BAZELE CONSTITUŢIONALE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE PDF

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Administraţie Publică BAZELE CONSTITUŢIONALE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Asist.univ.dr. Dogeanu Ioana-Andreea Forma de învăţământ: ID Bucureşti, 2024 Şcoala Naţi...

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Administraţie Publică BAZELE CONSTITUŢIONALE ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE Asist.univ.dr. Dogeanu Ioana-Andreea Forma de învăţământ: ID Bucureşti, 2024 Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative Facultatea de Administraţie Publică ACTIVITĂȚI TUTORAT 2_BCAP Forma de învăţământ: ID Bucureşti, 2024  Parlamentul Potrivit art. 61 din Constituţia revizuită: (1) „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat”. Bicameralism – dublă reprezentare. 3  Rolul și structura Parlamentului Parlamentul României deţine un monopol legislativ, în sensul că nicio altă autoritate publică nu poate emite norme juridice cu caracter de lege. Tot prin Constituție se instituie delegarea legislativă, în virtutea căreia guvernul poate emite ordonanţe simple sau ordonanţe de urgenţă. 4  Rolul și structura Parlamentului Delegarea legislativă reprezintă transferul unor atribuţii legislative la autorităţile puterii executive, printr- un act de voinţă al parlamentului ori pe cale constituţională în situaţii extraordinare. În ambele cazuri, transferul este limitat şi condiţionat. 5  Rolul si structura Parlamentului Până in 2003, Parlamentul României a funcţionat ca un parlament bicameral în deplinătatea regulilor care determină funcţionarea acestuia. aceeaşi legitimitate, aceleaşi atribuţii, organizare similară şi competenţe bine stabilite. comisii de mediere paritare, formată din șapte deputaţi şi șapte senatori. 6  Rolul și structura Parlamentului Dupa 2003 - se suprimă acest sistem bicameral, desfiinţându-se procedura de mediere în cazul legilor organice şi ordinare, urmând ca ea să fie aplicabilă doar în cazul legilor constituţionale. Parlamentul României s-a transformat dintr-unul bicameral în practic trei parlamente unicamerale. 7  Rolul si structura Parlamentului art. 75 din Constituţie stabileşte că fiecare Cameră are o anumită competenţă decizională, cealaltă Cameră fiind o simplă Cameră de reflecţie, fără nicio putere de decizie în procesul legislativ. De asemenea, cele două Camere acţionează ca un parlament unicameral atunci când se întrunesc în şedinţă comună şi decid asupra unor proiecte de lege. 8  Alegerea Camerelor Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale. Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale care nu întrunesc în alegeri numărul de voturi pentru a fi reprezentate în parlament au dreptul la câte un loc de deputat, în condiţiile legii electorale. 9  Alegerea Camerelor Cetăţenii unei minorităţi naţionale pot fi reprezentaţi numai de o singură organizaţie. Numărul deputaţilor şi al senatorilor se stabileşte prin legea electorală, în raport cu populaţia ţării. 1 deputat la 70.000 locuitori/73.000 1 senator la 160.000 locuitori/168.000 10  Alegerea Camerelor Alegerea membrilor parlamentului se face prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit prevederilor legii electorale. Universalitatea votului rezidă în faptul că el poate fi exercitat de orice membru al corpului electoral care are vârsta de cel puţin 18 ani împliniţi până în ziua alegerilor inclusiv şi care nu a fost sub rigoarea unei incapacităţi. 11  Alegerea Camerelor În temeiul art. 37 din Constituţie, dreptul de a fi ales este supus unei triple condiţii: candidaţii pentru Camera Deputaţilor trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de 23 de ani, iar persoanele care candidează la Senat trebuie să aibă vârsta de cel puţin 33 de ani; 12  Alegerea Camerelor dreptul de a fi ales aparţine cetăţenilor cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 16 alin. 3 din Constituţie, dacă nu le este interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 40 alin. 3. 13  Alegerea Camerelor art. 16 alin. 3 „Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.” 14  Alegerea Camerelor art. 40 alin. 3. „Nu pot face parte din partide politice judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organică.” 15  Alegerea Camerelor cea de-a treia condiţie este legată de neutralitatea în exercitarea unor funcţii publice, de incompatibilităţile cerute de lege şi de evitarea unor conflicte de interese privitoare la exercitarea unor funcţii de demnitate publică. 16  Alegerea Camerelor Eligibilitate / Incompatibilitate Condiţiile de eligibilitate se cer a fi îndeplinite până în ziua alegerilor. Incompatibilităţile nu sunt condiţii de eligibilitate şi înlăturarea acestora ţine de voinţa celui ales, care poate opta, după alegeri, potrivit regulamentelor parla­- mentare, pentru calitatea de parlamentar sau pentru cea pretins incompatibilă cu aceasta. 17  Alegerea Camerelor Vot egal - neadmiterea votului multiplu şi nici a altui tip de vot care ar putea conduce la o altă pondere a votului decât cea consacrată de Constituţie. Egalitatea şi caracterul direct al votului presupun exprimarea acestuia pe cale secretă. 18  Alegerea Camerelor Deputaţii şi senatorii se aleg prin scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporţionale. Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea AEP. 19  Durata mandatului (1) Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de patru ani, care se prelungeşte de drept în stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă, până la încetarea acestora. (2) Alegerile pentru Camera Deputaţilor şi pentru Senat se desfăşoară în cel mult trei luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea parlamentului. 20  Durata mandatului (3) Parlamentul nou-ales se întruneşte, la convocarea preşedintelui României, în cel mult 20 de zile de la alegeri. (4) Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului parlament. În această perioadă nu poate fi revizuită Constituţia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. 21  Durata mandatului (5) Proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul parlament. Durata mandatului celor doua Camere este identică. 22  Durata mandatului Mai mult, de aici derivă o importantă consecinţă: niciuna dintre Camere nu poate fi dizolvată fără dizolvarea celeilalte, în condiţiile prevăzute de art. 89 din Constituţie. Constitutia stabileşte numai durata mandatului Camerelor parlamentului. Nu se precizează nici începutul, nici sfârşitul acestuia, lăsând pe seama legii electorale precizările necesare în acest sens. 23  Durata mandatului Data stabilită prin decret prezidenţial pentru convocarea parlamentului nou-ales reprezintă data de la care începe să curgă termenul de patru ani, respectiv data de la care începe mandatul parlamentului. Sfârşitul acestui mandat are loc la împlinirea termenului de patru ani, respectiv la data întrunirii noului parlament. 24  Validarea mandatelor Până la constituirea organismelor de conducere ale Camerelor (birourile permanente), lucrările acestora sunt prezidate de cel mai în vârstă deputat, respectiv senator, asistat de patru secretari desemnaţi dintre cei mai tineri parlamentari, membri ai celor două Camere. 25  Validarea mandatelor Caracter provizoriu şi un scop unic: asigurarea unei bune desfăşurări a procedurii de validare a mandatelor. Pentru validarea mandatelor, fiecare Cameră alege în prima sa şedinţă o comisie din membri ai Camerei respective. 30 deputati / 15 senatori 26  Validarea mandatelor În termen de cel mult patru zile de la constituire, fiecare comisie întocmeşte un raport în care sunt nominalizaţi parlamentarii pentru care se propune validarea sau nevalidarea mandatelor, cu motivarea propunerilor de invalidare. Raportul comisiei de validare se prezintă Camerei Deputaţilor şi Senatului. Validarea sau nevalidarea mandatelor se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor prezenţi. 27  Validarea mandatelor Camerele sunt legal constituite după validarea a două treimi din mandate. Invalidarea se propune pentru fraudă electorală sau pentru nerespectarea condiţiilor constituţionale şi legale privind alegerea. 28  Organizarea Parlamentului Organizarea şi funcţionarea fiecărei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevăzute în bugetele aprobate de acestea. Autonomia organizatorică şi regulamentară a Camerelor dă expresie independenţei Camerei Deputaţilor şi Senatului. 29  Organizarea Parlamentului Regulamentul fiecărei Camere este rodul propriei voinţe şi, ca atare, aprobarea acestuia nu se face prin lege, ci printr-o hotărâre, care poate fi modificată, completată sau abrogată. În România, există 3 regulamente parlamentare: regulamentul Camerei Deputaţilor, regulamentul Senatului şi regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului. 30  Organizarea Parlamentului Ele sunt acte normative emise în baza Constituţiei pentru a reglementa organizarea şi funcţionarea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi a şedinţelor comune ale celor două Camere ale parlamentului. 31  Organizarea Parlamentului Decizia nr. 601/2005 a Curţii Constituţionale s-a stabilit că în ierarhia actelor normative regulamentele parlamentului sunt acte juridice cu aplicare limitată, subordonate Constituţiei şi legilor, obligatorii fiecare numai pentru sfera de activitate a Camerei care le-a adoptat. 