic, stimulează, euforizează, halucinează și sedează sistemul nervos central, de unde și utilizarea lor nemedicală. - Din punct de vedere social, accesul pe scară largă la drogurile ilegale au efecte dăunătoare și de anvergură la toate nivelurile societății (familie, colectiv de muncă, comunitate, țară). - Din punct de vedere juridic, pe baza celor două abordări de mai sus, legiuitorul recunoaște o serie de droguri psihoactive ca fiind ilegale, interzise pentru consumul, utilizarea, fabricarea și distribuirea în societate în scopuri nonmedicale, iar acestea sunt enumerate în lista produselor stupefiante, a substanțelor cu efecte psihotrope, a analogilor și precursorilor acestora, care se supun unei reglementări cu caracter special (Serdyuk & Belousov, 2006). În ceea ce privește prevenirea consumului de substanțe, asistența socială sensibilizează comunitatea cu privire la efectele negative generate de consumul excesiv de alcool; una dintre cele mai importante activități de prevenție este cea educativă care înseamnă conștientizarea adolescenților, și nu numai, în legătură cu efectele negative ale consumului de substanțe asupra sănătății, comportamentului social, implicațiilor demografice și economice (Galvani, 2015). Bărbat (2010) propune măsuri de prevenție propriu-zisă în mediul școlar „educație generală pentru sănătate, educație privind consecințele consumului de alcool, tutun și droguri, suport pentru situații de tranziție, managementul conflictului, cointeresarea părinților în activitățile preventiv-educativ.” (Ibidem, 251) e. Bullying-ul și cyberbullying-ul Olweus (1994) definește bullying-ul ca „acțiuni intenționale și repetate cu forme fizice, verbale sau relaționale în situații în care o diferență de putere este prezentă.” O victimă a bullying-ului are mai multe șanse de a avea o stimă de sine scăzută și de a se izola, performanțe școlare slabe, puțini prieteni la școală, o perspectivă negativă asupra școlii, simptome psihosomatice (dureri de cap, dureri de stomac sau dificultăți de somn) și probleme de 26 sănătate mintală (depresie, gânduri sinucigașe și anxietate) decât o nonvictimă. (Gladden et al., 2014). Bullying-ul este un fenomen întâlnit începând de la grădiniță. Conform unui studiu din 2016 realizat de Salvați Copiii, în România, 3 din 10 elevi sunt intimidați cu bătaia (Grădinaru, Stănculescu & Manole, 2016). Al-Ali & Shattnawi (2018) concluzionează, în urma unei cercetări, că elevii care sunt constant victime ale violențelor din partea colegilor au o funcționare psihosocială afectată și o scădere semnificativă a performanței școlare. Bărbat et al. (2010) sugerează pentru procesul asistențial școlar „focusarea pe reducerea comportamentului negativ, dar și promovarea unui comportament pozitiv în școală.” Privitor la reducerea violenței în școli, Al-Ali & Shattnawi (2018) sugerează „strategii practice pentru reducerea și prevenirea violenței în școală: un program educațional care să-i ajute pe elevi să-și dezvolte competențe în rezolvarea, ascultarea, negocierea, comunicarea și luarea deciziilor pentru ași dezvolta capacitatea de a comunica în mod corespunzător unii cu ceilalți.” Când vorbim despre cyberbullying, ne referim la întregul câmp lexical: hărțuire, jignire, umilire, excludere, izolare, amenințare, discriminare, presiune, intimidare, agresiune în mediul cibernetic. Fenomenul de cyberbullying este cunoscut sub mai multe denumiri, ceea ce indică faptul că cercetătorii nu au ajuns, încă, la un acord cu privire la termenul ideal pentru a descrie această problemă (Runcan R., 2020). Următoarele lucrări detaliază impactul acestui flagel: comportamente agresiv verbale derivate din comportamente de cyberbullying (Doğar, 2019). Victimizarea duce la depresie, anxietate, lipsă de înțelegere emoțională și dereglare emoțională (Mc Laughlin et al., 2009; Kowalski et al., 2012); conform altor cercetări (Campfield, 2008), „victimele au probleme sociale, probleme de comportament, stimă de sine scăzută, semne de stres și percepția unei evaluări negative din partea colegilor”; în plus, victimele se află într-o poziție inferioară față de agresor, ceea ce duce la emoții negative care afectează comportamentul victimelor în mediul școlar (Šléglová & Cerna, 2011). Ceea ce Willard (apud Grigore, 2016) numea „hărțuire cibernetică” are o gamă largă de implicații negative, ceea ce necesită o colaborare între familii, școli și societate în ansamblul ei pentru a dezvolta soluții de soluționare a litigiilor. Willard (Idem) identifică următoarele forme ale cyberbullying-ului: flaming, actul de a face remarci denigratoare despre o altă persoană în scris; hărțuire online, trimiterea de mesaje abuzive prin e- mail către aceeași persoană, la nesfârșit; defăimare, diseminarea de afirmații false, denigratoare prin e-mail sau prin intermediul rețelelor de socializare; calomnie, comunicarea trimisă sub un nume fictiv cu intenția de a afecta reputația cuiva; outing, „dezvăluirea de informații personale 27 de către o persoană către o altă persoană sau alte persoane”; excludere, „blocarea cuiva dintr-un grup de pe o rețea de socializare”. Asistenții sociali școlari au capacitatea de a ajuta la prevenirea bullying-ului în școli apelând la resursele lor de competență – educație, experiență – pentru a ajuta școala în procedurile de prevenire și intervenție. Asistenții sociali evaluează factorii cu risc potențial din rândul elevilor colaborând atât cu părinții victimelor, cât și cu părinții elevilor abuzatori oferind servicii de educare, și asistă la implementarea programelor anti-bullying, asistând victimele și persoanele implicate într-un incident de intimidare; oferind servicii de consiliere, ei îi învață pe elevi strategii de coping în vederea asimilării de abilități legate de contextele lor sociale (Staples, 2016). Intervenția asistenților sociali ar trebui să se bazeze pe o abordare holistică