Istoria igienei și profilaxia în medicină

Procesul prin care organismul folosește substanțele nutritive din alimente pentru a produce energie, a crește și a se repara.

Totalitatea proceselor chimice care au loc în organism, descompunând substanțele nutritive și eliberând energie.

Procesul prin care organismul folosește energia din alimente pentru a construi materiale și structuri noi.

Totalitatea factorilor care influentează starea de sănătate a organismului, incluzând factorii genetici, nutriția, stilul de viață și mediul.

Setul de reguli care stabilesc consumul de alimente în funcție de nevoile organismului.

Consumul de alimente din surse variate pentru a asigura aportul necesar de nutrienți.

Stilul de viață care include o alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și un somn suficient.

Un stil de viață care include obiceiuri alimentare nesănătoase, lipsa de exerciții fizice și o lipsă de somn suficient.

Stratul atmosferic aflat cel mai aproape de suprafața Pământului, unde are loc majoritatea fenomenelor meteorologice și unde trăiește omul.

Totalitatea condițiilor climaterice specifice unui anumit loc, cum ar fi temperature, umiditate, radiația solară, presiunea atmosferică.

Procesul prin care organismul se adaptează la condiții de mediu noi, precum temperatura, umiditatea sau presiunea atmosferică.

Mecanismul prin care organismul uman reglează temperatura corpului, influențat de factori externi, precum umiditatea aerului.

Studiul influenței aerului atmosferic asupra sănătății umane și implementarea măsurilor pentru menținerea sănătății.

Direcția din care bate vântul cel mai des într-o anumită zonă, influențând amplasarea clădirilor, mai ales în spații publice.

Boli care apar ca urmare a influenței negative a mediului asupra organismului.

Importanța aerului proaspăt pentru sănătatea și bunăstarea omului.

Cantitatea minimă de oxigen necesară pentru ca viața să fie imposibilă.

Cantitatea maximă de oxigen suportată de organism.

Procesul prin care organismul schimbă compoziția chimică a aerului din spațiile închise, prin eliminarea dioxidului de carbon și absorbția de oxigen.

Efecte asupra organismului cauzate de expunerea la concentrații mari de bioxid de carbon.

Simptome și efecte care apar la altitudinea mare, datorită presiunii scăzute a oxigenului.

Simptomele și efectele care apar odată cu creșterea concentrației de dioxid de carbon în aer.

Efectele negative asupra organismului cauzate de expunerea la aer poluat.

Efecte negative asupra organismului cauzate de poluarea aerului, indiferent de directul contact.

Oxizii de sulf, oxizii de azot, substanțele oxidante, clorul și compușii săi, amoniacul și pulberile în suspensie sunt exemple de poluanți iritanți ai aerului. Acești poluanți pot provoca iritații ale căilor respiratorii, ochilor și pielii.

Educația pentru sănătate este un proces orientat spre promovarea sănătății prin furnizarea de cunoștințe, abilități și atitudini. Acesta are ca obiectiv să influențeze comportamentele individuale și colective pentru a preveni bolile și a promova bunăstarea.

Promovarea sănătății implică mai multe procese, inclusiv educația pentru sănătate, promovarea sănătății la locul de muncă, promovarea sănătății în comunitate, promovarea sănătății în școli și promovarea sănătății în mass-media. Scopul este de a îmbunătăți sănătatea populației și de a reduce inegalitățile în sănătate.

Educația în grup este o metodă comună de educație pentru sănătate care implică un grup de persoane care primesc informații și îndrumări despre sănătate.

Educația prin comunicarea în masă implică utilizarea mass-media pentru a transmite mesaje de sănătate către o audiență largă.

La alegerea metodelor de educație sanitară trebuie luate în considerare riscurile și vulnerabilitățile fizice, psihice și sociale. De asemenea, educația trebuie să dezvolte capacitatea și voința de a alege comportamentele cele mai eficiente pentru a face față riscurilor sau pentru a le evita. Aceasta se aplică atât la nivel individual, cât și colectiv.

Educația individuală pentru sănătate implică furnizarea de informații și îndrumări adaptate nevoilor specifice ale fiecărei persoane. Aceasta poate fi oferită de către profesioniști din domeniul sănătăţii sau prin intermediul unor materiale informative dedicate.

Procesul de evaluare în promovarea sănătății implică mai multe etape, inclusiv: planificarea evaluării, colectarea datelor, analiza datelor, interpretarea rezultatelor și implementarea recomandărilor. Scopul este de a evalua eficacitatea programelor de promovare a sănătății și de a identifica zonele de îmbunătățire.