32  Organizarea Parlamentului Fiecare Cameră îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecărei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului. 33  Organizarea Parlamentului După constituirea legală a Camerei Deputaţilor şi a Senatului, acestea aleg birourile permanente care sunt organismele de conducere ale celor două corpuri legislative. Presedinte, 4 vicepresedinti,4 secretari si 4 chestori. 34  Organizarea Parlamentului au caracter colegial, întrucât sunt constituite din preşedinte, vicepreşedinţi, secretari şi chestori; sunt organe alese; respectă configuraţia politică a Camerei respective, fiind constituite prin negocieri între grupurile parlamentare; sunt organe interne de conducere a Camerelor. 35  Organizarea Parlamentului Dacă preşedinţii Camerelor se aleg pentru întreg mandatul parlamentului, ceilalţi membri ai Birourilor Permanente se aleg la începutul fiecărei sesiuni ordinare a Camerei respective. 36  Organizarea Parlamentului Birourile permanente nu au competenţa de a aproba ordinea de zi a Camerei respective, această atribuţie o are un organism de sine stătător, denumit Comitetul liderilor grupurilor parlamentare. 37  Organizarea Parlamentului Lucrările Comitetului liderilor grupurilor parlamentare sunt conduse de Preşedintele Camerei Deputaţilor/Senatului, care însă nu au drept de vot. În competenţa sa intră aprobarea ordinii de zi a şedinţelor Camerei Deputaţilor/Senatului şi a programului de lucru al acestora, precum şi modificările sau completările aduse ordinii de zi ori programului de lucru. 38  Configurația politică a Camerelor Configuraţia politică este exprimată de grupurile parlamentare, care sunt structuri ale Camerelor. Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere. 39  Configurația politică a Camerelor Acestea se constituie în fiecare Cameră, prin asocierea a cel puţin 10 deputaţi sau 7senatori care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid politic, ale aceleiaşi formaţiuni politice, pe listele unei alianţe politice sau alianţe electorale şi din deputaţi care au candidat ca independenţi. Grupuri parlamentare mixte. 40  Configurația politică a Camerelor Deputaţii care părăsesc grupul parlamentar din care fac parte devin deputaţi neafiliaţi, dacă nu se afiliază unui alt grup parlamentar. Deputaţii rămaşi neafiliaţi nu-şi pot constitui un grup parlamentar. 41  Configuratia politica a Camerelor Prerogativele grupurilor parlamentare sunt prevăzute în regulamentele celor două Camere. Astfel, grupurile parlamentare: fac propuneri în ceea ce priveşte stabilirea numărului de deputaţi sau de senatori care vor fi desemnaţi în comisiile de validare; 42  Configurația politică a Camerelor fac propuneri de candidaţi pentru funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor/Senatului; propun candidaţi pentru alegerea celorlalţi membri ai birourilor permanente, în limita locurilor rezervate; 43  Configurația politică a Camerelor propun membrii comisiilor parlamentare; pot prezenta în faţa Camerei poziţia grupului faţă de ordinea de zi; prezintă amendamente motivate în scris la proiectele de lege şi propunerile legislative supuse spre dezbatere (doar grupurile parlamentare din Camera Deputaţilor); 44  Configurația politică a Camerelor pot cere preşedintelui Camerei Deputaţilor/Senatului să verifice respectarea cvorumului; pot propune ce modalitate de vot să fie folosită, în afară de cazul în care prin regulament se stabileşte o anumită procedură de vot (doar grupurile parlamentare din CD); pot cere ca anumite şedinţe ale Camerei să fie secrete (doar grupurile parlamentare din CD). 45  Comisiile parlamentare Fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetă sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune. Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcătuiesc potrivit configu­raţiei politice a fiecărei Camere. 46  Comisiile parlamentare comisiile sunt organe de lucru ale Camerelor, înfiinţate cu scopul de a îndeplini însărcinările care le sunt înaintate de acestea. comisiile nu sunt organisme politice, ele sunt organe care contribuie direct la exercitarea puterii. 47  Comisiile parlamentare Din punctul de vedere al perioadei pentru care sunt înfiinţate, comisiile pot fi permanente sau temporare. Din punct de vedere al competenţei care le este conferită, distingem comisii cu o competenţă generală într-un anumit domeniu de activitate sau comisii înfiinţate ad hoc, adică doar pentru examinarea unei anumite probleme. 48  Comisiile permanente Comisiile permanente ale Camerei Deputaţilor sunt formate din 11-41 de deputaţi, cu excepţia Comisiei pentru regulament, care se compune din câte un reprezentant al fiecărui grup parlamentar din Camera Deputaţilor. Numărul membrilor comisiilor permanente se stabileşte, pentru fiecare caz în parte, de plenul Camerei Deputaţilor, la propunerea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. 49  Comisiile permanente Un deputat face parte, în mod obligatoriu, dintr-o singură comisie permanentă, cu excepţiile prevăzute de Regulament. De ex., cu excepția membrilor Comisiei pentru regulament, Comisiei pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi, Comisiei pentru constituționalitate și altele, care pot face parte şi din altă comisie permanentă. 50  Comisiile permanente Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare; Comisia pentru buget, finanţe şi bănci; Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale; Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic; 51  Comisiile permanente Rolul comisiilor permanente constă în examinarea proiectelor de legi, propunerilor legislative şi amendamentelor, în vederea elaborării raporturilor sau avizelor. În același timp, comisiile dezbat şi hotărăsc asupra altor probleme trimise de biroul permanent şi pot efectua anchete parlamentare cu încuviinţarea Camerei. 52  Comisiile permanente Comisia permanentă sesizată în fond întocmeşte un raport asupra celor hotărâte în comisie, în care se va face referire la avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea, la amendamentele prezentate şi la avizul Consiliului Legislativ 53  Comisiile permanente Orice comisie permanentă poate porni o anchetă, în cadrul competenţei sale, cu încuviinţarea Camerei respective, privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de administraţia publică. 54  Comisiile speciale Camera Deputaţilor şi Senatul pot institui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărâri de înfiinţare a comisiei. Propunerea legislativă, astfel elaborată, nu se mai supune examinării altor comisii. 55  Comisiile speciale Comisiile speciale au acelaşi statut ca şi comisiile permanente. Membrii comisiilor speciale îşi păstrează şi calitatea de membri ai comisiilor permanente. 56  Comisiile de anchetă Anchetele parlamentare reprezintă un mijloc de realizare a controlului parlamentar. Astfel, la cererea unei treimi din membrii săi, Camera Deputaţilor şi Senatul vor putea hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă. 57  Comisiile de anchetă Camera Deputaţilor şi Senatul pot hotărî exercitarea atribuţiilor de control ale Parlamentului, constituirea unor comisii comune de anchetă, în contextul dezbaterii cererii de punere sub acuzare a preşedintelui României. 58  Legislatura Parlamentului Potrivit art. 63 alin. 1 din Constituţie, Camera Deputaţilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de patru ani. Durata mandatului echivalează cu legislatura Camerelor. Legislatura Camerei Deputaţilor şi a Senatului începe pe data întrunirii legale a noilor Camere. 59  Legislatura Parlamentului Pentru asigurarea continuităţii procesului legislativ, Constituţia prevede în art. 63 alin. 5 că proiectele de legi sau propunerile legislative înscrise pe ordinea de zi a parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul parlament. 60  Ședințele Camerelor Camera Deputaţilor şi Senatul lucrează în şedinţe separate. Camerele îşi desfăşoară lucrările şi în şedinţe comune, potrivit unui regulament adoptat cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor, pentru: a) primirea mesajului preşedintelui României; 61  Ședințele Camerelor b) aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat; c) declararea mobilizării totale sau parţiale; d) declararea stării de război; e) suspendarea sau încetarea ostilităţilor militare; f) aprobarea strategiei naţionale de apărare a ţării; 62  Ședințele Camerelor g) examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a Ţării; h) numirea, la propunerea preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaţii şi exercitarea controlului asupra activităţii acestor servicii; i) numirea Avocatului Poporului; 63  Ședințele Camerelor j) stabilirea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora; k) îndeplinirea altor atribuţii care, potrivit Constituţiei sau regulamentului, se exercită în şedinţă comună. 64  Ședințele Camerelor Camera Deputaţilor şi Senatul îşi desfăşoară activitatea în şedinţe de plen şi în şedinţe comune. Şedinţa reprezintă forma de constituire a Camerei în reuniune plenară. 65  Ședințele Camerelor „în timpul sesiunilor, deputaţii lucrează în şedinţe în plen, în comisii, în grupuri parlamentare, la nivelul birourilor parlamentare, în circumscripţiile electorale ori îndeplinesc alte sarcini dispuse de Camera Deputaţilor”. Dispoziţii similare se regăsesc şi în regulamentul Senatului. 