în care să fie incluse sistemele cu care elevul interacționează – familia, școală, comunitatea (Epstein & Kazmierczak, 2006). Asistenții sociali școlari, în colaborare cu profesorii și consilierul școlar, au obligația de a menține în școală un climat educogen favorabil învățării, dar și un climat sigur în ceea ce privește siguranța fizică și psihică a elevilor; cu toate acestea, „în școală, asistenții sociali sunt lăsați să ia decizii cu privire la intimidarea cibernetică pe baza unor politici inexistente, neclare sau nespecifice” (Slovak & Singer, 2011, 7). Într-un studiu în care participanți la cercetare au fost aproximativ 400 de asistenți sociali, majoritatea au fost de părere că hărțuirea cibernetică poate provoca vătămări psihologice, inclusiv suicid, iar 45% dintre ei s-au declarat nepregătiți în ceea ce privește intervenția în hărțuirea cibernetică (Idem). Runcan R. (2020) apud Furdui (2020) este de părere că repercusiunile hărțuirii cibernetice sunt de o amploare îngrijorătoare subliniind nevoia de a găsi modalități pașnice de rezolvare a disputelor între indivizi, familii, școli și societate în ansamblu. f. Copiii cu dizabilități Prezența sau absența educației exercită un impact direct asupra societății, prima având potențialul de a o ridica pe cea din urmă, iar cea din urmă având potențialul de a o diminua pe cea dintâi. Conform Declarației de la Salamanca, accesul la o educație de calitate pentru toți copiii este un drept fundamental indiferent de starea de sănătate, intelectuală, emoțională, lingvistica ori de altă natură (Jinga, 1981; UNESCO, 1994). Având în vedere că asistența socială este centrată pe îmbunătățirea vieții indivizilor prin extinderea și dezvoltarea potențialului acestora, este evident că aceasta merge mână în mână cu educația incluzivă pentru copiii cu dizabilități. Învățământul incluziv pentru copiii cu dizabilități pune accent pe dreptul copiilor de a primi o educație bine definită, de înaltă calitate și adecvată în școlile de masă (Balli, 2016). În acest sens, se poate afirma că unul dintre rolurile principale ale unui asistent social școlar este 28 acela de a acționa ca avocat pentru elevii cu nevoi speciale, care au nevoie de asistență pentru a accesa resursele care li se cuvin, de consilierea părinților cu privire la drepturile și responsabilitățile lor în ceea ce privește educația specială și asistarea acestora în înțelegerea nevoilor propriilor copii. g. Comunicarea pe rețelele sociale Dezvoltarea psihologică și socială a adolescenților este profund influențată de creșterea și evoluția constantă a social media ca mijloc de comunicare. S-a demonstrat că utilizarea de către adolescenți a mijloacelor de comunicare socială are efecte negative asupra stimei de sine, favorizează hărțuirea și manipularea și amplifică semnele de depresie. În plus, adolescenții spun că apelează la comunitățile online pentru ajutor în probleme ca autovătămarea și tulburările alimentare, unde pot găsi înțelegere și orientare din partea altora cu care împărtășesc aceleași experiențe (Fagan, Grenen & McGlynn, 2018). În ceea ce privește protejarea copiilor în timp ce utilizează rețelele de socializare, Runcan R. (2016) sugerează următoarele măsuri preventive: limitarea timpului petrecut online; creșterea timpului petrecut cu familia; manifestarea precauției atunci când copiii acceptă prieteni virtuali; monitorizarea contului unui minor de către un membru adult al familiei. Prin integrarea abordărilor primare și secundare de asistență socială în tot spectrul de prevenire, intervenție, tratament și monitorizare, asistenții sociali școlari se asigură că beneficiile procesului de intervenție pot fi durabile. Astfel, în acest context, asistenții sociali școlari susțin campanii de conștientizare, programe de educare a comunității, elaborarea de politici, consiliere individuală, grupuri terapeutice și programe de asistență socială de tip post-tratament (Geyer, Le Roux & Hall 2018). h. Migrația îi afectează pe copii în mod indirect provocând destrămarea familiilor. Școala oferă asistență socială copiilor ai căror părinți (unul sau ambii) se află temporar în străinătate. Lipsa de atașament parental și de supraveghere a copilului cauzată de relocarea părinților apare atunci când părinții pleacă pentru perioade îndelungate de timp și copiii rămân în grija unor persoane care nu le pot oferi sprijin emoțional și o bună educație, ceea ce poate avea un impact semnificativ asupra sănătății, dezvoltării psihologice, rezultatelor școlare și chiar asupra exploatării sau abuzurilor de multe tipuri (Tudor & Safta, 2017). Copiii dezvoltă comportamente psiho-comportamentale ca tristețe, sentiment de abandon, stări depresive provocate de dorul părinților, stimă de sine scăzută, anxietate, comportament agresiv, lipsă de motivație, absenteism școlar, comportament suicidar. Școala are rolul de a oferi suport acestor copii; din păcate lipsesc 29 consilierii școlari și colaborarea cu asistența socială: astfel, eficacitatea cadrelor didactice este îngreunată atât în procesul de învățământ, cât și în dezvoltarea psiho-socio-emoțională a copiilor ai căror părinți sunt plecați, temporar, la muncă în străinătate (Toth et al., 2007; Dumitrașcu, 2012). Rolul asistentului social în lucrul cu acești copii este identificarea tuturor elevilor din această categorie de beneficiari. Asistentul social va analiza factorii de risc și va determina dacă minorul este sau nu în siguranță din punct de vedere emoțional, fizic, social și relațional atât cu părintele absent, cât și cu părintele-tutore care are grijă de copil. Ca urmare a acestei evaluări, asistenții sociali sunt în măsură să construiască un plan de intervenție în care să fie incluse activități de consiliere pentru a consolida legătura copilului cu ambii părinți și tehnici de gestionare a stresului și de rezolvare a conflictelor. Pe durata acestei perioade, asistenții sociali îi supraveghează pe acești tineri pentru a preveni potențiale probleme precum: abandonul școlar, abuzul asupra copilului și chiar sinuciderea.” (Runcan & Florea, pp.120-125) Rezumat 1. Asistența socială în școală joacă un rol esențial în abordarea problemelor sociale contemporane cu care se confruntă elevii. Aceasta se concentrează pe două aspecte importante: ajutarea elevilor să-și dezvolte propriile standarde și abilități, precum și să-i ajute pe cei care încă nu le dețin. 