Grille Rezolvate Licenta Biologie 2023-2024 PDF

BIBLIOTECĂ ITEMI_BIOLOGIE 2023 - 2024 1. Functiile membranelor celulare nu includ: A) Funcţia de bariera; B) Funcţia de schimb de molecule; C) Intervin in adezivitatea celulara; D) Funcţia de sinteza a proteinelor. 2. Gruparile glucidice din structura membranei celulare sunt...

BIBLIOTECĂ ITEMI_BIOLOGIE 2023 - 2024 1. Functiile membranelor celulare nu includ: A) Funcţia de bariera; B) Funcţia de schimb de molecule; C) Intervin in adezivitatea celulara; D) Funcţia de sinteza a proteinelor. 2. Gruparile glucidice din structura membranei celulare sunt localizate intotdeauna: A) Pe fata interna; B) Pe fata externa; C) In interiorul aparatului Golgi; D) Niciuna. 3. In membranele biologice se gasesc urmatoarele grupe de lipide: A) Steroli; B) Glicoproteine; C) Riboforine; D) Sulfataze. 4. Fosfogliceridele au in structura lor: A) Colesterol B) Caderine C) Glicerol D) Niciuna 5. Lipidele din membrana celulara sunt reprezentate de: A) Acid hialuronic B) Fosfolipidele C) Glicoproteine D) Vimentina 6. Caracterul amfipatic al moleculelor din structura membranei celulare implica: A) Existenta unei parti hidrofile B) Existenta unei parti hidrofobe C) Existenta unei parti hidrofile si a unei parti hidrofobe D) Niciuna 7. Proteinele din structura membranei nu pot fi: A) Atasate reticolului endoplasmatic B) Proteine membranale interne C) De suprafata D) Transmembranare 8. Rolurile proteinelor din structura membrane celulare includ: A) Potenteaza functionalitatea membranelor B) Intervin în procesele de transport activ C) Indeplinesc funcţii de receptori. D) Toate 9. Transportul prin membrana plasmatica se poate realiza prin: A) Difuzie pasiva B) Difuzie facilitata C) Transport activ D) Toate 10. Cea mai importanta enzima eliberata in timpul reactiei acrozomiale din acrozom este: A) Creatin kinaza B) Acrozina C) Arylsufataza D) Niciuna 11. Fecundatia este procesul in cursul caruia au loc urmatoarele evenimente: A) Contactul şi recunoaşterea dintre spermii şi ovocit B) Reglarea şi realizarea pătrunderii 1 singure spermii în ovocit C) Fuzionarea materialului genetic al spermiei şi ovocitului D) Toate 12. Fecundatia, la om are loc: A) La nivelul trompelor uterine B) La nivelul uterului C) La nivelul colului uterin D) La nivelul ovarelor 13. Glicoproteinele din structura zonei pellucida sunt: A) ZP1, ZP2 B) ZP1, ZP2, ZP3 C) ZP3 D) ZP2, ZP3 14. In timpul reactiei corticale are loc: A) Blocarea polispermiei B) Eliminarea continutului granulelor corticale in exteriorul membranei ovocitului C) Ambele D) Niciuna 15. In urma intrarii capului spermiei in ovocit, pe parcursul fecundatiei se vor forma: A) Pronucleul feminin B) Pronucleul masculin C) Pronucleul feminin si cel masculin D) Pronucleul feminin sau cel masculin 16. La contactul dintre capul spermiei si plasmalema ovocitului are loc: A) Reactia acrozomiala B) Reactia corticala C) Fuzionarea materialelor genetice D) Eliberarea primului glob polar 17. Migrarea spermiilor din uter spre trompe şi spre ovocit are la bază mecanisme de tip: A) Chemotactice B) Fizice C) Mecanice D) Niciuna 18. Modificarile moleculare care au loc in timpul capacitatiei includ: A) Concentratia colesterolului din membrana plasmatica creste B) Se leaga noi proteine specifice C) Ambele D) Niciuna 19. Reactia acrozomiala se declanseaza la legarea spermiei de: A) Zona pellucida B) Plasmalema ovocitului C) Spatial perivitelin D) Niciuna 20. Capacitatea de adezivitate a celulelor epiteliale reprezinta o trasatura specifica: A) Avascularitatii B) Polaritatii C) Regenerarii D) Celularitatii 21. Celulele pierdute sunt inlocuite cu alte celule noi in cadrul caracterului general: A) Avascularitate B) Celularitate C) Regenerare D) Polaritate 22. Cu rare exceptii, tesuturile epiteliale nu au vase de sange, ceea ce este o trasatura specifica: A) Polaritatii B) Celularitatii C) Avascularitatii D) Regenerarii 23. Epiteliile provin din: A) Ectoderm B) Endoderm C) Mesoderm D) Toate 24. Exista: A) Epitelii de acoperire B) Epitelii glandulare C) Epitelii senzoriale D) Toate 25. Exceptia de la regula conform careia tesutul epitelial este avascular o reprezinta: A) Epiteliul canalului cohlear din urechea internă B) Epiteliul vezicii urinare C) Epiteliul intestinal D) Niciuna 26. Intre caracterele generale ale tesuturilor epiteliale intra: A) Adezivitatea celulara si avascularitatea B) Adezivitatea celulara si cantitatea mare de fibre celulare C) Avascularitatea si cantitatea mare de fibre celulare D) Toate 27. Prezenta uni pol apical si al unuia bazal al celulei epiteliale reprezinta o trasatura specifica: A) Polaritatii B) Avascularitatii C) Regenerarii D) Celularitatii 28. Rolul fundamental al ţesutului epitelial este: A) De a asigura homeostazia mediului intern B) De a separa mediul extern de mediul intern C) De a compartimenta mediul intern în domenii cu compoziţii distincte. D) Toate 29. Tesutul epitelial este practic alcatuit din: A) Celule B) Celule si multa substanta intercelulara C) Celule, multa substanta intercelulara si fibre D) Fibre si multa substanta intercelulara 30. Alegeți afirmația greșită cu referire la ţesuturile false A) se cunosc două tipuri de plehtenchim (prozoplehtenchim și paraplehtenchim) B) unele alge pluricelulare filamentoase (Volvox) ar putea fi interpretate ca aparţinând coloniilor C) formaţiune histoidă este colonia de celule biflagelate de la Volvox D) zooglea sau cenobiile se deosebesc de ţesuturile adevărate prin faptul că celulele separate pot să-şi ducă viaţa independent de restul celulelor dintre care au fost desprinse 31. Alegeti afirmația incorectă care se referă la țesuturile vegetale după criteriul gradului de diferenţiere a celulelor în timpul dezvoltării ontogenetice A) după acest criteriu se deosebesc țesuturile meristematice și țesuturile definitive B) țesuturile meristematice au celule nediferenţiate, fără spaţii celulare şi cu mare capacitate de diviziune C) țesuturile definitive provin prin diferenţierea țesuturilor meristematice, ca urmare a adaptării la îndeplinirea anumitor funcţii; în general pierzându-și capacitatea de a se divide D) întotdeauna ţesuturile definitive sunt omogene 32. Identificați eroarea din clasificarea meristemelor A) primordiale (fără celule iniţiale, cu o celulă iniţială și cu mai multe celule iniţiale) B) primare (apicale, intercalare și meristemoide) C) secundare (cambiu și felogen) D) meristemoide 33. Indicați afirmația greșită cu referire la ţesuturile vegetale definitive A) ţesuturile trofice (fundamentale) se clasifică în țesuturi asimilatoare (clorenchimuri), de depozitare și de absorbţie B) ţesuturile apărătoare primare se clasifică în ţesuturi/formaţiuni epidermice (epiderma, rizoderma,ţesut caliptral, aparate stomatice, peri tectori,emergenţe etc) și ţesuturi suberoase (exoderma, endoderma) C) ţesuturile mecanice se clasifică în colenchim și sclerenchim D) ţesuturile conducătoare se clasifică în cambiu intrafascicular și pericambiu 34. Indicați fraza corectă privitoare la ţesuturile vegetale A) ţesuturile glandulare se clasifică în senzitive (aparatul statolitic, organe senzoriale și formaţiuni ”optice”) și de separație B) ţesuturile conducătoare se clasifică în cambiu intrafascicular și pericambiu C) meristemele primare sunt apicale, intercalare și meristemoide D) sclerenchimul poate fi scleros și fibros 35. Indicați fraza eronată ce se referă la ţesuturile vegetale definitive A) țesuturile fundamentale de depozitare se clasifică în țesuturi pentru substanţe organice, pentru apă (acvifere) și pentru aer (aerifere sau aerenchimuri) B) ţesuturile apărătoare secundare sunt suberul și ritidomul C) colenchimul se clasifică în angular (unghiular), tabular (tangenţial, tabelar, lamelar, plat, în plăci) și lacunar (inelar, rotunjit) D) meristemele secundare sunt cambiul și felogenul 36. Precizati care afirmație nu este corectă cu privire la țesuturile ce alcătuiesc organele cormofitelor A) țesuturile definitive ale organelor cu structură secundară au dublă origine: unele provin din activitatea meristemelor primare, altele din activitatea meristemelor secundare. B) după prezenţa sau absenţa conţinutului viu din celule, se deosebesc ţesuturi vii sau moarte C) celule de origine diferită pot îndeplini acelaşi rol fiziologic în urma unor modificări morfo- structurale suferite în ontogenia plantelor D) celule de formă, structură şi origine diferită nu pot îndeplini aceleaşi funcţii 37. Selectați afirmația corectă ce se referă la ţesuturile vegetale A) colenchimul se clasifică în angular, tabular și fibros B) țesuturile glandulare se clasifică în externe (peri glandulari, papile glandulare, hidatode, glande digestive, osmofore și glande nectarigene) și interne (aerifere sau aerenchimuri) C) celule secretoare izolate pot fi mucilaginoase, oleifere, taninifere, oxalifere, rezinifere, celule cu alcaloizi, litociste, fără celule iniţiale, cu o celulă iniţială și cu mai multe celule iniţiale D) ţesuturile mecanice se clasifică în colenchimuri și sclerenchimuri 38. Selectați afirmația incorectă cu privire la clasificarea țesuturilor după forma celulelor A) după acest criteriu se deosebesc țesuturi parenchimatice și țesuturi prozenchimatice B) celulele parenchimatice sunt mai mult sau mai puţin heterodiametrice, cu pereţii subţiri sau îngroşaţi, celulozici sau modificaţi în mod secundar; C) celulele parenchimatice intră în alcătuirea țesuturile de apărare, asimilatoare, aerifere, absorbante, de depozitare, sensitive etc D) celulele prozenchimatice sunt lungi, de regulă înguste şi cu pereţii îngroşaţi și caracterizează îndeosebi ţesuturile conducătore şi mecanice 39. Selectați afirmația incorectă referitoare la ţesuturile vegetale A) ţesuturile secretoare pot fi alcătuite din celule secretoare izolate (celule mucilaginoase, celule oleifere, celule taninifere, celule oxalifere, celule rezinifere, celule cu alcaloizi și litociste) sau din celule fuzionate (laticifere nearticulate și laticifere articulate) B) țesuturile glandulare se clasifică în externe (peri glandulari, papile glandulare, hidatode, glande digestive, osmofore și glande nectarigene) și interne (buzunare glandulare și canale glandulare) C) ţesuturile glandulare se clasifică în senzitive (aparatul statolitic, organe senzoriale și formaţiuni ”optice”) și de separație D) meristemele secundare sunt cambiul și felogenul 40. Selectați afirmația incorectă cu privire la ţesutul conducător lemnos. A) elementele sale histologice sunt vasele lemnoase, parenchimul lemnos, fibrele lemnoase B) unii autori disting în lemnul primar, protoxilemul si metaxilemul C) parenchimul lemnos orizontal și parenchimul lemnos vertical au rolul de a depozita substanţe de rezervă, mai ales în timpul iernii. D) fibrele lemnoase sunt elemente prozenchimatice, alungite, ascuţite la ambele capete, cu pereţii puternic îngroşaţi şi lignificaţi, ce însoţesc vasele lemnoase numai în lemnul secundar E) ciculaţia sevei brute prin trahee (vase deschise sau perfecte, articule vasculare) se face mai încet, prin difuziune, prin punctuaţiunile de la pereţii transversali oblici 41. Precizati care afirmație nu este corectă cu privire la fasciculele conducătoare. A) sunt grupări de elemente histologice apaţinând ţesuturilor conducătoare B) fasciculele simple sunt formate dintr-un singur tip de ţesut conducător, fie numai din ţesutul conducător lemnos sau numai ţesut conducător liberian, se găsesc dispuse în structura primară a rădăcinii, fiind aşezate în alternanţă. C) fasciculele conducătoare compuse (mixte, libero-lemnoase), după poziţia liberului faţă de lemn, sunt de trei feluri (concentrice, colaterale şi bicolaterale). D) fasciculele concentrice prezintă ţesuturile conducătoare aşezate concentric şi pot fi hadrocentrice și leptocentrice E) fasciculele leptocentrice au xilemul înconjurat de floem. 