66  Ședințele Camerelor şedinţele se desfăşoară în timpul sesiunilor parlamentare şi reprezintă principala formă de activitate parlamentară desfăşurată la nivelul fiecărei Camere sau la nivelul întregului parlament. 67  Ședințele Camerelor Etape: stabilirea ordinii de zi şi a programului de lucru; procedura legislativă; procedura de urgenţă; procedura de vot; punerea sub urmărire penală a membrilor guvernului; procedura moţiunilor, întrebărilor, interpelărilor, informării deputaţilor, petiţiilor etc. 68  Ședințele Camerelor Şedinţele se desfăşoară potrivit unei ordini de zi, care la Camera Deputaţilor se aprobă de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare, iar la Senat, de plen, la propunerea biroului permanent. Ordinea de zi a şedinţelor comune se aprobă de plenul parlamentului la propunerea celor două birouri permanente. 69  Ședințele Camerelor Proiectul ordinii de zi poate cuprinde proiecte de legi, propuneri legislative, proiecte de hotărâri şi, după caz, întrebări, interpelări, petiţii sau alte probleme propuse de guvern, de biroul permanent ori deputaţi/senatori. 70  Ședințele Camerelor Ordinea de zi poate fi modificată numai la cererea biroului permanent, a unui grup parlamentar sau a unei comisii senatoriale pentru motive bine întemeiate şi urgente, iar la Camera Deputaţilor, la cererea biroului permanent, în cazuri excepţionale, cu aprobarea Comitetului liderilor grupurilor parlamentare. 71  Ședințele Camerelor Dezbaterea problemelor înscrise pe ordinea de zi a şedinţelor parlamentare se desfăşoară în conformitate cu regulile specifice procedurii legislative, ale procedurii obişnuite sau ale unor proceduri speciale 72  Ședințele Camerelor Potrivit regulamentelor parlamentare, votul poate fi deschis sau secret. Prin vot deschis se înţelege că oricine poate lua cunoştinţă de modul în care a votat parlamentarul. Votul deschis se exprimă prin mijloace electronice, ridicarea mâinii sau apel nominal. 73  Ședințele Camerelor Regula o constituie votul deschis prin mijloace electronice, iar excepţia o reprezintă celelalte modalităţi de vot deschis care se practică la propunerea preşedintelui de şedinţă sau a unui lider de grup parlamentar, după aprobarea dată, tot prin vot, de Cameră. 74  Ședințele Camerelor Votul secret se exprimă prin bile, prin buletinul de vot sau prin mijloace electronice. Votul secret poate fi utilizat dacă prin regulament se stabileşte o asemenea procedură sau, în cazul în care, la propunerea preşedintelui de şedinţă sau a unui grup parlamentar, Camera aprobă această procedură. 75  Ședințele Camerelor Constituţia prevede că Senatul şi Camera Deputaţilor adoptă, în mod valabil, legi, hotărâri şi moţiuni în prezenţa majorităţii membrilor acestora. Această dispoziţie fixează cvorumul legal de şedinţă. Dacă cvorumul nu este întrunit, Camera Deputaţilor şi Senatul nu pot adopta în mod valabil actele menţionate 76  Ședințele Camerelor Cvorumul legal reprezintă numărul minim de deputaţi, respectiv senatori, a căror prezenţă este absolut necesară în şedinţele Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru ca acestea să adopte în mod valabil cele trei categorii de acte prevăzute de art. 67 din Constituţie (legi, hotărâri şi moţiuni). 77  Ședințele Camerelor În timpul şedinţelor, liderii grupurilor parlamentare pot cere preşedintelui Camerei verificarea cvorumului legal, dar numai la şedinţele de vot final. 78  Sesiunile Camerelor În cadrul unei legislaturi, Camera Deputaţilor şi Senatul îşi desfăşoară activitatea în sesiuni. Sesiunea constituie principala formă de lucru a parlamentului şi este perioada în cursul căreia o adunare parlamentară îşi exercită competenţa constituţională. 79  Sesiunile Camerelor Regimul sesiunii se caracterizează prin două principii de fond: principiul continuităţii şi principiul simultaneităţii. Potrivit principiului continuităţii, sesiunea nu poate fi întreruptă sau suspendată, ceea ce nu exclude posibilitatea ca parlamentul să-şi stabilească şedinţele așa cum consideră. 80  Sesiunile Camerelor Principiul simultaneităţii decurge din cel al bicameralismului, el se aplică la sesiune, nu la şedinţă. Consecinţele acestui principiu rezidă în: imposibilitatea convocării în sesiune numai a uneia din Camerele parlamentului; imposibilitatea dizolvării numai a uneia din Camere; 81  Sesiunile Camerelor necesitatea ca alegerile generale pentru cele două Camere să fie concomitente; convocarea noului parlament se face pentru cele două Camere la aceeaşi dată. 82  Sesiunile Camerelor În sistemul nostru constituţional, sesiunile pot fi ordinare şi extraordinare. În același timp, Parlamentul României se mai convoacă de drept sau obligatoriu, potrivit dispoziţiilor prevăzute expres în Constituţie. 83  Sesiunile Camerelor Convocarea Parlamentului în sesiuni extraordinare este egală cu întreruperea vacanţei parlamentare dintre două sesiuni ordinare pentru motive foarte importante sau excepţionale. Sesiunile ordinare reprezintă regula, iar cele extraordinare, excepţia. 84  Sesiunile ordinare Potrivit Constituţiei, Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în două sesiuni ordinare pe an. Prima începe în luna februarie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie, iar a doua începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie. Sesiunea ordinară are loc în temeiul Constituţiei și pe durata ei, Camerele parlamentului se întrunesc de drept. 85  Sesiunea extraordinara Camera Deputaţilor şi Senatul se întrunesc în sesiuni extraordinare, la cererea preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere ori a cel puţin unei treimi din numărul deputaţilor sau senatorilor. În cererea de convocare a sesiunii extraordinare se vor menţiona în mod obligatoriu ordinea de zi şi perioada de desfăşurare a sesiunii. 86  Sesiunea extraordinara Ordinea de zi a sesiunii extraordinare trebuie să fie aprobată de Cameră, neaprobarea ordinii împiedicând ţinerea sesiunii. Pentru aprobarea sesiunii extraordinare este necesară majoritatea voturilor deputaţilor şi senatorilor prezenţi la şedinţă. 87  Convocarea Parlamentului de drept Întrunirea de drept presupune că parlamentul nu este în sesiune ordinară sau extraordinară. De aceea, în practică, este considerată tot o modalitate a sesiunii extraordinare, cu deosebirea că aceasta nu este la cerere. Convocarea de drept se face în cazurile limitative şi expres prevăzute de Constituţie. 88  Convocarea Parlamentului de drept „În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă parlamentului, printr-un mesaj. Dacă parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii”; 89  Convocarea Parlamentului de drept „Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acesteia.” 90  Convocarea obligatorie Un caz de „convocare obligatorie” este reglementarea dată de art. 115 alin. 4 şi alin. 5, potrivit cărora, în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la parlament. Dacă parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. 91  Convocarea obligatorie „Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în cinci zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere [...]”. 92  Diferențe Convocarea de drept și cea obligatorie nu necesită exprimarea unui act de voinţă în sensul iniţiativei de convocare şi nici alte condiţii procedurale: stabilirea unei ordini de zi şi a perioadei sesiunii. 93  Funcţiile Parlamentului Funcţia legislativă Funcţia de informare Funcţia de control parlamentar Funcţia de desemnare prin învestire, alegere sau numire a unor autorităţi publice 94  Funcția legislativă Împuternicirea acordată Parlamentului de a adopta legi. Funcţia legislativă se rezumă exclusiv la votarea legilor. Practic, Parlamentul poate legifera în orice domeniu al vieţii sociale. 95  Funcția legislativă Constituţia (art. 73) se referă doar la domeniul de reglementare pentru: legile constituţionale, legile organice, legile ordinare. 96  Funcția legislativă Parlamentul colaborează în exercitarea funcţiei sale legislative cu: Guvernul; cetăţenii cu drept de vot (art.74 alin.1 din Constituţie); Preşedintele României (art.150 alin.1 din Constituţie). 97  Etapele procedurii legislative iniţiativa legislativă; examinarea proiectului de lege în comisii permanente; dezbaterea proiectului de lege în plen; votarea proiectului de lege; medierea; promulgarea. Parcurgerea acestor etape, cu excepţia medierii, este obligatorie. 98  Iniţiativa legislativă Iniţiativa legislativă (art. 74 din Constituţie) aparţine: Guvernului; deputaţilor şi senatorilor; unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot (art. 74 alin. 1 din Constituţie). 99  Iniţiativa legislativă Cetăţenii care îşi manifestă dreptul la iniţiativă legislativă trebuie să provină din cel puţin un sfert din judeţele ţării, iar în fiecare dintre aceste judeţe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative. 100  Competenţa legislativă Constituţia prevede în art. 75 o competenţă funcţională distinctă pentru fiecare Cameră legislativă, în funcţie de domeniul de reglementare al proiectului de lege sau al propunerii legislative. fiecare Cameră este considerată ca primă Cameră sesizată (Cameră de reflecție) pentru anumite iniţiative legislative, cealaltă fiind Cameră decizională. 