Pregătire Examen Psihopedagogie Copii cu Dificultăți de Învățare PDF

**Curs 1: Dificultăți de învățare -- Introducere** **1. Definițiile dificultăților de învățare** Există mai multe definiții importante: - **Kirk**: Dificultățile de învățare reprezintă o întârziere sau o dezvoltare încetinită, dar nu sunt cauzate de întârziere mentală, deficiențe senzor...

**Curs 1: Dificultăți de învățare -- Introducere** **1. Definițiile dificultăților de învățare** Există mai multe definiții importante: - **Kirk**: Dificultățile de învățare reprezintă o întârziere sau o dezvoltare încetinită, dar nu sunt cauzate de întârziere mentală, deficiențe senzoriale sau factori culturali. - **Batesman**: Se referă la discrepanța dintre inteligența unui copil și performanțele sale școlare, fără a avea cauze precum deficiențe senzoriale sau emoționale severe. - **ICD**: Sunt probleme care afectează abilități esențiale (citit, scris, vorbit, matematică, abilități sociale) și sunt legate de disfuncții ale sistemului nervos central. **Elemente comune ale definițiilor:**\ Disfuncții ale sistemului nervos central\ Deficit de procesare psihică/dezvoltare\ Discrepanță între potențial și performanțe\ Excluderea altor cauze (ex: deficiențe senzoriale, probleme emoționale severe) **2. Tipuri de dificultăți de învățare** **Dificultăți de învățare propriu-zise** -- cauzate de probleme structurale/funcționale ale creierului.\ **Dificultăți de învățare induse** -- apar din cauza modului în care se învață (ex: lipsa tehnicilor eficiente de studiu, suprasolicitare școlară, absenteism, metode greșite de predare). **3. Evoluția domeniului „Dificultăți de învățare"** **Perioade importante:** - **1800--1930** -- Primele studii despre creier - **1930--1960** -- Studii clinice pe copii - **1950--1980** -- Primele programe școlare pentru DÎ - **1980--prezent** -- Cercetări sociale și educaționale aprofundate **Schimbări de terminologie:** - „Copii afectați cerebral" -- Alfred Strauss (1947) - „Disfuncții cerebrale minime" -- Peter Clements (1966) - „Dizabilități de învățare" -- Samuel Kirk (1963) **4. Identificarea și clasificarea dificultăților de învățare** **Când sunt identificate?** - Preșcolari - Clasele primare - Gimnaziu și liceu - Adulți (mai rar, dar posibil) **Tipuri de dificultăți de învățare:**\ **Disfazie/Afazie** -- probleme cu exprimarea și înțelegerea limbajului\ **Tulburări de procesare vizuală** -- dificultăți în recunoașterea formelor, literelor, cifrelor\ **Tulburări de procesare auditivă** -- probleme în a distinge sunetele sau a înțelege informațiile auditive\ **Dispraxie** -- dificultăți în controlul mișcărilor (ex: scris, coordonare motorie) **Tipuri de dificultăți de învățare** Dificultățile de învățare sunt de mai multe feluri și afectează diferite abilități esențiale, precum cititul, scrierea, matematica, vorbirea sau coordonarea mișcărilor. **1. Tulburările de limbaj și comunicare** Acestea afectează capacitatea copilului de a înțelege și utiliza limbajul. **Disfazie/Afazie** -- Probleme în procesarea și exprimarea limbajului. - **Disfazie** = afectează doar parțial limbajul. - **Afazie** = pierderea completă a capacității de a vorbi (de obicei, după o leziune cerebrală). - Copiii cu disfazie pot avea dificultăți în formularea propozițiilor sau înțelegerea mesajelor orale. - Exemple: confuzia dintre cuvinte asemănătoare („casă" vs. „masă"), dificultăți în a înțelege instrucțiuni lungi. **2. Tulburările de citire (Dislexia)** **Dislexia** este una dintre cele mai comune dificultăți de învățare și afectează recunoașterea cuvintelor, viteza de citire și înțelegerea textului. Simptome: - Inversarea literelor sau cifrelor („b" cu „d" sau „13" cu „31"). - Citirea lentă și nesigură. - Probleme în a recunoaște cuvintele familiare. - Dificultăți în a separa sunetele într-un cuvânt („ma-ma" = „m" + „a" + „m" + „a"). - Probleme de comprehensiune (citește, dar nu înțelege). Cauza: afectarea regiunilor cerebrale responsabile pentru procesarea limbajului. **3. Tulburările de scriere (Disgrafia)** Afectează capacitatea copilului de a scrie lizibil și coerent. Simptome: - Litere scrise incorect sau de dimensiuni diferite. - Dificultăți în menținerea unui spațiu constant între cuvinte. - Oboseală rapidă la scris. - Dificultăți în transcrierea informațiilor de pe tablă sau din cărți. Cauza: probleme în coordonarea mâinii și procesarea vizual-motorie. **4. Tulburările de calcul matematic (Discalculia)** Afectează înțelegerea conceptelor matematice și realizarea calculelor. Simptome: - Dificultăți în recunoașterea numerelor și simbolurilor matematice. - Probleme în a înțelege concepte precum „mai mare" și „mai mic". - Greșeli frecvente la adunare, scădere, înmulțire și împărțire. - Dificultăți în rezolvarea problemelor de matematică. - Probleme cu reținerea tabelului înmulțirii. Cauza: dificultăți în procesarea relațiilor numerice și a logicii matematice. **5. Tulburările de coordonare motorie (Dispraxia)** Afectează mișcările fine și grosiere, necesare pentru scris, sport, îmbrăcare, folosirea tacâmurilor etc. Simptome: - Dificultăți în scriere (mână instabilă, litere neuniforme). - Probleme în a folosi corect foarfecele, creioanele, nasturii, fermoarele. - Lipsă de coordonare în activități sportive (ex: alergare, sărituri). - Mișcări greoaie, lente, nesigure. Cauza: probleme în transmiterea comenzilor de la creier către mușchi. **6. Tulburările de procesare senzorială** Copiii au