42. Alegeti afirmația incorectă care se referă la structura primară a rădăcinii A) exoderma (stratul suberos) reprezintă primele 2-4 straturi de celule hipodermice, poligonale, cu pereţii celulozici B) la unele plante epifite, rizoderma este transformată în velamen radicum C) în cazul rădăcinilor aeriene ale epifitelor, celule parenchimatice conţin cloroplaste cu rol asimilator D) cilindrul central este delimitat de periciclu (pericambiu, strat rizogen) 43. După numărul fasciculelor de lemn, egal cu cel al numărului faciculelor de liber, structura rădăcinii poate fi A) monarhă – un fascicul lemnos şi unul liberian; la unele pteridofite B) triarhă – se întâlneşte la unele Fabaceae şi la Moraceae C) poliarhă la liliate unde numărul poate ajunge la zeci de fascicule (Poaceae) D) diarhă - numărul poate ajunge la sute de fasicule (Pandaceae, plantele din mangrove) 44. Indicați afirmația greșită cu referire la endoderma rădăcinii cu structură primară A) endoderma terţiară caracterizează mai ales liliatele B) îngroşarea pereţilor e neuniformă şi aspectul celulelor este al literei “U” în cazul endodermei primare C) printre celulele moarte rămân celule de pasaj, vii, cu pereţii subtiri celulozici, dispuse în dreptul fasciculelor conducătoare lemnoase D) endoderma primară apare la începutul dezvoltării plantei tinere și este formată din celule cu benzi sau puncte ale lui Caspary formate pe pereţii radiari prin impregnarea cu lignină 45. Precizati care afirmație nu este corectă cu privire la cilindrul central al rădăcinii cu structură primară A) țesutul conducător este cea mai importantă parte a cilindrului central, reprezentată prin fascicule liberiene şi lemnoase, dispuse în alternanţă B) de regulă, în ambele tipuri de fascicule, dezvoltarea elementelor de conducere se face în sens centripet=exarh C) spre periciclu, se găsesc dispuse primele vase apărute (protoxilem, respectiv protofloem), iar spre centru ultimele vase formate (metaxilem, respectiv metafloem) D) fasciculele vasculare nu sunt separate între ele prin raze medulare 46. Selectați afirmația incorectă care se referă la parenchimul fundamental al rădăcinii cu structură primară A) poate fi diferenţiat în măduvă şi în razele medulare primare B) măduvă constituie un ţesut permanent caracteristic pentru rădăcina C) măduvă lignificată de la liliate constituie o bună adaptare, funcţionând ca o ancoră D) locul măduvei este ocupat de vasele metaxilemului la unele magnoliate 47. Selectați afirmația incorectă care se referă la structura primară a rădăcinii A) benzile sau punctele lui Caspary limitează circulaţia substanţelor absorbite doar în sens radiar B) la plantele hidrofile se formează endodermă de tip terţiar C) periciclul este în general unistratificat, dar uneori poate lipsi sau poate fi pluristratificat D) rizoderma e de scurtă durată, fiind înlocuită în regiunea aspră de exodermă (cutis) 48. Selectați afirmația incorectă cu privire la numărul fasciculelor vasculare din cilindrul central al rădăcinii cu structură primară A) numărul de fascicule poate varia la aceeaşi specie şi chiar la acelaşi individ B) la Beta vulgaris, rădăcina principală e diarhă, iar la cele laterale structura poate fi di-, tri-, sau tetrarhă C) la Vicia faba s-a demonstrat experimental că numărul de fascicule se reduce în cazul unei nutriţii minerale slabe D) la liliate numărul fasciculelor lemnoase și, respectiv liberiene, este de regulă mai mic decât 7 49. Selectați afirmația incorectă cu privire la rizodermă (epiblem) A) la nivelul zonei pilifere sau a zonei aspre, se disting trei zone: rizoderma, scoarţa primară şi cilindrul central B) este un ţesut format doar dintr-un singur strat de celule vii, strâns legate între ele, cu pereţii modificaţi secundar. prezintă cuticulă şi stomate. C) unele celule mai mici, numite trichoblaste, funcţionează ca nişte meristemoide dând naştere la perii absorbanţi D) are mai mult rol de absorbţie a apei si a sărurilor minerale, şi mai puţin rol de apărare 50. Selectați afirmația incorectă cu privire la structura rădăcinii primare A) după stadiile de dezvoltare ontogenetică şi după gradul de evoluţie filogenetică a plantei, toate plantele au rădăcini cu structură primară şi ulterior acestea dezvoltă o structură secundară B) conţine ţesuturi definitive rezultate din meristeme primare apicale C) este caracteristică plantelor tinere, în primele faze de dezvoltare D) se întâlnește la pteridofitele actuale, la majoritatea liliatelor şi la unele magnoliate ierboase care rămân toata viaţa cu structură primară 51. Selectați afirmația incorectă referitoare la scoarţa primară (cortex) a rădăcinii cu structură primară A) este pluristratificată, cu celule parenchimatice vii, cu pereţii subţiri, celulozici, între celule existând numeroase spaţii intercelulare, iar în interiorul celulelor se depozitează substanţe de rezervă B) la cele mai multe plante este diferenţiată în trei subzone: exoderma (strat suberos), scoarţa mijlocie (parenchimul cortical) şi endoderma C) la plante care cresc în zone foarte aride, scoarţa mijlocie conţine multe spaţii intercelulare formând aerenchimuri D) celulele endodermale sunt mici, dispuse regulat sub forma unui inel. 52. Precizați care afirmație referitoare la distribuţia tisulara a moleculelor MHC I şi II este incorectă A) moleculele MHC I au o densitate mare pe leucocite, mai mica pe suprafaţa celulelor hepatice, din plaman, rinichi şi sunt foarte diluate pe suprafaţa celulelor musculare şi a majorității glandelor endocrine B) moleculele MHC II se gasesc pe suprafaţa majoritaţii ţesuturilor C) moleculele MHC II sunt exprimate predominant, pe suprafaţa limfocitelor B, celulelor seriei monocit-macrofag, celulelor endoteliale ale capilarelor sanguine şi limfatice, celulelor Kupffer, celulelor dendritice, eozinofilelor, microgliilor D) interferonul γ şi IL-2, sintetizaţi de limfocitele T, amplifica nivelul de exprimare a moleculelor MHC II, iar prostaglandina E2 (PGE2), glucocorticoizii, α-fetoproteina, lipopolizaharidele (LPS) din bacteriile Gram negative, diminueaza densitatea acestor molecule. 53. Precizați care afirmație referitoare la mecanismele prezentării antigenelor (Ag) pe moleculele MHC este incorectă. A) ambele tipuri de MHC sunt sintetizate in reticulul endoplasmic rugos B) moleculele MHC I primesc in situsul combinativ fragmente polipeptidice care rezultă prin degradarea intracitoplasmatică a Ag endogene C) Ag endogen rămane sechestrat definitiv in molecula MHC II D) moleculele MHC II primesc şi eliberează uşor Ag exogene in fagolizozomi 54. Precizați care afirmație referitoare la moleculele MHC este incorectă A) sinteza MHC II se face in reticulul endoplasmic, dar incărcarea cu Ag exogene se face in fagolizozomi B) moleculele MHC I primesc in situsul combinativ fragmente polipeptidice care rezultă prin degradarea intracitoplasmatică a Ag endogene, in reticulul endoplasmic rugos C) au fost identificate peste 1200 alele MHC la om D) limfocitele T nu pot să recunoască Ag prezentate de MHC. 55. Precizați care afirmație referitoare la structura și funcțiile moleculelor MHC I, este incorectă A) cand celula somatică respectivă cooperează cu limfocitelor citotoxice (LTC) sau limfocitele supresoare (LTS), aceste limfocite recunosc mai intai domeniul α 3. B) domeniul α 3 monomorf de pe celula self este recunoscut de receptorul CD8 al LTC iar dacă celula este non-self, CD8 nu recunoaşte domeniul α 3 şi celula respectivă este distrusă C) se găsesc doar pe hematii D) domeniul α 3 este specific pentru fiecare organism 56. Selectați afirmația greșită referitoare la funcțiile moleculelor MHC I A) prezintă Ag endogene (Ag virale şi Ag canceroase) B) au rol in rejectia grefelor (domeniul α 3 de pe celula self este recunoscut de receptorul CD8 al limfocitelor citotoxice) C) cand celula somatică respectivă cooperează cu limfocitelor citotoxice sau limfocitele supresoare, aceste limfocite recunosc mai intai lanţul β. D) au funcţii in cooperarea celulară, prezentarea Ag şi rejetul grefelor 57. Selectați afirmația greșită referitoare la funcțiile moleculelor MHC II A) sunt foarte importante pentru cooperarea celulară, mai ales prin domeniul α2 care este recunoscut de receptorul CD4 al limfocitelor helper B) prezintă spre limfocitele helper, epitopii antigenelor endogene C) prezintă spre limfocitele helper epitopii Ag exogene, care au fost captate şi prelucrate de APC (inglobate de celule, descompuse in fagolizozom si apoi expuse ) D) au importanţă minoră in reacţia de respingere a grefei, prin domeniul α2. 58. Selectați afirmația greșită referitoare la moleculele MHC II A) sunt formate din două lanţuri, α (mai greu) şi β (mai uşor) B) domeniile α1 şi β1 sunt aşezate la exterior, au structură variabilă, se numesc domeniile polimorfe, adică variază de la celulă la celulă şi formează impreună situsul combinativ pentru Ag endogene C) domeniile α2 şi β2 sunt identice pentru toate celulele din organism, şi reprezintă domeniile monomorfe ale MHC II D) se găsesc numai pe membranele celulelor cu rol de APC (celule dendritice, macrofage, limfocite 59. Selectați afirmația greșită referitoare la semnificaţia evolutiva a moleculelor MHC I şi II A) existenţa moleculelor MHC ar putea fi atribuita necesitaţii organismelor de a semnaliza rapid celulele care prezintă molecule antigenice pe suprafaţa lor: celulele infectate cu virusuri sau cele transformate malign B) moleculele MHC au o semnificaţie deosebita pentru supravieţuirea organismului, liza celulelor purtatoare de molecule nonself trebuie sa fie rapida, inainte ca virusul sa se multiplice şi respectiv, inainte ca celula maligna sa se divida şi sa formeze o tumora C) nu indeplinesc funcţii neimune D) este necesar sa fie prezente pe oricare celula ce poate fi infectata de un virus sau poate sa fie transformata malign 60. Selectați afirmația greșită referitoare la structura moleculelor MHC I A) lanţul α prezintă un segment scurt intracitoplasmatic, un segment transmembranar hidrofob și un segment lung extracelular B) domeniile α1 şi α2 sunt aşezate la exterior, au structură variabilă, sunt aşezate faţă in faţă şi formează impreună o cavitate numită situsul combinativ pentru Ag C) domeniul α 3 (constant sau monomorf) nu are rol structural și nu este identic pentru toate celulele din organism D) lanţul β (β 2-microglobulina) este constant pentru toţi indivizii unei specii, are o greutate moleculară mică şi este legat de domeniul α 3. 61. Selectati afirmatia incorecta referitoare la moleculele prezentatoare ale epitopilor: A) MHC (major histocompatibility complex) sunt moleculele cu ajutorul cărora APC prezintă epitopii și sunt de fapt Ag de histocompatibilitate din sistemul HLA (human leukocyte antigen) B) au o structură antigenică proprie pentru fiecare organism și sunt un fel de “carte de vizită” pentru fiecare celulă a organismului C) singurele organisme cu molecule MHC identice sunt gemenii bivitelini D) genele pentru sinteza MHC sunt dispuse pe cromozomul 6. 