Unitatea 6. Logistica şi management logistic PDF

Unitatea 6. Logistica şi management logistic 6.1. Conceptul de logistica şi management logistic Logistica este definită (Gattorna) ca procesul de gestionare strategică a achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor, semifabricatelor, şi produselor finite (alături de fluxurile informaţional...

Unitatea 6. Logistica şi management logistic 6.1. Conceptul de logistica şi management logistic Logistica este definită (Gattorna) ca procesul de gestionare strategică a achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor, semifabricatelor, şi produselor finite (alături de fluxurile informaţionale corespunzătoare acestor procese) în interiorul firmei şi al canalelor de marketing cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri pentru firmă . Una dintre definiţiile de bază ale logisticii este cea a lui M.Cristopher (1992): „ştiinţa care se ocupă cu organizarea strategică a aprovizionării, distribuţiei şi depozitării materialelor (asociată cu fluxul de informaţii), alegerea celor mai potrivite canale de marketing (distribuţie) care să aducă acum şi în viitor profit maxim cu costuri efective cât mai mici”. Logistica potrivit lui Ph.Kotler cuprinde: „planificarea, implementarea şi controlul fluxurilor fizice de materiale şi produse finite de la punctele de provenienţă ale acestora la punctele de utilizare, astfel încât să fie satisfăcute cerinţele clienţilor şi să se realizeze profit”. Scopul logisticii este de a crea lanţuri de livrare, adică fluxuri fizice de materiale şi produse finite de la furnizori către consumatorii şi utilizatorii finali, cu costuri cât mai reduse, cunoscând că ponderea acestora în costul complet al produsului se poate ridica la 30 – 40%. Toate organizaţiile realizează operaţiuni de deplasare a materialelor. Producătorii construiesc fabrici care colectează materii prime de la furnizori şi livrează produse finite către clienţi; magazinele cu amănuntul primesc livrări regulate de la angrosişti, redacţia de ştiri a unei televiziuni colectează reportaje din întreaga lume şi le transmite telespectatorilor; majoritatea dintre noi locuim în oraşe şi consumăm alimente aduse de la ţară; atunci când comandăm o carte sau un DVD de pe un website, un curier îl va livra la uşa noastră. Logistica este funcţiunea responsabilă pentru această mişcare. Aceasta răspunde pentru transportul şi depozitarea materialelor pe drumul lor între furnizori şi clienţi Logistica răspunde de fluxul de materiale de la furnizori înspre organizaţie, între operaţiunile organizaţiei şi apoi către clienţi (Fig. nr. 6.1). Fluxul de materiale de la furnizori înspre organizaţie este numit logistică de intrare (inbound logistics), fluxul de materiale dinspre organizaţie înspre clienţi este numit logistică de ieşire (otbound), iar fluxul de materiale în interiorul organizaţiei este numit Managementul materialelor. Un sistem logistic eficient trebuie să răspundă la o serie de întrebări importante: Cum trebuie preluate şi tratate comenzile? ✓ Unde trebuie amplasate stocurile de produse? ✓ Cum trebuie expediate produsele? „The Council of Logistics Management” defineşte termenul „Management logistic” astfel: „procesul de planificare, implementare şi control a raportului cost/eficienţă privind deplasarea şi depozitarea materiilor prime şi produselor finite precum şi colectarea informaţiilor legate de derularea procesului din momentul începerii lui până în momentul intrării în consum a rezultatelor acestuia, în scopul satisfacerii cerinţelor consumatorilor”. Managementul logistic are ca scop principal creşterea eficacităţii şi eficienţei procesului de transfer al bunurilor de la producător la consumatorul final, ceea ce presupune planificarea, implementarea şi controlul unui număr mare de activităţi, incluzând şi utilizarea materiilor prime, pieselor, subansamblelor, materialelor pentru ambalaj în procesul de fabricaţie şi stocare. Rezultatele obţinute de întreprinderi (companii), prin apelarea la serviciile logisticii sunt încurajatoare: creşterea productivităţii muncii, efecte pozitive în ceea ce priveşte nivelul preţurilor şi serviciilor; rezultate pozitive în efortul de marketing; creşterea profitului, scăderea costurilor de operare, fabricaţie şi distribuţie. 