dificultăți în interpretarea corectă a informațiilor auditive sau vizuale. **Tulburări de procesare auditivă** - Copilul nu înțelege bine sunetele, chiar dacă nu are probleme de auz. - Nu reușește să distingă sunete asemănătoare („ca" vs. „ga"). - Probleme în a înțelege instrucțiuni orale complexe. **Tulburări de procesare vizuală** - Dificultăți în recunoașterea formelor și literelor. - Probleme la citirea hărților, tabelelor sau a textului scris mărunt. - Lipsă de coordonare între ochi și mână (ex: lovirea mingii). **Concluzie** Dificultățile de învățare sunt diverse și pot afecta mai multe domenii: limbajul, citirea, scrierea, matematica, coordonarea motorie și procesarea informațiilor senzoriale. Ele NU sunt legate de inteligență, dar necesită intervenție specializată pentru a ajuta copilul să-și atingă potențialul maxim. **Cum se încadrează ADHD-ul în domeniul de dificultăți de învățare?** **În DSM-5** (Manualul de Diagnostic și Clasificare a Tulburărilor Mintale), ADHD este clasificat ca o **tulburare neurodezvoltamentală**, nu ca o dificultate de învățare.\ Cu toate acestea, **aproximativ 30-50% dintre copiii cu ADHD au și o dificultate specifică de învățare** (ex: dislexie, discalculie, disgrafie).\ ADHD-ul afectează **atenția, concentrarea, impulsivitatea și autoreglarea**, ceea ce face învățarea mult mai dificilă. **ADHD și impactul asupra învățării** ADHD poate afecta învățarea în mai multe moduri: **Deficit de atenție** -- Copiii se concentrează greu pe sarcini lungi, se pierd în detalii și uită instrucțiunile.\ **Impulsivitate** -- Răspund înainte să gândească, întrerup profesorul, fac greșeli din grabă.\ **Hiperactivitate** -- Dificultăți în a sta liniștiți în bancă, se mișcă mult, bat din picioare, se joacă cu obiecte.\ **Probleme de organizare** -- Uită temele, pierd obiecte, sar peste pași în rezolvarea problemelor.\ **Dificultăți în autoreglare** -- Probleme în gestionarea emoțiilor, frustrării și toleranței la eșec. **ADHD și dificultățile specifice de învățare** Deși ADHD și dificultățile de învățare sunt diferite, ele se suprapun frecvent. **Tulburare** **Caracteristici principale** **Impact asupra învățării** ----------------- ----------------------------------------------------- -------------------------------------------------------------------- **ADHD** Probleme de atenție, impulsivitate, hiperactivitate Dificultăți în concentrare, organizare, gestionarea timpului **Dislexie** Probleme cu citirea și înțelegerea textului Citire lentă, confuzie între litere, dificultăți de comprehensiune **Disgrafie** Dificultăți de scriere și coordonare motorie Scris dezorganizat, oboseală rapidă, litere ilizibile **Discalculie** Dificultăți în înțelegerea matematicii Probleme cu numerele, operațiile matematice, reținerea formulelor Un copil cu **doar ADHD** poate învăța bine dacă are un mediu structurat, iar un copil cu **ADHD + dislexie** va avea probleme suplimentare, necesitând intervenții specifice pentru ambele dificultăți. **Cum îi ajutăm pe copiii cu ADHD să învețe mai bine?** **Strategii pentru deficitul de atenție:**\ Sarcini scurte și clare.\ Pauze regulate între activități.\ Loc în clasă fără prea multe distrageri.\ Organizarea materialelor școlare (ex: coduri de culori, liste de verificare). **Strategii pentru impulsivitate și hiperactivitate:**\ Învățare prin mișcare (ex: jocuri, activități kinestezice).\ Exerciții de autocontrol (ex: respirație profundă, tehnici de autoreglare).\ Permisiunea de a folosi obiecte anti-stres (ex: bile antistres, scaune balansante). **Strategii pentru dificultățile academice:**\ Suport individualizat (meditații, adaptarea lecțiilor).\ Utilizarea tehnologiei (ex: cărți audio pentru dislexici, aplicații pentru organizare).\ Încurajarea punctelor forte (ex: creativitate, gândire vizuală). **Concluzie** ADHD nu este o dificultate specifică de învățare, dar afectează serios procesul de învățare.\ Mulți copii cu ADHD au și dificultăți specifice de învățare (ex: dislexie, discalculie, disgrafie).\ Suportul adecvat și strategiile personalizate pot îmbunătăți semnificativ performanța școlară. **Ce este afazia?** Afazia este o tulburare de limbaj cauzată de o leziune cerebrală sau de o disfuncție neurologică, care afectează **înțelegerea, exprimarea, citirea și/sau scrierea**. **Tipuri de afazie întâlnite la copii:**\ **Afazie receptivă** -- copilul are dificultăți în a înțelege ce i se spune.\ **Afazie expresivă** -- copilul înțelege limbajul, dar are dificultăți în a vorbi.\ **Afazie mixtă** -- combină dificultățile de înțelegere și exprimare. **Strategii generale de intervenție** **1. Crearea unui mediu de comunicare structurat** Vorbește **clar și lent**, folosind propoziții scurte.\ Folosește **ton calm și expresiv**, evitând limbajul complex.\ Oferă copilului timp suficient să răspundă, fără a-l grăbi.\ Utilizează **rutine verbale** (ex: „Bună dimineața! Ce zi e azi?") pentru a repeta structuri familiare. **2. Utilizarea comunicării alternative și augmentative (AAC)** Pentru copiii cu afazie severă, metodele vizuale sau tehnologice pot fi esențiale. **Comunicare non-verbală:**\ Folosește gesturi și mimică pentru a sprijini mesajul verbal.\ Utilizează **imagini, simboluri, pictograme** pentru a facilita comunicarea. **Tehnologie asistivă:**\ Aplicații pentru comunicare (ex: Proloquo2Go, PECS -- Picture Exchange Communication System).