2. Prevenirea abandonului școlar este unul dintre obiectivele majore ale asistenței sociale în școală. Asistenții sociali identifică factorii care contribuie la abandonul școlar, oferind sprijin pentru prezența regulată a elevilor la școală și dezvoltând programe de sprijin pentru cei considerați în situație de risc. 3. Educația parentală este un alt domeniu important de intervenție pentru asistența socială în școală. Aceasta implică consilierea părinților în legătură cu drepturile și responsabilitățile lor în educația copiilor, promovând abilitățile parentale pozitive și contribuind la îmbunătățirea relației părinți-copii. 4. Educația sexuală în școli este esențială pentru informarea corectă a adolescenților despre aspectele legate de sexualitate, prevenirea bolilor cu transmitere sexuală și sarcini neplanificate. Asistenții sociali pot juca un rol important în implementarea acestor programe și în consilierea tinerilor în această privință. 30 5. Prevenirea abuzului de substanțe reprezintă o altă preocupare majoră pentru asistența socială în școală. Educația și consilierea sunt instrumente importante pentru sensibilizarea adolescenților cu privire la efectele negative ale consumului de substanțe. 6. Combaterea bullying-ului și a cyberbullying-ului este o prioritate în mediul școlar. Asistenții sociali pot contribui la dezvoltarea programelor anti-bullying și la consilierea victimelor și agresorilor pentru a preveni și gestiona acest comportament. 7. Educația incluzivă pentru copiii cu dizabilități este o componentă crucială a asistenței sociale în școlă. Asistenții sociali pot acționa ca avocați pentru acești copii și părinții lor, asigurându-se că primesc educația și sprijinul de care au nevoie. 8. În ceea ce privește comunicarea pe rețelele sociale și impactul lor asupra adolescenților, asistenții sociali pot juca un rol în educarea tinerilor despre utilizarea responsabilă a mediilor sociale și în identificarea potențialelor probleme legate de comportamentul online. 9. Migrația poate avea efecte negative asupra copiilor, mai ales în cazul separării de părinți. Asistenții sociali pot contribui la identificarea și gestionarea efectelor emoționale și sociale ale migrației asupra copiilor. 10. În concluzie, asistența socială în școală este esențială pentru abordarea problemelor sociale actuale cu care se confruntă elevii. Prin intermediul intervenției și consilierii lor, asistenții sociali pot contribui la îmbunătățirea bunăstării și succesului academic al elevilor și la crearea unui mediu școlar mai sigur și mai incluziv. Teme de dezbatere 1. Rolul asistenței sociale în prevenirea abandonului școlar: Cum pot asistenții sociali să identifice și să abordeze factorii care contribuie la abandonul școlar? Care sunt cele mai eficiente strategii și programe de sprijin pe care le pot dezvolta pentru elevii considerați în situație de risc? Cum poate asistența socială să contribuie la menținerea elevilor în sistemul de învățământ? 2. Educația parentală și implicarea părinților: Cum poate asistența socială să promoveze educația parentală și să consilieze părinții cu privire la rolul lor în educația copiilor? Care sunt abilitățile parentale pozitive și cum pot fi dezvoltate și promovate? Cum poate colaborarea eficientă dintre părinți și asistenții sociali să îmbunătățească relația părinți- copii și performanța școlară a elevilor? 31 3. Educația sexuală și prevenția abuzului de substanțe în școli: Cum pot asistenții sociali să contribuie la implementarea educației sexuale adecvate în școli și la prevenirea problemelor legate de sarcini neplanificate și bolile cu transmitere sexuală? Cum pot furniza informații corecte și sprijin adolescenților în luarea deciziilor responsabile privind sexualitatea lor? Cum pot contribui la prevenirea și gestionarea abuzului de substanțe prin educație și consiliere? 4. Care sunt cauzele și factorii subiacenți care contribuie la violența în școală, și cum pot asistenții sociali și comunitatea școlară să-i abordeze eficient? 5. Cum pot asistenții sociali să sprijine victimele violenței în școală și să lucreze cu agresorii pentru a preveni recidiva? 6. Cum pot asistenții sociali în școală să contribuie la prevenirea consumului de droguri printre elevi și la identificarea celor care sunt afectați? 7. Care sunt factorii socio-economici și culturali care pot contribui la problemele legate de droguri în mediul școlar, și cum pot asistenții sociali să abordeze acești factori? Test de auto evaluare 1. Care este una dintre perspectivele principale asupra activității unui asistent social școlar, așa cum este prezentată în text? a. Dezvoltarea încredere în sine a elevilor b. Abordarea problemelor sociale la nivel individual c. Prevenirea abandonului școlar d. Promovarea unui mediu de învățare eficient 2. Conform Legii educației naționale din România, cine are dreptul la educație? a) Toți cetățenii României, indiferent de circumstanțe b) Doar elevii cu rezultate academice bune c) Elevii cu dizabilități d) Doar cei care au resurse financiare pentru a plăti pentru educație 3. Care este unul dintre rolurile asistenților sociali școlari în prevenirea abandonului școlar? a) Elaborarea politicilor educaționale școlare b) Identificarea nevoilor de sprijin ale elevilor c) Frecventarea cursurilor în locul elevilor absenți 32 d) Excluderea elevilor care au abandonat școala 4. Ce