101  Competenţa legislativă Constituţia prevede că se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor ca primă Cameră sesizată proiectele de lege şi propunerile legislative menţionate expres în art. 75 alin. 1. (Senat – Cameră decizională) Pentru toate celelalte iniţiative legislative, Senatul este prima Cameră sesizată. (Camera Deputaţilor - Cameră decizională ) 102  Competenţa legislativă Camera Deputaţilor – Primă Cameră sesizată Senatul - Cameră decizională Proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri; Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de radio şi televiziune şi controlul parlamentar al acestora; 103  Competenţa legislativă Organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului; Organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de Apărare a Țării; Contenciosul administrativ; Organizarea şi funcţionarea CSM, a instanţelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a Curţii de Conturi; Organizarea generală a învăţământului; Organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală etc. 104  Competenţa legislativă Senatul – Primă Cameră sesizată Camera Deputaţilor – Cameră decizională Toate proiectele de legi şi propunerile legislative de nivelul legilor ordinare, altele decât cele pentru ratificarea tratatelor internaţionale sau a altor acorduri internaţionale, precum şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestora; 105  Competenţa legislativă Dobândirea şi pierderea cetăţeniei române; Sistemul electoral, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente; Organizarea, funcţionarea şi finanţarea partidelor politice; Infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; Regimul stării de mobilizare parţială sau totală a forţelor armate şi al stării de război; Statutul funcţionarilor publici; Organizarea şi desfăşurarea referendumului etc. 106  Competenţa legislativă Prima Cameră sesizată – Camera Deputaţilor sau, după caz, Senatul – trebuie să se pronunţe asupra iniţiativei legislative în termen de 45 de zile sau de 60 de zile, pentru coduri şi legi de complexitate deosebită. Dacă se depăşeşte acest termen, proiectele de lege sau propunerile legislative se consideră că au fost adoptate. 107  Competenţa legislativă După adoptare sau respingere de prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv. 108  Procedura legislativă Dezbaterea în plenul Camerei se face în două faze: - dezbaterea generală (sunt anunţate principiile de bază ale reglementării şi se exprimă poziţia politică a fiecărui grup parlamentar faţă de proiect); - dezbaterea pe articole, cu modificările propuse în raportul comisiei permanente sesizate în fond. 109  Procedura legislativă Votarea proiectului potrivit regulamentelor parlamentare:- votul este personal; - votul poate fi deschis sau secret. Votul deschis se exprimă prin ridicarea mâinii prin apel nominal sau prin mijloace electronice. Votul secret se exprimă prin buletine de vot, prin bile, prin mijloace electronice. 110  Procedura legislativă În situația în care Camerele legislative adoptă acelaşi proiect de lege în redactări diferite, se declanşează procedura de mediere pentru eliminarea divergenţelor de redactare. Procedura de mediere se iniţiază de comun acord cu preşedinţii celor două Camere şi se derulează prin intermediul unei comisii parlamentare mixte. 111  Procedura legislativă Această procedură se aplică doar în privinţa proiectelor de lege înaintate parlamentului spre adoptare înainte de revizuirea Constituţiei, în 2003. După revizuirea Constituţiei, medierea este obligatorie doar în cazul legilor constituționale. 112  Procedura legislativă Promulgarea este actul prin care preşedintele României autentifică şi învesteşte legea adoptată de parlament cu formulă executorie şi dispune publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Termenul de promulgare este de 20 de zile de la primirea legii. Preşedintele României are dreptul să ceară parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii sau să sesizeze Curtea Constituţională. 113  Procedura legislativă În cadrul reexaminării, legea se supune unei noi votări, cu respectarea art. 76. Dacă legea este adoptată din nou, termenul de promulgare este de zece zile de la reprimirea legii. Odată promulgată, legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la trei zile de la publicare sau la data prevăzută în textul ei. 114  Funcţia de informare Camera Deputaţilor şi Senatul, comisiile parlamentare, precum şi parlamentarii solicită şi primesc datele, informaţiile şi documentele necesare luării deciziilor, în concordanţă cu prerogativele lor constituţionale şi regulamentare. 115  Funcţia de informare Forma de realizare: petiţii adresate de cetăţeni sau de organizaţii sociale; solicitarea de informaţii de către Camere şi comisii parlamentare, întrebări şi interpelări adresate membrilor guvernului; activitatea desfăşurată în comisii de anchetă; invitarea la şedinţele comisiilor a unor specialişti; prezentarea de unele autorităţi publice a unor rapoarte privind propria activitate (Avocatul Poporului, Curtea de Conturi). 116  Funcţia de informare Deputaţii şi senatorii nu au dreptul să ceară personal date şi informaţii. În cazul în care o propunere legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat sau ale bugetului asigurărilor sociale de stat, solicitarea informării guvernului este obligatorie (art. 110 alin. 1 din Constituţie). 117  Funcţia de control parlamentar A. Aprobarea de către parlament sau încuviinţarea unor acte ale executivului;  aprobare prealabilă: “Preşedintele poate declara, cu aprobarea prealabilă a parlamentului, mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale, hotărârea preşedintelui se supune ulterior aprobării parlamentului, în cel mult cinci zile de la adoptare.” 118  Funcţia de control parlamentar aprobare ulterioară: “În caz de agresiune armată îndreptată împotriva ţării, preşedintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii şi le aduce neîntârziat la cunoştinţă parlamentului, printr-un mesaj. Dacă parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în 24 de ore de la declanşarea agresiunii.” 119  Funcţia de control parlamentar B. Acordarea şi retragerea încrederii guvernului; Programul de guvernare şi lista membrilor guvernului se prezintă de candidatul la funcţia de prim-ministru, desemnat de preşedintele României. Programul de guvernare şi lista membrilor guvernului sunt puse în dezbaterea Camerelor în şedinţă comună, dar nu pot fi modificate. 120  Funcţia de control parlamentar Acceptarea programului şi a listei se face cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Retragerea încrederii se face prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Dacă moţiunea de cenzură este adoptată, guvernul este demis. 121  Funcţia de control parlamentar C. Intrebările şi interpelările adresate membrilor guvernului, moţiunile simple; D. Anchetele parlamentare; E. Angajarea răspunderii guvernului din proprie iniţiativă; 122  Funcţia de control parlamentar F. Suspendarea din funcţie a Preşedintelui; Este o formă de răspundere politică a şefului statului. Suspendarea poate fi iniţiată de o treime din numărul deputaţilor şi senatorilor. Motivul suspendării: săvârşirea unor fapte grave, prin care încalcă grav prevederile Constituţiei. 123  Funcţia de control parlamentar Se adoptă în şedinţă comună a Camerelor, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. Suspendarea este urmată obligatoriu de organizarea unui referendum pentru demiterea preşedintelui României. 124  Funcţia de control parlamentar G. Punerea sub acuzare a preşedintelui României (art. 96 din Constituţie) Iniţiator: majoritatea deputaţilor şi senatorilor. Motiv: înaltă trădare. Decizia se adoptă cu votul a două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Competenţa de judecată: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Preşedintele este demis de drept în caz de condamnare. 125  Funcţia de control parlamentar H. Urmărirea penală a membrilor guvernului. Iniţiator: Camera Deputaţilor, Senatul şi preşedintele României. Cazurile de răspundere şi pedepsele sunt stabilite în Legea pentru responsabilitatea ministerială. Este o condiţie constituţională ca faptele imputabile să fie săvârşite în exerciţiul funcţiei ministeriale. 126  Funcţia de control parlamentar Competenţa de judecată revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Miniştrii pot răspunde penal, potrivit dreptului comun, dacă comit infracţiuni fără legătură cu funcţia de membru al guvernului. 127  Funcţia de desemnare prin învestire, alegere sau numire a unor autorităţi publice Potrivit Constituţiei, parlamentul: a) acordă votul de încredere guvernului; b) numeşte membrii Curţii de Conturi; c) numeşte directorul Serviciului Român de Informaţii; d) în diferite legi speciale sunt prevăzute şi alte prerogative ale parlamentului privind numirea în funcţii publice; 128  Funcţia de desemnare prin învestire, alegere sau numire a unor autorităţi publice e) numeşte preşedintele Consiliului Legislativ şi preşedinţii de secţii ai acestei autorităţi publice; f) numeşte Avocatul Poporului. 129  Actele Parlamentului României Parlamentul este „unica autoritate legiui­toare a ţării”. Voinţa parlamentului se exprimă nu numai prin lege, dar şi prin alte acte sub denumiri specifice, precum regulamente, hotărâri sau acte cu un caracter exclusiv politic. 130  Actele Parlamentului României Actele juridice ale parlamentului sunt: legile, regulamentele Camerelor, hotărârile şi moţiunile de cenzură. Actele cu caracter exclusiv politic ale parlamentului sunt: declaraţii, mesaje, apeluri. Alte tipuri de acte sunt: avize, rapoarte, decizii, adrese, hotărâri. 