\ Dispozitive electronice care „vorbesc" în locul copilului. **3. Stimularea limbajului prin activități multisenzoriale** Copiii cu afazie învață mai bine când informațiile sunt prezentate prin mai multe canale senzoriale (vizual, auditiv, tactil). **Jocuri interactive:** - Jocuri cu imagini și cuvinte („Arată-mi unde este mărul."). - Asocieri între obiecte reale și denumirea lor. **Muzică și ritm:** - Cântece simple cu repetiție ajută la dezvoltarea limbajului. - Exerciții de ritm (bătăi din palme, tobe) pot îmbunătăți procesarea auditivă. **Exerciții tactile:** - Scrierea literelor pe nisip sau plastilină pentru a sprijini învățarea cuvintelor. **4. Dezvoltarea abilităților de lectură și scriere** Afazia poate afecta și cititul și scrisul, deci trebuie să lucrăm gradual. **Pentru afazia receptivă:** - Folosește **cărți ilustrate** și încurajează copilul să arate imaginile corecte. - Citește povești scurte și pune întrebări simple („Ce vezi în imagine?"). **Pentru afazia expresivă:** - Încurajează copilul să numească imagini familiare. - Exerciții de completare a propozițiilor: „Vreau un\... (copilul arată sau spune obiectul)". **Pentru scriere:** - Exerciții simple de trasare a literelor. - Dictări scurte cu suport vizual. **5. Exerciții specifice pentru dezvoltarea vorbirii** **Tehnici pentru afazia expresivă:**\ Exerciții de **imitare a sunetelor și cuvintelor**.\ Exerciții de **articulare** și **respirație** pentru îmbunătățirea pronunției.\ Utilizarea unor **cuvinte-cheie** pentru a simplifica comunicarea (ex: „apă" în loc de „Vreau un pahar cu apă"). **Tehnici pentru afazia receptivă:**\ Oferă **instrucțiuni simple**, cu suport vizual („Dă-mi mingea" + imagine cu mingea).\ Folosește întrebări **cu răspunsuri ghidate** („Vrei măr sau banană?" în loc de „Ce vrei să mănânci?").\ Exerciții de asociere între sunete și obiecte („Cum face pisica?"). **6. Implicarea familiei și a profesorilor** **Părinții și profesorii trebuie să folosească strategii comune** pentru a sprijini copilul.\ Este esențială colaborarea cu **logopezi, psihopedagogi și terapeuți**.\ Exersarea limbajului trebuie să fie constantă, nu doar în terapie. **Concluzie** **Copiii cu afazie au nevoie de intervenții structurate, multisenzoriale și constante!**\ Vorbire clară, imagini și gesturi pentru sprijin.\ Metode alternative de comunicare (pictograme, aplicații).\ Activități interactive și exerciții specifice.\ Implicarea profesorilor și familiei. **Curs 2: Abordări metodologice în psihopedagogia copiilor cu dificultăți de învățare** **1. Schimbări necesare la nivelul politicilor publice** Pentru a sprijini copiii cu dificultăți de învățare, sunt necesare modificări în sistemul educațional: - **Întărirea rolului părinților** -- implicarea activă a acestora în procesul educațional. - **Asigurarea accesului la curriculumul învățământului de masă** -- adaptări pentru integrarea eficientă a copiilor cu dificultăți. - **Atenție crescută la diversitatea etnică, rasială și lingvistică** -- sprijin pentru copiii din medii diferite. - **Planuri de tranziție până la vârsta de 14 ani** -- programe care să faciliteze trecerea între etapele școlare. - **Încurajarea parteneriatului școală-părinți** -- colaborare strânsă între familie și profesori. **2. Procesul de evaluare-predare** Procesul educațional trebuie să fie structurat și adaptat nevoilor copilului cu dificultăți de învățare. **Etapele adaptării curriculumului** 1. **Documentarea** -- analiza programei școlare și cunoașterea detaliată a copilului. 2. **Evaluarea inițială** -- identificarea nivelului de cunoștințe și a dificultăților specifice. 3. **Adaptarea propriu-zisă** -- modificarea obiectivelor, strategiilor și materialelor de învățare. 4. **Monitorizarea elevului** -- urmărirea progresului și ajustarea intervențiilor. 5. **Evaluarea finală** -- verificarea rezultatelor și stabilirea pașilor următori. **Participanții la actul de evaluare-predare** - **Părinții** - **Cadrul didactic de la clasă** - **Psihopedagogul** - **Specialiști în evaluare și interpretarea rezultatelor** - **Copilul (dacă este posibil)** - **Alte persoane considerate necesare de părinți sau școală** **3. Documentarea** Pentru a adapta eficient procesul educațional, este necesară o înțelegere detaliată a copilului: - **Analiza programei școlare** -- cadrele didactice trebuie să cunoască obiectivele curriculare. - **Convorbiri cu părinții, învățătorul, dirigintele și copilul** -- pentru a obține informații relevante. - **Observarea comportamentului elevului** -- atât în contexte formale, cât și informale. - **Interpretarea rezultatelor testelor și fișelor de lucru** -- pentru a identifica punctele tari și dificultățile specifice. **4. Evaluarea inițială** Aceasta trebuie realizată la aproximativ două săptămâni după începerea școlii și urmărește: - Nivelul de cunoștințe acumulate până în acel moment. - Lacunele apărute din cauza vacanțelor sau a dificultăților anterioare. - Integrarea principiilor educației incluzive: - **Dezvoltarea elevului în funcție de potențialul său** - **Evaluarea adaptată nevoilor fiecărui copil** - **Abordare pozitivă, axată pe punctele tari** - **Personalizarea curriculei în funcție de abilități și dificultăți** **5. Adaptarea curriculumului** Adaptările pot fi realizate pe termen: - **Lung** -- pentru un an școlar. - **Mediu** -- pentru un semestru sau o lună. - **Scurt** -- pentru o săptămână sau câteva lecții. **Elemente adaptate:** - **Obiectivele de referință** -- unele sunt reluate pentru recuperare, altele sunt simplificate pentru a fi accesibile copilului. - **Activitățile de învățare** -- selectate din programă sau create de profesor în funcție de nevoile elevului. - **Resursele** -- adaptarea materialelor didactice, gestionarea timpului și implicarea resurselor umane (profesori de sprijin, psihopedagogi). - **Strategiile de predare-învățare** -- personalizarea metodelor și nivelului de dificultate a sarcinilor. **6. Evaluarea și interpretarea rezultatelor elevilor** Evaluarea trebuie să conducă la: 1. **Proiectarea strategiilor educaționale potrivite pentru fiecare elev.