Actele și faptele juridice. Contractul PDF

Actele și faptele juridice. Contractul, principalul izvor de obligații civile lect. univ. dr. Stelian Ioan Vidu  Actele și faptele juridice Raportul juridic civil, implicit drepturile și obligațiile care i...

Actele și faptele juridice. Contractul, principalul izvor de obligații civile lect. univ. dr. Stelian Ioan Vidu  Actele și faptele juridice Raportul juridic civil, implicit drepturile și obligațiile care intră în conținutul său, se naște în concret ca urmare a încheierii unor acte juridice, a săvârșirii unor fapte juridice sau a producerii unor evenimente. Actele, faptele juridice și evenimentele poartă denumirea de izvoare ale raportului juridic. Actele juridice sunt manifestări de voință în scopul producerii de efecte juridice (e.g., contractul de vânzare). Faptele juridice constituie acțiuni sau inacțiuni care nu sunt săvârșite cu scopul de a produce efecte juridice (e.g., distrugerea unui bun al altuia constituie o fapta juridică ilicită, care este săvârșită fără intenția de a produce efecte juridice, care, totuși, se produc în temeiul legii; astfel cel care a săvârșit fapta ilicită va fi obligat să repare prejudiciul cauzat). Unele fapte juridice sunt conforme cu norma juridică, fiind licite (e.g., plata nedatorată), altele sunt contrare normei, fiind ilicite (e.g., fapta cauzatoare de prejudicii). Evenimentele sunt împrejurări care se produc independent de voința omului dar cărora legea le asociază producerea de efecte juridic (adică nașterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice). Sunt astfel de evenimente nașterea și moartea. Raportul juridic obligațional (obligația) este un tip de raport juridic civil care are ca particularitate faptul că unul dintre subiectele acestuia (denumit si subiect pasiv sau debitor), este îndatorat să execute față de celălalt subiect (denumit și subiect activ sau creditor), o prestație de a da, de a face sau de a nu face. În dreptul civil termenul de obligație este folosit atât în sensul de raport juridic, cât și în acela de datorie care incumbă debitorului, corelativă dreptului de creanță al creditorului.  Contractul, principalul izvor de obligații civile 1. Noțiune. Contractul este este acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic (art. 1166 C. civ.). Reprezintă principalul izvor de obligații civile. 2. Clasificarea contractelor A) După conținutul lor, contractele sunt sinalagmatice și unilaterale (art. 1171 C. civ.). Contractele sinalagmatice dau naștere la obligații reciproce și interdependente (e.g., contractul de vânzare); Contractele unilaterale dau naștere la obligații doar în sarcina uneia dintre părți (e.g., contractul de donație). De reținut! Nu trebuie făcută confuzia între clasificarea actelor juridice în acte juridice unilaterale, care necesită pentru încheierea lor valabilă o singură manifestare de voință (e.g., testamentul) și actele juridice bilaterale, pentru a căror încheiere este necesar acordul de voință a două persoane (e.g., contractul) pe de-o parte, și clasificarea contractelor în contracte unilaterale și, respectiv, bilaterale, pe de altă parte. Contractele fie că sunt unilaterale, fie că sunt bilaterale reclamă pentru încheierea lor valabilă manifestarea de voință a cel puțin două persoane. Așa cum s-a arătat, clasificarea contractelor în unilaterale și bilaterale nu are în vedere numărul manifestărilor de voință, ci conținutul acestora, respectiv dacă dau naștere la obligații în sarcina ambelor părți sau doar în sarcina unei dintre ele. B) După scopul urmărit la încheierea lor, contractele sunt cu titlu oneros și cu titlu gratuit (art. 1172 și art. 1173 C. civ.). Contractele sunt cu titlu oneros atunci când fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate (e.g., contractul de vânzare). Contractele cu titlu oneros sunt, la rândul lor: - comutative atunci când încă de la momentul încheierii lor, existența drepturilor și obligațiilor părților este certă, iar întinderea acestora este determinată sau determinabilă (e.g., contractul de vânzare). - aleatorii atunci când prin natura lui sau prin voința părților, oferă cel puțin uneia dintre părți șansa unui câștig și o expune totodată la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor și incert (e.g., contractul de asigurare). Contractele sunt cu titlu gratuit atunci când una dintre părți urmărește să procure celeilalte părți un beneficiu, fără a obține în schimb vreun avantaj. Contractele cu titlu gratuit sunt, la rândul lor: - liberalități care presupun însărăcirea uneia dintre părți și îmbogățirea în mod corespunzător a celeilalte (e.g., contractul de donație). - acte dezinteresate care presupun ca una dintre părți să efectueze în beneficiul