Prescripţia extinctivă Curs nr. 12 PDF

Curs nr. 12 Prescripţia extinctivă 1. Noţiune Curgerea timpului constituie una dintre împrejurările generatoare de efecte juridice, care se produce independent de voinţa omului. Curgerea timpului poate determina: → stingerea exercițiului drepturilor = ef...

Curs nr. 12 Prescripţia extinctivă 1. Noţiune Curgerea timpului constituie una dintre împrejurările generatoare de efecte juridice, care se produce independent de voinţa omului. Curgerea timpului poate determina: → stingerea exercițiului drepturilor = efect extinctiv = prescripția extinctivă → dobândirea de drepturi reale = efect achizitiv = prescripția achizitivă 2. Definiție Prescripția extinctivă constituie sancțiunea prin care dreptul (material) la acțiune, se stinge dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. „Prin drept la acțiune se înțelege dreptul de a constrânge o persoană, cu ajutorul forței publice, să execute o anumita prestație, să respecte o anumită situație juridică sau să suporte orice altă sancțiune civilă, după caz.” (art.2.500, alin.(2) C.civ.) Prin urmare prescripţia extinctivă stinge dreptul creditorului de a se adresa organului de jurisdicție (instanța de judecată, instanța arbitrală, notar public etc.) pentru a-l constrânge pe debitor să-şi îndeplinească obligaţiile. → Sediul reglementării : art.2.500-2.544 C.civ. 3. Natura juridică a prescripției extinctive Prescripția extinctivă este o sancțiune îndreptată împotriva pasivității creditorului, sancțiune care constituie o cauză de înlăturare (exonerare) a răspunderii civile a debitorului. În lumina codului civil, instituția prescripției extinctive este de ordine privată, prin urmare NU poate fi aplicată de instanță din oficiu, ci trebuie invocată de debitor (cel în favoarea căruia curge). 4. Efectele prescriptiei extinctive Prescriptia extinctivă stinge numai drept la acțiune în sens material = acea componentă a dreptului la acțiune ce constă în posibilitatea de a obține condamnarea debitorului (pârâtului) la executarea obligației ce îi revine. Prin urmare: - dreptul subiectiv NU se stinge, - obligația corelativă NU se stinge ci se schimbă  dintr-o obligație perfectă devine o obligație imperfectă (= lipsită de sancțiune, adică de posibilitatea de a fi executată silit), - stingerea dreptului la acțiune cu privire la un drept principal determină şi stingerea dreptul la acțiune a dreptului accesoriu, - în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită, chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestațiile datorate. 5. Domeniul1 de aplicare al prescripției extinctive Ce drepturi se sting prin prescripție ? → Sunt presciptibile extinctiv: - drepturile de creanță, - drepturile reale accesorii (ca şi drepturile de creantă principale pe lângă care există). → NU se prescriu extinctiv = sunt imprescriptibile extinctiv: - drepturile reale principale, - drepturilor nepatrimoniale, - dreptul asupra sumelor depuse în depozit la bancă inclusiv dobânzile şi câştigurile, - dreptul asupra primei de asigurare etc. 6. Renunţarea la prescripţie Legea prevede posibilitatea renunţării la dreptul de a invoca prescripţia extinctivă dacă este: → împlinită = termenul de prescripție a curs integral, sau → începută şi neîmplinită = termenul de prescripție a început să curgă dar nu a curs integral. N.B. nu se poate renunța la prescriția extinctivă care nu a început să curgă. Renunţarea la prescripţie poate fi: - expresă = făcută printr-un act de renunţare, - tacită = rezultă din manifestări neechivoce şi este neîndoielnică. Poate renunţa la prescripție numai persoana îndreptățită care are capacitate deplină de exercițiu (= capacitate de a înstrăina, ori de a se obliga). Efectele renunțării la prescripția extinctivă: întrerupe curgerea termenului de prescripţiei  începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel. Renunţarea este un act unilateral care NU este opozabil: codebitorilor / fideiusorilor / creditorilor/ oricăror persoane interesate. 7. Termenele de prescriptie extinctivă Termenul de prescripție extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege, înlăuntrul căruia creditorul trebuie să-l dea în judecată pe debitor, sub sancțiunea pierderii posibilității de a obține executarea silită a debitorului. Termenul de prescripție extinctivă are : - un început = data la care începe să curgă prescripția extinctivă, - o durată, - un sfârșit = data împlinirii prescripției extinctive. Regula: Termenul de prescriptie extinctivă este un termen legal = prevăzut expres de lege.  părtile NU pot : → să declare că o acțiune este imprescriptibilă deși, potrivit legii, este prescriptibilă și viceversa. → să modifice prescripția extinctivă a dreptului la acțiune cu privire la drepturi de care părțile nu pot să dispună drepturi decurgând din - contracte de adeziune, - contracte de asigurare. - contracte cu consumatorii. 