** 2. **Diferențierea metodelor de predare** -- adaptarea în funcție de capacitățile fiecărui copil. 3. **Valorificarea potențialului elevului** -- în urma evaluării se creează un program de intervenție individualizat. **Concluzie** Acest curs prezintă importanța adaptării curriculumului pentru copiii cu dificultăți de învățare, pornind de la o evaluare inițială corectă și terminând cu monitorizarea progresului acestora. Procesul trebuie să fie colaborativ, implicând părinții, profesorii și specialiștii, iar accentul trebuie să fie pus pe individualizarea metodelor de predare și evaluare. **Curs 3: Evaluarea dificultăților de învățare** **1. Scopurile evaluării** Evaluarea dificultăților de învățare este un proces esențial în psihopedagogie, având următoarele obiective: - **Cunoașterea personalității elevului** și determinarea nivelului său de dezvoltare. - **Orientarea procesului educațional și terapeutic** în funcție de nevoile individuale ale copilului. - **Individualizarea intervențiilor**, astfel încât fiecare copil să beneficieze de o educație adaptată. - **Reglarea procesului educațional** prin ajustarea metodelor de predare și intervenție. - **Comunicarea rezultatelor** elevului, profesorilor și părinților pentru o mai bună colaborare. - **Motivarea elevului** și implicarea lui ca partener activ în procesul de învățare. **2. Tipuri de evaluare** Evaluarea poate fi realizată din mai multe perspective: 1. **Evaluarea raportată la norme (psihometrică)** - Compară dezvoltarea copilului cu standarde specifice (etaloane). - Oferă un **diagnostic psihologic** bazat pe teste standardizate. 2. **Evaluarea raportată la criterii** - Evaluează abilitățile copilului în raport cu **obiectivele educaționale**. - Identifică **punctele tari** (abilitățile dezvoltate peste medie) și **punctele slabe** (abilitățile care trebuie îmbunătățite). 3. **Evaluarea raportată la individ** - Se realizează în funcție de **contextul de viață** al copilului. - Se adaptează nevoilor specifice și urmărește **obiective terapeutice personalizate**. **3. Screening-ul pentru dificultăți de învățare** Screening-ul este o evaluare preliminară care nu oferă un diagnostic, dar ajută la identificarea eventualelor dificultăți și la recomandarea unor investigații suplimentare. **Caracteristici ale screening-ului:** - Oferă informații despre **punctele tari și punctele slabe** ale elevului. - Nu pune un **diagnostic**, dar indică necesitatea unor evaluări mai amănunțite. - Trebuie să fie **rapid, accesibil și ușor de administrat**. **Tipuri de screening:** 1. **Vizual și auditiv** -- pentru a exclude problemele senzoriale. 2. **Identificarea factorilor de risc** -- analizarea antecedentelor medicale și familiale. 3. **Screening specific pentru dificultăți de învățare** -- realizat de specialiști (psihologi, psihopedagogi). **4. Metode de evaluare a dificultăților de învățare** Evaluarea este un proces complex, care implică mai multe etape: 1. **Analiza documentelor școlare** -- rezultate anterioare, caiete, fișe de lucru. 2. **Observația sistematică** -- monitorizarea comportamentului și progresului copilului în clasă. 3. **Examinări medicale** -- verificarea funcțiilor vizuale, auditive și motorii. 4. **Anamneza** -- istoricul copilului oferit de părinți și profesori. 5. **Evaluarea abilităților psihomotrice** -- analiza coordonării motorii și a echilibrului. 6. **Evaluarea limbajului** -- testarea capacității de exprimare și înțelegere a limbajului. 7. **Evaluarea pedagogică** -- identificarea nivelului de cunoștințe și competențe academice. 8. **Evaluarea inteligenței** -- utilizarea testelor cognitive pentru a determina potențialul intelectual. 9. **Evaluarea socio-emoțională și comportamentală** -- analiza reacțiilor emoționale și a interacțiunilor sociale. **5. Tipuri de evaluare utilizate în psihopedagogie** 1. **Evaluare formală** - Se bazează pe **teste psihometrice standardizate**. - Analizează discrepanța dintre abilități și performanțe. - Este utilizată pentru **stabilirea unui diagnostic**. 2. **Evaluare formativă** - Se concentrează pe răspunsul copilului la intervențiile educaționale. - Permite ajustarea strategiilor de predare în timp real. - Ajută la monitorizarea progresului pe termen lung. **Concluzie** Evaluarea dificultăților de învățare este un proces esențial pentru a oferi sprijin adecvat copiilor cu nevoi speciale. Aceasta trebuie să fie continuă, multidimensională și adaptată fiecărui copil în parte. **Curs 4: Discalculia** **1. Definiția discalculiei** Discalculia este o tulburare specifică de învățare care afectează capacitatea copilului de a înțelege și utiliza conceptele matematice. - **Suzanne Borel-Maisonny** definește discalculia ca fiind o tulburare care afectează achiziția conceptului de număr, calculul matematic și raționamentul matematic. - **Beslay** consideră discalculia o