62. Alegeți afirmația greșită referitoare la IgG A) au in general o durată de viaţă lungă, de circa 3-4 săptămani, excepţie făcând moleculele din subclasa IgG3, care trăiesc mai puţin de o săptămană (5-7 zile). B) toate subtipurile sunt caracteristice pentru RIU secundar C) sinteza este indusă de IL-4, produsă de LTH2 D) zona balama nu este foarte flexibilă și nu favorizează căutarea şi recunoaşterea Ag, numărul punţilor disulfurice din aceasta variind între subclasele de IgG 63. Alegeți afirmația greșită referitoare la IgM A) se găsesc in plasmă in concentraţie de circa 1 g/L B) au durata de viaţă de 100 zile şi au greutatea moleculară de circa 10900 kDa. C) din cauza greutăţii moleculare mari, IgM nu traversează placenta. D) se găsesc in organism sub formă de monomeri prezenți pe suprafaţa limfocitelor B, avand funcţie de BCR. 64. Alegeți afirmația greșită referitoare la planul de organizare al domeniilor Ig A) lanţurile H (heavy) şi L (light) sunt paralele şi orientate cu capătul C-terminal in aceeaşi direcţie B) lanţurile grele H (heavy) identice intre ele, sunt lungi și asociate prin punţi disulfurice C) lanţurile uşoare L (light) identice intre ele, sunt legate de lanţurile H prin punţi disulfurice D) partea variabilă (aminoterminală) este formată din primii 100 de aminoacizi dinspre capatul N- terminal iar partea constantă (carboxilterminală) este formată din restul lanţului, spre capătul C- terminal 65. Precizați care afirmație referitoare la IgG este incorectă A) reprezintă peste 75% din totalul Ig circulante și au o concentraţie plasmatică mare (8-16 g/L) B) sunt caracteristice pentru RIC secundar C) trec transplacentar şi realizează imunizarea pasivă umorală a nou-născuţilor in primele luni de viaţă D) datorită flexibilităţii din zona balama, fragmentele Fab au mişcări de baleiere şi pot da moleculei forma de T sau de Y, mobilitatea favorizând căutarea şi recunoaşterea Ag 66. Precizați care afirmație referitoare la IgM este incorectă A) sinteza este stimulată de IL-2, produsă de LTH B) sunt o mare parte dintre anticorpii naturali ai grupelor sanguine, factorii reumatoizi din poliartrita reumatoidă şi aglutininele la rece din anemiile hemolitice autoimune C) se găsesc in organism sub formă de pentameri în ser D) sunt anticorpi aglutinanţi pentru că au 100 situsuri combinative identice 67. Precizați care afirmație referitoare la imunoglobuline (anticorpi) este incorectă. A) se sintetizeaza in organism dupa patrunderea unui antigen şi au proprietatea de a se cupla specific și complementar cu antigenul inductor şi de a-i anihila acţiunea nociva B) formeaza 20% din totalul proteinelor plasmatice, dar se gasesc şi in lichidele extravasculare, in secreţiile exocrine (saliva, lapte, lacrimi) şi ca receptori membranari de antigen pe suprafaţa limfocitelor B (BCR) C) formeaza o familie de o diversitate imensa iar în funcţie de partea constantă a lanţurilor H s-au descris la mamifere şi la om cinci clase de anticorpi (IgG, IgM, IgA, IgE, IgD). D) sunt produsul final al răspunsului imun celular (RIC) 68. Selectați afirmația greșită referitoare la IgA A) sunt responsabile de apărarea imună la nivelul mucoaselor B) se găsesc egal distribuite in circulaţie, in interstiţiu şi in secreţii, sub două forme: serice şi secretorii C) sunt sintetizate in cadrul RIC D) sinteza lor este favorizată de IL-5, produsă de LTH2 69. Selectați afirmația greșită referitoare la IgG A) reprezintă peste 5% din totalul Ig circulante B) se găsesc in concentraţie foarte mare in plasmă, intre 8-16 g/l şi sunt distribuite egal in interstiţiu şi in lichidul intravascular C) toate subclasele trec transplacentar şi realizează imunizarea pasivă umorală a nounăscuţilor in primele luni de viaţă D) au greutatea moleculară de circa 150 kDa 70. Selectați afirmația greșită referitoare la IgM A) sunt primii anticorpi apăruţi atat filogenetic in evoluţia vertebratelor, cat şi ontogenetic, la nou- născuți B) participă la apărarea contra fungilor C) moleculă de IgM are in total cinci situsuri de activare a complementului D) sunt anticorpii caracteristici pentru RIU primar 71. Selectați afirmația greșită referitoare la imunoglobuline (anticorpi) A) recunoașterea specifică a unui anumit determinant antigenic (paratop) se realizează prin porţiunea numită epitop (situs de legare sau situs combinativ). B) au proprietatea de a recunoaşte şi a se combina cu Ag complementar, atat in vivo, cat şi in vitro C) sunt glicoproteine D) se cunosc Ig membranare (BCR) şi Ig solubile (secretate) 72. Alegeti afirmația incorectă care se referă la caracteristicile amentului (mâţişor) A) este asemănător spicului, are axul rigid iar florile sunt hermafrodite B) se întâlneşte şi la alte plante lemnoase, cum ar fi Carpinus betulus (carpen), Corylus avellana (alun), Populus sp. (plop), Salix sp. (salcie) Juglans sp (nuc), Helianthus sp. C) la Betula sp. şi florile unisexuat femeieşti formează amenţi. D) după polenizare, amenţii bărbăteşti cad. 73. Alegeti afirmația incorectă care se referă la caracteristicile spadicelui (spadix) A) spadicele este o variantă a spicului la care axa e cărnoasă şi uneori colorată, iar florile barbatesti şi femeiesti sesile sunt protejate de o hipsofilă exagerat de mare în formă de cornet (spată) care uneori înconjoară întreaga inflorescenţă. B) este caracteristic familiei Asteraceae C) este tipică pentru familia Araceae D) se poate intalni la Arum maculatum (rodul-pământului), Typha sp. (papura), Zea mays (porumb) etc. 74. Alegeti afirmația incorectă care se referă la caracteristicile spicului simplu: A) este asemănător racemului, florile hermafrodite sunt aproape sesile B) se găseşte la Plantago sp. (patlagină), Carex sp. (rogoz), Alopecurus pratensis (coada vulpii) ş.a. C) pedicelii florali sunt extrem de scurţi şi florile dispuse la subsuoara bracteilor, par a fi sesile D) de obicei este pendul 75. Alegeti corespondenta incorectă a familiei de plante cu inflorescența compusă homotactică caracteristică A) Racemul compus (racem racemifer) - Vitaceae B) Calatidiul compus - Asteraceae C) Spicul compus - Poaceae D) Umbela compusă - Polypodiaceae 76. Indicati cărei specii îi corespunde inflorescența compusă heterotactică “bostrix cu calatidii”: A) Hedera helix (iederă) B) Achillea millefolium (coada şoricelului) C) Aesculus hippocastanum (castan porcesc) D) Cichorium inthybus (cicoare) 77. Selectați afirmația incorectă care se referă la caracteristicile inflorescenţelor: A) reprezintă modul de grupare a axelor florifere pe tulpini sau ramuri, reprezintă un caracter constant în cadrul anumitor grupe sistematice, având valoare de diagnoză B) după gradul de ramificare al ramurilor florifere, pot fi simple sau compuse (homotactice şi heterotactice) C) după felul de creştere în lungime a axei principale deosebim inflorescenţe racemoase (botritice, centripetale, nedefinite) și inflorescenţe cimoase (centrifugale, definite) D) inflorescenţele racemoase caracterizează plantele cu ramificare simpodială iar în cazul inflorescenţelor cimoase, florile sunt purtate de ultimele ramificaţii monopodiale. 78. Selectați afirmația incorectă care se referă la caracteristicile inflorescentelor simpodiale. A) prezintă o axă primară cu creştere nedefinita (se termină cu o inflorescenta). B) nu se formează o axă comună, care să treacă prin întregul sistem de ramificaţie C) după numărul ramurilor simpodiale purtătoare de flori care pornesc din acelaşi loc, se deosebesc: monocaziul (cima monocazială, cima unipara), dicaziul (cima bipară, cima dihotomică falsă) şi pleiocaziul (policaziu, cima multipara) D) monocaziul (cima monocazială, cima unipară) prezintă patru variante: drepaniu, cincin, ripidiu şi bostrix 79. Selectați afirmația incorectă care se referă la caracteristicile calatidiului (antodiu) A) are axa turtită ca un disc sau un taler, florile sunt sesile iar pe margini există întotdeauna bractee (foliole involucrale) ce formează involucrul calatidial. B) este tipică pentru familia Araceae C) este tipică pentru familia Asteraceae D) se poate întâlni la Helianthus annuus (floarea-soarelui), Bellis perennis (bănuţei), Hieracium villosum (vulturică), Leontodon hispidus (potcapul călugărului), Taraxacum officinale (păpădie), Telekia speciosa, etc. 80. Selectați afirmația incorectă care se referă la caracteristicile corimbului A) se deosebeşte de racem in special prin pedunculii inegali, aşezaţi altern, la înălţimi egale, care ajung la înălţimi diferite. B) se deosebeşte de racem in special prin pedunculii inegali, aşezaţi altern, la nivele inegale și care ajung la aceeași înălţime C) cele mai tinere flori se întâlnesc la vârful axei principale, respectiv în centrul inflorescenţei privită apical D) se întâlneşte la Pyrus sativa (păr), Spiraea ulmifolia, Prunus mahaleb etc. 81. Selectați afirmația incorectă care se referă la caracteristicile racemului: A) este o inflorescenţă alcătuită din flori pedunculate aşezate altern la diferite nivele B) pedunculii florilor au aproape aceeaşi lungime C) axa principală străbate întregul sistem de ramificaţie D) este o inflorescenţă întâlnită frecvent la reprezentanţii familiei Fabaceae, Brassicaceae, Pinaceae 82. Alegeți afirmația greșită cu referire la fructele simple uscate indehiscente A) achena (cipsela) de Helianthus annuus (floarea-soarelui) are pericarpul lignificat și ataşat printr-un singur punct de sămânță B) nuca de Quercus robur (stejar) are pericarpul lignificat puternic ce protejează sămanţa liberă C) samara de Ulmus glabra (ulm) și Fraxinus excelsior (frasin) are pericarp prelungit sub forma unei aripioare D) cariopsa de Triticum aestivum (grau) are pericarp prelungit sub forma unei aripioare 83. Alegeti afirmația incorectă care indică partea cărnoasă și comestibilă a fructului monantocarp A) endocarpul la hesperidă B) mezocarpul, placentele şi pereţii lojelor ovariene la peponidă C) periant şi gineceu, concrescute parţial cu receptaculul, la poamă D) epicarpul la drupă 84. Alegeti afirmația incorectă care se referă la caracteristicile fructelor monantocarpe A) fructele monantocarpe provin dintr-o singură floare şi sunt cele mai numeroase B) pot fi simple sau compuse (conform clasificării morfologice a fructelor) C) fructul monantocarp simplu provine dintr-un gineceu unicarpelar sau pluricarpelar sincarp D) fructul monantocarp multiplu provine dintr-o singură floare cu gineceu pluricarpelar apocarp 85. Indicați afirmația greșită cu referire la fructele caracteristice cruciferelor (Brassicaceae). A) Păstaia de Phaseolus vulgaris (fasole) se desface in două valve la maturitate B) Silicva de Brassica oleracea var.capitata (varză) se desface în 2 valve laterale şi replum cu seminţe C) Silicula angustiseptă de Capsella bursa pastoris (traista –ciobanului) se desface în 2 valve laterale şi replum cu seminţe D) Silicula latiseptă la Lunaria rediviva (lopăţea) este aproape izodiametrică și se desface în 2 valve laterale şi replum cu seminţe 86. Indicați ce specie de plante are fructe indehiscente A) Ecballium elaterium B) Impatiens noli tangere C) Delphinium consolida D) Tilia tomentosa 87. Precizati care afirmație nu este corectă cu privire la tipurile de capsulă întâlnite la plante A) valvicidă cu dehiscenţă loculicidă la Papaver rhoeas (mac –roşu) B) valvicidă cu dehiscenţă septicidă la Ricinus communis (ricin) și Colchicum autumnale (brânduşa de toamnă) C) valvicidă cu dehiscenţă septifragă la Datura stramonium (ciumăfaie) și Viola sp. D) pixidă (operculată) de Hyoscyamus niger (măselariţă), Anagallis arvensis şi Plantago sp. 88. Selectați afirmația incorectă care se referă la caracteristicile fructelor monantocarpe A) de obicei, baca este un fruct poliseminal şi se intâlneşte la Lycopersicum esculentum, Atropa belladonna, Convallaria majalis, Solanum dulcamara B) drupa este de regulă monospermă și reprezintă fructul caracteristic subfamiliei Prunoideae din familia Rosaceae C) peponida (melonida) este polispermă și se întâlnește la familia Brassicaceae D) hesperida este un fruct baciform caracteristic citricelor (familia Rutaceae) 89. Selectați afirmația incorectă cu privire la epicarpul unor tipuri de fructe A) pieliţa subţire lucioasă la bacă și drupă B) compact, colenchimatic cu buzunare secretoare ce conţin ulei eteric şi cromoplaste la hesperidă C) moale la peponidă D) face parte alături de receptacul, epicarp şi mezocarp din partea externă, verde, ce crapă la maturitate, la pseudodrupă 90. Selectați afirmația incorectă referitoare la corespondența familiei de plante și tipul de fruct caracteristic A) achena este caracteristică familiei Asteraceae B) silicva este fructul caracteristic cruciferelor (Brassicaceae) C) păstaia este caracteristică fabaceelor D) peponida este caracteristică subfamiliei Pomoideae din cadrul familiei Rosaceae. 91. Selectați afirmația incorectă referitoare la corespondența familiei de plante și tipul de fruct caracteristic A) achena este caracteristică familiei Asteraceae B) silicva este fructul caracteristic cruciferelor (Brassicaceae) C) păstaia este caracteristică fabaceelor D) peponida este caracteristică subfamiliei Pomoideae din cadrul familiei Rosaceae. 