6.2. Rolul logisticii în cadrul firmei Într-o viziune mai largă, managerii de logistică au două obiective principale. Primul este de a gestiona fluxul de materiale înspre, în interiorul şi dinspre organizaţie cât mai eficient posibil. Al doilea obiectiv este acela de a contribui la un flux eficient prin întregul lanţ logistic (supply chain). Am spus că obiectivul managerilor este acela de a asigura o mişcare eficientă a materialelor - dar ce anume vrem să spunem prin „eficientă"? Există mai multe răspunsuri la această întrebare, inclusiv livrări rapide, costuri reduse, pierderi mici, răspuns rapid, productivitate ridicată, stocuri mici, fără deteriorări, erori puţine, personal profesionist etc. Deşi toate acestea sunt obiective nobile, reprezintă mai degrabă indicatori şi nu scopurile reale ale logisticii. Pentru a identifica scopul real al logisticii trebuie să facem referire la obiectivele mai generale ale organizaţiei. În cele din urmă, succesul oricărei organizaţii depinde de satisfacţia clientului. În cazul în care organizaţia nu îşi satisface clienţii, este puţin probabil să supravieţuiască pe termen lung, să nu mai vorbim de realizarea unui profit, a unei rentabilităţi a activelor ridicată, a plus-valorii pentru acţionari, sau de realizarea oricărei alte forme de succes. Deci organizaţiile trebuie să furnizeze produse care să îi satisfacă pe clienţi (trebuie să organizeze mişcarea de materialelor în cel mai bun mod astfel încât să se atingă un nivel ridicat al satisfacţiei clienţilor). Rolul logisticii în cadrul firmei poate fi sintetizat astfel: logistica adaugă utilitate de timp şi spaţiu - produsele fabricate au o anumită valoare sau utilitate, deoarece un produs asamblat este mai valoros decât componentele sale neasamblate sau decât materiile prime (brute). Astfel, de exemplu, un automobil asamblat şi finisat, este mult mai valoros pentru client, decât părţile sale neasamblate. Valoarea sau utilitatea materiilor prime şi materialelor prelucrate şi asamblate (reunite) într-un produs complet, poartă numele de utilitate formală (form utility). Pentru a ajunge la client, respectiv pentru ca produsul să fie la locul potrivit, la timpul potrivit şi gata de a fi cumpărat la utilitatea formală, dată de costurile de fabricaţie, se adaugă valoarea produsului, constând în crearea utilităţii de posesie, de timp şi de spaţiu. Se consideră că marketingul asigură utilitatea posesiunii. Utilitatea de spaţiu, reprezintă valoarea creată şi adăugată a unui produs, pentru a-l face realizabil pentru consum, la locul potrivit. Utilitatea timpului constă în valoarea creată şi adăugată unui produs, pentru a-l face realizabil pentru consum la timpul potrivit. Produsele nu au valoare dacă ele nu sunt disponibile pentru consumator, la locul şi timpul potrivit. Utilitatea posesiunii (de posesie), reprezintă valoarea adăugată unui produs, prin determinarea clientului să cumpere acel produs. Utilitatea posesiunii nu este rezultatul logisticii, dar, este o condiţie (premisă necesară) în vânzarea produselor. Utilitatea posesiunii, sintetizează activităţile de logistică şi de marketing. – logistica urmăreşte realizarea unui nivel acceptabil al serviciului către clienţi. Obiectivul general al LOGISTICII este de a atinge un nivel ridicat al satisfacţiei clienţilor. Trebuie să ofere un serviciu de înaltă calitate la un nivel scăzut – sau acceptabil – al costurilor. În esenţă, se încearcă maximizarea diferenţei dintre valoarea percepută şi costurile aferente obţinerii valorii respective. E.Grosvenor Plowman, s-a referit la cele „5 potriviri” ale unui sistem logistic, care pot fi exprimate astfel: produsul potrivit, în locul potrivit, la timpul potrivit, în cantitatea potrivită, la un cost potrivit, pentru consumatorii care doresc