obiectiv principal are educația parentală, așa cum este prezentată în text? a) Creșterea performanței școlare a copiilor b) Reducerea cazurilor de comportament parental sever c) Îmbunătățirea relației părinți-copii d) Promovarea unor relații sănătoase între adulți 5. De ce este educația sexuală un subiect sensibil în România? a) Pentru că este ilegală în țară b) Pentru că nu este susținută de organizațiile religioase c) Pentru că este un drept al copiilor conform Convenției cu privire la drepturile copilului d) Pentru că părinții nu sunt interesați de acest subiect 6. Conform textului, care este una dintre consecințele absenței educației sexuale în școli? a. Creșterea numărului de avorturi b. Creșterea nivelului de educație al adolescenților c. Reducerea ratei natalității în rândul adolescenților d. Scăderea nivelului de sănătate mintală a adolescenților 7. Cum poate ajuta asistentul social în prevenirea abuzului de substanțe? a. Prin furnizarea gratuită de droguri pentru elevi b. Prin dezvoltarea programelor de sprijin pentru elevii cu dependențe c. Prin promovarea consumului de alcool în școală d. Prin încurajarea consumului de droguri în rândul adolescenților 8. Cum este definit bullying-ul în text? a. O acțiune neintenționată care nu are consecințe grave b. Acțiuni intenționate și repetate cu forme fizice, verbale sau relaționale în situații cu diferență de putere c. O formă de glumă inofensivă între colegi d. O competiție sănătoasă între elevi 9. Care este una dintre consecințele victimizării prin bullying, conform textului? a. Stimă de sine crescută b. Performanțe școlare ridicate 33  c. Depresie și anxietate d. Mulți prieteni la școală 10. Ce formă poate lua cyberbullying-ul? a. Comunicare respectuoasă în mediul online b. Trimiterea de mesaje pozitive prin e-mail c. Hărțuire, jignire, umilire online d. Promovarea prieteniei online 11. Cum pot ajuta asistenții sociali școlari în prevenirea bullying-ului? a. Prin ridicarea intensității comportamentelor negative b. Prin focusarea exclusivă pe comportamentul negativ c. Prin promovarea unui comportament pozitiv în școală d. Prin izolarea victimelor 12. Conform textului, de ce este important să se promoveze toleranța și diversitatea în școli? a. Pentru a crește nivelul de competiție între elevi b. Pentru a reduce incidența bullying-ului și discriminării c. Pentru a crea un mediu școlar mai strict d. Pentru a promova o singură perspectivă culturală 13. Ce este abordarea bazată pe drepturile omului în educație, așa cum este prezentată în text? a. Promovarea unei discipline stricte în școli b. Abordarea educației din perspectiva respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului c. Promovarea discriminării în școli d. Ignorarea completă a drepturilor omului în educație 14. Cum poate contribui asistentul social școlar la dezvoltarea unui mediu școlar sigur? a. Prin promovarea comportamentului agresiv b. Prin ascunderea cazurilor de bullying și hărțuire c. Prin implementarea programelor de prevenire a bullying-ului d. Prin implicarea în bullying și hărțuire 34 15. Care este una dintre caracteristicile esențiale ale abordării centrate pe elev, conform textului? a. Concentrarea exclusivă pe notele școlare ale elevilor b. Implicarea minimă a elevilor în procesul de învățare c. Centrarea pe nevoile și interesele individuale ale elevilor d. Ignorarea nevoilor elevilor 16. Cum poate asistentul social școlar să sprijine elevii cu dizabilități, așa cum este prezentat în text? a. Prin excluderea acestor elevi din școală b. Prin promovarea discriminării lor c. Prin oferirea sprijinului necesar pentru accesarea educației inclusiv d. Prin minimalizarea importanței educației pentru acești elevi 17. De ce este importantă colaborarea dintre asistenții sociali școlari și părinți, conform textului? a. Pentru a crea un conflict între școală și familie b. Pentru a reduce implicarea părinților în educația copiilor c. Pentru a spori comunicarea și sprijinul pentru dezvoltarea copiilor d. Pentru a crea o separare completă între școală și familie 18. Care este una dintre competențele esențiale ale asistenților sociali școlari, așa cum este prezentată în text? a. Promovarea discriminării în școli b. Focalizarea exclusivă pe problemele academice ale elevilor c. Dezvoltarea abilităților de comunicare și ascultare d. Ignorarea nevoilor individuale ale elevilor 19. Cum poate asistentul social școlar să susțină dezvoltarea socială și emoțională a elevilor? a. Prin ignorarea nevoilor lor emoționale b. Prin oferirea unor activități didactice rigide c. Prin furnizarea de resurse și sprijin pentru dezvoltarea abilităților sociale și emoționale d. Prin separarea completă a dezvoltării sociale de cea emoțională 35  20. Care este una dintre provocările majore cu care se confruntă asistenții sociali școlari, conform textului? a. Lipsa elevilor cu nevoi speciale în școli b. Lipsa resurselor și sprijinului necesar pentru elevi c. Lipsa așteptărilor ridicate față de elevi d. Lipsa implicării părinților în educația copiilor Vă puteți verifica răspunsurile cu răspunsurile corecte de mai jos: 1. a) 2. a) 3. b) 4. c) 5. c) 6. a) 7. b) 8. b) 9. c) 10. c) 11. c) 12. b) 13. b) 14. c) 15. c) 16. c) 17. c) 18. c) 19. c) 20. b) Bibliografie Extras din: Runcan, P. & Florea, A. (2023). Probleme actuale în asistenţa socială în școală. Revista de Asistenţă Socială, 117-129. 36  Unitatea de învățare 4 Metode și Abordări în Asistența Socială: De la Evaluare la Intervenție 4 Obiective:  Să identifice diverse modele de intervenție și evaluare în practica asistenței sociale școlare.  