131  Actele Parlamentului României Conceptul de lege şi categoriile de legi Legea poate fi definită ca fiind actul juridic al parlamentului, iniţiat potrivit Constituţiei, adoptat de acesta potrivit unei proceduri solemne, promulgat de preşedintele statului şi publicat în Monitorul Oficial şi care conţine reguli de conduită socială general obligatorii şi impersonale, a căror respectare este asigurată, la nevoie, prin forţa de constrângere a statului. 132  Actele Parlamentului României 3 categorii de legi: constituţionale, organice şi ordinare. a. Legile constituţionale sunt legile prin care se revizuieşte Constituţia. Sub aspect procedural, ele se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere, fiind definitive numai după aprobarea lor prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. 133  Actele Parlamentului României Legile constituţionale pot fi iniţiate de preşedintele României la propunerea guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot. Dublu control de constituționalitate. 134  Actele Parlamentului României b. Legile organice sunt actele pe care Constituţia însăşi le declară astfel. Ele reglementează organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice, dezvoltând principiile sau regulile enunţate în Constituţie. Sub aspect procedural, legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. 135  Actele Parlamentului României c. Legile ordinare sunt legile adoptate în toate celelalte domenii ale vieţii sociale. Sub aspect procedural, ele se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră. 136  Actele Parlamentului României Legile de aderare la UE și NATO. Sub aspect procedural, ele se adoptă în ședința comună a celor două camere cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor. 137  Actele Parlamentului României Conceptul de hotărâre. Categoriile de hotărâri Hotărârile sunt acte juridice adoptate de parlament sau Camerele sale (separat). Există două categorii de hotărâri: a) cu caracter normativ; b) cu caracter individual. Hotărârile normative se deosebesc de legi prin aceea că au forţă juridică inferioară legii. 138  Actele Parlamentului României Din punct de vedere procedural, deosebirile dintre legi şi hotărâri sunt următoarele: a) pentru adoptarea hotărârilor, nu sunt aplicabile regulile privitoare la iniţiativa legislativă; b) hotărârile nu parcurg toate fazele procedurii legislative; 139  Actele Parlamentului României c) numai legile trebuie să fie promulgate, în timp ce hotărârile nu sunt supuse promulgării; d) hotărârile nu fac obiectul controlului de constituţionalitate din partea Curţii Constituţionale. 140  Actele Parlamentului României Conceptul de moţiune. Categorii de moţiuni Constituţia şi regulamentele Camerelor fac referire la două categorii de moţiuni: a)moţiunea simplă; b)moţiunea de cenzură. 141  Actele Parlamentului României Moţiunea simplă este rezultatul de voinţă al unei singure şi exprimă poziţia Camerei respective într-o anumită problemă de politică internă sau externă. Moţiunile simple nu au caracterul de acte juridice, ci pot exercita doar o influenţă morală asupra activităţii guvernului, dar nu sunt în măsură să genereze obligaţii garantate printr-o sancţiune juridică oarecare. 142  Actele Parlamentului României Moţiunea de cenzură priveşte raporturile dintre parlament şi guvern, adoptarea sau respingerea sa semnificând retragerea sau menţinerea încrederii acordate guvernului. Are caracterul de act juridic şi exprimă voinţa parlamentului în întregul său. 143  Actele Parlamentului României E. Actele politice ale Parlamentului României Actele politice ale parlamentului conţin numai afirmaţii de principiu sau luări de atitudine, lipsite de efecte juridice imediate, dar care, prin faptul că emană de la un organ reprezentativ al poporului se bucură de un deosebit prestigiu. Parlamentul este liber să adopte denumiri diverse: declaraţii, apeluri, demersuri etc.). 144  Statutul deputaţilor şi senatorilor Natura juridică a mandatului parlamentar Mandatul parlamentar nu este definit prin Constituţie, aşa cum este definit, de exemplu, mandatul în dreptul civil (un contract prin care o persoană se obligă, fără plată, de a face ceva pe seama altei persoane, de la care a primit însărcinarea). 145  Statutul deputaţilor şi senatorilor Deosebiri esenţiale: a) mandatul civil se constituie pe baze contractuale, iar mandatul parlamentar, prin alegeri; b) conţinutul mandatului civil se stabileşte prin acordul părţilor, pe când conţinutul mandatului parlamentar se stabileşte prin Constituţie, regulamentele Camerelor şi, după caz, prin lege; 146  Statutul deputaţilor şi senatorilor c) dacă mandatarul îl reprezintă pe mandant, deputaţii şi senatorii reprezintă naţiunea; d) mandatarul este răspunzător faţă de mandant pentru daunele pe care i le-ar cauza, pe când deputaţii şi senatorii nu răspund faţă de alegători; 147  Statutul deputaţilor şi senatorilor e) mandatul civil poate fi revocat, pe când mandatul parlamentar nu poate fi revocat; f) mandatarul poate fi substituit printr- o altă persoană, pe când deputaţii şi senatorii nu pot fi înlocuiţi decât în anumite condiţii (prin supleanţi). 148  Statutul deputaţilor şi senatorilor Trăsăturile mandatului parlamentar: este o instituţie de drept public, de drept constituţional; are caracter reprezentativ la nivel naţional; are caracter general; are caracter electiv; este irevocabil; este protejat constituţional. 149  Statutul deputaţilor şi senatorilor Durata mandatului parlamentar coincide cu cea a Camerelor legislative (art. 63 alin. 1 şi 4 din Constituţie). Mandatul Camerelor poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau catastrofă. De asemenea, mandatul se prelungeşte până la întrunirea legală a noului parlament. 150  Statutul deputaţilor şi senatorilor Mandatul parlamentar ia naştere la data anunţării rezultatelor alegerii, dar dreptul celui îndreptăţit să-l exercite începe la data întrunirii legale a Camerei respective, sub condiţia validării Validarea alegerii nu face decât să confirme, cu efect retroactiv, legalitatea operaţiunii electorale.. 151  Statutul deputaţilor şi senatorilor Mandatul parlamentar încetează: - la data întrunirii legale a Camerelor nou-alese; - în caz de demisie; - în caz de incompatibilitate; - în cazul pierderii drepturilor electorale; - în caz de deces. 152  Statutul deputaţilor şi senatorilor Protecţia constituţională şi regulamentară a mandatului parlamentar a) regimul de incompatibilitate; b) imunitatea parlamentară; c) independenţa opiniilor; d) indemnizaţie. 153  Statutul deputaţilor şi senatorilor Incompatibilitatea nu se confundă cu neeligibilitatea, care înseamnă lipsa vocaţiei de a candida, în alegerile parlamentare, a unei persoane care deţine o anumită calitate sau funcţie publică 154  Statutul deputaţilor şi senatorilor Astfel, sunt neeligibili (nu pot fi aleşi) pentru că le este interzisă asocierea în partidele politice: judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici, stabilite prin lege organică (art. 40 alin. 3 din Constituţie). 155  Statutul deputaţilor şi senatorilor Dacă aceste categorii de persoane au intenţia de a candida pentru un mandat de deputat sau senator, ele trebuie să renunţe la calitatea care îi face neeligibili, cel mai târziu pe data depunerii candidaturii. 156  Statutul deputaţilor şi senatorilor Incompatibilităţile au rolul de a asigura evitarea conflictelor care ar rezulta din exercitarea concomitentă a două funcţii publice concurente (exemplu: funcţia jurisdicţională cu funcţia legislativă). 157  Statutul deputaţilor şi senatorilor Constituţia prevede că nimeni nu poate fi, în acelaşi timp, deputat şi senator. De asemenea, potrivit Constituţiei, calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al guvernului. Alte incompatibilităţi se stabilesc prin lege organică. 158  Statutul deputaţilor şi senatorilor Exemple de funcţii publice de autoritate: funcţia de prefect; funcţia de primar sau membru în consiliile locale; funcţia de secretar al unităţilor administrativ-teritoriale; funcţia de secretar de stat etc. 159  Statutul deputaţilor şi senatorilor Există funcţii publice care nu presupun exercitarea autorităţii (ex.: funcţia de director al Bibliotecii Naţionale, muzeograf, profesor). Ca atare, între calitatea de parlamentar şi asemenea funcţii nu există incompatibilitate. 160  Statutul deputaţilor şi senatorilor Potrivit regulamentului Camerei Deputaţilor, calitatea de deputat este incompa­tibilă cu funcţia de preşedinte al României. Regulamentele obligă deputaţii aflaţi în stare de incompatibilitate să demisioneze din funcţiile incompatibile cu calitatea lor de parlamentari în termen de 30 zile de la apariţia cazului de incompatibilitate. 161  Statutul deputaţilor şi senatorilor Senatorii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice, precum şi în alte domenii prevăzute de lege. Senatorul care se află în situatie de vincompatibilitate va demisiona din funcţiile care sunt incompatibile cu mandatul de senator, în termen de zece zile de la data apariţiei cazului de incompatibilitate. 162  Statutul deputaţilor şi senatorilor Imunitatea parlamentară se prezintă sub două forme: lipsa răspunderii juridice şi inviolabilitatea membrilor parlamentului. Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului. 163  Statutul deputaţilor şi senatorilor Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. 164  Statutul deputaţilor şi senatorilor Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. 