produsul. Managerii trebuie să creeze un sistem logistic suficient de flexibil încât să satisfacă o varietate de nevoi. Există două aspecte în acest sens: primul se referă la planificare, atunci când managerii adoptă o viziune strategică şi proiectează lanţul logistic (supply chain-ul) cel mai potrivit pentru circumstanţele lor; al doilea aspect se referă la execuţie, care implică deplasarea materialelor prin intermediul acestui lanţ cât mai eficient posibil. Harrington rezumă acest rol dublu, spunând că „logistica este atât liantul care ţine conducta de materiale/produse împreună cât şi grăsimea care accelerează fluxul de produse de-a lungul acesteia”. Controlul costurilor, în cadrul cărora costurile logistice ocupă o pondere importantă, constituie o preocupare majoră a managementului de vârf, cu consecinţe importante asupra rezultatelor economico-financiare ale firmei. Spre exemplu, îmbunătăţirea funcţiei logistice la o întreprindere industrială prin analiza şi raţionalizarea activităţilor logistice are ca efect: reducerea numărului total de depozite; reducerea numărului de personal ocupat direct în activităţile logistice, creşterea capacităţii de depozitare, reducerea cheltuielilor cu vânzarea; reducerea timpului de aprovizionare etc. Rezultatele obţinute demonstrează importanţa logisticii în activităţile de aprovizionare, transport, depozitare, manipulare, serviciul către clienţi etc., cu efecte importante asupra reducerii costurilor de distribuţie, atu important în creşterea competitivităţii firmelor. Sistemul logistic al unei firme, datorită particularităţilor sale, nu poate fi copiat, imitat de către competitorii săi. Realizarea activităţilor logistice, cu scopul de a oferi consumatorilor firmei produse la termene cât mai scurte şi la costuri scăzute, creează o serie de avantaje competitive. Firma va căuta deci, să vândă produse la preţuri cât mai reduse, ca rezultat al eficienţei logisticii, ori să îmbunătăţească nivelul serviciului către consumatori, ceea ce îi măreşte competitivitatea pe piaţă. 6.3. Activităţile pe care le include managementul logistic Dacă vom urmări fluxul (mişcarea) materialelor în cadrul organizaţiei vom observa că logistica include următoarele activităţi: • Aprovizionarea – are sarcina de a identifica furnizorii potriviţi, de a negocia termenii şi condiţiile contractuale cu aceştia, de a organiza livrarea, de a stabilii detaliile privind asigurarea materialelor aprovizionate şi modalităţile de plată şi realizează toate activităţile necesare pentru a aduce materialele în organizaţie. Transportul de la furnizor implică următoarele activităţi: alegerea modalităţii/lor de transport, identificarea transportatorului/ilor, stabilirea rutei de transport, • igurarea îndeplinirii condiţiilor legale şi de siguranţă, realizarea livrărilor la timp şi cu cel mai mic cost. • Recepţia implică verificarea materialelor livrate pentru asigurarea faptului că acestea corespund cu comanda şi nu sunt deteriorate, înregistrează primirea materialelor, descărcarea mijloacelor de transport, sortarea materialelor primite • Depozitarea sau stocarea răspunde de transferul materialelor în depozit şi asigură păstrarea lor în condiţii corespunzătoare până la momentul când sunt solicitate precum şi de organizarea depozitului astfel încât materialele să fie disponibile în cel mai scurt timp atunci când sunt solicitate. • Managementul stocurilor stabileşte politica privind stocurile (materialele care trebuie stocate, nivelul investiţiei, nivelul serviciului către clienţi, nivelul stocurilor, mărimea comenzilor, momentul lansării comenzilor etc.). • Procesul de comandă şi de pregătire a loturilor de livrare identifică materialele şi le pune la dispoziţia solicitanţilor (se localizează materialele, se identifică, se verifică, se iau de pe rafturi, se consolidează într-o singură încărcătură, se ambalează şi se transferă la punctul încărcare în mijlocul de transport). • Manipularea asigură mişcarea materialelor între operaţiunile interne. Implică mişcarea materialelor atât de