Să identifice principalele instrumente esențiale în practica asistenței sociale. Asistenții sociali școlari adoptă diverse modele de intervenție și evaluare în practica lor, precum: modelul propus de Thompson, evaluarea ecosistemică, evaluarea tripartită, evaluarea pe punctele forte ale clientului. Intervenția asistenului social în școală se ghidează după modelul propus de Thompson în capitolul "Achieving good practice". Acest proces este sistematic și planificat, având ca obiectiv îmbunătățirea relațiilor și a rezultatelor pentru clienți. Este alcătuit din patru etape: Evaluarea: Această etapă implică înțelegerea nevoilor și situației individuale a clienților. Prin evaluare, asistenții sociali pot determina ce resurse și suport sunt necesare pentru a ajuta clienții să-și îmbunătățească calitatea vieții și să-și atingă obiectivele. Planificarea: Bazându-se pe rezultatele evaluării, asistenții sociali dezvoltă un plan individualizat pentru fiecare client, stabilind obiective specifice și pașii necesari pentru a le atinge. Acest proces este colaborativ, implicând participarea activă a clienților. Intervenția: În această etapă, asistenții sociali pun în aplicare planul dezvoltat anterior și lucrează împreună cu clienții pentru a furniza sprijin, orientare și resurse necesare pentru atingerea obiectivelor stabilite. Procedeul de încheiere/evaluare: Ultima etapă implică evaluarea eficacității intervenției și determinarea necesității de sprijin continuu sau încheierea cu succes a relației de asistență socială. Progresul clienților este monitorizat constant pe parcursul procesului. Gartshore & Maple, 2017).  4 Florea, A. (2023). Asistența socială în școală. Suport de curs, nepublicat, disponibil pe platforma de e-learning 37  Evaluarea ecosistemica în asistența socială școlară este o abordare comprehensivă care explorează și înțelege relațiile și influențele din mediul elevului pentru a dezvolta strategii eficiente de intervenție și sprijin. Această abordare promovează o înțelegere mai profundă a complexității vieții elevului și contribuie la creșterea șanselor de succes școlar și dezvoltare personală Evaluarea ecosistemică în asistența socială școlară se concentrează pe înțelegerea și evaluarea influențelor multiple și interconectate din mediul în care trăiește și învață elevul. Această abordare ia în considerare relațiile și interacțiunile dintre elev, familie, școală și comunitate, în contextul asistenței sociale. Iată câteva aspecte cheie ale evaluării ecosistemice în asistența socială școlară: Perspectiva sistemică: Evaluarea ecosistemică se bazează pe o perspectivă sistemică, în care toate componentele și relațiile din mediul unui elev sunt luate în considerare. Acest lucru include familia elevului, colegii de clasă, profesorii, resursele școlii, serviciile comunitare și orice alte influențe sociale, economice sau culturale care pot afecta dezvoltarea și bunăstarea acestuia. Identificarea resurselor și a vulnerabilităților: Prin evaluarea ecosistemică, asistentul social școlar identifică resursele disponibile în mediul elevului, precum și vulnerabilitățile sau obstacolele cu care se poate confrunta. Aceasta poate ajuta la dezvoltarea unui plan de intervenție care să capitalizeze asupra resurselor și să abordeze eficient problemele existente. Colaborarea între părți: Evaluarea ecosistemică implică colaborarea strânsă între diferitele părți interesate, cum ar fi familia, profesorii, consilierii școlari și alți profesioniști. Această colaborare este esențială pentru a asigura o înțelegere cuprinzătoare a nevoilor și a situației elevului și pentru a dezvolta strategii de intervenție eficiente. Focusul pe dezvoltare și bunăstare: Scopul evaluării ecosistemice nu se limitează doar la identificarea problemelor sau a nevoilor, ci vizează, de asemenea, promovarea dezvoltării și bunăstării elevului. Acesta poate implica dezvoltarea de resurse și abilități pentru a sprijini elevul în atingerea potențialului său maxim în cadrul școlii și în comunitate. Abordarea individualizată: Evaluarea ecosistemica este adaptată la fiecare elev în parte, deoarece fiecare copil are un context unic și influențe specifice din mediul său. Prin urmare, planurile de intervenție sunt personalizate pentru a se potrivi nevoilor și circumstanțelor individuale ale fiecărui elev. (Openshaw, L, 2008). 38  Evaluarea tripartită este utilă în identificarea interacțiunilor complexe dintre acești trei factori și în dezvoltarea unor planuri de intervenție personalizate care să țină cont de toate aceste aspecte. Această abordare permite asistenților sociali școlari să ofere sprijin eficient și să îmbunătățească experiența școlară a elevului, abordând nu doar problemele individuale, ci și influențele din mediul său și resursele disponibile pentru a îl ajuta să atingă potențialul său maxim în școală. Evaluarea tripartită reprezintă un instrument de evaluare complex și holistic, care analizează elevul în contextul a trei sfere interconectate: factorii individuali, factorii situaționali și factorii din sistemul de sprijin. Această metodă de evaluare se dovedește extrem de valoroasă în contextul mediului școlar, deoarece recunoaște complexitatea influențelor care pot afecta experiența unui elev și performanța școlară. Cele trei componente ale evaluării tripartite sunt: Factorii individuali: Această componentă se referă la caracteristicile și trăsăturile individuale ale elevului. Aici sunt incluse aspecte precum abilitățile, talentele, interesele, nevoile speciale, dezvoltarea fizică și emoțională a elevului. Evaluarea acestor factori ajută la înțelegerea unicității fiecărui elev și la identificarea modului în care caracteristicile individuale pot influența performanța școlară. Factorii situaționali: Această componentă analizează mediul în care elevul se află, inclusiv aspecte precum familia, vecinătatea, prietenii, evenimentele de viață și circumstanțele actuale. Este important să se înțeleagă cum acești factori situaționali pot influența comportamentul și reușita elevului în școală. De exemplu, evenimente stresante sau instabilitatea familială pot avea un impact semnificativ asupra performanței școlare a unui