celeilalte un serviciu, fără ca aceasta să implice însărăcirea celui care se obligă (e.g., contratul de împrumut de folosință cu titlu gratuit). C) După modul de formare, contractele sunt consensuale, solemne și reale (art. 1174 C. civ.). Contractele sunt consensuale atunci când se formează prin simplul acord de voință al părților (e.g., vânzarea unui telefon). Consensualismul este principiul de bază care guvernează încheierea contractelor (art. 1178 C. civ.). Contractele sunt solemne atunci când validitatea lor este supusă îndeplinirii unor formalități prevăzute de lege (e.g., se pretinde forma autentică: pentru contractul de donație, conform art. 1011 alin. 1 C. civ., pentru actele juridice prin care se constituie sau se transmit drepturi reale imobiliare, conform art. 1244 C. civ.). Nerespectarea solemnității pretinse pentru încheierea valabilă a unui contract se sancționează cu nulitatea absolută a acestuia (art. 1242 alin. 1 C. civ.). Contractele sunt reale atunci când pentru validitatea lor este necesară remiterea bunului (e.g., contractul de împrumut de consumație, conform art. 2146 C. civ., dar și darul manual, potrivit art. 1011 alin. 4 C. civ.). D) După cum contractele au fost supuse negocierii, contractele sunt negociate și de adeziune (art. 1175 C. civ.). Contractele sunt negociate atunci când atunci când clauzele lor sunt rezultatul negocierii libere a părților. Contractele sunt de adeziune atunci când clauzele lor esențiale sunt impuse de una dintre părți, cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare (e.g., contractul de transport pe cale ferată, abonamentele de telefonie). E) După cum sunt sau nu reglementate expres de lege, contractele sunt numite și nenumite. Contractele numite sunt acelea care beneficiază de o denumire și o reglementare expresă (e.g., contractul de vânzare). Contractele nenumite nu beneficiază de o denumire și o reglementare expresă (e.g., contractul prin care în schimbul prestării unui serviciu, se transferă proprietatea asupra unui bun). De reținut! Contractelor nenumite li se aplică prevederile dreptului comun din materia contractelor, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult (art. 1168 C. civ.). E) După modul de executare, contractele sunt cu executare instantanee sau imediată și cu executare succesivă. Contractele cu executare instantanee sau imediată sunt acelea care se execută de către partea obligată printr- un singur act executare (e.g., contractul de vânzare). Contractele cu executare succesivă sunt cele din care se naște obligația (cel puțin pentru una dintre părți) de a executa prestația într-o perioadă de timp (e.g., contractul de locațiune). 3. Încheierea contractelor Pentru încheierea valabilă a unui contract trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1179 C. civ.: capacitatea de a contracta; consimțământul părților; un obiect determinat și licit; o cauză licită și morală. În măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancțiunea nulității absolute (art. 1179 alin. 2, art. 1242 C. civ.). A) Consimțământul a) Noțiune. Consimțământul reprezintă manifestarea (exteriorizarea) de voință în sensul încheierii unui act juridic. Pentru încheierea unui contract este necesară manifestarea de voință a fiecăreia dintre părțile acestuia, adică a unui acord de voință. b) Formarea contractului. Din punct de vedere structural, acordul de voință cuprinde o ofertă și o acceptare. Oferta reprezintă propunerea de a contracta care conține suficiente elemente pentru formarea contractului și exprimă intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar (art. 1188 alin. 1 C. civ.). Condițiile ofertei - oferta trebuie să fie validă, adică să respecte toate condițiile de valabilitate ale consimțământului; - oferta trebuie să fie completă, adică să cuprindă suficiente elemente pentru formarea contractului (e.g., pentru încheierea unei vânzări oferta trebuie să conțină suficiente elemente de identificare a bunului vândut, precum și prețul pretins); - oferta trebuie să fie fermă, adică să exprime intenția ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar. Forța juridică a ofertei. Problema irevocabilității ofertei - în cazul ofertei făcute fără termen unei persoane prezente (art. 1194 C.civ.), aceasta trebuie acceptată imediat. Dacă este acceptată, se realizează acordul de voință. Dacă nu este acceptată, ofertantul nu are nicio obligație. Rezolvarea este aceeași în cazul ofertei transmise prin telefon sau prin alte asemenea mijloace de comunicare la distanță. - în cazul ofertei făcute unei persoane absente, adică unei persoane care nu se află față în față cu ofertantul (oferta fiind trimisă prin fax, e-mail, alte mijloace de comunicare la distanță), trebuie