la o operaţie la alta cât şi de la depozit la locul în care vor fi utilizate. Scopul manipulării este acela de a asigura o mişcare eficientă pe trasee scurte, utilizând mijloace adecvate, cu deteriorări minore. • Transferul (transportul) către clienţi preia materialele de la punctul de plecare (din organizaţie) şi le livrează clienţilor implicând activităţi similare cu transportul de la furnizori. • Distribuţia fizică este un termen general asociat cu livrarea de produse finite către clienţi şi include transportul către clienţi. Este deseori legată de activităţile de marketing constituind o legătură importantă cu activităţile din aval. • Selecţia locului de amplasare al fabricilor şi depozitelor. Unele activităţi logistice pot fi realizate în locaţii diferite. Stocurile de produse finite pot fi localizate la sfârşitul liniei de producţie, în depozite aflate în apropierea zonei de producţie sau în depozite aflate în apropierea locaţiei clienţilor sau administrarea lor poate fi externalizată către o terţă firmă. Logistica are ca sarcină identificarea celei mai bune locaţii pentru aceste activităţi sau cel puţin trebuie să aibă un rol decisiv în acest sens. De asemenea trebuie să găsească un răspuns întrebărilor privind numărul şi dimensiunile locaţiilor. • Valorificarea şi eliminarea rebuturilor, restituirea bunurilor (logistica inversă). Logistica nu se încheie odată cu livrarea produselor către clienţi deoarece pot apărea diverse probleme cum ar fi produse livrate care au defecte, livrarea altui tip de produse decât cel solicitat de client, livrarea unei cantităţi prea mari, toate acestea necesitând aducerea lor înapoi. Alteori există diverse materiale care însoţesc produsele propriu-zise ca de exemplu, paleţi, containere, cutii care se reîntorc la furnizori pentru reutilizare, reciclare sau distrugere în condiţii de siguranţă (în cazul unor produse chimice periculoase). • Comunicarea. Fluxului fizic de materiale îi este asociat un flux de informaţii care transmite de-a lungul lanţului logistic (supply chain-ului) informaţiile referitoare la produse, cererile clienţilor, materialele care trebuie mişcate, termenele de execuţie ale diverselor activităţi, nivelul stocurilor, informaţii privind disponibilitatea unor produse/materiale, diverse probleme apărute, costuri, servicii asociate etc. Coordonarea fluxului de informaţii poate fi extrem de dificilă uneori, iar managerii de logistică se descriu mai degrabă ca fiind procesatori de informaţii decât ca fiind responsabili de mişcarea materialelor. În funcţie de circumstanţe, multe alte activităţi pot fi incluse în domeniul logisticii. Uneori o organizaţie ar putea include previziunea vânzărilor, programarea producţiei, managementul serviciului către clienţi, legăturile cu piaţa externă, externalizarea etc. Important este să nu trasăm limite arbitrare între funcţiuni, ci să conştientizăm că toate trebuie să colaboreze pentru un flux eficient al materialelor. 6.4. Organizarea activităţilor logistice Activităţile logistice pot fi organizate în mai multe moduri în cadrul unei organizaţii, neexistând „cel mai bun” mod de organizare. O organizaţie de mici dimensiuni ar putea fi o persoană care gestionează toată activitatea logistică. O organizaţie mijlocie ar putea avea un departament cu diferite secţiuni pentru aprovizionare, transport, gestiunea stocurilor, distribuţie etc.. O organizaţie mare ar putea avea o divizie de logistică cu mii de angajaţi şi care să gestioneze flote uriaşe de transport. Uneori, toate activităţile sunt organizate într-un singur departament condus de un director de logistică, alteori ele sunt parte dintr-un departament mai mare, cum ar fi marketing sau producţie; alteori activităţile logistice sunt răspândite în întreaga organizaţie; sau pot fi subcontractate către terţi furnizori. • Tendinţa actuală este spre o organizaţie în care logistica este o funcţiune unică, integrată, fiind condusă de un director de logistica (sau echivalentul acestuia). Aceasta urmează o structură tradiţională funcţională, cu directorul de logistică colaborând cu directorii în producţie, finanţe, vânzări, resurse umane etc. (figura 6.2a). Există mai multe variante ale acestei organizări, o variantă mai des întâlnită fiind cea din societăţile cu structuri organizatorice pe proiect sau pe produs. Aici ar putea exista activităţi logistice în fiecare divizie, cu o structură de matrice care permite coordonarea globală a funcţiunii (figura 6.2b). 