elev. Factorii din sistemul de sprijin: Această componentă se referă la resursele și serviciile disponibile în sistemul de sprijin al elevului. Aici sunt incluse aspecte precum consilierii școlari, asistenții sociali, terapeuții, serviciile de educație specială și alte resurse care pot oferi sprijin și îndrumare elevului. Evaluarea acestor factori poate ajuta la identificarea resurselor disponibile pentru a aborda nevoile și problemele elevului. (Openshaw, L, 2008) Evaluarea pe punctele forte ale clientului- Aceste sugestii pot ghida profesioniștii din domeniul asistenței sociale școlare în realizarea unei evaluări axate pe identificarea punctelor forte ale individului: Prioritizează înțelegerea perspectivei clientului asupra situației sale; Arătați încredere în ceea ce comunică clientul; Explorați dorințele și aspirațiile clientului; Concentrați 39 evaluarea asupra aspectelor pozitive ale persoanei și ale mediului în care aceasta se află; Efectuați o evaluare care să abordeze diferitele dimensiuni ale punctelor forte; Folosiți evaluarea pentru a evidenția ceea ce face ca fiecare persoană să fie unică; Comunicați folosind un limbaj accesibil și pe înțelesul clientului; Implicați clientul în procesul de evaluare, făcând din acesta o activitate de colaborare; Ajungeți la un acord reciproc cu privire la procesul de evaluare; Evitați să atribuiți vina sau să faceți acuzații în timpul evaluării.Concentrați-vă pe evaluarea persoanei, evitând să puneți diagnostice (Cowger, 1997, pp. 63-66). Rezumat 1. Metoda de asistență socială Thompson, constă în evaluare, planificare, intervenție și închiderea cazului, este esențială pentru o practică eficientă, punând accentul pe nevoile clienților și îmbunătățind relațiile și rezultatele. 2. Evaluarea ecosistemică în asistența socială școlară examinează influențele interconectate asupra elevilor, luând în considerare resursele și vulnerabilitățile, încurajând colaborarea și acordând prioritate dezvoltării elevilor. 3. Evaluarea tripartită evaluează elevii în context individual, situațional și al sistemului de sprijin, facilitând intervențiile personalizate. 4. Pentru a identifica punctele forte individuale, este esențial să înțelegeți perspectiva clientului, să aveți încredere în comunicarea cu acesta, să îi explorați nevoile, să rămâneți pozitivi, să folosiți un limbaj clar și să îl implicați activ în procesul de evaluare. Teme de dezbatere 1. Care este rolul central al Metodei de Asistență Socială Thompson în îmbunătățirea practicii de asistență socială? 2. Ce avantaje aduce evaluarea ecosistemică în asistența socială școlară și cum poate sprijini dezvoltarea elevilor? 3. Cum poate fi aplicată evaluarea tripartită în practica de asistență socială pentru a personaliza intervențiile în funcție de nevoile individuale ale clienților? Test de autoevaluare 1. Care este una dintre metodele de intervenție și evaluare menționate în text în practica asistenței sociale școlare? 40  a) Evaluarea tripartită b) Evaluarea ecosistemică c) Evaluarea triplă d) Evaluarea dublă 2. Care dintre următoarele nu face parte din etapele modelului propus de Thompson pentru intervenția asistenților sociali în școală? a) Evaluarea b) Diagnoza c) Planificarea d) Procedeul de încheiere/evaluare 3. Ce reprezintă perspectiva sistemică în evaluarea ecosistemică în asistența socială școlară? a) Accentul pe diagnoza individuală b) Luarea în considerare a tuturor componentelor și relațiilor din mediul elevului c) Examinarea doar a factorilor individuali d) Concentrarea doar pe factorii situaționali 4. Ce componentă a evaluării tripartite se concentrează pe resursele și serviciile disponibile în sistemul de sprijin al elevului? a) Factorii individuali b) Factorii situaționali c) Factorii din sistemul de sprijin d) Factorii de risc 5. Care dintre următoarele nu este un principiu al evaluării pe punctele forte ale clientului? a) Prioritizarea perspectivelor clientului b) Concentrarea pe aspectele pozitive c) Folosirea unui limbaj inaccesibil d) Implicarea clientului în procesul de evaluare 6. Care este scopul modelului de evaluare pe punctele forte al clientului? a) Diagnoza problemei clientului b) Identificarea resurselor disponibile c) Identificarea punctelor slabe ale clientului d) Concentrarea exclusiv pe nevoile clientului 41 7. Care dintre următoarele nu este menționat drept unul dintre factorii individuali din evaluarea tripartită? a) Abilitățile elevului b) Talentele elevului c) Relațiile din mediul elevului d) Dezvoltarea fizică a elevului 8. Care este una dintre abordările comprehensive menționate pentru a dezvolta strategii eficiente de intervenție și sprijin în asistența socială școlară? a) Diagnoza tradițională b) Evaluarea ecosistemică c) Modelul unic d) Evaluarea minimală 9. Care dintre următoarele nu este una dintre etapele modelului de intervenție asistenților sociali în școală propus de Thompson? a) Evaluarea b) Planificarea c) Intervenția d) Diagnoza 10. Ce reprezintă evaluarea ecosistemică în asistența socială școlară? a) O abordare comprehensivă care explorează influențele din mediul elevului b) O evaluare exclusiv individuală c) O evaluare doar a resurselor elevului d) O metodă de diagnostic 11. Care este obiectivul principal al intervenției asistenților sociali în școală conform modelului propus de Thompson? a) Obținerea unui diagnostic corect al elevilor b) Dezvoltarea unui plan de tratament medical pentru fiecare elev c) Îmbunătățirea relațiilor și a rezultatelor pentru clienți d) Învățarea interculturală 12. Ce este evaluarea tripartită? a) O metodă de evaluare care analizează trei subiecte de studiu diferite 42  b) O metodă de evaluare care se concentrează pe factorii individuali ai elevului c) O metodă de evaluare care analizează trei componente interconectate d) O metodă de evaluare doar a mediului familial 13. Care este una dintre cele trei componente ale