făcută distincția între: oferta cu termen este aceea care include obligația ofertantului de a o menține un anumit termen; o astfel de ofertă este irevocabilă, astfel că declarația de revocare în interiorul termenului de acceptare nu produce niciun efect (art. 1191 C. civ.). Termenul de acceptare curge de la momentul la care oferta ajunge la destinatar (art. 1192 C. civ.). oferta fără termen trebuie menținută un termen rezonabil, după împrejurări, pentru ca destinatarul să o primească, să o analizeze și să expedieze acceptarea; o astfel de ofertă este revocabilă, singura sancțiune pentru revocarea ei intempestivă fiind posibilitatea obligării ofertantului la repararea prejudiciului cauzat acceptantului (art. 1193 C. civ.) - revocarea ofertei nu trebuie confundată cu retractarea acesteia; retractarea ofertei (retragerea ei) poate fi realizată dacă ajunge la destinatar anterior sau concomitent cu oferta (art. 1199 C. civ.).  Acceptarea este manifestarea de voință a unei persoane de a încheia un contract în condițiile stabilite în oferta ce i-a fost adresată (art. 1196 alin. 1 C. civ.). Felurile acceptării. Acceptarea poate fi: - expresă atunci când autorul ei săvârșește un act destinat informării ofertantului asupra acceptării ofertei acestuia (e.g., îi comunică în scris sau verbal că a acceptat oferta); - tacită atunci când destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părți, al uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod (art. 1186 alin. 2 C. civ.). Spre exemplu, executarea contractului de mandat are valoarea unei acceptări tacite a împuternicirii (art. 2013 C. civ.). De reținut că tăcerea sau inacțiunea destinatarului nu valorează acceptare decât atunci când aceasta rezultă din lege, din acordul părților, din practicile statornicite între acestea, din uzanțe sau din alte împrejurări (art. 1196 alin. 2 C. civ.). Condițiile acceptării: - acceptarea trebuie să fie validă, adică să respecte toate condițiile de valabilitate ale consimțământului; - să fie pură și simplă, adică concordantă cu oferta; dacă conține modificări sau completări, ea ar putea fi considerată o contraofertă (art. 1197 alin. 1 și alin. 2 C. civ.) - să nu fie tardivă, adică să fie formulată în termenul de acceptare (art. 1196 alin. 1 C. civ.). Acceptarea făcută în termen, dar ajunsă la ofertant după expirarea termenului, din motive neimputabile acceptantului, produce efecte dacă ofertantul nu îl înștiințează despre aceasta de îndată (art. 1198 alin. 2 C. civ.) Acceptarea tardivă produce efecte numai dacă autorul ofertei îl înștiințează de îndată pe acceptant despre încheierea contractului (art. 1198 alin. 1 C. civ.)  Momentul și locul încheierii contractului Momentul încheierii contractului este diferit în funcție de mai multe situații posibile: momentul încheierii contractului între persoane prezente coincide cu acela al declarării acceptării (art. 1186 alin. 1 și art. 1194 alin. 1 C. civ.); momentul încheierii contractului între persoane absente este acela în care în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ea din motive care nu îi sunt imputabile, regulă care dă expresie sistemului recepției acceptării (art. 1186 alin. 1 C. civ., art. 1200 alin. 1 C. civ.); momentul încheierii contractului în cazul acceptării tacite este acela în care destinatarul ofertei săvârșește un act sau un fapt concludent, fără a-l înștiința pe ofertant, dacă, în temeiul ofertei, al practicilor statornicite între părți, al uzanțelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face în acest mod (art. 1186 alin. 2 C. civ.). Locul încheierii contractului. Momentul încheierii contractului este criteriul în funcție de care se stabilește locul încheierii contractului, Astfel: - locul încheierii contractului între persoane prezente este acela unde se află ofertantul; - locul încheierii contractului între persoane absente este acela unde se ofertantul primește acceptarea, conform sistemului recepției acceptării; - locul încheierii contractului în cazul acceptării tacite este acela unde se află acceptantul. c) Condițiile consimțământului (art. 1204 C.civ.). Consimțământul, pentru a fi valabil, trebuie: - să fie serios, adică să fie exprimat în scopul de a produce efecte juridice (e.g., consimțământul exprimat în glumă nu îndeplinește condiția de a fi serios); - să fie exprimat în cunoștință de cauză, adică să provină de la o persoană cu discernământ: această condiție își justifică utilitate pentru cazurile în care o persoană, deși majoră, este în concret lipsită de discernământ (e.g, în caz de beția, hipnoza); - să fie liber, adică să nu fie viciat. d) Viciile de consimțământ Potrivit art. 1206 C. civ., acestea sunt: - eroarea; - dolul; - violența; - leziunea.