1 Prin domeniul prescripției extinctive se înțelege sfera drepturilor subiective care cad sub incidența prescripției extinctive. Excepția: părțile în temeiul unui acord expres pot: să modifice cursul prescripției extinctive prin : o stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul o modificarea cauzelor de suspendare sau întrerupere a prescripției extinctive să modifice durata termenului de prescripție, în sensul reducerii sau prelungirii lui, cu condiția ca termenul astfel modificat să nu fie mai mic de un an şi nici mai mare de 10 ani; → termenele de 10 ani ori mai lungi pot fi prelungite până la 20 de ani. Durata termenului: Termenul general de prescriptie extinctivă, este de 3 ani. Termene speciale de prescriptie extinctivă: termen de 10 ani → prevăzute de art.2.518 C.civ., termen de 1 an → privind acțiunile privind activitatea profesioniştiilor pentru serviciile pe care le prestează,2 termen de 5 ani → obligaţiile fiscale (impozite, taxe), termen de 2 ani → asigurări, termen de 6 luni → răspundere pentru viciile ascunse fără viclenie (se au în vedere acele neconformităţi ale bunului care nu au fost ascunse cu scopul inducerii în eroare a celeilalte părţi), termen de 30 de zile → anularea actului administrativ pretins ilegal etc. 8. Cursul prescriptiei extinctive i. Începutul prescriptiei extinctive Regula : termenul de prescriptie extinctivă începe să curgă de la data când creditorul (titularul dreptului la acțiune) a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea acestui drept.  începe din momentul în care creditorul este îndreptățit să-l constrângă pe debitor să-și execute obligaţia. Excepții: prescripţia începe să curgă: → de la data naşterii raportului de drept, în cazul: o obligaţiilor care urmează să se execute la cererea creditorului, o obligaţiilor al căror termen nu este stabilit; → de la data împlinirii termenului sau realizării condiţiei - în cazul obligaţiilor afectate de termen suspensiv / condiţie suspensivă, → de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia ori putea să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea - în cazul producerii unei pagube, → de la data descoperirii viciilor (cel mai târziu de la împlinirea termenului de garanţie pentru aceste vicii) - în cazul răspunderii pentru vicii. ii. Modificarea cursului prescripție extimctive În anumite situații, prevăzute expres și limitativ de lege, termenul de prescripţie extinctivă poate fi oprit. 2 Art.2.520 C.civ. se referă la profesioniștii din HORECA, profesori, medici, farmaciști, avocați, notari publici, executori judecătoreşti, ingineri, arhitecti, geodezi, contabili, meşteşugari, artizani, vânzători cu amănuntul etc. N.B. Împrejurările care sunt calificate drept cauze care opresc cursul prescripției trebuie să intervină după ce prescriptia extinctivă a început să curgă şi mai înainte de împlinirea termenului de prescriptie extinctivă. Dacă aceste cauze se produc înainte de începerea curgerii termenului, prescripția va fi amânată; iar dacă intervin după împlinirea termenului de prescripției problema opririi nu se mai pune, dreptul la acțiune fiind deja stins. Suspendarea prescriptiei extinctive (art.2.532-art.2.536 C.civ.) Modificarea cursului prescripției extinctive ce constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripție, pe timpul cât durează cauza de suspendare, urmând ca prescriția să își reia cursul din momentul în care s-a oprit, astfel pentru împlinirea termenului socotindu-se și timpul scurs înainte de suspendare. Cauzele legale de suspendare a cursului prescriptiei extinctive = situațiile în care titularul dreptului la acțiune este în imposibilitate de a acționa: 1. între soti, cât timp durează căsătoria şi nu sunt separați în fapt; 2. între părinți, tutore sau curator şi cei lipsiți de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă ori între curatori şi cei pe care îi reprezintă, cât timp durează ocrotirea şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 3. între orice persoane care, în temeiul legii, al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate; 4. în cazul celui lipsit de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal, în afară de cazurile în care există o dispoziție legală contrară; 5. cât timp debitorul, în mod deliberat, ascunde creditorului existența datoriei sau exigibilitatea acesteia; 6. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescriptie; 7. în cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamația administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanşarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen; 8. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forțele armate ale României, cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în fortele armate pentru rațiuni de serviciu impuse de necesitătile războiului; 9. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripția este împiedicat de un caz de forță3 majoră să facă acte de întrerupere, cât timp nu a încetat această împiedicare; forta majoră, când este temporară, nu constituie o cauză de suspendare a prescriptiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescriptie; 10. în alte cazuri prevăzute de lege.4 Efectele suspendării prescripției: - din momentul încetării cauzei suspendare prescripția extinctivă îşi reia cursul, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare pentru împlinirea termenului. 3 Forța majoră este definită de art.1.351 alin.(3) C.civ. ca fiind „orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil”. 4 De ex. în materie succesorală, potrivit art.2.533 C.civ., prescripția nu curge contra creditorilor defunctului în privinta creanțelor pe care aceştia le au asupra moştenirii, cât timp moștenirea nu a fost acceptată de către succesibili ori, în lipsa acceptării, cât timp nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. Totodată, prescripția nu curge nici contra moştenitorilor defunctului cât timp aceştia nu au acceptat moştenirea ori nu a fost numit un curator care să îi reprezinte. Prescripția nu curge, de asemenea, contra moştenitorilor, în privința creanțelor pe care aceştia le au asupra moştenirii, de la data acceptării moştenirii şi până la data lichidării ei. - prescripția nu se va împlini mai înainte de expirarea unui termen de 6 luni de la data când suspendarea a încetat, cu exceptia prescripțiilor de 6 luni sau mai scurte, care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la încetarea suspendării. - suspendarea prescripției poate fi invocată numai de către partea care a fost împiedicată să facă acte de întrerupere, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. - suspendarea prescripției produce efecte atât în raport cu debitorul principal, cât și cu fideiusorul. Întreruperea prescripției extinctive (art.2.537-art.2.543 C.civ.) Modificarea cursului prescripției extinctive ce constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripție, pe timpul cât durează cauza de întrerupere, urmând ca după încetarea acestei cauze să înceapă o nouă prescripție extinctivă. Cauzele de întrerupere a prescriptiei extinctive sunt : 1. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea5, în orice alt mod, a dreptului a cărui actiune se prescrie, făcută de către cel în folosul căruia curge prescriptia. 2. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau de arbitrare, prin înscrierea creanței la masa credală în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererii de intervenție în cadrul urmăririi silite pornite de alți creditori ori prin invocarea, pe cale de excepție, a dreptului a cărui acțiune se prescrie. 3. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale6 sau în fața instanței de judecată până la începerea cercetării judecătoreşti; în cazul în care despăgubirile se acordă, potrivit legii, din oficiu, începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripției, chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă. 4. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripția este pus în întârziere.7 5. în alte cazuri prevăzute de lege. Prescriptia nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de urmărire silită a renunțat la ea, sau a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă. Prescriptia nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală şi-a pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescriptie a dreptului de a obține executarea silită. În acest caz însă, dacă dreptul este imprescriptibil sau nu s-a prescris încă, se va putea face o nouă cerere de chemare în judecată ori de arbitrare, fără a se putea opune excepția autoritătii de lucru judecat. Efectele întreruperii prescripției extinctive. - întreruperea şterge