92. Osmoza reprezinta: A) Presiunea care apare atunci când o soluţie este separată de solventul pur printr-o membrana semipermeabila; B) Fenomenul de trecere a moleculelor solventului prin membrana semipermeabila; C) Fenomenul de trecere a moleculelor solvitului prin membrana semipermeabila; D) Nici un raspuns nu este corect; 93. Presiunea osmotica: A) Pentru soluţiile aceluiaşi solvit la aceeaşi temperatură este direct proporţională cu concentraţia soluţiei; B) Pentru soluţiile aceluiaşi solvit la temperaturi diferite este invers proporţională cu concentraţia soluţiei; C) Pentru soluţiile aceluiaşi solvit şi de aceeaşi concentraţie este invers proporţională cu temperatura; D) Presiunea osmotica a unei soluţii diluate şi neelectrolitice depinde de natura solventului; 94. Presiunea osmotica: A) Pentru soluţiile aceluiaşi solvit la aceeaşi temperatură este invers proporţională cu concentraţia soluţiei; B) Pentru soluţiile aceluiaşi solvit la temperaturi diferite este invers proporţională cu concentraţia soluţiei; C) Pentru soluţiile aceluiaşi solvit şi de aceeaşi concentraţie este direct proporţională cu temperatura; D) Presiunea osmotica a unei soluţii diluate şi neelectrolitice depinde de natura solventului; 95. Soluţiile care au presiunile osmotice egale se numesc: A) Izotonice; B) Hipertonice; C) Hipotonice; D) Nici un răspuns nu este corect. 96. Pentru soluţii cu aceeaşi concentraţie şi aflate la la aceeaşi temperatură, dar solviţi diferiţi: A) Presiunea osmotică este direct proporţională cu masa molară a solvitului; B) Presiunea osmotică este invers proporţională cu masa molară a solvitului; C) Presiunea osmotică nu depinde de masa molară a solvitului; D) Nici un raspuns nu este corect. 97. Un osmol reprezintă: A) Presiunea osmotică dezvoltată de un mol de substanţă nedisociabilă dizolvat într-un metru cub de apă; B) Presiunea osmotică dezvoltată de un mol de substanţă disociabilă dizolvat într-un litru de apă; C) Presiunea osmotică dezvoltată de un mol de substanţă nedisociabilă dizolvat într-un litru de apă; D) Presiunea osmotică dezvoltată de un mol de substanţă disociabilă dizolvat într-un mililitru de apă. 98. Presiunea osmotică pentru soluţiile aceluiaşi solvit si aflate la aceeaşi temperatură: A) Este invers proporţională cu concentraţia soluţiei; B) Este direct proporţională cu masa molara soluţiei; C) Nu depinde de concentratia soluției; D) Nici un raspuns nu este corect; 99. Presiunea osmotică a apei de mare este 25 atm. Știind că RT=25 l.atm/mol, concentrația molară a apei de mare este: A) 0.5 mol/l B) 1 kmol/l C) 1 mol/l D) 0.5 kmol/l 100. Printre aplicatiile osmozei se numara: A) Urcarea apei in tuburile capilare; B) Trecerea ionilor prin membranele celulare; C) Eliminarea apei prin transpiratie; D) Absorbtia apei din sol de catre plante; 101. Care dintre urmatoarele fenomene nu reprezinta aplicatii ale osmozei in lumea vie? A) Urcarea apei in tuburile capilare; B) Trecerea apei prin membranele celulare; C) Absorbtia apei din sol de catre plante; D) Nici un raspuns nu este corect; 102. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata? A) Între moleculele stratului superficial se exercită forţe perpendiculare pe suprafața numite forţe superficiale. B) Forțele superficiale au tendinţa de a micsora suprafaţa lichidului şi sunt cu atât mai mari cu cât lungimea pe care se exercită este mai mare. C) Forțele superficiale au tendinţa de a mari suprafaţa lichidului şi sunt cu atât mai mari cu cât lungimea pe care se exercită este mai mare. D) Între moleculele stratului superficial se exercită forţe tangentiale la suprafața numite forţe de frecare. 103. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata? A) Coeficientului de tensiune superficială este definit ca energia liberă aferentă unităţii de suprafaţă a stratului superficial. B) Unitatea de măsură în sistemul internațional pentru coeficientul de tensiune superficială este J/m. C) Tensiunea superficiala determina coborarea apei in tuburile capilare; D) Unitatea de măsură în sistemul internațional pentru coeficientul de tensiune superficială este Kg/m. 104. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata? A) Condiţia de echilibru pentru stratul superficial impune maximul energiei potenţiale superficiale. B) Condiţia de echilibru pentru stratul superficial impune minimul energiei potenţiale superficiale. C) Coeficientului de tensiune superficială este definit ca energia liberă aferentă unităţii de volum a stratului superficial. D) nici o afirmatie nu este adevarata; 105. Substanţele care introduse într-un lichid modifică tensiunea superficială a acestuia se numesc A) izotonice; B) hipertonice; C) hipotonice; D) tensioactive; 106. Lichidele care udă pereţii vasului: A) formează menisc concav; B) formează menisc convex; C) coboara in tuburile capilare; D) toate raspunsurile sunt corecte; 107. Lichidele care nu udă pereţii vasului: A) coboară în tuburile capilare; B) formează menisc concav; C) urca in tuburile capilare; D) toate raspunsurile sunt corecte; 108. Coeficientul de tensiune suprficială: A) depinde de natura substanței; B) nu depinde de temperatură; C) la soluții depinde doar de natura solventului, nu și de concentrație; D) nici un rapuns nu este corect; 109. Inaltimea la care urca un lichid intr-un tub capilar este: A) direct proportionala cu coeficientul de tensiune superficiala; B) invers proportionala cu coeficientul de tensiune superficiala; C) direct proportionala cu raza tubului capilar; D) nici un raspuns nu este corect; 110. Printre efectele fenomenului de tensiune superficiala se numara: A) coborarea apei in tuburile capilare; B) trecerea apei prin membranele celulare; C) forma sferica a picaturilor de apa; D) absorbtia apei din sol de catre plante; 111. Care dintre urmatoarele fenomene nu este o consecinta a fenomenului de tensiune superficiala? A) urcarea apei in tuburile capilare; B) trecerea apei prin membranele celulare; C) forma sferica a picaturilor de apa; D) toate raspunsurile sunt corecte; 112. Ca fenomen de transport, difuzia este determinată de: A) neomogenităţile de concentratie din sistem; B) neomogenităţile de viteză din sistem; C) coeficientul de tensiune superficiala; D) prezenta membranelor semipermeabile; 113. Care din urmatoarele afirmatii este adevarata? A) Difuzia este fenomenul de transport care apare în sistemele în care există neomogenităţi de concentratie; B) Difuzia constă în transportul ordonat de substanta dinspre zonele cu concentratie mica spre cele cu concentratie mare; C) Difuzia este fenomenul de transport care apare în sistemele în care există neomogenităţi de viteza; B) Difuzia constă în transportul ordonat de impuls dinspre zonele cu concentratie mare spre cele cu concentratie mica; 114. Densitatea fluxului de masă este: A) cantitatea de substanta transportată în unitatea de timp; B) cantitatea de substanta transportată în unitatea de timp şi pe unitatea de arie aşezată perpendicular pe direcţia de transport; C) cantitatea de substanta transportată pe unitatea de arie aşezată perpendicular pe direcţia de transport; D) este o marime scalara. 115. In cazul difuziei, transportul de substanţă: A) are loc în sensul scaderii gradientului de concentraţie; B) are loc în sensul cresterii gradientului de concentraţie; C) nu depinde de gradientul de concentratie; D) nici un raspuns nu este corect. 116. Coeficientul de difuzie depinde de: A) natura substantei; B) natura mediului în care loc difuzia; C) de temperatură; D) toate raspunsurile sunt corecte; 117. Prima lege a lui Fick caracterizează: A) variatia concentratiei in unitatea de timp; B) dependenta dintre densitatea fluxului de masa si gradientul de concentratie; C) dependenta dintre densitatea fluxului de masa si temperatura; D) variatia concentratiei pe unitatea de lungime; 118. Difuzia stationară: A) apare atunci când neomogenitatile de concentraţie sunt întreţinute din exterior; B) în urma transportului de substanţă se atinge starea de echilibru; C) apare atunci când neomogenitatile de concentraţie nu sunt întreţinute din exterior; D) nu exista fenomenul de difuzie stationara; 119. Gradientul de concentratie: A) este o mărime scalara; B) reprezintă variația concentrației pe unitatea de lungime; C) reprezinta variatia concentratiei in unitatea de timp; D) nici un raspuns nu este corrct. 120. Difuzia nestaţionară: A) apare atunci când neomogenităţile de concentraţie sunt întreţinute din exterior; B) în urma transportului de substanţă se atinge starea stationară; C) apare atunci când neomogenităţile de concentraţie nu sunt întreţinute din exterior; D) nu există difuzie nestationara; 121. Cea de a doua lege a difuziei caracterizează: A) variatia concentratiei in unitatea de timp; B) dependenta dintre densitatea fluxului de masa si gradientul de concentratie; C) dependenta dintre densitatea fluxului de masa si gradientul de viteza; D) nici un raspuns nu este corect; 122. Care dintre următoarele orificii se găsesc la nivelul atriului drept? A) orificiul arterei aorte B) orificiul arterei pulmonare C) orificiile venelor pulmonare D) nici unul dintre orificiile menționate 123. Care sunt arterele care asigură vascularizația inimii? A) artere brahiocefalice B) artere carotide C) artere coronare D) artere brahiale 124. Epicardul: A) reprezintă foița internă a pericardului seros B) este o componentă a pericardului fibros C) căptușește suprafața internă a inimii D) acoperă valvulele și cordajele tendinoase 125. Nodulul sinoatrial Keith-Flack aparține: A) miocardului adult B) miocardului contractil C) țesutului nodal D) pericardului 126. Orificiul sinusului coronar: A) este avalvular B) este prevăzut cu valvula lui Thebesius C) se deschide în ventriculului stâng D) se deschide în ventriculului drept 127. Pericardul fibros: A) este fixat prin ligamentele proprii de endocard B) este fixat prin ligamente de stern și de diafragm C) nu este fixat prin ligamente de organele vecine D) contribuie la formarea cavității pericardice 128. Prin ce se caracterizează trabeculele de ordinul III? A) aderă prin baza lor de pereții ventriculilor iar vârful oferă inserție cordajelor tendinoase B) aderă prin ambele capete de pereții ventriculari C) aderă pe toată întinderea lor de pereții ventriculari D) nu aderă de pereții ventriculari 129. Prin intermediul orificiului Botallo, în viața intrauterină se realizează comunicarea între: A) cele două ventricule B) cele două atrii C) artera aortă și artera pulmonară D) atrii și ventricule 130. Unde se inseră cordajele tendinoase? A) pe peretele atriului stâng B) pe peretele atriului drept C) pe mușchii papilari D) pe epicard 131. Valvulele semilunare sau sigmoide se întâlnesc la: A) orificiile atrioventriculare B) orificiul arterei aorte C) orificiul venei cave superioare D) orificiile venelor pulmonare 132. Axonul celui de al treilea neuron al căilor sensibilității exteroceptive se proiectează în: A) mezencefal B) ganglionii bazali C) cerebel D) scoarța cerebrală, aria somestezică I 133. Protoneuronul căilor sensibilității exteroceptive este localizat în: A) talamus B) ganglionul spinal C) ganglionul bazal D) nucleul Burdach 134. Deutoneuronul căii sensibilității tactile grosiere se află în: A) neuronii senzitivi din cornul posterior medular B) neuronii talamici C) neuronii motori din cornul anterior medular D) neuronii bulbari 135. Deutoneuronul căii sensibilității tactile fine este localizat în: A) neuronii mezencefalici B) neuronii senzitivi din cornul medular posterior C) neuronii talamici D) nucleii Goll și Burdach din bulb 136. Receptorii căii sensibilității interoceptive sunt reprezentați de: A) corpusculii Ruffini B) corpusculi Krause C) fusurile neuromusculare D) terminațiile nervoase libere 137. Fasciculele spinobulbare sunt reprezentate: A) atât de fasciculul gracilis cât și de fasciculul cuneat B) doar de fasciculul gracilis C) doar de fasciculul cuneat D) de nici unul dintre fasciculele menționate 138. Sensibilitatea tactilă fină utilizează calea cordoanelor posterioare împreună cu: A) sensibilitatea protopatică B) sensibilitatea termică C) sensibilitatea tactilă grosieră D) sensibilitatea kinestezică 139. Receptorii căii sensibilității proprioceptive de control al mișcării sunt reprezentați de: A) terminațiile nervoase libere B) corpusculii Meissner C) fusurile neuromusculare D) corpusculii neurotendinoși Golgi 140. Dintre căile sensibilității proprioceptive fac parte: A) calea sensibilității