dificultate specifică de învățare a calculului, independentă de nivelul de inteligență, metodele pedagogice folosite sau frecvența școlară. **2. Simptomele discalculiei** Copiii cu discalculie prezintă dificultăți în: - Denumirea și scrierea numerelor. - Înțelegerea conceptelor de combinare și separare. - Utilizarea semnelor și simbolurilor matematice. - Reprezentarea grafică a informației matematice. - Efectuarea operațiilor aritmetice de bază (adunare, scădere, înmulțire, împărțire). - Memorarea tabelului înmulțirii și urmărirea pașilor în rezolvarea unui calcul. - Identificarea și utilizarea corectă a unităților de măsură. - Înțelegerea problemelor matematice și alegerea corectă a operațiilor necesare. - Atenția la detalii -- omisiuni frecvente ale semnelor de calcul, a zecimalelor sau a simbolurilor matematice. **3. Criterii de diagnostic** **DSM-IV** - Capacitatea de calcul matematic este semnificativ sub nivelul vârstei și al coeficientului intelectual. - Dificultățile interferează semnificativ cu performanțele școlare și activitățile zilnice. - Dacă există și un deficit senzorial, dificultățile matematice sunt disproporționat de mari față de acesta. **ICD-10** - Rezultatele la testele standard de matematică sunt cu **două deviații standard sub normal**. - Acuratețea scrisului cifrelor și înțelegerea calculului sunt mult sub medie. - Dificultățile au fost observate încă din primii ani de școală. - Coeficientul de inteligență este peste 70, ceea ce exclude întârzierea mentală. **4. Clasificarea discalculiilor** Discalculia se manifestă sub mai multe forme, fiecare afectând un aspect specific al învățării matematicii: - **Discalculie verbală** -- dificultăți în denumirea numerelor, a cantităților și a termenilor matematici. - **Discalculie practognostică** -- dificultăți în manipularea și compararea cantităților. - **Discalculie lexicală** -- dificultăți în citirea semnelor și simbolurilor matematice. - **Discalculie grafică** -- dificultăți în scrierea corectă a numerelor și simbolurilor matematice. - **Discalculie ideognostică** -- dificultăți în efectuarea operațiilor mentale și în înțelegerea conceptelor matematice. - **Discalculie operațională** -- dificultăți în efectuarea operațiilor matematice, chiar dacă algoritmii sunt cunoscuți. **5. Indicii de depistare a discalculiei** Semnele timpurii ale discalculiei includ: - Dificultăți în citirea și scrierea numerelor. - Inversarea cifrelor (ex: 15 scris ca 51). - Probleme în efectuarea operațiilor matematice de bază. - Dificultăți în înțelegerea enunțurilor problemelor. - Lipsa noțiunilor fundamentale despre dimensiuni, distanțe, timp. - Dificultăți în recunoașterea și utilizarea simbolurilor matematice (ex: semnele „mai mare" și „mai mic"). - Probleme în ordonarea numerelor și în urmărirea pașilor de rezolvare a unei probleme. - Lipsa unei legături între matematica abstractă și realitatea concretă. - Refuzul sau teama de a învăța matematica. **6. Modalități de intervenție** Strategiile de intervenție trebuie să fie structurate și adaptate nevoilor fiecărui copil. **Metode utilizate:** 1. **Metoda concretă** -- copilul lucrează cu obiecte reale pentru a înțelege conceptele matematice. 2. **Metoda imagistică** -- utilizarea de imagini, grafice și diagrame pentru a facilita învățarea. 3. **Metoda simbolică** -- lucrul cu numere și simboluri matematice într-un mod gradual și logic. **7. Principii de predare-învățare la matematică** - Clarificarea și folosirea practică a **terminologiei matematice**. - Promovarea strategiilor de **memorare** și **reactualizare** a informațiilor. - Învățarea prin **pași mici**, cu explicații detaliate și exerciții repetate. - Utilizarea **schemelor, diagramelor și sublinierilor** pentru a ghida învățarea. - Folosirea **metodelor variate** de predare, pentru a stimula interesul elevilor. - Corelarea matematicii cu **experiențele din viața reală** ale copiilor. - Flexibilitate în metodele de predare, adaptate la stilul fiecărui elev. - Evaluări frecvente pentru **identificarea și corectarea lacunelor**. - Utilizarea tablei și a ecranului interactiv pentru demonstrații vizuale. **Concluzie** Discalculia este o tulburare specifică de învățare care afectează capacitatea de a înțelege și folosi matematica. Aceasta trebuie identificată cât mai devreme, iar intervențiile trebuie să fie individualizate și structurate pe mai multe niveluri: concret, imagistic și simbolic. Pentru a explica unui om tipic cum se simte o persoană cu **discalculie**, aș folosi analogii și exerciții care să simuleze dificultățile specifice ale acestei tulburări. **1. Încercarea de a face calcule cu simboluri necunoscute** Imaginează-ți că trebuie să rezolvi această ecuație: **♤ + ◇ = ⬣**\ **⬣ × ♧ = ?