Teoria Generală a Dreptului - Curs 1 PDF 2024

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE **UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE" SUCEAVA** **FACULTATEA DE DREPT** **TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI** **Lector univ. dr. Lucian-Sorin STĂNESCU** **CURS 1** **OBIECTUL, METODA ȘI STUDIEREA TEORIEI GENERALE A DREPTULUI** **Întrebări** **Cea mai bună metodă de cunoa...

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE **UNIVERSITATEA „ŞTEFAN CEL MARE" SUCEAVA** **FACULTATEA DE DREPT** **TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI** **Lector univ. dr. Lucian-Sorin STĂNESCU** **CURS 1** **OBIECTUL, METODA ȘI STUDIEREA TEORIEI GENERALE A DREPTULUI** **Întrebări** **Cea mai bună metodă de cunoaștere a obiectului de studiu al unei discipline de învățământ este aceea *a formulării unor probleme, de regulă printr-o întrebare sau set de întrebări.* În aceeași măsură, căutarea răspunsurilor reprezintă și provocarea învățării eficiente, a cărei sarcină nu poate fi limitată la rezolvarea problemelor, ci trebuie să înceapă prin definirea corectă a unei clase sau categorii de probleme.** **Studierea teoriei generale a dreptului, în lipsa unor informații specifice din partea unor „ucenici ai dreptului" trebuie să pornească de la stabilirea unui cadru general de referință format din următoarele întrebări:** - ***Ce este dreptul?*** - ***Ce studiază TGD?*** - ***Ce importanță are aceasta pentru un jurist*** - ***Care sunt legăturile dintre TGD și alte discipline juridice*** - ***Ce principii, concepte și informații conține această disciplină*** - ***Ce formă are conținutul dreptului*** - ***Cum se aplică dreptul*** - ***Ce cuprinde sistemul dreptului*** - ***Care sunt factorii de configurare a dreptului*** - ***Cum se realizează dreptul în viața socială*** - ***Ce se întâmplă dacă nu se respectă dreptul*** - ***Care sunt trăsăturile răspunderii juridice în general, ș.a.m.d*** - **Această disciplină abordează prin excelență dimensiunea teoretică a dreptului și înțelegerea critică a acestuia;** - **Funcțiile teoretice ale acestei discipline sunt configurate într-un proces complex de cunoaștere care încearcă să sintetizeze, să ofere o imagine totalizatoare asupra dreptului, să elucideze, să construiască și să rafineze concepte, să analizeze și să dezvolte teorii normative și alternative despre drept, să construiască punți de legătură spre alte discipline, să analizeze istoria dreptului și să-i desprindă experiența și, mai ales, să examineze critic diverse genuri de discursuri despre esența și natura dreptului,** - **În condițiile contemporane ale globalizării, viziunea integratoare a disciplinei noastre trebuie să se concentreze și să distingă diverse niveluri, ordini și relații de la ceea ce este specific local și regional până la ceea ce este continental și global;** - **„noua teorie generală a dreptului" trebuie să reflecteze asupra pluralismului și complexității societății contemporane care include alianțe, coaliții, suprastructuri statale, circuite comerciale, lumi tradiționale, grupuri de putere, consorții multi- și supranaționale;** - **În consecință, abordând o perspectivă globală și vizând implicațiile globalizării pentru teoria dreptului, pot fi stimulate dezbaterile despre marile teme juridice și sociale, pot fi sesizate noi direcții ale științei dreptului cu privire la care juriștii, filosofii, oamenii politici și sociologii trebuie să aibă un rol de prim-plan. (W. Twining, *General Jurisprudence, Law and Justice in a Global Society*, Granada, 2005, *apud*, I. Craiovan, *Tratat de teoria generală a dreptului*, Ed. a 5a, 2023).