termice și dureroase B) calea sensibilității kinestezice C) calea sensibilității tactile grosiere D) calea sensibilității tactile epicritice 141. Calea sensibilității proprioceptive de control al mișcării este constituită din: A) două tracturi cu traseu identic B) trei tracturi C) două tracturi cu traseu diferit D) un singur tract 142. Dintre mediile refringente ale ochiului fac parte: A) coroida, cristalinul B) pata oarbă, corpul vitros C) corneea, cristalinul D) procesele ciliare, mușchiul ciliar 143. Celulele cu bastonașe: A) sunt mai numeroase spre periferia retinei optice B) sunt mai numeroase în macula lutea C) se întâlnesc doar în fovea centralis D) au distribuție numerică egală în toate regiunile retinei 144. Corpul celulelor vizuale se află în: A) corpul geniculat lateral B) stratul granular extern al retinei C) membrana limitantă internă a retinei D) stratul celulelor multipolare al retinei 145. În foveea centralis fiecare celulă cu con: A) face sinapsă cu o celulă cu bastonaș, iar aceasta cu o singură celulă multipolară B) face sinapsă direct cu o celulă multipolară C) face sinapsă cu o singură celulă bipolară, iar aceasta cu o singură celulă multipolară D) face sinapsă cu mai multe celule bipolare, iar acestea cu mai multe celule multipolare 146. Care dintre următorii mușchi aparțin musculaturii intrinseci a ochiului? A) mușchiul drept intern B) mușchiul oblic superior C) mușchiul drept extern D) mușchiul ciliar 147. Cristalinul: A) prezintă numeroase vase sanguine B) este localizat între iris și corpul vitros C) aparține tunicii interne a globului ocular D) conține numai celule cu conuri 148. Receptorii căii optice sunt reprezentați de: A) celulele cu conuri și cu bastonașe B) celulele nervoase bipolare C) celulele multipolare D) chiasma optică 149. Reglarea cantității de lumină care sosește la retină se realizează cu ajutorul: A) proceselor ciliare B) corpului ciliar C) irisului D) corpului vitros 150. Umoarea apoasă trece spre venele sclerei prin: A) cristaloidă B) canalul lui Schlemm C) corpul vitros D) zonula lui Zinn 151. Pata galbenă: A) reprezintă locul de ieșire al nervului optic din globul ocular B) reprezintă locul de formare a senzației vizuale C) nu conține celule fotoreceptoare D) conține mai multe celule cu conuri decât celule cu bastonașe 152. Curbele de supraviețuire a indivizilor dintr-o populație sunt reprezentarea grafică a: A) numărului de juvenili în raport cu numărul de adulți; B) capacității de supraviețuire a indivizilor (lx) în funcție de vârstă (x); C) numărului de adulți în raport cu numărul de bătrâni; D) numărului de juvenili în raport cu numărul de bătrâni. 153. Densitatea unei populații de Capreolus capreolus (căprior) se măsoară în: A) număr indivizi / m2; B) număr indivizi / litru; C) număr indivizi / m3; D) număr indivizi / ha. 154. Densitatea unei populații de Unio crassus (scoica de râu) se măsoară în: A) număr indivizi / m2; B) număr indivizi / litru; C) număr indivizi / m3; D) număr indivizi / ha. 155. Densitatea unei populații reprezintă: A) efectivul populației raportat la unitate de spațiu (suprafață sau volum); B) efectivul populației; C) habitatul în care trăiește acea populație; D) suprafața pe care se găsește acea populație. 156. Factori de creștere a densității unei populații sunt: A) mortalitatea; B) emigrarea; C) imigrarea; D) schimbarea distribuției spațiale a indivizilor în cadrul populației din care fac parte. 157. Factori de micșorare a densității unei populații sunt: A) mortalitatea; B) imigrarea; C) schimbarea distribuției spațiale a indivizilor în cadrul populației din care fac parte; D) natalitatea. 158. Rata natalității reprezintă numărul de indivizi ce se nasc într-o anumită perioadă de timp raportat la efectivul total al populației sau un număr etalon. Prin număr de indivizi născuți se înțelege nu numai cei apăruți în urma reproducerii la mamifere ci și cei apăruți prin: A) imigrare de indivizi în acea populație; B) eclozare, sciziparitate, înmugurire, metamorfoză, încolțire; C) deplasarea unor indivizi între habitate; D) emigrare de indivizi din acea populație. 159. Speciile anuale sunt specii: A) cu generații discrete, care nu se suprapun; B) cu indivizi care trăiesc mai mulți ani, dar se reproduc numai o dată; C) cu indivizi care se reproduc odată la trei ani; D) care se reproduc de mai multe ori în decursul unui an. 160. Următoarele specii au curbe de supraviețuire de tip I care ilustrează o mare capacitate de supraviețuire, indivizii realizându-și longevitatea fiziologică și murind din cauza vârstei: A) marea majoritate a speciilor de insecte; B) speciile de mamifere mari; C) marea majoritate a speciilor de amfibieni și pești; D) marea majoritate a speciilor de moluște. 161. Următoarele specii au curbe de supraviețuire de tip III care arată că mortalitatea juvenilă este ridicată și este influență de factorii de mediu: A) Elefantul asiatic (Elephas maximus); B) Melcul de livadă (Helix pomatia) și broasca mare verde de lac (Pelophylax ridibundus); C) Păsările răpitoare de talie mare (acvile, vulturi); D) Leul (Panthera leo) și râsul (Lynx lynx). 162. Următoarele specii au generații care se suprapun: A) nevertebratele la care adulții mor imediat după reproducere; B) plantele anuale care iernează sub formă de semințe în sol; C) plantele perene; D) plantele anuale. 163. Clasele de vârstă cuprind indivizii: A) de aceeași vârstă care au aceleași însușiri morfologice și fiziologice și care se delimitează prin comportamentul lor reproductiv; B) care au aceeași organizare socială; C) care au aceeași comportament social; D) care au aceeași structură / organizare spațială. 164. Distribuția grupată (contagioasă) a indivizilor în natură are următoarele avantaje: A) schimbarea rapidă a teritoriului, când acesta nu mai corespunde cu cerințele speciei; B) consumarea resurselor de hrană în mod uniform, de pe toată suprafața teritoriului; C) protecție mai eficientă împotriva prădătorilor și eficiență mai mare în hrănire; D) conferă populației posibilitatea distribuției uniforme a indivizilor pe clase de vârstă; 165. Distribuția indivizilor pe clase de vârstă se poate reprezenta grafic prin intermediul piramidelor de vârstă. Piramida cu vârful în jos (numărul bătrânilor mai mare decât cel al adulților și al juvenililor) reprezintă o populație: A) în creștere numerică; B) în descreștere numerică; C) staționară din punct de vedere al efectivului; D) în creștere din punct de vedere al densității. 166. Gruparea indivizilor poate determina următoarele: A) stresul social, posibilitatea de a contacta mai repede boli și paraziți; B) modificări favorabile ale habitatelor prin creșterea cantității de hrană disponibilă; C) o apărare mai slabă contra prădătorilor; D) o repartizare uniformă a indivizilor în clase de vârstă. 167. În sens ecologic repartiția indivizilor unei populații pe un anumit teritoriu poate fi de trei feluri. Cel mai frecvent se întâlnește în natură distribuția spațială: A) grupată; B) întâmplătoare; C) randomizată (în care prezența în spațiu a fiecărui individ este complet independentă de poziția celorlalți indivizi din populație) D) uniformă. 168. La anumite specii, domeniul, teritoriu și spațiul vital sunt bine delimitate. De exemplu, la rândunică (Hirundo rustica), spațiul vital este reprezentat de : A) biotopurile vizitate zilnic pentru hrănire; B) arie de clocire din Europa, calea de migrație și spațiul de iernare din Africa; C) cuibul și imediata lui vecinătate; D) teritoriul ocupat și apărat de perechea de indivizi cuibăritori. 169. La distribuția grupată: A) indivizii sunt amplasați la distanțe egale unul de celălalt; B) prezența unui individ în spațiu este complet independentă de poziția celorlalți indivizi în teritoriu; C) indivizii trăiesc în habitate omogene din punct de vedere al factorilor de mediu; D) indivizii evită acele zone din habitat în care factorii de mediu se abat de la optim și se aglomerează în zonele cu optim ecologic. 170. La mamifere clasa adulților (clasa reproductivă) cuprinde indivizii aflați: A) între naștere și ultima reproducere; B) între prima reproducere și moarte; C) între prima și ultima reproducere; D) între naștere și prima reproducere. 171. La mamifere clasa juvenililor (clasa prereproductivă) cuprinde indivizii aflați: A) între naștere și prima reproducere; B) între prima reproducere și moarte; C) între ultima reproducere și moarte; D) între prima și ultima reproducere. 172. Referitor la clasele de vârstă existente la plante, plantele generative sunt: A) plante dezvoltate vegetativ și sexual imature; B) plante subdezvoltate vegetativ și sexual imature; C) semințele abia germinate; D) plante dezvoltate vegetativ care au capacitate generativă (sunt sexual mature). 173. Referitor la clasele de vârstă existente la plante, plantele juvenile sunt: A) plante dezvoltate vegetativ și sexual imature; B) plante subdezvoltate vegetativ și sexual imature; C) semințele abia germinate; D) plante dezvoltate vegetativ care nu mai au capacitate generativă. 174. Referitor la clasele de vârstă existente la plante, plantele virginale sunt: A) plante dezvoltate vegetativ și sexual imature; B) plante subdezvoltate vegetativ și sexual imature; C) semințele abia germinate; D) plante dezvoltate vegetativ care nu mai au capacitate generativă. 175. Vârsta indivizilor unei populații se apreciază diferit. De exemplu, la moluștele bivalve, vârsta se apreciază după: A) dimensiunea cochiliei; B) numărul striurilor de creștere de pe valve; C) circumferința cochiliei cu valvele închise; D) greutatea totală a animalului. 176. Atunci când o forță externă modifică dinamica sistemului distrugând proporțional atât populația prada cât și pe cea a prădătorului, după încetarea acțiunii acesteia: A) efectivul prădătorului se reface mai repede decât cel al prăzii; B) dispare specia pradă, după care la scurt timp, dispare și specia de prădător; C) cele două specii (pradă și prădător) dispar simultan; D) efectivul prăzii se reface mai repede decât cel al prădătorului; 177. Heterogenitatea mediului: A) mărește stabilitatea sistemului pradă-prădător; B) oferă șanse maxime prădătorului și determină în timp dispariția speciilor pradă; C) nu are influență asupra relației dintre pradă și prădător; D) distruge relația dintre pradă și prădător. 178. În etapa a treia a experimentului pentru studierea relației pradă – prădător, Gause a început să introducă în experiment: A) indivizi din specia pradă; B) indivizi din specia de prădător; C) indivizi din ambele specii (de pradă și prădător); D) indivizi dintr-o specie neutră atât față de specia pradă cât și față de specia prădător. 179. În lipsa unei forțe externe, oricât de mari ar fi oscilațiile numerice, valorile efectivelor populațiilor pradă și prădători revin periodic la: A) valori maxime; B) valori medii; C) valori minime; D) o valoare prag minimă care atinsă, determină dispariția speciilor. 180. Legea oscilațiilor periodice după care evoluează sistemul pradă – prădător arată că: A) doar populația prădătorului afectează populația prăzii, fiind factor limitativ asupra acesteia. B) doar populația prăzii afectează populației prădătorului, fiind factor limitativ asupra acestuia. C) dinamica sistemului pradă – prădător urmează două curbe sinusoide, ușor decalate una fata de cealaltă si care se repeta la anumite intervale de timp, doar dacă sistemul nu este perturbat de forțe externe. D) doar în prezența unei forțe externe perturbatoare dinamica sistemului pradă – prădător va urma două curbe sinusoide. 181. Pentru a studia în laborator relația pradă – prădător, cercetătorul Gause a folosit următoarele două specii: A) Didinium nasutum ca specie prădător și Paramecium sp. ca specie pradă; B) Didinium nasutum ca specie pradă și Paramecium sp. ca specie pradător; C) Paramecium caudatum ca specie pradă și Paramecium aurelia ca specie pradător; D) Paramecium caudatum ca specie prădător și Paramecium aurelia ca specie pradă. 