165  Statutul deputaţilor şi senatorilor Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri. Deputaţii şi senatorii nu pot renunţa la beneficiul imunităţii parlamentare. Numai Camera are dreptul de a decide în această materie. 166  Statutul deputaţilor şi senatorilor Deputaţii şi senatorii primesc o anumită indemnizaţie lunară, precum şi alte drepturi aferente sau facilităţi care au scopul să le asigure independenţa financiară. Regulamentul fiecărei Camere prevede însă posibilitatea reţinerilor din indemnizaţia lunară în funcţie de prezenţa parlamentarului la lucrările acesteia. 167  Răspunderea disciplinară a deputaţilor Abateri disciplinare: a) încălcarea dispoziţiilor privind îndatoririle deputaţilor prevăzute de Constituţie şi de legile în vigoare; b) nerespectarea prevederilor Regulamentului Camerei Deputaţilor şi ale Regulamentului activităţilor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului; c) exercitarea abuzivă a mandatului de deputat; d) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de parlamentar; 168  Răspunderea disciplinară a deputaţilor Abateri disciplinare: e) nerezolvarea conflictului de interese; f) perturbarea activităţii parlamentare prin nerespectarea normelor de conduită, de curtoazie şi de disciplină parlamentară; g) blocarea activităţii parlamentare. 169  Răspunderea disciplinară a deputaţilor Abaterile de la regulament atrag următoarele sancţiuni: a)atenţionare verbală; b)chemarea la ordine; c)retragerea cuvântului; d)îndepărtarea din sală pe durata şedinţei; e)avertismentul scris; 170  Răspunderea disciplinară a deputaţilor f) diminuarea indemnizaţiei cu 10% pe o perioadă de maximum 3 luni pentru încălcarea legislaţiei privind conflictul de interese. g) diminuarea indemnizaţiei cu până la 50% până la 6 luni pentru exprimarea votului prin mijloace electronice prin utilizarea cardului de vot electronic al altui deputat, pentru participarea la desfăşurarea unui banner în sala de şedinţe a plenului sau în sălile comisiilor Camerei Deputaţilor, pentru înregistrarea sau transmiterea în direct a şedinţelor Camerei Deputaţilor cu încălcarea derogării prevăzute de art. 158 alin. (5) paragraful al II-lea, Biroului permanent, Comitetului liderilor grupurilor parlamentare sau a comisiilor, pentru violenţă fizică utilizată împotriva unui alt parlamentar sau violenţă verbală constând în ţipete, injurii, ameninţări, invective sau calomnie la adresa unui alt parlamentar; 171  Răspunderea disciplinară a deputaţilor h) reducerea luării de cuvânt la maximum 10 secunde/intervenţie pentru o perioadă de până la 3 luni în cadrul şedinţelor Camerei Deputaţilor, începând cu ziua aplicării sancţiunii disciplinare pentru săvârşirea abaterii disciplinare de violenţă verbală constând în ţipete, injurii, ameninţări, invective, calomnie la adresa unui alt parlamentar; i) reducerea la jumătate a timpului alocat cu ocazia moţiunilor, orei Guvernului, orei prim-ministrului sau şedinţelor solemne grupului parlamentar din care face parte deputatul sancţionat pentru săvârşirea abaterii disciplinare constând în violenţă verbală, injurii, invective sau calomnie la adresa unui alt parlamentar; 172  Răspunderea disciplinară a deputaţilor j) retragerea şi punerea la dispoziţia secretarului general al Camerei Deputaţilor pentru o perioadă de până la 6 luni a tuturor angajaţilor şi a logisticii auto repartizate grupului parlamentar care prin acţiunile sale, ale deputaţilor sau ale angajaţilor săi pun în pericol buna funcţionare şi siguranţa autorităţii publice, a demnitarilor sau angajaţilor acesteia în incinta Camerei Deputaţilor începând cu data constatării afectării bunei funcţionări a activităţii Camerei, aplicată prin decizie a Biroului permanent al Camerei Deputaţilor conform procedurii prevăzute de art. 246 alin. (2), la sesizarea preşedintelui Camerei Deputaţilor, a unui grup parlamentar sau a unui deputat. 173  Răspunderea disciplinară a deputaţilor Primele patru sancţiuni se aplică de preşedintele de şedinţă, iar următoarele, de către Biroul permanent al Camerei Deputaţilor la propunerea Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Sancţiunile aplicate se afişează în mod vizibil pe site-ul Camerei Deputaţilor pe întreaga durată a legislaturii. 174  Răspunderea disciplinară a senatorilor Constituie abateri disciplinare săvârşite de senatori următoarele fapte, dacă, potrivit legii, nu constituie infracţiune: a) încălcarea dispoziţiilor privind îndatoririle senatorului prevăzute de Constituţia României, republicată şi de legea statutului deputaţilor şi al senatorilor; b) încălcarea jurământului de credinţă; 175  Răspunderea disciplinară a senatorilor c) nerespectarea prevederilor regulamentului Senatului; d) exercitarea abuzivă a mandatului de senator; e) comportamentul injurios sau calomniator la adresa unui parlamentar ori a altui demnitar în şedinţele de plen, de comisii sau de birou ori în afara acestora, dar cu privire la exercitarea mandatului de senator; f) tulburarea ordinii parlamentare prin utilizarea oricăror forme de agresivitate directă de natură fizică sau verbală la adresa unui alt parlamentar sau a oricărei alte persoane prezente la activitățile parlamentare; 176  Răspunderea disciplinară a senatorilor g) utilizarea cardului de vot electronic de către orice altă persoană în scopul folosirii acestuia în cadrul sistemului de vot electronic; h) transmiterea în direct sau înregistrarea ședințelor Senatului, Biroului permanent, Comitetului liderilor grupurilor parlamentare sau ale comisiilor, prin alte mijloace decât cele prevăzute în Regulamentul Senatului. 177  Răspunderea disciplinară a senatorilor i) desfășurarea unui material vizual cu caracter ofensator, inclusiv banner, în sala de ședințe în plen sau în sălile comisiilor Senatului; j) difuzarea unor materiale audio înregistrate cu caracter ofensator și utilizarea de mijloace de amplificare audio care, prin volumul sunetului sau prin conținutul lor, pot perturba desfășurarea ședințelor în plen sau în sălile comisiilor Senatului; k) absentarea, nemotivată şi în mod repetat, de la lucrările Senatului. 178  Răspunderea disciplinară a senatorilor Abaterile de la deontologia parlamentară se sancţionează cu: a) atenţionare; b) chemarea la ordine; c) retragerea cuvântului; d) îndepărtarea din sală pe durata şedinţei; 179  Răspunderea disciplinară a senatorilor e) evacuarea imediată din sală a persoanei sau a persoanelor care săvârșesc faptele prevăzute la art.208 lit.f) - j). Evacuarea este obligatorie și se dispune de către președintele de ședință din oficiu sau la solicitarea unui senator, cu acordul majorității ponderate a liderilor grupurilor parlamentare; f) avertisment public-scris; 180  Răspunderea disciplinară a senatorilor g) reținerea unui procent de până la 50%, pentru o perioadă de până la 6 luni, din indemnizația lunară brută a senatorului, în cazul abaterilor disciplinare repetate prevăzute la art.208 lit.e) - h); h) limitarea luării de cuvânt în cadrul ședințelor Senatului la maximum 10 secunde/intervenție pentru o perioadă de până la 3 luni începând cu ziua aplicării sancțiunii disciplinare pentru săvârșirea repetată a abaterii disciplinare de tulburare a ordinii parlamentare, așa cum aceasta este descrisă la art.208 lit.f); 181  Răspunderea disciplinară a senatorilor i) retragerea și punerea la dispoziția Secretarului general al Senatului pentru o perioadă de până la 6 luni a tuturor angajaților și a logisticii auto repartizate grupului parlamentar care, prin acțiunile sale, pune în pericol buna funcționare și siguranța autorității publice, a demnitarilor sau angajaților acesteia în incinta Senatului, începând cu data constatării afectării bunei funcționări a activității Senatului, aplicată prin decizie a Biroului Permanent conform procedurii prevăzute de art.213 alin.(1), la sesizarea președintelui de ședință, a unui grup parlamentar ori a unui senator. 182  Răspunderea disciplinară a senatorilor Abaterile şi sancţiunile se constată şi se aplică de preşedintele de şedinţă sau, după caz, de preşedintele comisiei senatoriale. Sancţiunile prevăzute nu pot împiedica exercitarea dreptului la vot. Abaterile care implică aplicarea sancțiunilor prevăzute la art.209 lit.f) - i) se constată de către Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunități şi validări, la sesizarea președintelui de ședință, a unui grup parlamentar ori a unui senator. 183  Regimul confuziei puterilor Deţinerea şi exercitarea de către acelaşi organ a prerogativelor constituţionale de natură legislativă şi executivă. El este denumit în doctrina constituţională „regim de adunare”. În practică nu a fost viabil. 184  Regimul separaţiei rigide a puterilor (regimul prezidenţial) puterea executivă este încredinţată prin Constituţie preşedintelui, învestit cu largi responsabilităţi în conducerea generală a statului; el este puterea executivă. preşedintele nu poate dizolva Parlamentul, iar acesta nu-l poate revoca sau demite pe Preşedinte. 185  Regimul separaţiei rigide a puterilor (regimul prezidenţial) Preşedintele deţine o poziţie egală cu cea a Parlamentului în ceea ce priveşte reprezentarea naţiunii; Preşedintele răspunde în faţa naţiunii; Miniştrii nu răspund politic pentru acţiunea guvernamentală pe care o desfăşoară în faţa parlamentului. 