** - Capacitatea de a sesiza care relații sociale cad sub incidența normelor de drept, când anume intră, cum evoluează și când părăsesc acestea domeniul dreptului; - Sesizarea valorilor sociale protejate juridic și mutațiile axiologice din societate cu efectele în plan normativ; - Cunoașterea principiilor de drept, dar și a excepțiilor posibile; - Capacitatea de a explora norma juridică în unitatea structurii sale, adică de a înțelege *ratio legis,* dar și *occasio legis;* - Tehnica coroborării normelor juridice, a înțelegerii dreptului ca sistem; - Capacitatea de a interpreta, de a găsi relația corectă dintre litera și spiritul legii; - A înțelege manifestarea constantelor dreptului, dar și dinamica sa contemporană; - A reflecta rolul dreptului în contextul cerințelor contemporane de democrație și progres; - A cunoaște ceea ce este receptiv la valorile altor sisteme de drept; - A fi promotorul ordinii de drept și al protecției juridice a ființei umane, al drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. **Învățarea dreptului** Încă din faza de debut a pregătirii juridice este necesar să întocmim un inventar/set de informații-unelte/instrumente *(information-tools)* capabile să producă alte informații sau să soluționeze probleme ca: - Pot să identific structura unei norme juridice?, - Ce este un raport juridic și care sunt premisele lui? - Care sunt izvoarele dreptului? - Ce este sistemul dreptului, ramura de drept, instituția juridică? - Ce faze implică elaborarea dreptului? - Care sunt fundamentele și condițiile răspunderii juridice?" - Pot sintetiza riguros o situație de fapt? - Cum operează principiile dreptului în operațiunea de calificare/încadrare juridică? - Am un repertoriu de spețe fundamentale? Dar de legi? - Ce articole și studii importante din literatura juridică am sintetizat? Principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor exprimă cerința ca dobândirea cunoștințelor să se producă într-un proces activ de prelucrare a informațiilor, prin efort propriu, pentru a se ajunge la esența acestora. Dovada înțelegerii este dată de capacitatea subiectului cunoscător de a opera cu informațiile însușite, în analize, comparații, transfer etc. și de a le aplica în mod creator în situații necunoscute. **Limbajul juridic -- limbaj specializat. Implicații metodologice** Limbajul și specificul cunoștințelor juridice constituie un factor de orientare metodologică în studiul dreptului, motiv pentru care o survolare a acestor particularități se impune în procesul complex al învățării eficiente. În primul rând, limbajul juridic are un înalt grad de abstractizare, iar același cuvânt/termen poate avea semnificații diferite (drept subiectiv, drept obiectiv, drept/just). Termenii din viața cotidiană (familie, rudenie, teritoriu) pot avea o semnificație mult mai complexă și chiar diferită față de cea uzitată în mod obișnuit. Apar apoi o serie de termeni specific (infracțiune, contravenție, delict, raport juridic, fapt juridic, obligație juridică). Textul juridic este prin excelență tehnic, deci neredundant (fără cuvinte inutile, non-repetitiv), lipsit de metafore, arid. El este consubstanțial cu precizia (cel puțin ca deziderat), rigoarea, argumentul. Ramurile dreptului și științele juridice de ramură formează structuri de cunoaștere cu sensuri diferite în raport de natura lor juridică (cazul instituțiilor juridice specifice dreptului penal, civil, constituțional, administrativ, comercial etc.). Norma juridică are un caracter general și impersonal. În general, termenii juridici prezintă un caracter sistemic, în sensul că pentru a fi „decodificați" trebuie puși în corelații cu instituția juridică cea mai apropiată, ramura de drept, întregul sistem al dreptului, prin operațiunea de interpretare, căruia îi revine specialistului în drept, deși una dintre cerințele normei juridice este aceea de claritate și accesibilitate. Limbajul dreptului are o mare importanță socială deoarece ignorarea sau necunoașterea lui, atunci când îmbracă forma actelor normative sau a unor acte emise de autoritățile judiciare ori chiar administrative, poate produce consecințe asupra persoanelor, fie în sensul pierderii unor drepturi subiective, fie în sensul activării răspunderii juridice. **Studiul de caz** Metoda studiului de caz permite subiectului cunoscător să se confrunte cu o situație autentică, cu un eșantion de realitate juridică. „Cazul" este de fapt un exemplu