6.5. Importanţa logisticii Esenţială şi costisitoare Logistica este esenţială pentru orice organizaţie. Christopher spune că, „logistica a fost întotdeauna un element central şi esenţial al tuturor activităţilor economice”. Fără logistică, nu există mişcarea materialelor, operaţiunile nu se pot realiza, produsele nu sunt livrate clienţi nu sunt serviţi. Nu numai că logistica este esenţială, dar ea este, de asemenea, şi costisitoare. Costurile logistice variază foarte mult de la o industrie la alta. În industria materialelor de construcţii, cum ar fi nisipul şi pietrişul, costurile logistice sunt foarte mari în comparaţie cu, să zicem, industria bijuteriilor, a produselor farmaceutice sau a cosmeticelor. Cu toate acestea, o regulă de bază sugerează că costurile logistice se ridică la aproximativ 15-20% din cifra de afaceri. Logistica are combinaţia incomodă de a fi atât esenţială cât şi costisitoare. Aceasta afectează satisfacţia clientului, valoarea percepută a produselor, costurile de exploatare, profitul şi alţi indicatori ai performanţei. Novich spune că logistica, „defectuoasă reprezintă cauza a aproximativ 50 % din toate reclamaţiile clienţilor ". Nici o organizaţie nu se pot aştepta să prospere în cazul în care ignoră logistica, organizarea logisticii în mod corespunzător putând oferi un avantaj competitiv imens. Putem, astfel, rezuma importanţa logisticii prin a spune că: ● este esenţială pentru toate organizaţiile, chiar şi cei care oferă servicii intangibile, se bazează pe mişcarea materialelor ● este scumpă, cu costuri care reprezintă de multe ori un procent surprinzător de mare de cifra de afaceri ● afectează în mod direct profiturile şi alţi indicatori ai performanţei organizaţionale ● are o importanţă strategică, implicând decizii care afectează performanţa pe termen lung ● realizează legăturile cu furnizorii, dezvoltând relaţii comerciale reciproc avantajoase, pe termen lung, ● realizează legăturile cu clienţii, contribuind la satisfacţia clienţilor şi la crearea de valoarea adăugată ● are un efect major asupra ciclului de comandă, siguranţei şi altor indicatori ai serviciului către clienţi ● determină dimensiunea optimă şi locaţia cea mai potrivită a facilităţilor de producţie ● poate fi riscantă, din cauza preocupărilor legate de securitate, sănătate şi mediu ● interzice unele operaţiuni, cum ar fi transportul unor cantităţi excesive sau a unor mărfuri periculoase ● poate încuraja dezvoltarea altor organizaţii - cum ar fi furnizorii şi intermediarii care oferă servicii specializate. 6.6. Tendinţe în logistică Îmbunătăţirea sistemelor de comunicaţii Atunci când o companie doreşte să cumpere ceva, de obicei, aceasta trebuie să întocmească o descriere a mărfurilor, să solicite o ofertă de preţ, să lanseze un ordin de cumpărare, să confirme ordinul de cumpărare, să stabilească clauzele contractuale, să întocmească documentele de transport, să stabilească aranjamentele financiare, detaliile de livrare, eventualele condiţii speciale, să întocmească facturile etc.. În trecut, toate de acestea - şi o mulţime de alte documente - a trebuit să fie tipărite şi expediate între organizaţii. Acest lucru ar putea face chiar o tranzacţie simplă să pară complicată şi mare consumatoare de timp. Telefoane nu au ajutat prea mult, aşa cum Sam Goldwyn a subliniat, „un contract verbal nu valorează nici cât hârtia pe care este scris”. În ultimii câţiva ani tehnologia a revoluţionat sistemele de comunicare. Progresul a apărut iniţial cu faxul, care putea trimite copii ale documentelor electronice între locaţii îndepărtate în câteva