182. Pornind de la modelul matematic al repartiției pradă - prădător a lui Volterra și d’Ancona, s- au stabilit următoarele legi după care evoluează sistemul pradă - prădător: A) legea oscilațiilor periodice; legea conservării mediilor aritmetice; legea distrugerii mediilor aritmetice; B) legea lui Bergman; C) legea lui Allen; D) principiul lui Allee referitor la densitatea optimă a speciei pradă și a speciei de prădător. 183. Prădătorismul este: A) o relație intraspecifică antagonistă; B) o relație interspecifică antagonistă; C) o relație dintre două specii numite competitoare; D) o relație dintre o specie numită prădător și o specie numită comensal. 184. Prădătorismul: A) nu este important pentru selecția naturală, deoarece determină moartea prăzilor; B) nu este factor care determină structura și compoziția biocenozelor; C) este factor al selecției naturale, determinând în timp apariția de adaptări ale speciilor pradă și prădătoare; D) nu este factor de reglare a mărimii populațiilor. 185. S-a constatat ca tratarea îndelungată a unei păduri cu insecticide (pentru combaterea insectelor xilofage) a avut ca urmare în timp: A) supraviețuirea insectelor xilofage și eliminarea totală a păsărilor insectivore; B) supraviețuirea păsărilor insectivore și eliminarea totală a insectelor xilofage; C) distrugerea totală a pădurii tratate; D) schimbarea compoziției speciilor vegetale lemnoase. 186. Capsida virală are rol în: A) protejează acidul nucleic viral de acţiunea nucleazelor celulare; B) asigură infectivitatea virală prin fixarea pe receptorii de pe suprafaţa membranelor celulare; C) asigură fiecărui tip de virus o specificitate antigenică; D) toate răspunsurile sunt corecte. 187. Capsida virală: A) este formată din subunități de natură proteică numite capsomere; B) la virusul mozaicului tutunului (VMT) capsomerele sunt oligomere; C) la bacteriofagi simetria este rombică; D) la virusul mozaicului tutunului (VMT) simetria este icozaedrică. 188. Capsida virală: A) este formată din subunități de natură proteică numite capsomere; B) la virusul mozaicului tutunului (VMT) capsomerele sunt monomere; C) la virusurile cu capsidă icozaedrică capsomerele sunt oligomere; D) toate răspunsurile sunt corecte. 189. Genomul viral: A) este reprezentat printr-o moleculă de ADN sau ARN niciodată ambele; B) dacă este o moleculă de ADN virusurile se numesc dezoxiribovirusuri; C) dacă este o moleculă de ARN virusurile se numesc ribovirusuri; D) toate răspunsurile sunt corecte. 190. Învelișul viral sau peplosul: A) este format din fosfolipide, proteine și glicoproteine; B) conține hemaglutininele au rol de situs pentru ataşarea pe receptor; C) conține neuraminidazele sunt sediul activităţii enzimatice; D) toate răspunsurile sunt corecte. 191. Următoarele afirmații sunt adevărate pentru caracterizarea virusurilor: A) virionii nu au echipament enzimatic propriu; B) virionii utilizează sistemele structurale şi biochimice ale celulei gazdă pe care o invadează; C) virusurile sunt parazite intracelular la om, animale, plante, bacterii, alge albastre-verzi, ciuperci; D) toate răspunsurile sunt corecte. 192. Următoarele afirmații sunt adevărate pentru caracterizarea virusurilor: A) virusuri fitopatogene - parazitează celulele de origine vegetală; B) virusuri zoopatogene - parazitează celulele de origine animală; C) fagii sau bacteriofagii parazitează bacteriile; D) toate răspunsurile sunt corecte. 193. Următoarele afirmații sunt adevărate pentru caracterizarea virusurilor: A) virionii au echipament enzimatic propriu; B) virionii utilizează sistemele structurale şi biochimice ale celulei gazdă pe care o invadează; C) virusurile sunt forme celulare de viață; D) virusurile nu sunt parazite. 194. Următoarele afirmații sunt adevărate pentru caracterizarea virusurilor: A) virusurile sunt mai mici decât bacteriile, ele sunt vizibile numai la microscopul electronic; B) multiplicarea virusurilor se face prin recombinare genetică; C) virusurile au simetrie de tip helical, cubică, paralelipipedică; D) virusul vegetativ este starea în care genomul viral este integrat în genomul celulei gazdă. 195. Virusul infectios matur este format din următoarele componente: A) genom viral; B) capsidă virală; C) înveliș viral; D) toate răspunsurile sunt corecte. 196. Funcțiile membranei celulare bacteriene sunt: A) inhibarea creșterii și diviziunii celulare; B) inhibarea transferul de molecule din mediul extern în celulă; C) barieră osmotică datorită permeabilităţii sale selective, intervine în nutriţie şi secreţie; D) nici un răspuns nu este corect. 197. Funcțiile membranei celulare bacteriene sunt: A) limita structurală şi de permeabilitate dintre mediul celular şi mediul extern, B) barieră osmotică datorită permeabilităţii sale selective, intervine în nutriţie şi secreţie, C) intervine în sinteza şi eliminarea unor exoenzime, iar la bacteriile patogene asigură sinteza şi eliminarea unor substanţe toxice. D) toate răspunsurile sunt corecte. 198. Funcțiile peretelui celular bacterian sunt: A) determină forma celulei şi asigura menţinerea ei datorită rigidităţii; B) constitue o barieră suplimentară de permeabilitate, alături de membrana citoplasmatică; C) asigură formarea septului de diviziune ce separă cele două celule surori, la bacteriile Gram +; D) toate răspunsurile sunt corecte. 199. Funcțiile peretelui celular bacterian sunt: A) determină forma celulei şi asigura menţinerea ei datorită rigidităţii; B) nu asigură elasticitatea şi plasticitatea celulei; C) nu contribuie la procesul de creştere; D) nici un răspuns nu este corect. 200. Funcțiile peretelui celular bacterian sunt: A) nu asigură elasticitatea şi plasticitatea celulei; B) nu contribuie la procesul de creştere; C) asigură formarea septului de diviziune ce separă cele două celule surori, la bacteriile Gram +; D) nici un răspuns nu este corect. 201. Membrana celulară: A) are o structură tristratificată; B) este organizată după modelul „mozaicului fluid”; C) este un dublu strat fosfolipidic în care plutesc proteinele globulare; D) toate răspunsurile sunt corecte. 202. Mureina din structura peretelui celular este formată din 2 componente: A) glucidică și peptidică; B) glucidică și lipidică; C) lipidică și proteică; D) nici un răspuns nu este corect. 203. Mureina este formată din: A) N-acetil-D-glucozamină; B) acid N-acetilmuramic; C) peptid; D) toate răspunsurile sunt corecte. 204. Peretele celular bacterian are rol în: A) asigurarea virulenţei la bacteriile patogene datorită proteinelor din membrana externă; B) asigurarea suportului rigid pentru fixarea bacteriofagilor; C) inducerea sintezei de anticorpi cu rol protector; D) toate răspunsurile sunt corecte. 205. Peretele celular la bacteriile Gram + este format din: A) mureină; B) acizi teichoici; C) polizaharide; D) toate răspunsurile sunt corecte. 206. Funcțiile sporului: A) etapă normală din ciclul de dezvoltarea a bacteriilor sporogene; B) formă de rezistenţă la condiții nefavorabile de mediu; C) păstrarea caracterelor genotipice şi fenotipice; D) toate răspunsurile sunt corecte. 207. Funcțiile sporului: A) formă de multiplicare la toate bacteriile; B) formă de înmulțire vegetative; C) formă de rezistenţă la condiții nefavorabile de mediu; D) formă de disipare. 208. Germinarea sporului se realizează în trei etape: A) activarea sporului; B) iniţierea germinării; C) creşterea postgerminală; D) toate răspunsurile sunt corecte. 209. Învelișurile sporale sunt: A) exina; B) stratul lamelar; C) intina; D) toate răspunsurile sunt corecte. 210. Microscopia electronică a permis evidenţierea următoarelor componente sporale: A) protoplastul și cortex; B) învelişurile sporale și exosporium; C) apendice şi calota sporală; D) toate răspunsurile sunt corecte. 211. Sporogeneza: A) este un proces complex din punct de vedere genetic, biochimic, structural şi funcţional; B) necesită prezenţa ionilor de Mg, K, Zn care acţionează ca activatori ai enzimelor; C) mureina din structura peretelui celular nu participă la formarea septului sporal; D) toate răspunsurile sunt corecte. 212. Sporogeneza: A) nu implică formarea celor 3 tunici sporale; B) necesită prezenţa ionilor de Mg, K, Zn care acţionează ca activatori ai enzimelor; C) nu este declanșată de factori nefavorabili de mediu; D) mureina din structura peretelui celular participă activ la formarea septului sporal. 213. Sporul are următoarea compoziție chimică: A) ADN-ul sporul - reprezintă 50% din cel al celulei vegetative; B) apă din spor este în cantitate mai mică decât în celula vegetativă, apa fiind prezentă numai sub formă de apă legată; C) Ionii de Ca şi Mg se găsesc în cantitate mai mare decât în celula vegetative; D) toate răspunsurile sunt corecte. 214. Sporul are următoarea compoziție chimică: A) ADN-ul sporul - reprezintă 50% din cel al celulei vegetative; B) enzime sporale în cantitate mare; C) proteine cu sulf în cantitate mica; D) Ionii de Ca şi Mg se găsesc în cantitate mult mai mică decât în celula vegetative. 215. Termorezistența sporului este asigurată de: A) glucide; B) acidul dipicolinic; C) azot; D) apă. 216. În funcție de temperatura optimă ecologică, organismele megaterme sunt acele organisme care sunt: A) adaptate unor temperaturi ale mediului constant peste 200C B) adaptate unor temperaturi ale mediului constant între 15 - 200C C) adaptate unor temperaturi ale mediului constant între 0 - 150C D) adaptate unor temperaturi ale mediului constant sub 00C 217. În izvoarele fierbinți ale gheizerelor din Yellowstone National Park au fost identificate: A) specii euriterme de tardigrade; B) specii criofile de tardigrade; C) specii echistoterme; D) specii de alge cianoficee filamentoase termofile. 218. La marea majoritate a speciilor: A) ouăle prezintă limite de toleranță mai largi decât adulții la modificarea temperaturii; B) ouăle prezintă limite de toleranță mai înguste decât adulții la modificarea temperaturii; C) adulții prezintă limite de toleranță mai înguste decât juvenilii la modificarea temperaturii; D) limitele de toleranță la schimbarea temperaturii sunt identice la toate stadiile de dezvoltare (ouă, juvenili, adulți). 219. Limite termice: A) sunt suportate doar de un număr limitat de specii și doar în perioada lor activă; B) sunt suportate doar de un număr limitat de specii și doar în perioada lor latentă (sporii de ciuperci, bacterii, oua de cladocere, tardigrade); C) sunt suportate de toate speciile, temperatura nefiind un factor de mediu limitativ; D) sunt suportate doar de animalele homeoterme. 220. Nevertebrate, reptilele și amfibienii din regiunea temperată își petrec sezonul rece (la scăderea temperaturii și dispariția hranei): A) intrând într-o stare de amorțire, în timpul căreia metabolismul este redus la minimum și temperatura corpului ajunge aproape de cea a mediului; B) intrând în hibernare; C) intrând în adăposturi unde dorm marea majoritate a timpului (somn de iarnă) și din care ies în timpul zilelor cu soare; D) migrând spre zonele tropicale și subtropicale. 221. Organismele euriterme: A) suporta variații mari de temperatură a mediului; B) trăiesc în zona alpină și polară, fiind adaptate unui climat rece; C) trăiesc în zona tropicală, fiind adaptate unui climat cald; D) suporta variații mici de temperatură a mediului; 222. Organismele homeoterme: A) au temperatura mediului intern dependentă în totalitate de cea a mediului înconjurător; B) se mai numesc și organisme ectoterme; C) au temperatura mediului intern constantă, situată între 37 – 400C; D) sunt specii de plante, nevertebrate, pești, reptile, amfibieni. 223. Organismele poichiloterme: A) au temperatura mediului intern dependentă în totalitate de cea a mediului înconjurător; B) se mai numesc și organisme endoterme, sursa de căldură fiind reprezentată de metabolismul propriu; C) au temperatura mediului intern constantă, situată între 37 – 400C; D) sunt specii de mamifere și păsări din zona temperată. 