reprezentativ pentru o categorie de fapt sau situații care au relevanță juridică, fiind apreciate în funcție de conformitatea sau neconformitatea lor cu legea, ca fiind licite sau ilicite. Cazurile/spețele cu caracter complex pot constitui adevărate nuclee/hub-uri care solicită informații juridice cât mai diversificate, capacitatea de a folosi cunoștințele dobândite în contexte noi, de a argumenta, precum și un spirit investigator. Scopul analizării unei spețe este stabilirea cu precizie a situației de fapt și încadrarea sa juridică pe baza tuturor informațiilor și detaliilor aflate. Cu cât cazul va fi mai inedit, interesant și va ridica probleme controversate în ceea ce privește relația sa cu normativitatea juridică, fiind și reprezentativ în același timp, cu atât mai mult, rezolvarea sa va fi mai benefică pentru dobândirea și sedimentarea cunoștințelor juridice. În acest sens, soluția proprie va fi confruntată cu alte variante evaluate în raport de soluția corectă și poate constitui un punct de plecare pentru însușirea altor cunoștințe juridice. **Factorii de configurare a dreptului. Despre fundamentele dreptului** A vorbi despre factorii de configurare a dreptului înseamnă a identifica acele cauze sau forțe motrice care-l determină, orientându-l să prevadă o reglementare anume. În aceeași măsură, acest tip de abordare face trimitere la geneza dreptului, la fundamentele sale. O analiză a realității juridice în general și a marilor familii și sisteme de drept a permis TGD să identifice o serie de factori cu pondere diferită și variabilă în determinarea conținutului și formei dreptului, Acești factori pot fi grupați astfel: a. mediul natural, în care se dezvoltă existența umană (factori de ordin geografic, demografic, biologic) care influențează într-o anumită măsură reglementările juridice (de ex, dreptul în țările suprapopulate și cel din țările subpopulate, din emisfera nordică și cea sudică, de pe diferitele continente etc); b. Cadrul istoric, etnic și național, care are în vedere condițiile istorice și particularitățile etno-naționale ale unei populații. Mai precis, raporturile dintre majoritatea etnică și minoritățile naționale care se reflectă în structura dreptului; c. Cadrul social-economic, determinat de nivelul dezvoltării economiei, formele de proprietate, structurarea societății pe clase sau categorii sociale și profesionale. d. Sistemul politic este un factor de configurare a dreptului contemporan, deoarece organul legislativ reglementează juridic pe baza voinței majorității politice; e. Cadrul cultural-ideologic (creația spirituală, ideologia, religia, cultura) determină specificitatea valorilor pe care le îmbrățișează o societate; f. Factorul internațional, exprimat în raporturile cu țările vecine, cu comunitatea internațională, care influențează dreptul, în special în zilele noastre, când există organe jurisdicționale care influențează direct dreptul național (CJUE, CtEDO) g. Factorul uman, reprezintă zona centrală de interes pentru orice legiuitor. Aceasta implică practic cunoașterea omului în complexitatea și dinamica trăsăturilor și relațiilor sale, a contextului istoric și luarea în considerare a nevoilor, intereselor, aspirațiilor și acțiunilor sale în diversele sale ipostaze juridice (cetățean, proprietar, funcționar etc.). a. Din punctul de vedere al modalităților de exprimare a voinței legiuitorului, ca izvoare ale dreptului; b. Din punctul de vedere al modalităților de sistematizare a legislației -- ca încorporări sau codificări; c. Din punctul de vedere al modalităților de exprimare a normelor de drept -- ca felurite acte ale organelor de stat: legi, decrete, hotărâri. 1. *Socialitatea* - pentru că, fiind un fenomen social, presupune ființa umană în relația cu alta (alteritatea); 2. *Antientropia dreptului* -- capacitatea dreptului de a se opune dezagregării, dezordinii și conflictelor sociale, de a fi un factor reglator și ordonator în societate, de a conferi certitudine, siguranță și protecție persoanelor ce îi respectă prescripțiile, dar în aceeași măsură și celor care le încalcă, prin predictibilitatea sancțiunilor juridice aplicabile. 