secunde. Inconvenientul faxului este acela că documentele realizate de către calculator trebuie să fie tipărite, şi apoi transmise prin liniile telefonice la altcineva care citeşte textul şi introduce informaţiile propriile lor calculatoare. În anii 1990, următorul pas de progres evident a sosit cu schimbul electronic de date (EDI). Acest lucru a permis calculatoarelor aflate la distanţă să realizeze schimbul de date fără a trece prin alţi intermediari. Primii utilizatori ai acestor sisteme au fost supermarket-urile, care şi-au legat sistemele de gestiune a stocurilor direct cu sistemele de procesare a comenzilor de la furnizorii lor. Sistemele de checkout ale supermarket-urilor înregistrează fiecare produs vândut şi atunci când stocurile scad până la un anumit nivel sistemul trimite automat un mesaj prin care se solicită o nouă livrare de la furnizor. Această utilizare a EPOS (sistem electronic de date de la punctul de vânzare) a redus birocraţia, costurile tranzacţiilor, a făcut comunicaţiile mai rapide, a redus numărul de erori, a facilitat integrarea sistemelor, precum şi relaţiile mai strânse de afaceri. Transferul eficient al informaţiilor a fost deosebit de util activităţilor de aprovizionare, care s-au dezvoltat în e-cumpărare sau de e-aprovizionare. Acest lucru vine în multe forme, toate bazate pe schimbul direct de date între calculatorul unui furnizor şi al unui client. Două versiunile principale sunt B2B (business-to-business, în cazul în care o companie cumpără de la o altă companie) şi B2C (business-to-client, în cazul în care un client cumpără de la o firmă). S-au dezvoltat două tehnologii asociate pentru a sprijini EDI. Prima este cea de codificare, care atribuie fiecărei unităţi de produs un cod de identificare. Codul este de obicei un cod de bare sau bandă magnetică, care poate fi citit automat când produsul se mişcă. Astfel sistemul logistic ştie unde se află fiecare produs în orice moment, iar sistemele de manipulare automată pot deplasa, sorta, consolida, ambala si livra materialele necesare. A doua tehnologie este transferul electronic de fonduri (EFT). În cazul în care livrarea este confirmată, EFT debitează automat contul clientului şi creditează contul furnizorului. Astfel se încheie cercul, cu EDI care plasează comenzile pe loc, sistemul de codificare care urmăreşte mişcarea materialelor, şi EFT pentru a realiza plata. Îmbunătăţirea serviciului către clienţi Este, în mod normal, în interesul tuturor să se reducă costurile logistice cât mai mult. Managerii de logistică îşi doresc costuri reduse pentru a rămâne competitivi, iar clienţii doresc să plătească cât mai puţin posibil pentru produsele/serviciile pe care şi le doresc. În timp ce luptă pentru reducerea costurilor, organizaţiile trebuie în mod evident să-şi menţină nivelul serviciilor. Îmbunătăţirea logisticii presupune furnizarea serviciului pe care clienţii şi-l doresc la cel mai mic cost posibil. Problema este desigur de a găsi caracteristicile pe care clienţii şi le doresc cu adevărat şi de nivelul serviciului pentru care sunt dispuşi să plătească. Acestea variază considerabil în circumstanţe diferite, dar un factor cheie este durata ciclului de comandă (lead-time). Acesta este intervalul de timp dintre momentul lansării comenzii şi momentul în care este livrată comanda şi devine disponibilă pentru utilizare. Din nou, este în mod normal, în interesul tuturor de a scurta acest interval cât mai mult posibil. Atunci când clienţii decid să cumpere ceva, ei îşi doresc ca acel bun să fie livrat cât mai curând posibil; furnizorii doresc să se asigure că clienţii lor sunt fericiţi oferindu-le servicii rapide. În mod ideal, durata ciclului de comandă ar trebui să fie cât mai aproape de zero, aceasta putând fi posibilă prin sincronizarea mişcării materialelor în cadrul lanţului logistic. Acest lucru face ca informaţiile să fie disponibile pentru toate verigile lanţului logistic în acelaşi timp, astfel încât organizaţiile să îşi poată coordona mişcarea materialelor şi nu să aştepte nişte mesajele