Afecțiuni hematologice în medicină

O anemie este întotdeauna rezultatul unei alte probleme de sănătate și nu o boală în sine. Tratamentul trebuie să se concentreze pe identificarea și rezolvarea cauzei.

Concentrația hemoglobinei este crucială pentru a evalua anemia. Există cazuri în care numărul de celule roșii din sânge este normal, dar concentrația de hemoglobină este redusă, indicând o deficiență de fier.

Deficitul de fier determină scăderea hemoglobinei. Fierul este vital pentru formarea hemoglobinei, care leagă oxigenul în sânge.

Volumul plasmatic influențează concentrația hemoglobinei. Hipervolemia (exces de lichid în sânge) poate crea o anemie falsă. Hemoconcentrația (scăderea lichidului din sânge) poate duce la valori normale false.

Un sindrom anemic este diagnosticat atunci când concentrația de hemoglobină este sub o anumită valoare, care variază în funcție de sex și vârstă.

Volumul eritrocitelor (VEM) este o măsură a dimensiunii celulelor roșii din sânge. VEM poate fi utilizat pentru a diferenția între diverse tipuri de anemie.

VEM mai mare de 100 fL indică o anemie megaloblastică (macrocitara), cauzată de deficiența de vitamina B12 sau acid folic.

VEM mai mic de 77 fL indică o anemie microcitara, cauzată de deficiența de fier sau tulburări de sinteză a hemoglobinei.

O afecțiune caracterizată printr-o producție redusă de hemoglobină în sânge, determinând o deficiență a oxigenului transportat către țesuturi.

Un simptom caracteristic al anemiei, manifestat printr-o culoare palidă a tegumentelor și mucoaselor, inclusiv a feței, a palmelor și a degetelor.

O altă manifestare a anemiei, manifestată printr-o îngălbenire a tegumentelor și mucoaselor.

O boală ereditară care afectează hemoglobina, responsabilă de transportul oxigenului în sânge, frecvent întâlnită la pacienții cu talasemie.

Tulburare caracterizată prin unghii fragile, curbate în formă de ''linguriță''.

Scăderea numărului de trombocite sub 450.000/mm³.

Disfuncție a trombocitelor, caracterizată prin număr normal de trombocite, dar cu funcție deficitară.

Tratamentul chirurgical major în sfera OMF (otorinolaringologie) se efectuează cu un număr de trombocite peste 75.000/mm3.

Tratamentul chirurgical dento-alveolar se efectuează cu un număr de trombocite peste 50.000/mm3.

Anestezia locală se administrează cu un număr de trombocite peste 30.000/mm3.

O unitate de masă trombocitară crește numărul trombocitelor cu 10.000/mm3.

Trombocitele prelevate au o durată de viață scurtă, de 6 până la 12 ore, motiv pentru care trebuie administrate rapid.

Administrarea de desmopresină (vasopresină) provoacă eliberarea trombocitelor și a factorilor de coagulare din depozite.

Acidul tranexamic este un medicament antifibrinolitic care oprește descompunerea cheagurilor de sânge, contribuind la hemostaza primară. Se utilizează pentru a controla sângerările în diverse situații.

Pacienții splenectomizați pot fi mai predispuși la infecții din cauza lipsei splinei, care joacă un rol important în sistemul imunitar.

Administrarea corticoterapiei poate duce la apariția unor efecte adverse importante, de la osteoporoză la retenție de apă și creșterea tensiunii arteriale.

Aspirina și alte AINS inhibă agregarea plachetară, reducând eficacitatea hemostazei. Aspirina se leagă ireversibil de trombocite, având un efect persistent.

Boala Von Willebrand este o tulburare ereditară a sângerării caracterizată prin deficitul factorului Von Willebrand, care joacă un rol crucial în hemostaza primară și secundară.

Hemofilia A este o boală ereditară caracterizată de deficitul factorului VIII de coagulare, care este responsabil de coagularea sângelui.