3. *Normativitatea --* ca trăsătură inerentă care reprezintă *nu ceea ce este* în societate, ci *ceea ce trebuie să fie* sub forma unor reguli specifice, generale și impersonale; 4. *Imperativitatea sa* -- dreptul cuprinde îm propria sa structură un ordin, o dispoziție, un comandament, nu o simplă doleanță sau rugăminte, trăsătură ce se definește prin relație cu puterea publică, de la care emană, cu forța coercitivă a statului care o garantează. 5. *Dimensiunea valorică (axiologică)* -- acesta fiind generat, structurat și direcționat în indisolubilă legătură cu constelația de valori a timpului istoric în care este elaborat. În care justiția ca principiu de coordonare între oameni ce tinde spre armonie, congruență, proporționalitate, apare ca valoare specifică de prim rang, dar nu singura. 6. *Represibilitatea și educaționalitatea dreptului* -- capacitatea acestuia de a antrena o reacție colectivă constrângătoare față de cel care violează norma de drept și a cărei anticipare este în măsură să inducă respect și conformare din partea membrilor societății, care nu vor să atragă asupra lor sancțiuni juridice. 7. *Capacitatea de a fi arhitect al vieții sociale*, de a prospecta viitorul prin mijloace specifice și de a fi factor de progres. 8. *Istoricitatea, procesualitatea și specificitatea sa pe coordonate spațio-temporale*, dreptul înfățișându-se într-o anumită măsură ca esență, același și totuși de fiecare dată altfel, supus devenirii istorice și prezentând configurații specifice în fiecare țară, de la o perioadă istorică la alta, prin contribuția interdependentă și cu pondere variabilă a factorilor naturali, socio-economici, politici, naționali și internaționali. Nu există o sigură expresie sintetică, deși se aspiră la asta, care să surprindă esența dreptului, dar o asemenea formulare, cât mai clasică, ar putea reține calitatea acestuia de a fi un sistem de norme imperative garantate de forța publică în numele unei justiții aparținând unui timp istoric. **Finalitățile dreptului** Abordarea acestui concept deosebit de complex și integrator, „o poartă a doctrinei dreptului", nu înseamnă altceva decât a continua să ne întrebăm ce este dreptul deoarece, așa cum arată M. Villey (1914-1988), dreptul se definește prin finalitatea sa". Paul Roubier (1886-1964) remarca faptul că regula de drept pozitiv ce aspiră să guverneze societățile umane este necesar să fie conformă cu un cert ideal de justiție, astfel ea nu va fi nici respectată, dacă se îndepărtează prea mult de acest ideal. Dreptul formulează judecăți de valoare fondate pe ideea unei finalități. Există o noțiune care comandă și în care imperativele dreptului își au izvorul: *valoarea.* La rândul său, Eugeniu Speranția (1888-1972), arată că idealurile, valorile, finalitățile, ca indispensabile conținuturi ale gândirii românești, nu pot fi lăsate în afara reflecției sistematice nici în domeniul dreptului. Idealul în drept are valențe transformatoare pentru că „existența pur ideală a justiției e creatoare de realități sociale din ce în ce mai conforme cerințelor spiritului. Grație ei, colectivitățile umane sunt sortite să evolueze necontenit prin adaptarea contingențelor la rațiune, prin înlăturarea progresivă a prejudecăților și prin progresiva înfățișare a oamenilor întru socialitate." Reflecțiile despre finalitățile dreptului la nivelul generalității și integralității sale, al abordării „dreptului ca drept" nu exclud, ci dimpotrivă, presupun investigarea finalităților dreptului la nivel de ramură de drept, mergând până la fiecare instituție juridică și normă în parte. În acest fel se poate contura un sistem al finalităților dreptului care integrează subsisteme la nivel de ramură de drept și instituție juridică, între care există relații complexe și a cărui fizionomie contemporană nu pate fi ignorată în procesul de elaborare și aplicare a dreptului, și deopotrivă, nici de teoria și filosofia dreptului. **Lecturi suplimentare:**