186  Regimul separaţiei suple sau al colaborării puterilor (regimul parlamentar) alegerea preşedintelui republicii de către parlament - este evidentă doar în formele de guvernare republicane; răspunderea politică a membrilor Guvernului şi a acestuia în întregul său faţă de Parlament; prerogativele constituţionale conferite executivului ca în anumite condiţii prevăzute expres şi limitativ în legea fundamentală să dizolve Parlamentul. 187  Regimul separaţiei suple sau al colaborării puterilor (regimul parlamentar) Membrii Parlamentului sunt și membrii Guvernului. Separare suplă/colaborare a puterilor. Dominație a Legislativului asupra guvernului. 188  Regimul semi-prezidenţial Alegerea şefului statului prin vot universal direct, secret și liber exprimat. Răspunderea politică a guvernului faţă de parlament. Retragerea încrederii acordate Guvernului. Dizolvarea Parlamentului. 189  Regimul semi-prezidenţial Maurice Duverger „un regim politic este considerat semiprezidenţial dacă: (1) preşedintele republicii este ales prin sufragiu universal; (2) beneficiază de puteri considerabile; (3) are lângă el un prim-ministru şi miniştri care au putere executivă şi guvernamentală şi care pot rămâne în funcţie numai dacă parlamentul nu îşi arată opoziţia faţă de ei.” 190  Regimul semi-prezidenţial 1. regimurile aparent semiprezidenţiale („les regimes d’apparence semi-presidentielle”). Acestea sunt semiprezidenţiale în drept, dar parlamentare în fapt (Islanda, Austria, Irlanda). 2. regimurile cu practică semiprezidenţială („les regimes a pratique semi- presidentielle”). Acestea sunt sistemele în care preşedinţii îşi exercită puterile pe care Constituţiile i le oferă (Finlanda, Portugalia, a cincea Republică franceză). 191  Regimul semi-prezidenţial Sartori consideră că „Singura caracteristică pe care orice tip de semiprezidenţialism trebuie să o aibă…este o structură de autoritate duală, o configuraţie cu două capete.” 192  Regimul semi-prezidenţial Shugart şi Carey împart sistemele de guvernare care au un preşedinte popular ales de către popor, dar care nu sunt prezidenţiale, în două categorii: sisteme premier-prezidenţiale şi sisteme prezidenţial-premier. Distincţia se realizează în funcţie de cine are mai multă putere în cadrul executivului: preşedintele sau premierul. 193 Regimul semi-prezidenţial în RO Sistem semiprezidenţial atenuat sau parlamentarizat (Antonie Iorgovan). 1. Atât Parlamentul, cât şi Preşedintele sunt aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, fiind organe reprezentative la nivel naţional, însă doar Parlamentul este organ reprezentativ suprem al poporului român. 194 Regimul semi-prezidenţial în RO 2. Dreptul Preşedintelui de a dizolva Parlamentul prevăzut în art. 89 presupune îndeplinirea cumulativă a nu mai puţin de şase condiţii, ceea ce îl face aproape imposibil de aplicat în practică. 3. Constituţia consacră două forme de răspundere a Preşedintelui: răspunderea politică pentru fapte grave de încălcare a constituţiei (art. 95) şi răspunderea penală pentru înaltă trădare (art. 96). 195 Regimul semi-prezidenţial în RO 4. Învestitura Guvernului, deşi iniţiată şi finalizată de Preşedinte, presupune obligatoriu acordarea votului de încredere de către Parlament. 5. Guvernul în întregul lui şi fiecare membru, solidar cu ceilalţi membri, răspund politic numai în faţa Parlamentului, potrivit art. 109, alin. (1) din Constituţie. 196 Regimul semi-prezidenţial în RO 6. Nu doar Preşedintele, ci şi fiecare Cameră a Parlamentului poate cere urmărirea penală a membrilor Guvernului, pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, Preşedintele putând dispune doar suspendarea acestora din funcţie, dacă s-a cerut urmărirea penală, potrivit art. 109, alin. (2). 197 Regimul semi-prezidenţial în RO 7. Preşedintele nu are drept de iniţiativă legislativă, aceasta aparţinând Guvernului, parlamentarilor sau unui număr de cetăţeni conform art. 74, alin. (1) din Constituţie. 8. Refuzul Preşedintelui de a promulga o lege se poate exercita o singură dată, după primirea acesteia. 198 Regimul semi-prezidenţial în RO 9. Cele mai importante atribuţii ale Preşedintelui în domeniul politicii externe şi al stărilor excepţionale sunt condiţionate fie de intervenţia Guvernului, fie de cea a Parlamentului. 10. Decretele Preşedintelui (actele sale juridice) emise în exercitarea celor mai importante atribuţii ale sale sunt contrasemnate de prim-ministru, conform art. 100, alin. (1) din Constituţie. 199 Regimul semi-prezidenţial în RO În practică, sistemul de guvernare nu a fost unul semiprezidenţial atenuat, ci unul semiprezidenţial accentuat, în care Preşedintele a avut un rol foarte important, uneori crucial. 200  Principalele mecanisme de interferenta/colaborare a structurilor de guvernare Principul separaţiei puterilor este introdus prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832. Principul va fi reluat în Constituţiile adoptate în 1866, 1923 şi 1938. 201  Principalele mecanisme de interferenta În 1948, s-a renunţat formal la principiul separaţiei puterilor, acesta fiind înlocuit cu principiul unicităţii puterii (Constituţia din 1948). Constituţia din 1991 nu a prevăzut expres principiul separaţiei puterilor, însă acest principiu este aşezat de legiuitorul constituant la baza organismelor învestite cu atribuţii de suveranitate şi a raporturilor dintre acestea. 202  Principalele mecanisme de interferenta În urma revizuirii Constituţiei din 2003, în art. 1 alin 4 se prevede că: „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, execu­tivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”. 203  Principalele mecanisme de interferenta Mecanismele de interferenţă a structurii de guvernare reprezintă ansamblul metodelor sau formelor prin intermediul cărora instituţiile guvernante concură printr-o strânsă interferenţă la înfăptuirea conducerii sistemului social global. 204  Putere executivă Legislativ A. Desemnarea unor membri ai parlamentului de către puterea executivă (ex.: în Italia, preşedintele republicii poate numi cinci senatori pe viaţă, în Marea Britanie, regina şi primul-ministru au dreptul să acorde titlul de lord unor personalităţi deosebite, titlu care este conferit pe viaţă şi dă dreptul persoanei respective să devină membru al Camerei Lorzilor). 205  Putere executivă Legislativ B. Intervenţia puterii executive în organizarea internă a activităţii Camerelor legislative convocarea parlamentului de catre şeful statului în sesiuni extraordinare; participarea guvernului la stabilirea ordinii de zi a fiecărei Camere legislative, putând astfel interveni în organizarea şedinţelor acestora. 206  Putere executivă Legislativ C. Implicarea directă a puterii executive în activitatea legislativă a parlamentului: 1. iniţiativa legilor; 2. participarea la dezbaterile parlamentare; 3. mesaje adresate de şeful statului naţiunii, prin intermediul parlamentului. 207  Putere executivă Legislativ D. Prerogativele puterii executive privind finalizarea procesului legislativ sancţionarea sau promulgarea legilor; dreptul de veto. În formele de guvernământ monarhice, regele sancţionează (aprobă) legile. În republici se utilizează procedura promulgării. 208  Putere executivă Legislativ E. Delegarea legislativă Delegarea este un transfer de prerogative de la parlament către guvern privind adoptarea unui act normativ. Potrivit Constituţiei României, la art. 115: (1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice. 209  Putere executivă Legislativ Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial. 210  Putere executivă Legislativ F. Dizolvarea parlamentului Preşedintele poate să dizolve parlamentul, după ce se consultă cu preşedinţii celor două Camere şi cu liderii grupurilor parlamentare, dacă forul legislativ nu a acordat votul de încredere pentru formarea guvernului în termen de 60 zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură. 211  Putere executivă Legislativ Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni de mandat al Preşedintelui şi nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă. În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat doar o dată. 212  Angajarea răspunderii Guvernului (1) Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţă comună, asupra unui program, a unei declaraţii de politică generală sau a unui proiect de lege. (2) Guvernul este demis dacă o moţiune de cenzură, depusă în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaraţiei de politică generală sau a proiectului de lege, a fost votată în condiţiile articolului 113. 213  Angajarea răspunderii Guvernului (3) Dacă Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, după caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se consideră adoptat, iar aplicarea programului sau a declaraţiei de politică generală devine obligatorie pentru Guvern. 214  Legislativ Putere executivă A. Intervenţia parlamentului în formarea executivului şi în desemnarea unor înalţi demnitari ai puterii executive prerogativa parlamentului în republicile parlamentare, de a alege şi revoca pe preşedinte. 215  Legislativ Putere executivă B. Intervenţia parlamentului în acţiunea executivului Informarea Parlamentului. 216  Legislativ Putere executivă (1) Guvernul şi celelalte organe ale administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. (2) Membrii Guvernului au acces la lucrările Parlamentului. Dacă li se solicită prezenţa, participarea lor este obligatorie. 