Diagnosticul hemofiliei A este esențial de la naștere pentru a preveni complicații grave, cum ar fi hemoragii cerebrale și hemartroze.

Gravitatea sângerării în hemofilia A depinde de nivelul plasmatic al factorului VIII. Un nivel scăzut al factorului VIII determină sângerări severe.

O afecțiune caracterizată prin modificări ale formei și structurii globulelor roșii, determinând o fragilitate crescută și o viață mai scurtă a acestora. Această tulburare poate genera blocarea vaselor de sânge, dureri, oboseală și alte simptome grave.

Simptome comune care pot fi observate la pacienții cu anemii:

• Senzație de durere la nivelul limbii, în special în timpul mestecării.
• Tulburări psihice.
• Malformații congenitale (defecte de închidere a tubului neural, despicături labio-velo-palatine, spina bifida).
• Splenomegalie, malabsorbție, hemoragii digestive, cancere digestive, ascita, hepatomegalie.
• Insuficiență renală, hematurie.
• Adenopatii infiltrative.
• Crize ocluzive din siclemie.

Afectarea peretelui vascular, care poate fi congenitală sau dobândită (imunologic, infecțios). Simptomele includ apariția teleangiectaziilor, peteliilor sau echimozelor.

Ulcerații bucale, cheilite angulare, gingivoragii, glosită atrofică, limba depapilată, glosodinie, disfagie, arsuri orale, candidoze agravate sau precipitate de anemie, afte bucale care nu răspund la tratament.

Modificări osoase ale viscerocraniului și neurocraniului, care apar în talasemii, datorate hematopoiezei extramedulare. Aceste modificări se manifestă prin spațieri dentare, diastme, os alveolar rarefiat, dureri și tumefacții parotidiene, xerostomie, pneumatizarea întârziată a sinusurilor (sinusuri mici).

Dureri osoase maxilare sau mandibulare, osteomielită mandibulară, anestezie labială, simptome pulpare, calcifieri pulpare, hipercementoză, maxilare largi cu overjet, overbite, hipomineralizare smalț.

În tratamentul stomatologic al pacienților cu anemii, este esențial să tratăm cauza sindromului anemic.

O afecțiune gravă caracterizată prin proliferarea necontrolată a celulelor hematopoietice imature în măduva osoasă. Această proliferare afectează negativ producția normală de celule sanguine, ducând la o reducere a numărului globulelor roșii, albe și trombocitelor. Afectează sistemul imunitar și poate conduce la infecții, sângerări și anemii severe.

Un tip de leucemie caracterizată prin creșterea lentă a numărului celulelor anormale în sânge, dar cu o durată mai lungă a bolii. De obicei, nu provoacă simptome severe în primele faze, iar pacientul poate trăi ani de zile.

O boală malignă a plasmocitelor, celule din sistemul imunitar care produc anticorpi. Acești anticorpi pot fi anormali, blocând funcția normală a sistemului imunitar, și conducând la complicații severe.

O afecțiune caracterizată prin creșterea necontrolată a limfocitelor, un tip de celule albe din sânge. Are implicații semnificative pentru sistemul imunitar și poate afecta diverse țesuturi.

O complicație a mielomului multiplu ce constă în resorbția osoasă, care poate duce la apariția fracturilor patologice. Este o manifestare specifică a acestei boli.

Un simptom frecvent în mielomul multiplu ce implică creșterea în volum a limbii, cauzată de acumularea lichidului sau de proliferarea țesutului.

Un set de simptome asociat cu leucemia cronică. Acestea pot include risc de infecție, hemoragii, anemie și efecte secundare ale chimioterapiei.

Infecții recurente care nu se vindecă ușor, gingii umflate și sângerânde, dificultate în oprirea sângerării la extracția dentară. Aceste semne sugerează o posibilă problemă cu sistemul imunitar, precum leucemia acută.