evaluării tripartite? a) Evaluarea eficacității școlii b) Evaluarea resurselor disponibile în comunitate c) Evaluarea factorilor individuali ai elevului d) Evaluarea experienței personale 14. Care este un beneficiu al evaluării ecosistemice în asistența socială școlară? a) Reducerea complexității vieții elevului b) Creșterea șanselor de succes școlar și dezvoltare personală c) Concentrarea exclusiv pe nevoile individuale ale elevului d) Limitarea analizei la relațiile familiale 15. Ce reprezintă focusul pe dezvoltare și bunăstare în evaluarea ecosistemică? a) Concentrarea pe identificarea problemelor b) Concentrarea pe abilitățile individului c) Promovarea dezvoltării și bunăstării elevului d) Limitarea intervenției la factorii individuali 16. Cum se diferențiază evaluarea pe punctele forte ale clientului de diagnosticul tradițional? a) Se concentrează pe identificarea problemelor clientului b) Pune diagnostice medicale clienților c) Se concentrează pe identificarea resurselor și a aspectelor pozitive ale persoanei d) Este un proces mai rapid 17. Ce este evaluarea ecosistemică în asistența socială școlară? a) O abordare comprehensivă care explorează influențele din mediul elevului b) O evaluare exclusiv individuală c) O evaluare doar a resurselor elevului d) O metodă de diagnostic 18. Care dintre următoarele nu este menționat ca aspect cheie al evaluării ecosistemice în asistența socială școlară? 43  a) Perspectiva sistemică b) Identificarea resurselor disponibile c) Concentrarea exclusiv pe factorii individuali ai elevului d) Colaborarea între părți 19. Ce reprezintă una dintre componentele evaluării tripartite? a) Factorii individuali ai elevului b) Factorii situaționali c) Factorii din școală d) Factorii economici 20. Care este un principiu important al evaluării pe punctele forte ale clientului? a) Folosirea unui limbaj complex și tehnic în comunicarea cu clientul b) Identificarea doar a punctelor slabe ale clientului c) Implicarea clientului în procesul de evaluare d) Diagnosticarea problemelor clientului Vă puteți verifica răspunsurile cu răspunsurile corecte de mai jos: 1. a) Evaluarea tripartită 2. b) Diagnoza 3. b) Luarea în considerare a tuturor componentelor și relațiilor din mediul elevului 4. c) Factorii din sistemul de sprijin 5. c) Folosirea unui limbaj inaccesibil 6. b) Identificarea resurselor disponibile 7. c) Relațiile din mediul elevului 8. b) Evaluarea ecosistemică 9. d) Diagnoza 10.a) O abordare comprehensivă care explorează influențele din mediul elevului 11.c) Îmbunătățirea relațiilor și a rezultatelor pentru clienți 12. c) O metodă de evaluare care analizează trei componente interconectate 13. c) Evaluarea factorilor individuali ai elevului 14. b) Creșterea șanselor de succes școlar și dezvoltare personală 15.c) Promovarea dezvoltării și bunăstării elevului 16. c) Se concentrează pe identificarea resurselor și a aspectelor pozitive ale persoanei 44 17. a) O abordare comprehensivă care explorează influențele din mediul elevului 18 c) Concentrarea exclusiv pe factorii individuali ai elevului 19. a) Factorii individuali ai elevului 20. c) Implicarea clientului în procesul de evaluare Bibliografie  Gartshore, S., & Maple, M. (2017). A Field Education Handbook for Social Work in School (SWiS) Placements.  Openshaw, L. (2008). Social work in schools: Principles and practice. Guilford Press. 45  Unitatea de învățare nr. 5 Consilierea școlară-delimitări5 Obiective:  Delimitarea conceptelor: consiliere, consiliere școlară, psihopedagogică, psihologică, consilierea carierei.  Identificarea obiectivelor principale ale consilierului școlar.  Identificarea caracteristicilor consilierii psihopedagogice. Concepte ale consilierii Dumitrașcu (2012) definește consilierea ca fiind procesul de sprijinire a unei persoane sau grup care trece printr-o situație de criză, oferind susținere indivizilor „care se confruntă cu anumite probleme care nu suportă amânare. Tipurile de consiliere diferă de la o abordare la alta, aceasta se realizează în funcție de subiect: „individuală, familială, de cuplu sau a unor comunității” (Dumitrașcu, 2012, p. 241). Consilierul ne relatează Dumitrașcu (2012) sprijină clientul în a lua decizii proprii oferindu-i sprijinul emoțional în anumite circumstanțe de care acesta are nevoie, motivând beneficiarul pentru schimbarea comportamentului ce a determinat situația de criză. Cozărescu (2013) afirma că asistența socială și consilierea școlară se axează pe procesul de sprijin care are ca scop educația elevului, intervenția acestora constă în cunoașterea personală a beneficiarului cu statut de elev și a sistemului de relații din care acesta face parte. Rolul asistentului social ca educator constă într-o relație educațională bazată pe încredere. Asistentul social școlar îl îndrumă pe elev, cu scopul ca acesta să-și atingă potențialul maxim de care dispune, acele standarde constructive pe care acesta și le trasează singur sau împreună cu sistemele cu care acesta interacționează, iar dacă nu există anumite standarde, acesta este ajutat în trasarea lor. Potrivit lui Dumitrașcu (2012) consilierea poate fi oferită în următoarele circumstanțe:  5 Florea, A. (2023). Asistența socială în școală. Suport de curs, nepublicat, disponibil pe platforma de e-learning 46 Situații de criză. Consilierea elevului sau a familiei când se confruntă cu abandonul școlar, violența în școală, marginalizarea socială, consumul de droguri. Situații de pre-criză. Consilierea acordată în cazul absenteismului, inadaptării școlare sau o diminuare a performantei școlare a elevului. Dumitru (2008) este de părere că „obiectivul fundamental al intervențiilor în situații de criză îl constituie înlocuirea gândurilor non adaptive cu altele potrivite, respectiv a comportamentelor dezorganizate și nonfuncționale cu altele adaptate contextului în care se află beneficiarii”. ( Dumitru, 2008, p. 91). Situații de post criză. Consilierea se oferă și după reintegrarea copilului în școală, urmărirea acestuia în procesul educațional pentru a-l ajuta în obținerea performanțelor școlare. Dumitru (2008) ne oferă un model tipic de rezolvare a problemelor în situații de criză, parcurgând următoarele etape: 1. Evaluare crizei și a resursei clientului de a o depăși. Consilierul căută informații despre cauză și factorii responsabili care au creat criza prezentă, dar are în vedere modul în care se raportează beneficiarul pe plan emoțional în raport cu criza. 