prescriptia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere; iar după întrerupere începe să curgă o nouă prescripție extinctivă; practic, prescripţia este socotită neîmplinită, deşi termenul a expirat. - în situația în care întreruperea prescripției intervine prin recunoaşterea dreptului de către debitor, va începe să curgă o nouă prescripție de acelaşi fel. 5 Recunoaşterea se poate face printr-un act unilateral sau bilateral, fie în mod expres, fie tacit. În această din urmă modalitate, recunoaşterea trebuie să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existența dreptului creditorului. Constituie acte de recunoaştere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau penalităților, solicitarea unui termen de plată şi altele asemenea. 6 Prescripția este întreruptă chiar dacă sesizarea a fost făcută la un organ de jurisdicție ori de urmărire penală necompetent sau chiar dacă este nulă pentru lipsă de formă. 7 Punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripția întrerupe termenul de prescripție numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere. - prescripția dreptului de a obține executarea silită nu va începe să curgă cât timp hotărârea de admitere a acțiunii nu a rămas definitivă. - întreruperea prescripției împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privința amândurora. Regula : întreruperea prescripției extinctive profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu poate fi opusă decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. Excepția : în cazul în care întreruperea prescripției s-a făcut prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii. Repunerea în termenul de prescriptie extinctivă (art.2.522 C.civ.) În sitația în care, din motive temeinice, creditorul nu şi-a exercitat în termen dreptul la acțiune supus prescripției, va putea solicita organului de jurisdicție competent repunerea în termenul de prescripție şi, pe fond, judecarea cauzei. Prin moive temeinice sunt desemnate acele împrejurări care, fără a avea caracterul forței majore, constituie obstacole insurmontabile și obiective în calea acțiunii creditorului, căruia NU i se poate imputa vreo culpă (nu are nicio vină). Condițiile repunerii în termen: - repunerea în termenul de prescripţie extinctivă poate fi dispusă numai de instanţa de judecată la cererea părții interesate, după ce termenul de prescripţie s-a împlinit deja. - în mod obligatoriu, cererea de repunere în termen trebuie formulată înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua când cel interesat a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depășirea termenului de prescripție. - cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit să fie temeinic justificate. Legea nu prevede, concret, care sunt motivele pentru care se poate dispune repunerea în termen, lăsând astfel instanţei de judecată deplina putere de apreciere a temeiniciei împrejurărilor invocate de titularul dreptului. Efectul repunerii în termen. Repunerea în termen are caracter procesual și intervine de drept; iar în cazul în care este admisă cererea de repunere în termen, prescripția extinctivă este considerată a fi neîmplinită, cu toate că în realitate termenul de prescripție s-a împlinit. Ca urmare se va trece la judecarea pe fond a speței. 10. Împlinirea (calculul) prescripției extinctive Stabilirea momentului la care se împlineşte prescriptia extinctivă implică un calcul, care presupune cunoaşterea următoarelor elemente: - durata termenului de prescripție extinctivă aplicabil în spetă; - data la care începe să curgă acest termen; - dacă a intervenit sau nu vreo cauză de suspendare sau de întrerupere a prescripției extinctive; - regulile în funcție de care se determină momentul la care se împlineşte prescripția extinctivă. Potrivit dispozițiilor art.2.552 şi urm. C.civ., împlinirea prescripţiei, adică momentul la care expiră termenul de prescripţie extinctivă, se stabileşte diferit, astfel: termenul de prescripţie stabilit pe ani şi luni → acesta expiră în ziua corespunzătoare din ultimul an sau ultima lună;  dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare, termenul se socoteşte împlinit în ultima zi a acestei luni. termenul de prescripţie stabilit pe zile → nu intră în calculul termenului nici ziua în care începe prescripţia și nici ultima zi. (zile pline). dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârşitul primei zile lucrătoare care îi urmează. termenul de prescripţie stabilit pe ore → nu se iau în calcul prima şi ultima oră ale termenului.