** Dacă simbolurile nu au sens pentru tine, vei simți frustrarea și confuzia pe care le trăiește o persoană cu discalculie când încearcă să facă un calcul simplu. Numerele nu sunt intuitive, iar relațiile dintre ele par ilogice. **2. Citirea unui ceas analogic cu cifrele șterse** Dă unui om tipic un ceas analogic unde cifrele lipsesc și cere-i să îți spună cât este ora doar pe baza poziției limbilor. Pentru cineva cu discalculie, citirea unui ceas analogic poate fi extrem de dificilă, deoarece necesită **asocierea poziției limbilor cu un număr** și înțelegerea relației dintre ore și minute. **3. Încercarea de a reține un număr lung de telefon fără repetiție** Spune-i cuiva un număr lung de telefon o singură dată și cere-i să-l repete fără să-l noteze. Persoanele cu discalculie au adesea **dificultăți în memoria de lucru numerică**, ceea ce înseamnă că le este greu să rețină și să manipuleze informații numerice pe moment. Acest lucru afectează nu doar reținerea numerelor de telefon, ci și efectuarea calculelor mentale. **4. Încercarea de a înțelege un preț scris cu mai multe cifre și zecimale** Arată-i cuiva un preț scris astfel: **1.029,47 RON** Și cere-i să-l citească și să-l înțeleagă rapid. Cei cu discalculie pot avea dificultăți în **perceperea mărimii numerelor**, confundând unde începe unitatea, unde este zecimala sau care este valoarea reală a numărului. **5. Încercarea de a urmări o rețetă care folosește măsuri neclare** Dă cuiva o rețetă cu indicații vagi, de exemplu: **„Adaugă 3/4 din 1/2 cană de făină și 1/3 dintr-o lingură de zahăr."** Pentru cineva cu discalculie, astfel de indicații sunt extrem de confuze, deoarece implică **fracții și raporturi**, iar relațiile dintre aceste cantități nu sunt evidente. **6. Încercarea de a naviga într-un oraș fără să înțeleagă numerele străzilor sau distanțele** Dă-i cuiva o hartă unde distanțele nu sunt marcate și cere-i să estimeze cât de departe este o locație. Persoanele cu discalculie au probleme în **estimarea distanțelor și relațiilor spațiale**, ceea ce le face dificilă citirea hărților sau înțelegerea numerelor blocurilor și străzilor. **7. Încercarea de a face cumpărături fără să calculeze prețurile** Dă-i cuiva un coș cu mai multe produse și cere-i să estimeze costul total fără să folosească un calculator sau hârtie. Pentru cineva cu discalculie, **adunarea prețurilor și estimarea unui total** pot fi sarcini extrem de dificile. Această problemă îi afectează zilnic, în momente precum plățile la magazin sau administrarea banilor personali. **8. Încercarea de a înțelege o problemă de matematică formulată în cuvinte** Dă-i cuiva următoarea problemă: **„Ana are de trei ori mai multe mere decât Maria. Dacă Maria are 5 mere, câte are Ana?"** Chiar dacă problema pare simplă, pentru cineva cu discalculie, **relațiile dintre numere nu sunt intuitive** și poate fi dificil să transforme propoziția în ecuație. **Concluzie** O persoană cu discalculie trăiește zilnic aceste dificultăți. **Numerele nu sunt intuitive**, relațiile dintre ele nu sunt clare, iar calculele par ilogice sau greu de urmărit. Diferența dintre dislexie și discalculie este că, în timp ce dislexia afectează limbajul scris, discalculia afectează **toate conceptele numerice și matematice**. **Curs 5: Disgrafia** **1. Definiția disgrafiei** Disgrafia este o tulburare specifică de învățare care afectează capacitatea de a scrie corect și lizibil. Aceasta nu este cauzată de întârzierea mentală, de boli senzoriale, neurologice, emoționale, sau de un dezavantaj economic și cultural. Copiii cu disgrafie au probleme de exprimare prin scris: - Produc propoziții scurte, sărace în exprimare. - Prezentarea grafică a textului este dezordonată, cu erori atât în desenarea literelor, cât și în aspectele gramaticale, sintactice și morfologice. Dificultățile includ: - Probleme de **integrare vizuo-motorie** -- copilul poate vorbi și citi, dar nu poate coordona mișcările necesare pentru a scrie literele. - **Dificultăți de re-vizualizare** -- copilul poate citi și recunoaște cuvintele, dar are probleme în a le scrie corect după dictare. - **Deficiențe în formulare și sintaxă** -- copilul poate copia corect simbolurile grafice, dar nu le poate organiza într-o expresie scrisă coerentă. **2. Criterii de diagnostic** Criteriile principale pentru diagnosticarea disgrafiei includ: - **Inabilitatea de a compune un text scris** -- copilul face numeroase greșeli de exprimare, gramaticale, de punctuație și de organizare a frazelor. - **Scris neclar** -- literele sunt deformate, greu lizibile, amestecate între litere mari și mici sau între litere de tipar și cursive. - **Probleme de organizare a frazelor** -- propozitiile sunt incomplete, iar structura textului este sărăcăcioasă. Conform **DSM-IV**, disgrafia este diagnosticată atunci când: - Abilitățile de scriere sunt sub nivelul așteptat pentru vârsta cronologică și nivelul de inteligență al copilului, măsurate prin teste standardizate. - Dificultățile de scriere interferează semnificativ cu alte activități școlare. - Asocierile cu alte deficiențe senzoriale agravează dificultățile de scriere. **3. Simptomele disgrafiei** Caracteristicile principale ale disgrafiei includ: - **Scris urât și dezorganizat** -- literele sunt prost desenate, răsucite, inversate, cu o combinație de litere mari și mici. - **Erori gramaticale și de punctuație** -- copilul face omisiuni de litere, inversează litere în cuvinte, folosește greșit verbele și pronumele. - **Probleme de organizare a textului** -- compunerile sunt scurte, fără detalii descriptive, cu introduceri și încheieri incomplete sau absente. - **Lipsa coerenței** -- paragrafele nu sunt bine organizate, iar textul are o coeziune deficitară. **4. Formele și manifestările disgrafiei** Disgrafia se poate manifesta în mai multe forme, adesea asociate cu dislexia: - **Dislexo-disgrafia propriu-zisă (specifică)** -- dificultăți în formarea abilităților de citit și scris, cu probleme pregnante la dictare și compunere. - **Dislexo-disgrafia de dezvoltare** -- dificultăți persistente în achiziția citit-scrisului, cu fenomene disortografice evidente. - **Dislexo-disgrafia spațială** -- scriere în diagonală, probleme de separare a cuvintelor. - **Dislexo-disgrafia motrică** -- scris ilizibil, rigid, prost organizat, datorat tulburărilor de motricitate și psihomotricitate. - **Dislexo-disgrafia pură** -- apare în asociere cu alte deficiențe (ex. afazie, hipoacuzie). **5. Metode de corectare și intervenție în disgrafie** **Metode generale** 1. **Exerciții pentru dezvoltarea musculaturii degetelor și mâinii** -- îmbunătățirea coordonării motorii fine. 2. **Educarea auzului fonematic** -- pentru a ajuta copilul să distingă sunetele în cuvinte. 