pentru realiza mişcare materialelor în susul şi în josul lanţului. Un alt factor cheie pentru satisfacţia clientului este realizarea unor produse personalizate. Acest lucru este cunoscut sub numele de personalizare în masă, care combină beneficiile producţiei de masă cu flexibilitatea produselor personalizate. Se folosesc sistemele B2C pentru o comunicare directă între clientul final şi producător, şi necesită lanţuri logistice flexibile pentru ca materialele să circule foarte repede şi să răspundă unor cerinţe diferite. Dell Computers a fost una dintre primele companii care au utilizat personalizarea în masă. Compania nu construieşte calculatoare standard ci aşteaptă până când un client plasează o comandă pe site-ul lor şi apoi construiesc un calculator conform cu specificaţiile clientului. Logistica are rolul de a se asigura că materialele necesare pentru producţie sunt întotdeauna disponibile şi livrează rapid produsul finit clientului. Alte tendinţe semnificative • Globalizarea: Logistica eficientă face fezabilă existenţa pieţei globale, alţi factori care încurajează comerţul internaţional incluzând: sistemele financiare mai puţin restrictive, cererea consumatorilor pentru produse importate, eliminarea cotelor de import şi a barierelor comerciale şi dezvoltarea zonelor de liber schimb. Efectele sunt vizibile în industria prelucrătoare, în care producătorii urmăresc să realizeze economii de scară prin localizarea unităţilor de producţie în zone cu costuri de producţie mici. Costul de producţie pe unitate este redus, iar logistica eficientă menţine preţul produsul livrat la un nivel scăzut. • Reducerea numărului de furnizori: În trecut, organizaţiile au folosit un număr mare de furnizori. Aceasta a încurajat concurenţa, a făcut posibilă încheierea celui mai avantajos contract de aprovizionare pentru firma respectivă, a asigurat siguranţa livrărilor în cazul în care un anumit furnizor a întâmpinat dificultăţi. Cu toate acestea, tendinţa actuală este de a reduce numărul de furnizori şi de a dezvolta relaţii pe termen lung cu cei mai buni dintre aceştia. Colaborarea strânsă cu un număr mic de organizaţii pot aduce avantaje considerabile. • Concentrarea proprietăţii: companiile mari pot obţine economii de scară şi au ajuns să domine numeroase lanţuri logistice. Există, de exemplu, multe magazine şi companii de transport dar cele mai mari continuă să se dezvolte în detrimentul celor mici. Rezultatul este o concentrare continuă a proprietăţii, pe care le puteţi vedea în multe sectoare logistice variind de la angrosişti la companiile de croazieră. • Externalizarea: Mai multe organizaţii şi-au dat seama că pot avea avantaje dacă apelează la ajutorul companiilor de specialitate care să preia o parte, sau toate, activităţile lor logistice. Folosirea unei terţe companii pentru mişcarea materialelor îi permite unei organizaţii să se concentreze asupra activităţilor sale de bază. Cercetările sugerează că în jur de 30% din cheltuielile logistice sunt subcontractate în U.E.. • Amânarea personalizării până în fazele finale ale producţiei: În mod tradiţional, producătorii transferă produsele de la punctul final al liniei de producţie în sistemul de distribuţie până când acestea sunt necesare. Atunci când există mai multe variante ale unui produs de bază, acest lucru poate determina stocuri mari de produse similare. Prin amânarea personalizării produselor sunt transferate în sistemul de distribuţie produse „aproape finite” întârziind modificările finale sau personalizarea până în ultimul moment posibil. Vă puteţi imagina acest lucru pentru sistemul „ambalare la comandă", cazul în care o companie păstrează un produs în stoc şi îl ambalează într-o cutie scrisă în limba corespunzătoare doar atunci când comanda se va livra. Benetton obişnuia să coloreze firele textile în diferite culori, să tricoteze pulovere şi să păstreze stocuri din fiecare culoare pentru a satisface diferitele cereri. Acum, ei tricotează pulovere cu fire nevopsite, păstrând stocuri mult mai mici din