2. Sprijinul acordat clientului pentru înțelegerea problemelor sale și clarificarea propriilor sentimente. Consilierul utilizează tehnici specifice (parafrazarea reflectarea sentimentelor, clarificarea) pentru a-l ajuta pe client să aibă o perspectivă mai bună față de problemă. 3. Generarea soluțiilor posibile. Consilierul cercetează cauzele care au dus la situația de criză descoperind astfel anumite vulnerabilități ale clientului, dar și rezolvarea problemei. Prin anumite tehnici, analogii, jocuri de rol consilierul ghidează clientul pentru a-și găsi cheia de rezolvare a problemei. 4. Decizia asupra unei căi de urmat. “Consilierul ghidează clientul spre adoptarea unei opțiuni favorabile care sa-l conducă la depășirea situației”(Dumitru, 2008, p. 95). 5. Punerea în practică a deciziei asumate și transferul ei în situații din viața reală. Clientul este antrenat prin metode de coping a unor deprinderi, atitudini cu scopul obținerii performanțelor dorite. 47  Lucia Savca în articolul Aspecte de organizare a consilierului în școală (2010) evidențiază „că în cadrul consilierii școlare sunt acoperite trei arii: academică, prevenție - dezvoltare, orientare în carieră” (Savca, 2010, p. 3). Aria academică are scopul de a motiva elevii și contribuie la formarea acestora în așa fel încât să aibă o atitudine pozitivă pentru școală. Consilierea preventivă este un „tip de consiliere menită să preîntâmpine apariția unor probleme critice în viața oamenilor” (Dumitru, 2008, p. 102). În această etapă sunt desfășurate „activității educațional preventive realizate cu grupuri de clienți” (Dumitru, 2008, p. 102). Dumitru (2008) sugerează că „prevenirea se focalizează pe acțiunea conjugată a două categorii de „factori” (Dumitru, 2008, p.102): factori de prevenție și factori de risc. Factorii general de prevenție sunt:  Mediul familial: fiecare copil are nevoie de o familie care să-l ajute să crească armonios atât din punct de vedere biologic dar și din punct de vedere psihosocial educativ.  Identificarea și sprijinirea unor aptitudini, talente speciale (sportive, artistice, muzicale)  Realizări și performante școlare: încurajarea permanentă a copilului pentru ca acesta să- și depășească propriile limite.  Implicarea în activității școlare formale sau non formale  Un grup de prieteni acceptat de părinți Factori de risc  Neglijarea copilului  Sărăcia  Certurile conjugale, violența  Starea de sănătate (mentală) a părinților,  Dificultăți de învățare, dificultăți de concentrare, hiperactivitate  Probleme de sănătate a copilului sau dizabilități ale copilului. 48   Respingerea copilului de colectivul clasei, a școlii  Izolarea Consilierii sunt profesioniști instruiți care sunt calificați pentru a oferi consiliere. Consilierul școlar este un specialist în educație care planifică și execută activități de consiliere educațională individuală sau de grup în vederea adaptării elevului la problemele specifice ale școlii; implementează programe de educație pentru carieră în vederea formării de competențe Consilierea este o relație interpersonală de ajutor între un specialist și un client care dorește să exploreze, să descopere și să clarifice moduri de viață care să îi maximizeze resursele și să conducă la o dezvolatare a stării de bine. Consilierea în carieră sprijină persoanele de toate vârstele să își clarifice obiectivele și dorințele, să se accepte pe sine, să ia decizii și să construiască planuri cu privire la dezvoltarea profesională. Consilierea educațională sau psiho-educațională combină obiectivele psihologice și pedagogice. Bazată pe o abordare psiho-educațională a formării și dezvoltării personalității, aceasta îi ajută pe copii, adolescenți și adulți să funcționeze eficient prin realizarea unor modificări în ceea ce privește dezvoltarea. Consilierea școlară oferă un sprijin psihopedagogic elevilor, cadrelor didactice, părinților, tutorilor și reprezentanților școlari. Consilierea îi ajută pe elevi să evite riscurile unei căderi emoționale și academice. Pentru a promova o educație de calitate și formar personalității, consilierea școlară se concentrează pe unitatea triadică familie-copil-școală. Consilierea educațională în școli promovează obiectivele de viață și comportamentul deliberat. Procesul de consiliere urmărește să „provoace" o schimbare voluntară în gândurile și comportamentul clientului, astfel încât individul sau grupul„ Consilierea psihologică ajută persoanele aflate în criză sau prinse în probleme personale sau profesionale. Persoanele care apelează la consiliere psihologică sunt sănătoase, dar au nevoie de ajutor pentru a-și rezolva anumite probleme. Adulții, copiii, adolescenții și persoanele în vârstă beneficiază de consiliere psihologică. Se oferă consiliere individuală sau de grup, cum ar fi grupurile de sprijin. Consilierea psihologică imită psihoterapia, dar se concentrează pe evitarea 49 problemelor psihologice, în timp ce psihoterapia tratează anumite boli. Consilierea psihologică promovează autocunoașterea, creșterea personală și adaptarea optimă la mediu prin dezvoltarea abilităților. Consilierea psihologică transferă "know how" și "how to do" din zona de expertiză pentru a rezolva problema. Rezumat 1. Consilierea este un proces de sprijinire a persoanelor sau grupurilor care se confruntă cu situații de criză sau probl