224. Organismele stenoterme: A) suporta variații mari de temperatură a mediului; B) trăiesc în zona temperată, unde sunt variații mari de temperatură între anotimpuri; C) trăiesc numai în pădurile din zona temperată; D) suporta variații mici de temperatură a mediului; 225. Speciile prezintă: A) limite identice de toleranță la schimbarea temperaturii mediului în faza de juvenili și în timpul senescenței. B) limite identice de toleranță la schimbarea temperaturii mediului pentru viața activă față de cele pentru cea latentă (spori, ouă, chiști, etc.); C) limite diferite de toleranță la schimbarea temperaturii mediului pentru viața activă față de cele pentru cea latentă (spori, ouă, chiști, etc.); D) limite identice de toleranță la schimbarea temperaturii mediului pentru toate stadiile din ciclul lor de dezvoltare (ouă, juvenili, adulți, bătrâni). 226. Temperatura optimă ecologică: A) este identică la toate speciile; B) este temperatura la care întreaga populație cu structura ei complexa (oua, juvenili, adulți, bătrâni, etc) își desfășoară activitatea optimă, cu pierderi minime de energie; C) este acea temperatura la care toate procesele metabolice ale unui individ se realizează cu eficiență maximă (cu pierderi minime de energie); D) este identică la toate speciile cu temperatura optimă fiziologică. 227. Temperatura optimă fiziologică: A) este identică la toate speciile cu temperatura optimă ecologică; B) este identică la toate speciile; C) este temperatura la care întreaga populație își desfășoară activitatea optimă, cu pierderi minime de energie; D) este acea temperatura la care toate procesele metabolice ale unui individ se realizează cu eficiență maximă (cu pierderi minime de energie). 228. Astăzi este unanim acceptată teoria asupra conceptului de nișa ecologică elaborată de către: A) Grinnell B) Elton C) Gause D) Hutchinson 229. Conceptul lui Hutchinson asupra nișei ecologice arată că: A) nișa reprezintă rolul funcțional al speciei; B) nișa reprezintă poziția spațială a speciei; C) nișa este un hipervolum în n-dimensiuni, în care trăiește o anumită specie, dimensiunile fiind reprezentate de către factorii de mediu și toate relațiile speciei cu mediul respectiv, biotic și abiotic; D) nișa reprezintă locul acelei specii în cadrul lanțului trofic din care face parte. 230. Ecosisteme naturale de complexitate inferioară (incomplete, minore): A) au un număr de trei categorii de organisme (producători, consumatori, descompunători); B) au un număr de două categorii de organisme (producători, descompunători); C) sunt întreținute doar în mod direct de energia solară, lipsind aportul de materie din alte ecosisteme; D) sunt întreținute doar indirect prin aportul de substanță organică din exterior. 231. Ecosisteme naturale de complexitate medie: A) au un număr de două categorii de organisme (producători, consumatori); B) sunt întreținute doar direct de energia solară; lipsind aportul de materie din alte ecosisteme; C) au un număr de două categorii de organisme (producători, descompunători); D) au un număr de două categorii de organisme (consumatori, descompunători). 232. Ecosisteme naturale de complexitate superioară (complexe, majore): A) au un număr de trei categorii de organisme (producători, consumatori, descompunători); B) au un număr de două categorii de organisme (producători, consumatori); C) sunt întreținute doar direct de energia solară; D) sunt întreținute doar indirect prin aportul de substanță organică din exterior; 233. Exemple de ecosisteme naturale de complexitate inferioară (incomplete, minore): A) abisurile oceanelor și ecosistemele carstice; B) baltă înconjurată de o mlaștină; C) o pădure înconjurată de poieni și străbătută de un râu; D) ecosistemele alpine la peste 3500 m altitudine. 234. În natură: A) nu pot coexista sub nici o formă două specii care utilizează aceeași resursă de mediu; B) nu există specii care să se suprapună (parțial) din punct de vedere al nișelor spațiale; C) nu există specii care să își suprapună (parțial) nișele trofice; D) pot coexista două specii care își suprapun parțial nișele trofice și / sau spațiale. 235. Nișa ecologică descrisă de Hutchinson este o nișă în: A) O singură dimensiune (un factor de mediu; între limitele superioare și inferioare ale acestuia poate exista specia); B) două dimensiuni (doi factori de mediu); C) trei dimensiuni (trei factori de mediu); D) n-dimensiuni (hipervolum în n-dimensiuni, dimensiunile fiind atât factorii de mediu, cât și toate relațiile speciei cu mediul respectiv și cu alte specii). 236. Nișa ecologică semnifică: A) locul și funcțiile unui organism, a unei populații sau a unei specii; B) doar locul unui organism, a unei populații sau a unei specii, în ecosistemul din care face parte, adică doar mediul său anorganic de viață; C) doar funcțiile unui organism, a unei populații sau a unei specii în cadrul ecosistemului din care face parte, adică totalitatea relațiilor pe care le are cu celelalte specii din biocenoză; D) doar raporturile pe care le are acea specie cu restul lanțului trofic din care face parte. 237. Odum a clasificat ecosistemele în ecosisteme naturale de complexitate superioară, medie și de complexitate inferioară, ținând cont de: A) densitatea nișelor ecologice pe unitate metrică de volum a spațiului ecologic; B) suprapunerea nișelor ecologice; C) dimensiunea nișelor ecologice; D) lățimea nișelor ecologice; 238. Alegeți afirmația corectă, referitoare la succesiunea ecologică: A) În timp, datorită mediului care se modifică sub acțiunea biocenozelor, au loc modificări și în structura pe specii; B) În timp, chiar dacă mediului se modifică sub acțiunea biocenozelor, nu au loc modificări și în structura pe specii, aceasta rămânând neschimbată; C) Specii adaptate la un moment dat să trăiască într-un anumit habitat, la schimbarea acestuia în timpul succesiunii ecologice, vor dispărea brusc datorită noilor condiții de mediu, aceasta conducând la dispariția întregului ecosistem; D) Odum a afirmat că succesiunea ecologică nu există în natură. 239. Care din exemplele de mai jos nu este exemplu de succesiune ecologică: A) transformarea în timp a unui ecosistem de baltă în ecosistem forestier; B) pe o pajiște se instalează tufișuri, apoi apar subarbuștii, arborii, iar în final, pajiștea se transformă într-o pădure; C) reinstalarea unei păduri după erupția vulcanului care a acoperit toată insula Krakatoa cu lavă și cenușă; D) migrația diurnă pe verticală a zooplanconului într-un lac. 240. Climaxul este: A) stadiul final la care ajunge un ecosistem, în urma succesiunii ecologice; B) stadiul inițial al unui proces de succesiune ecologică; C) unul din stadiile intermediare ale unui proces de succesiune ecologică; D) ultima verigă dintr-un lanț trofic. 241. De procesul succesiunii ecologice: A) doar plantele sunt responsabile (așa cum au afirmat Clements și Gleason); B) doar animalele și microorganisme sunt responsabile (după afirmațiile lui Shelford); C) atât plantele cât și animalele și microorganismele sunt responsabile, așa cum au afirmat după anul 1942 mai mulți cercetători; D) nu are legătură nici o componentă a biodiversității, în nici o etapă a succesiunii. 242. Exemple de ecosisteme care au atins stadiul de climax: A) unele asociații de plante din California care sunt supuse periodic unor incendii; B) insula Krakatoa, după erupția vulcanului; C) lacurile și bălțile din lunca inundabilă a Dunării; D) codrii seculari de molid și fag din Carpații Păduroși, pădurile de stejar Letea și Caraorman din Delta Dunării, tundra arctică, pădurile tropicale virgine și recifii de corali. 243. Exemplu de succesiune primară este: A) refacerea unei păduri după un incendiu; B) refacerea pădurii pe solul acoperit complet de lavă după erupția unui vulcan; C) instalarea unei păduri mai rare după un incendiu parțial; D) instalarea unor subarbuști pe o pajiște. 244. Refacerea în timp a pădurii tropicale pluviale după erupția vulcanica de pe insula Krakatoa din anul 1883, este un exemplu de: A) succesiune secundară; B) succesiune primară; C) succesiune ciclică; D) nu este un exemplu de succesiune ecologică. 245. Stadiul de pionierat este: A) stadiul final la care ajunge un ecosistem, în urma succesiunii ecologice; B) stadiul inițial al unui proces de succesiune ecologică; C) unul din stadiile intermediare ale unui proces de succesiune ecologică; D) prima verigă dintr-un lanț trofic. 246. Succesiunea autotrofă: A) începe într-un mediu predominant anorganic și se caracterizează prin dominanța plantelor; B) se caracterizează la început prin dominanța heterotrofelor; C) începe într-un mediu predominant organic; D) este foarte rar întâlnită în natură. 247. Succesiunea heterotrofă: A) începe într-un mediu predominant anorganic; B) se caracterizează prin dominanța plantelor; C) se caracterizează la început prin dominanța heterotrofelor și începe într-un mediu predominant organic; D) este cel mai des întâlnită în natură. 248. Succesiunea primară: A) se desfășoară pe un teren unde substanța vie a fost în întregime distrusă sau lipsește cu desăvârșire în mod primar; B) începe într-o zona în care a existat anterior o biocenoză, iar denudarea terenului nu a fost totală (din biocenoza distrusă rămânând un rest de substanță vie); C) este stadiul final al unei succesiuni ecologice; D) este stadiul inițial al unei succesiuni ecologice. 249. Succesiunea se caracterizează prin: A) înlocuirea speciilor; B) menținerea neschimbată în timp a condițiilor de mediu; C) păstrarea neschimbată a compoziției pe specii a biocenozelor; D) menținerea neschimbată a lanțurilor trofice, a factorilor abiotici și a diversității speciilor. 250. Succesiunea secundară: A) se desfășoară pe un teren unde substanța vie a fost în întregime distrusă sau lipsește cu desăvârșire în mod primar; B) începe într-o zona în care a existat anterior o biocenoză, iar denudarea terenului nu a fost totală (din biocenoza distrusă rămânând un rest de substanță vie); C) este stadiul final al unei succesiuni ecologice; D) este stadiul inițial al unei succesiuni ecologice. 251. Complementaritatea cromatică a cianobacteriilor: A) reprezintă schimbarea culorii celulelor în funcție de intensitatea luminii; B) reprezintă schimbarea culorii celulelor în funcție de compoziția luminii; C) este o adaptare de tip homocromie; D) conferă posibilitatea de a conviețui ca endosimbionți. 252. Ficobilizomii: A) Sunt structuri ce conțin enzime implicate în procesul de respirație; B) Se întâlnesc la algele verzi; C) Conțin pigmenți implicați în procesul de fotosinteză; D) Se întâlnesc la algele brune. 253. Fixarea azotului atmosferic la cianobacteria Synechococcus se face: A) doar ziua; B) doar noaptea; C) atât ziua cât și noaptea; D) în heterociste. 254. Fotosinteza oxigenică la cianobacterii: A) se face în prezența clorofilei b; B) se face în prezența clorofilei a; C) se face în prezența clorofilei c; D) se face în prezența clorofilei d. 255. Heterocistele cianobacteriilor: A) Au rol în fotosinteză; B) Au rol în respirație; C) Au rol în fixarea azotului atmosferic; D) Au rol în depozitarea substanțelor de rezervă. 256. Hormogoanele cianobacteriilor: A) sunt structuri ce asigură înmulțirea; B) sunt structuri ce asigură fixarea azotului atmosferic; C) sunt structuri ce asigură fotosinteza; D) sunt structuri ce produc fitohormoni; 257. Înflorirea apelor: A) reprezintă dezvoltarea luxuriantă a unor comunități de plante cu flori; B) este un fenomen benefic pentru ecosistemele acvatice; C) se manifestă în carență de nutrienți; D) este o creștere exagerată a numărului de indivizi a unor specii. 258. Înmulțirea cianobacteriilor: A) se realizează pe cale vegetativă, asexuată, sexuată; B) se realizează pe cale exclusiv vegetativă; C) se realizează pe cale vegetativă, asexuată; D) se realizează pe cale exclusiv sexuată. 259. Peretele celular al cianobacteriilor: A) se aseamănă ca structură cu cel al plantelor; B) se aseamănă ca structură cu cel al fungilor; C) se aseamănă cu cel al bacteriilor Gram-pozitive; D) se aseamănă cu cel al bacteriilor Gram-negative. 260. Vacuolele cu gaz ale cianobacteriilor: A) au rol în respirație; B) au rol în competiția interspecifică; C) au rol în fotosinteză; D) au rol în depozitare. 261. Cefalodiile lichenilor: A) conțin alge verzi; B) conțin hife ale ciupercii; C) conțin cianobacterii; D) conțin toate aceste structuri. 