acestea puloverele fiind colorare doar pentru a se onora nişte comenzi reale. Cross-docking: depozitele tradiţionale transferă marfa în depozit şi o păstrează până când este necesară şi apoi o eliberează pentru a satisface cererea. Prin cross-docking se coordonează cererea şi oferta, pentru că mărfurile care ajung în zona de recepţie sunt transferate imediat către o zonă de încărcare, unde sunt încărcate în vehiculele care efectuează livrarea. Acest lucru reduce substanţial nivelul stocurilor şi cheltuielile de administrare asociate. Există două forme de bază pentru sistemele cross-docking. În primul rând, pachetele sunt mutate direct de la vehiculele care sosesc spre cele care pleacă. Acest lucru nu necesită un depozit, un punct de transfer fiind de ajuns. A doua formă implică • împărţite în cantităţi mai mici, sortate, consolidate în livrări pentru diferiţi clienţi şi transferate la vehiculele de transport. Cross-docking-ul se poate dezvolta până la punctul în care nimic nu trece printr-un depozit. Orice stoc se păstrează în vehiculele de transport, creându-se practic un stoc pe roţi. Un sistem înrudit este drop-shipping, în care comercianţii cu ridicata nu păstrează stocuri ei înşişi ci coordonează circulaţia materialele direct de la furnizorii din amonte către clienţii din aval. • Livrarea directă: Mai mulţi clienţi cumpără prin intermediul Web-ul, sau găsesc alte modalităţi pentru a tranzacţiona mai devreme în lanţul logistic, ca de exemplu cumpărarea prin sistemele de comandă prin poştă sau direct de la producători. Acest lucru are ca beneficii reducerea duratei ciclului de comandă, reducerea costurilor pentru clienţi, favorizarea contactului direct între producători şi clienţii finali, permiţând clienţilor accesul la o gamă mai largă de produse etc. Aceasta înseamnă, de asemenea că logistica trebuie să livreze cantităţi mai mici, mai rapid către consumatorii finali. Acest lucru a încurajat dezvoltarea firmelor de curierat, cum ar fi FedEx, UPS si DHL. • Alte metode de reducere a nivelului stocurilor: Păstrarea stocurilor este scumpă şi prin urmare organizaţiile caută continuu modalităţi de reducere a sumelor imobilizate în lanţul logistic. Există mai multe modalităţi de a face acest lucru. O abordare foloseşte operaţiunile de tip just-in-time pentru coordonarea activităţilor şi minimizarea nivelurilor stocurilor. O altă abordare este „stocul administrat de furnizor” în care furnizorul gestionează atât propriile stocuri cât şi pe cele deţinute din avalul lanţului logistic. Îmbunătăţirea coordonării reduce costurile globale şi poate oferi economii de scară. • Creşterea preocupărilor privind protecţia mediului: Logistica nu are o bună reputaţie în ceea ce priveşte protecţia mediului – demonstrată de emisiile camioanelor grele, utilizarea spaţiilor verzi pentru construcţia de depozite, solicitări pentru construirea de noi drumuri, folosirea ambalajelor în exces, navele golindu-şi ilegal rezervoarele de carburant, scurgerile de petrol datorate accidentelor etc. Un aspect pozitiv este faptul că logistica se îndreaptă spre practici „mai ecologice”. Operatorii utilizează vehicule mai eficiente din punct de vedere energetic, controlează emisiile de gaze, reutilizează ambalajele, au trecut la modalităţi de transport mai ecologice, reciclează mai mult prin logistica inversă, au adăugat elemente de siguranţă navelor etc. Ei recunosc tot mai mult că gestionarea atentă poate aduce atât de protecţia mediului cât şi costuri mai mici. • Mai multă colaborare de-a lungul lanţului logistic: Organizaţiile dintr-un lanţ logistic recunosc tot mai adesesa că au aceleaşi obiective - şi anume satisfacerea consumatorilor finali. De aceea ei nu ar trebui să concureze unele cu altele ci ar trebui să coopereze pentru a obţine satisfacţia clienţilor finali. Aceasta înseamnă că concurenţii nu sunt alte organizaţii din cadrul aceluiaşi lanţ logistic ci sunt organizaţiile din alte lanţuri logistice. Christopher rezumă acest lucru spunând că „lanţurile logistice concurează, nu companiile”.