3. **Dezvoltarea capacității de orientare și structurare spațială** -- pentru a îmbunătăți organizarea pe pagină și scrisul ordonat. 4. **Înlăturarea atitudinii negative față de scris** -- încurajarea copilului să își depășească teama de eșec. **Metode logopedice specifice** 1. **Analiza și sinteza vorbirii** -- exerciții de concentrare pe procesul de formare a cuvintelor și frazelor. 2. **Recunoașterea erorilor tipice** -- copilul învață să identifice și să corecteze greșelile specifice de scriere. 3. **Dezvoltarea relației fonem-grafem** -- asocierea sunetelor cu simbolurile grafice corespunzătoare. 4. **Discriminare auditivă, vizuală și kinestezică** -- pentru a corecta confuziile dintre litere și sunete. **Exerciții de dezvoltare a abilităților de scris-citit** - **Citirea și scrierea în pereche** -- pentru a îmbunătăți sinteza vizual-motorie. - **Exerciții de copiere și dictare** -- pentru consolidarea abilităților de scriere. - **Citirea și scrierea cu caracter ortoepic** -- ajută la corectarea pronunției și la scrierea corectă. **Concluzie** Disgrafia este o tulburare complexă care afectează capacitatea de a scrie corect și lizibil, implicând atât aspecte motorii, cât și cognitive și lingvistice. Intervențiile trebuie să fie adaptate nevoilor individuale ale copilului și să includă o combinație de metode generale și specifice. Pentru a explica unui om tipic cum se simte o persoană cu **disgrafie**, aș folosi analogii și exerciții care să simuleze dificultățile acestei tulburări. **1. Scrierea cu mâna nedominantă** Cere-i unei persoane dreptace să scrie rapid un paragraf folosind mâna stângă (sau invers pentru stângaci). Persoanele cu disgrafie se confruntă zilnic cu această senzație -- scrisul le pare greoi, necontrolat, literele sunt deformate, iar mâna obosește repede. **2. Încercarea de a scrie un text lung fără să poată șterge greșelile** Dă-i cuiva o foaie de hârtie și cere-i să scrie un text fără să folosească guma de șters și fără să corecteze nimic. Persoanele cu disgrafie fac frecvent greșeli și nu își pot corecta ușor scrisul, ceea ce le provoacă frustrare și anxietate. **3. Scrierea unui text cu un creion foarte alunecos sau rupt** Cere-i unei persoane să scrie un text cu un creion rupt sau foarte alunecos pe o suprafață lucioasă. Pentru cineva cu disgrafie, prinderea corectă a creionului și controlul mișcărilor fine pot fi dificile, ceea ce face scrisul nesigur și obositor. **4. Copierea unui text în oglindă** Dă-i cuiva un text și cere-i să îl scrie invers, ca într-o oglindă. Persoanele cu disgrafie pot avea dificultăți în ordonarea literelor și pot inversa frecvent literele sau cuvintele. **5. Scrierea unui text sub presiunea timpului** Dă unei persoane o propoziție lungă și cere-i să o scrie într-un timp foarte scurt. Cei cu disgrafie simt adesea că nu au suficient timp să își organizeze gândurile și să scrie clar, ceea ce le provoacă stres și îi face să scrie dezordonat. **6. Scrierea unui text cu fonturi care se schimbă constant** Dă-i cuiva o tastatură unde fiecare literă se schimbă aleatoriu de fiecare dată când este apăsată. Așa se simt persoanele cu disgrafie când încearcă să își amintească forma corectă a literelor și ordinea lor. **7. Încercarea de a copia un text lung de pe tablă** Cere-i cuiva să copieze rapid un text scris pe tablă, dar șterge-l la fiecare câteva secunde. Persoanele cu disgrafie au adesea dificultăți în copiere, deoarece le este greu să își coordoneze ochii și mâna și să păstreze informația în memorie. **Concluzie** Disgrafia nu este doar despre scrisul urât -- este o dificultate neurobiologică care afectează controlul motor, organizarea gândurilor și exprimarea prin scris. Persoanele cu disgrafie simt constant frustrare, oboseală și anxietate legate de activitățile de scriere. **Curs 6: Dislexia** **1. Definiția dislexiei** Dislexia este o tulburare specifică de învățare care afectează achiziția și realizarea citirii. Se caracterizează prin: - Dificultăți în recunoașterea cuvintelor. - Fluența redusă în citire. - Probleme în decodarea cuvintelor. - Posibile asocieri cu disgrafia (dificultăți în scriere). **2. Caracteristicile dislexiei în funcție de vârstă** **2.1. Caracteristici la vârsta preșcolară** - Pronunție deficitară a cuvintelor, vorbire infantilă persistentă. - Dificultăți în recunoașterea și producerea cuvintelor care rimează. - Probleme în învățarea și reamintirea literelor sau a numelor persoanelor. - Dificultăți în memorarea și urmarea instrucțiunilor. **2.2. Caracteristici la vârsta școlară mică** - Incapacitatea de a asocia fonemele cu grafemele. - Confundarea literelor asemănătoare vizual (b/d/p, w/m, h/n, f/t). - Confundarea literelor asemănătoare auditiv (d/t, b/p, f/v). - Probleme în descompunerea cuvintelor în sunete și în combinarea acestora. - Dificultăți în citire și scriere după dictare. - Tendința de a inversa, omite sau