Igiena ca știință și profilaxie medicală

Necesitatea ca organismul uman să utilizeze o cantitate suficientă de apă pentru funcționarea corectă a sistemului digestiv, rinichilor și pentru reglarea temperaturii corpului.

Prezența apei curate și potabile este crucială pentru sănătatea publică. Ea previne răspândirea bolilor infecțioase și contribuie la o stare generală de bine.

Apa este folosită în diverse procese vitale ale organismului, inclusiv digestia, transportul nutrienților și eliminarea deșeurilor.

Un consum suficient de apă asigură funcționarea optimă a organelor și sistemelor din organismul uman.

Apa ajută la menținerea echilibrului hidro-electrolitic al corpului, previne deshidratarea și susține buna funcționare a proceselor biologice.

Consumul de apă asigură o bună hidratare a pielii, întărește sistemul imunitar și contribuie la buna funcționare a metabolismului.

Sursele potabile de apă, precum apa de la robinet sau din sursele controlate, sunt de preferat în detrimentul apei netratate, care poate conține microbi nocivi.

Apa este esențială pentru menținerea unei bune funcționări a mecanismelor corpului, de la digestie la circulația sângelui.

Straturile atmosferice formează o manta gazoasă care înconjoară Pământul și este vitală pentru viață. Troposfera, stratul cel mai apropiat de suprafața Pământului, influențează direct sănătatea umană, fiind locul unde se desfășoară viața și apar condițiile meteorologice.

Microclimatul se referă la condițiile specifice de temperatură, umiditate, vânt și radiație solară dintr-o zonă restrânsă, cum ar fi o cameră, un atelier sau o stradă. Diferența majoră față de climatul general e aria de influență mai redusă.

Aclimatizarea este un proces gradual de adaptare a organismului la condiții noi de mediu, de exemplu, la schimbarea altitudinii, la temperatura altă sau la o nouă locație geografică.

Termoreglarea este mecanismul natural prin care corpul menține temperatura internă constantă, indiferent de variațiile de temperatură din mediul extern. Umiditatea aerului influențează eficiența mecanismelor de răcire a corpului, ceea ce poate afecta termoreglarea.

Epidemiile de gripă și scarlatină prosperă în condiții de umiditate ridicată și aer stagnant. Astfel, spațiile aglomerate, prost ventilate și cu umiditate crescută, creează un teren fertil pentru răspândirea acestor boli.

Direcția predominantă a vânturilor (roza frecvenței vânturilor) este o componentă importantă în proiectarea și amplasarea spitalelor. Această informație permite alegerea unei locații care să minimalizeze impactul poluării și să asigure o ventilație optimă

AVC, depresia de iarnă și boala Minamata (o boală neurologică cauzată de mercur) sunt exemple de boli asociate cu factori de mediu, care pot varia semnificativ de la o zonă la alta.

Aerul, ca factor esențial al sănătății, are o importanță vitală: asigurarea oxigenului necesară respirației, eliminarea dioxidului de carbon, reglează temperatura corpului, curăță plămânii de impurități.

Crampe musculare, erupții cutanate, amețeală, greață, șoc termic.

Aerul care se mișcă rapid poate răci corpul prin evaporarea transpirației.

Concentrația mare a ionilor negativi are efecte benefice, precum stimularea sistemului nervos și ameliorarea stării de bine.

O concentrație mare de ioni pozitivi poate afecta negativ organismul, provocând somnolență, creșterea tensiunii arteriale și scăderea performanței.

Odată cu creșterea altitudinii, concentrația de oxigen din aer scade, provocând dificultăți de respirație, amețeală și dureri de cap.

Respirația modifică compoziția chimică a aerului din spațiile închise, crescând concentrația de CO2 și scăzând concentrația de O2.

Oxigenul este esențial pentru organismul uman, deoarece permite celulelor să metabolizeze și să genereze energie.

O concentrație mai mare de 4% CO2 în aer poate provoca dureri de cap, somnolență, greață și leșin.

Oxizii de sulf, oxizii de azot, substanțele oxidante, clorul și compușii săi, amoniacul și pulberile în suspensie sunt poluanți iritanți ai aerului atmosferic care pot provoca probleme respiratorii, alergii și alte probleme de sănătate.

Educația pentru sănătate implică o serie de procese menite să promoveze o stare de bine și să prevină bolile. Acestea includ promovarea stilului de viață sănătos, furnizarea de informații relevante și dezvoltarea strategiilor de coping.

Educatia în grup, educația prin comunicare în masă, educația individuală și educația integrată în alte domenii sunt exemple de metode utilizate pentru promovarea sănătății.

Riscurile fizice, psihice și sociale, precum și dezvoltarea capacității de a alege comportamentele cele mai inteligente pentru a le evita sau pentru a le gestiona sunt factorii care trebuie luați în considerare atunci când alegeți metode de educație pentru sănătate.

Educaţia pentru sănătate este o formă de educație specifică care se concentrează pe promovarea sănătății și prevenirea bolilor.

Obiectivele educației pentru sănătate includ creșterea nivelului de cunoștințe despre sănătate, promovarea unor comportamente sănătoase și dezvoltarea abilităților de a face alegeri sănătoase.

Educația pentru sănătate încearcă să dezvolte competențe legate de sănătatea fizică, mentală și socială, inclusiv de a face alegeri sănătoase, de a comunica eficient și de a gestiona stresul.

Abordarea informativă, persuasivă, participativă și integrată sunt tipuri de strategii folosite în educația pentru sănătate, având în vedere nivelul de implicare și participare al indivizilor.