217  Legislativ Putere executivă constituirea unor comisii de anchetă asupra activităţii unor departamente ale executivului; întrebări şi interpelări adresate membrilor guvernului. Cel interpelat poate refuza, în anumite situaţii şi condiţii, să răspundă la o anumită întrebare, justificând refuzul său din considerente de apărare a unor secrete de stat sau a securităţii naţionale. 218  Legislativ Putere executivă (1) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi au obligaţia să răspundă la întrebările sau la interpelările formulate de deputaţi sau de senatori, în condiţiile prevăzute de regulamentele celor două Camere ale Parlamentului. 219  Legislativ Putere executivă adoptarea unor moţiuni simple cu privire la acţiunile unor membri ai guvernului; Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări. 220  Legislativ Putere executivă (1) Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, pot retrage încrederea acordată Guvernului prin adoptarea unei moţiuni de cenzură, cu votul majorităţii deputaţilor şi senatorilor. (2) Moţiunea de cenzură poate fi iniţiată de cel puţin o pătrime din numărul total al deputaţilor şi senatorilor şi se comunică Guvernului la data depunerii. 221  Legislativ Putere executivă (3) Moţiunea de cenzură se dezbate după 3 zile de la data când a fost prezentată în şedinţa comună a celor două Camere. (4) Dacă moţiunea de cenzură a fost respinsă, deputaţii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot iniţia, în aceeaşi sesiune, o nouă moţiune de cenzură, cu excepţia cazului în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit articolului 114. 222  Legislativ Putere executivă C. Intervenţia parlamentului asupra existenţei unor autorităţi executive Modalităţi cunoscute sunt:  Suspendarea Președintelui;  Punerea sub acuzare a şefului statului;  Punerea sub acuzare a miniştrilor. 223  Legislativ Putere executivă Potrivit art.109 din Constituţia României, urmărirea penală a membrilor Guvernului este cerută de cele două Camere ale Parlamentului, precum şi de preşedintele României. Potrivit Legii nr.115/1999 privind responsabilitatea ministerială, pe lângă răspunderea politică, membrii Guvernului pot răspunde şi civil, administrativ, disciplinar sau penal, după caz, potrivit dreptului comun. 224  Legislativ Putere executivă Guvernul răspunde politic în faţa Parlamentului, aceasta fiind o altă formă de intervenţie a puterii legislative în activitatea puterii executive. 225  Legislativ Putere executivă Suspendarea Președintelui (fapte grave prin care încalcă Constituția/consultarea Curții Constituționale/referendum); Punerea sub acuzare a Președintelui (înaltă trădare). Competența de judecată: ÎCCJ. 226  Legislativ Putere executivă Art. 398, noul Cod Penal: Faptele prevăzute în art. 394-397, săvârşite de către Preşedintele României sau de catre un alt membru al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, constituie infracţiunea de înaltă trădare şi se pedepsesc cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. 227  Legislativ Putere executivă Art. 394- Trădarea Art. 395- Trădarea prin transmitere de informaţii Art. 396 - Trădarea prin ajutarea inamicului Art. 397 - Acţiuni împotriva ordinii constituţionale 228  Președintele României Puterea executivă este repartizată echilibrat între şeful statului şi guvern. Preşedintele României beneficiază de o legitimitate populară, rezultat al alegerii sale direct de corpul electoral. 229  Funcţiile Președintelui funcţia de reprezentare; funcţia de garant al independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării; funcţia de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice şi funcţia de mediere. 230  Alegerea Președintelui Constituţia şi Legea nr. 370/2004 pentru alegerea preşedintelui României. Preşedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi pe listele electorale. 231  Alegerea Președintelui Nicio persoană nu poate îndeplini funcţia de preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate, acestea putând fi şi succesive. Regula este de strictă interpretare şi nu lasă posibilitatea derogării. 232  Alegerea Președintelui Au dreptul de a fi aleşi în funcţia de preşedinte al României cetăţenii români cu drept de vot care au domiciliul în ţară şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii de fond: să nu fi pierdut drepturile electorale ca urmare a unei condamnări judecătoreşti definitive; să nu fie alienaţi sau debili mintal ori puşi sub interdicţie; 233  Alegerea Președintelui să aibă vârsta minimă de 35 de ani; să nu aibă interdicţie de a se asocia în partide politice; să nu fi îndeplinit, deja două mandate în funcţia de preşedinte al României. 234  Alegerea Președintelui Condiții de formă Legea precizează condiţiile în care o persoană poate candida, fie din partea unui partid politic sau alianţă politică, fie în calitate de independent. Aceste candidaturi pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători şi numai dacă există declaraţia de acceptare a persoanei propuse. 235  Alegerea Președintelui În termen de 24 de ore de la validarea rezultatelor alegerilor pentru funcţia de preşedinte al României, de către Curtea Constituţională, cele două Camere sunt convocate de preşedinţii acestora pentru depunerea jurământului de candidatul a cărui alegere a fost validată. 236  Alegerea Președintelui Depunerea jurământului se consemnează într-o declaraţie a parlamentului, prin care acesta ia act de începerea exercitării mandatului de preşedinte al României. 237  Durata mandatului prezidenţial Mandatul preşedintelui României este de 5 ani şi se exercită de la data depunerii jurământului preşedintelui ales, în faţa celor două Camere reunite în şedinţă comună, până la depunerea jurământului de preşedintele nou-ales. 238  Durata mandatului prezidenţial Mandatul preşedintelui României poate fi prelungit, prin lege organică, numai în caz de război sau catastrofă. Mandatul prezidenţial încetează înainte de termen în caz de demisie, demitere din funcţie, de imposibilitate definitivă de exercitare a atribuţiilor şi în caz de deces. În toate aceste cazuri, intervine vacanţa funcţiei. 239  Durata mandatului prezidenţial Competenţa de a constata existenţa situaţiilor ce duc la vacanţa funcţiei prezidenţiale revine Curţii Constituţionale. Până la depunerea jurământului de preşedintele ales, interimatul se asigură în ordine de preşedintele Senatului sau de preşedintele Camerei Deputaţilor. 240  Atribuţiile Președintelui A. Atribuţii pentru exercitarea cărora actele sau faptele preşedintelui sunt supuse unor condiţii exterioare (cooperează cu alte autorităţi publice) a) atribuţii prevăzute de Constituţie, care implică aprobarea sau consultarea parlamentului Declararea, cu aprobarea prealabilă a parlamentului, a mobilizării parţiale sau generale a forţelor armate. 241  Atribuţiile Președintelui Cere poporului, după consultarea parlamentului, să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional. b) atribuţii care necesită contrasemnarea actelor emise de preşedinte de către primul-ministru: încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de guvern şi le supune spre ratificare parlamentului; 242  Atribuţiile Președintelui la propunerea guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice; declararea, cu aprobarea prealabilă a parlamentului, a mobilizării parţiale sau generale a forţelor armate; 243  Atribuţiile Președintelui ia măsuri pentru respingerea agresiunii armate împotriva ţării; conferă decoraţii şi titluri de onoare; acordă graţierea individuală. Contrasemnarea este o condiţie de valabilitate a decretelor. De asemenea, prin contrasemnarea decretelor de către primul-ministru, guvernul îşi asumă răspunderea politică pentru conţinutul lor. 244  Atribuţiile Președintelui c) atribuţii a căror exercitare implică conlucrarea directă a preşedintelui României cu alte autorităţi publice: desemnarea unui candidat pentru funcţia de prim-ministru; numirea guvernului pe baza votului de încredere acordat de parlament; 245  Atribuţiile Președintelui revocarea şi numirea, la propunerea primului-ministru, a unor membri ai guvernului; dizolvarea parlamentului; iniţierea revizuirii Constituţiei. 246  Atribuţiile Președintelui B. Atribuţii constituţionale pentru exercitarea cărora preşedintele nu solicită „concursul” altor autorităţi publice cere convocarea în sesiunea extraordinară a celor două Camere; adresează parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii; 247  Atribuţiile Președintelui promulgă legile votate de parlament; cere reexaminarea legii, înainte de promulgare; numeşte trei judecători ai Curţii Constituţionale. 248  Incompatibilităţi a) incompatibilitatea între funcţia de preşedinte al României şi calitatea de membru al vreunui partid politic; b) incompatibilitatea cu orice altă funcţie publică, indiferent care ar fi domeniul în care s-ar exercita aceasta şi natura funcţiei; c) incompatibilitatea cu orice altă funcţie privată. 249  Imunitatea Președintele se bucură de imunitate şi de neresponsabilitate juridică pentru opiniile politice exprimate în timpul şi în legătură cu exercitarea mandatului său. 250  Imunitatea Excepţia de la regula generală a imunităţii o constituie instituţia juridică a suspendării preşedintelui, potrivit art. 95 din Constituţie, precum şi punerea sub acuzare a acestuia (art. 96 din Constituţie). Cele două măsuri echivalează cu ridicarea imunităţii pentru preşedinte, el neputând răspunde juridic, în perioada exercitării mandatului, decât pentru faptele de înaltă trădare. 251  Răspunderea politică ș