262. Celulele fungice ale lichenului oferă simbiontului: A) apă și săruri minerale; B) glucoză; C) polioli; D) azot. 263. Creșterea lichenilor: A) este foarte rapidă; B) se face tot timpul anului; C) este foarte scăzută; D) se face prin nutrienții furnizați de către micobiont. 264. Înmulțirea asexuată a lichenilor se face prin: A) ascospori; B) bazidiospori; C) oospori; D) conidii. 265. Înmulțirea lichenilor: A) se face doar vegetativ; B) se face doar asexuat; C) se face doar sexuat; D) se face pe toate cele trei căi. 266. Lichenii fruticuloși: A) au același aspect ca și cei foliacei; B) au simetrie dorso-ventrală; C) au simetrie radiară; D) au același aspect ca și cei crustoși. 267. Lichenii saxicoli viețuiesc pe: A) sol; B) scoarța copacilor; C) perne de mușchi; D) stânci. 268. Lichenii: A) sunt sensibili la poluarea organică; B) sunt sensibili la poluarea radioactivă; C) sunt sensibili la poluarea cu metale grele; D) nu sunt sensibili la poluare. 269. Substanțele lichenice pot avea acțiune: A) antitumorală B) antivirală; C) antifungică; D) antibiotică. 270. Talul heteromer al lichenilor: A) are cei doi parteneri distribuiți uniform; B) are cei doi parteneri distribuiți neuniform; C) are hifele ciupercii lax împletite; D) morfologic este de tip gelatinos. 271. Talul homeomer al lichenilor: A) are cei doi parteneri distribuiți uniform; B) are cei doi parteneri distribuiți neuniform; C) are rizine; D) reprezintă o trisimbioză. 272. Arhegonul și anteridia mușchilor sunt: A) organe de înmulțire vegetativă; B) organe de înmulțire asexuată; C) organe de înmulțire sexuată (reproducere); D) structuri vegetative. 273. Briofitele aparțin: A) regnului Protista; B) regnului Fungi; C) regnului Monera; D) regnului Plantae. 274. Briofitele eutalice prezintă: A) formațiuni stomatice alcătuite din 16 celule fiecare; B) formațiuni stomatice alcătuite din 14 celule fiecare; C) formațiuni stomatice alcătuite din 18 celule fiecare; D) formațiuni stomatice alcătuite din 12 celule fiecare; 275. Capsula briofitelor: A) aparține generației gametofitice; B) aparține generației sporofitice; C) prin mitoze generează briospori; D) prezintă funicul. 276. Celulele cu oleocorpi ale briofitelor depozitează: A) apă; B) substanțe de rezervă; C) aer; D) substanțe minerale. 277. Ciclul biologic al mușchilor este: A) monogenetic haplofazic; B) monogenetic diplofazic; C) digenetic, haplo-diplofazic, cu predominarea haplofazei; D) digenetic, haplo-diplofazic, cu predominarea sporofazei. 278. Gametofitul mușchilor începe cu: A) protonema; B) plantele propriu-zise; C) germinarea sporilor; D) formarea anteridiilor și arhegoanelor. 279. Generația sporofitică a mușchilor este reprezentată prin: A) spori; B) sporangi; C) sporodochii; D) sporogon. 280. Hialocitele și clorocistele sunt prezente la: A) Polytrichum sp.; B) Marchanthia sp.; C) Sphagnum sp.; D) Anthoceros sp. 281. La briofite: A) generația sporofitică este dominantă; B) generația gametofitică este dominantă; C) apare protalul; D) apare clorofila C. 282. Talul cormoid al mușchilor prezintă: A) celule cu oleocorpi; B) camere aerifere; C) funicul; D) aspect lamelar. 283. Araucariaceele sunt răspândite în: A) zona temperată a emisferei nordice; B) zona tropicală a emisferei nordice; C) zona temperată a emisferei sudice; D) zona tropicală a emisferei sudice. 284. Arilul cărnos, ca și anexă a seminței, este prezent la: A) Taxus baccata; B) Pinus sylvestris; C) Abies alba; D) Picea abies. 285. Conuri sferice, cu solzi cărnoși concrescuți întâlnim la: A) genul Cupressus; B) genul Chamaecyparis; C) genul Juniperus; D) genul Thuja. 286. După distribuția florilor, pinatele sunt majoritar: A) monoice; B) dioice; C) hermafrodite; D) poligame. 287. Familia Cupressaceae se clasifică în 3 subfamilii în funcție de: A) dispunerea și gruparea frunzelor pe ramuri; B) forma și consistența conurilor; C) absența sau prezența glandelor rezinifere; D) distribuția și gruparea florilor. 288. Gimnosperme lipsite de canale rezinifere sunt cele din familia: A) Taxodiaceae; B) Taxaceae; C) Pinaceae; D) Cupressaceae. 289. Grăuncioare de polen cu saci aerieni se întâlnesc la: A) familia Araucariaceae; B) familia Cupressaceae; C) familia Pinaceae; D) familia Taxodiaceae. 290. Pinatele au ovulul protejat de: A) 2 integumente; B) 3 integumente; C) 4 integumente; D) 1 integument. 291. Punctuațiunile areolate de tip abietoid sunt dispuse: A) pe mai multe rânduri; B) pe 2 rânduri; C) pe 3 rânduri; D) pe 1 rând. 292. Specia Sequoiadendron giganteum aparține familiei: A) Araucariaceae; B) Cupressaceae; C) Pinaceae; D) Taxodiaceae. 293. Dintre fructele rosaceelor enumerate mai jos, la formarea căruia participă și receptaculul: A) drupă; B) poamă; C) foliculă; D) nuculă. 294. Florile speciilor încadrate familie Rosaceae au: A) caliciu cu 5 sepale, corola cu 5 petale, androceu polimer, oligomer sau monomer, gineceu polimer până la monomer; B) caliciu cu 4 sepale, corola cu 4 petale, androceu cu 6 stamine și gineceu cu 2 carpele unite; C) perigon cu 6 tepale, androceu cu 6 stamine și gineceu cu 3 carpele unite; D) caliciu cu 5 sepale, corola cu 5 petale, androceu cu 4 stamine și gineceu cu 2 carpele unite; 295. Fructele întâlnite la plantele din familia Rosaceae sunt: A) folicule; B) polidrupe, poliachene; C) poame, drupe; D) toate variantele sunt corecte. 296. Importanța economică a Rosaceelor este: A) ca specii pomicole; B) ca specii medicinale; C) ca specii ornamentale; D) toate variantele sunt corecte. 297. În subfamilia Maloideae este inclus genul: A) Spiraea sp.; B) Fragaria sp.; C) Pyrus sp.; D) Cerasus sp.; 298. În subfamilia Prunoideae este inclus genul: A) Spiraea sp.; B) Fragaria sp.; C) Pyrus sp.; D) Cerasus sp.; 299. În subfamilia Rosoideae este inclus genul: A) Spiraea sp.; B) Fragaria sp.; C) Pyrus sp.; D) Cerasus sp.; 300. Plantele din familia Rosaceae pot fi: A) arbori; B) arbuști; C) plante ierboase anuale și perene; D) toate variantele sunt corecte. 301. Polenizarea florilor din familia Rosaceae este: A) anemofilă; B) entomofilă; C) ornitofilă; D) hidrofilă. 302. Specia din familia Rosaceae Cydonia oblonga are fruct de tip: A) drupă; B) polidrupă; C) foliculă; D) poamă. 303. Colchicina, extrasă de la Colchicum autumnale, se folosește în: A) tratamente antitumorale; B) tratamente antivirale; C) obținerea de noi soiuri de plante; D) tratamente antifungice. 304. Florile Liliaceelor prezintă: A) perigon sepaloid; B) perigon petaloid; C) periant dialisepal, dialipetal; D) periant gamosepal, gamopetal. 305. Florile speciilor încadrate familiei Liliaceae au: A) caliciu cu 5 sepale, corola cu 5 petale, androceu polimer, oligomer sau monomer, gineceu polimer până la monomer; B) caliciu cu 4 sepale, corola cu 4 petale, androceu cu 6 stamine și gineceu cu 2 carpele unite; C) perigon cu 6 tepale libere sau unite, androceu cu 6 stamine și gineceu cu 3 carpele unite; D) caliciu cu 5 sepale, corola cu 5 petale, androceu cu 4 stamine și gineceu cu 2 carpele unite; 306. Fructele Liliaceelor sunt de tip: A) foliculă și drupă; B) achenă și poamă; C) capsulă și bacă; D) cariopsă și bacă. 307. Genul Asparagus sp. din familia Liliaceae prezintă fruct de tip: A) drupă; B) achenă; C) bacă; D) capsulă. 308. În care dintre următoarele categorii ecologice se încadrează numeroase plante din familia Liliaceae: A) terofite; B) fanerofite; C) geofite; D) camefite. 309. Rădăcina Liliaceelor este: A) firoasă; B) rămuroasă; C) pivotant-trasantă; D) pivotantă. 310. Specia Convalaria majalis, din familia Liliaceae prezintă în sol: A) bulb; B) rizom; C) bulbotuter; D) tubercul. 311. Tulpina Liliaceelor poate fi metamorfozată în: A) bulbi, bulbotuberi; B) rizomi; C) cladodii, filocladii; D) toate variantele sunt corecte. 312. Următoarea specie de liliacee conține fitoncide: A) Colchicum autumnale; B) Allium sativum; C) Aloe vera; D) Asparagus officinalis. 313. Care dintre speciile listate face parte din ordinul Anura? A) Bufo bufo B) Lissotriton vulgaris C) Triturus cristatus D) Salamandra salamandra 314. Care dintre speciile de mai jos face parte din ordinul Anura? A) Triturus cristatus B) Lissotriton vulgaris C) Anguis colchica D) Bombina bombina 315. Care dintre speciile de mai jos face parte din ordinul Caudata (Urodela)? A) Salamandra salamandra B) Bubo bubo C) Pelobates fuscus D) Bombina bombina 316. Care dintre speciile de amfibieni au culoarea predominat verde? A) Picus viridis B) Bufotes viridis C) Lacerta viridis D) Toate 317. Care dintre speciile de mai jos face parte din ordinul Anura? A) Bubo bubo B) Salamandra salamandra C) Anguis colchica D) Niciuna 318. Care dintre speciile listate face parte din subordinul Serpentes? A) Natrix natrix B) Anguis colchica C) Lacerta viridis D) Podarcis muralis 319. Care dintre speciile listate face parte din subordinul Serpentes? A) Anguis colchica B) Lacerta agilis C) Podarcis muralis D) Coronella austriaca 320. Care dintre speciile listate face parte din subordinul Lacertilia? A) Podarcis muralis B) Bubo bubo C) Natrix natrix D) Hyla arborea 321. Care dintre speciile de mai jos face parte din subordinul Lacertilia? A) Strix aluco B) Anguis colchica C) Bufo bufo D) Natrix natrix 322. Care dintre speciile de mai jos face parte din ordinul Testudines? A) Turdus merula B) Emys orbicularis C) Natrix tessellata D) Niciuna 323. Care dintre speciile listate face parte din ordinul Passeriformes? A) Parus major (Pițigoiul mare) B) Streptopelia decaocto (Guguștiucul) C) Burhinus oedicnemus (Pasărea ogorului) D) Cuculus canorus (Cucul) 324. Care dintre speciile de mai jos face parte din ordinul Passeriformes? A) Burhinus oedicnemus (Pasărea ogorului) B) Cuculus canorus (Cucul) C) Phalacrocorax carbo (Cormoran mare) D) Corvus frugilegus (Cioară de semănătură) 325. Care dintre speciile de mai jos face parte din ordinul Passeriformes? A) Hirundo rustica (Rândunica) B) Bubo bubo (Buha) C) Perdix perdix (Potârnichea) D) Pelecanus onocrotalus (Pelican comun) 326. Care dintre speciile de mai jos face parte din ordinul Passeriformes? A) Strix aluco (Huhurezul mic) B) Turdus merula (Mierlă) C) Ciconia ciconia (Barza albă) D) Dryocopus martius (Ciocănitoare neagră) 327. Care dintre speciile de mai jos face parte din ordinul Passeriformes? A) Dendrocopos major (Ciocănitoare pestriță mare) B) Anas platyrhynchos (Rața mare) C) Garrulus glandarius (Gaița) D) Niciuna 328. La reglarea secreției tiroidiene participă: A) neurohipofiza B) neurohipofiza și adenohipofiza C) adenohipofiza D) ganglionii bazali 329. În cadrul mecanismului de reglare a secreției glandei tiroide: A) hipotalamusul secretă TRH, care va ajunge la neurohipofiză determinând eliberarea de TSH, care va stimula secreția de hormoni tiroidieni B) hipotalamusul secretă TRH, care va ajunge la adenohipofiză determinând eliberarea de TSH, care va stimula secreția de hormoni tiroidieni C) hipofiza secretă TRH, care va ajunge la hipotalamus determinând eliberarea de TSH, care va stimula secreția de hormoni tiroidieni D) hipotalamusul nu îndeplinește nici un rol. 330. Calcitonina este produsă: A) doar de glanda tiroidă B) doar de glanda hipofiză C) doar de glandele paratiroide D) atât de glanda tiroidă cât și de glandele paratiroide 331. Care sunt efectele hormonilor tiroidieni asupra mușchilor scheletici? A) creșterea forței de contracție și a promptitudinii răspunsului reflex de tip miotatic B) scăderea tonusului muscular C) scăderea forței de contracție D) scăderea promptitudinii răspunsului reflex de tip miotatic 332. În mixedem apare: A) exoftalmie B) intensificarea proceselor energetice C) îmbibarea cu edem mucos a țesuturilor D) creșterea metabolismului bazal 333. Tireoglobulina este sintetizată de: A) celulele foliculare tiroidiene B) celulele neurosecretorii ale hipotalamusului C) celulele C din glandele paratiroide D) celulele zonei fasciculate a corticosuprarenalei 334. Dintre efectele hormonilor tiroidieni fac parte: A) stoparea procesului de mielinizare neuronală B) creșterea forței și frecvenței contracțiilor cardiace C) scăderea amplitudinii și frecvenței mișcărilor respiratorii D) scăderea forței și frecvenței contracțiilor cardiace 335. Printre hormonii secretați de t