adăuga litere în cuvinte. - Probleme în reținerea formei corecte a cuvintelor și aplicarea regulilor gramaticale. **2.3. Caracteristici la vârsta școlară medie** - Dificultăți în citirea și scrierea cuvintelor lungi, uneori omisiunea unor silabe întregi. - Probleme în recunoașterea componentelor fonetice și gramaticale ale cuvintelor. - Dificultăți în citirea și înțelegerea noțiunilor spațiale și temporale (aici, acolo, când, unde). - Dificultăți în înțelegerea unui text scris și în extragerea informațiilor relevante. **2.4. Caracteristici la vârsta adultă** - Persistența problemelor în recunoașterea cuvintelor și în citirea fluentă. - Ritm de citire foarte scăzut. - Dificultăți în scriere, compunere și realizarea eseurilor. - Probleme în luarea notițelor în clasă. - Dificultăți în învățarea unei limbi străine. **3. Diagnosticul dislexiei** Pentru diagnosticare trebuie excluse alte cauze posibile, precum: 1. Deficiențe senzoriale de vedere și auz. 2. Afecțiuni neurologice (ex. epilepsie). 3. Factori educaționali (acces limitat la educație de calitate). 4. Mediul familial (lipsa stimulării cognitive). 5. Inteligența -- copilul trebuie să aibă un coeficient intelectual normal. 6. Nivelul de lectură trebuie să fie cu cel puțin doi ani sub nivelul așteptat pentru vârsta sa. **4. Particularități ale copiilor dislexici** - Gândesc mai mult în imagini decât în cuvinte. - Au o memorie de lungă durată excelentă pentru experiențe trăite. - Rețin mai ușor cuvinte care au o legătură cu o imagine sau o experiență personală. - Cunoștințele lor pot varia de la o zi la alta, mai ales în condiții de stres. - Pot avea succes în viață dacă primesc sprijin adecvat și își dezvoltă aptitudinile specifice. **5. Metode didactice pentru combaterea dislexiei** Intervențiile trebuie să fie structurate și adaptate nevoilor elevului. **5.1. Materiale didactice speciale** - Cărți speciale pentru dislexici, cu fonturi și structuri de text adaptate. - Utilizarea de programe educaționale pe calculator. - Predare asistată de aparatură acustică (cărți audio, sintetizatoare vocale). **5.2. Adaptarea procesului didactic** - Subliniarea pasajelor importante din texte cu culori precum galben sau portocaliu. - Utilizarea de forme geometrice sau simboluri pe pagină pentru a ghida citirea. - Folosirea de separatoare autocolante pentru organizarea lecțiilor. - Permiterea elevului să țină în mână un obiect anti-stres în timp ce citește. - Utilizarea caietelor colorate pentru fiecare materie, pentru o mai bună organizare vizuală. - Împărțirea activităților în sarcini scurte și variate pentru a evita supraîncărcarea cognitivă. - Scrierea literelor și cuvintelor în aer, pe materiale tactile sau decuparea lor din carton. - Expunerea vizuală frecventă a cuvintelor dificile în locuri vizibile (frigider, masă, dulap). **5.3. Adaptarea evaluării** - Evaluarea orală în locul celei scrise. - Timp prelungit sau nelimitat pentru rezolvarea sarcinilor școlare. - Eliminarea sau reducerea accentului pe evaluarea gramaticală. - Minimalizarea cerinței de a citi cu voce tare în fața clasei. - Acceptarea temelor dictate în locul celor scrise. - Reducerea volumului temelor pentru acasă. - Evaluarea conținutului și nu a corectitudinii scrisului. - Evitarea temelor de tip eseu, înlocuirea acestora cu structuri ghidate. - Utilizarea suportului auditiv pentru lectură. - Alegerea unor fonturi ușor de citit, cum ar fi Sassoon sau Comic Sans. **6. Concluzie** Dislexia este o tulburare specifică de învățare care afectează citirea, scrierea și înțelegerea textului. Cu sprijinul adecvat și metode didactice adaptate, copiii dislexici pot avea succes în educație și viață. Intervenția trebuie să includă: 1. Utilizarea unor metode vizuale și tactile pentru învățarea literelor și cuvintelor. 2. Adaptarea materialelor didactice și a procesului de evaluare. 3. Exersarea constantă a citirii și scrierii prin metode interactive. 4. Sprijin emoțional și motivațional pentru reducerea anxietății legate de citire. **Specifitatea dislexiei din punct de vedere al creierului** Dislexia este o tulburare specifică de învățare care afectează **procesarea limbajului scris și oral** și este legată de **diferențe neurobiologice** în structura și funcționarea creierului. Studiile imagistice (RMN funcțional, EEG) arată că persoanele cu dislexie prezintă **activitate atipică în ariile cerebrale implicate în citire și procesarea fonologică**. **1. Diferențele neurologice în dislexie** **1.1. Regiunile cerebrale afectate în dislexie** Dislexia este asociată cu **deficite în circuitele neuronale responsabile pentru recunoașterea și decodificarea cuvintelor**. Principalele regiuni afectate sunt: 1. **Girusul fusiform (zona vizuală a cuvintelor, în lobul temporal stâng)** - Responsabil pentru recunoașterea rapidă a cuvintelor familiare. - La dislexici, activitatea în această zonă este **redusă**, ceea ce explică dificultatea în citirea fluentă. 2. **Regiunile temporo-parietale (girusul supramarginal și girusul angular, lobul parietal stâng)** - Implicate în **asocierea fonemelor cu grafemele** (sunet-litera). - La dislexici, activitatea este **mai slabă**, ceea ce explică problemele în descifrarea cuvintelor noi. 3. **Cortexul frontal inferior stâng (zona Broca, implicată în articularea vorbirii și procesarea fonologică)** - Persoanele cu dislexie compensează dificultățile printr-o **activitate crescută** în această zonă, ceea ce poate duce la o citire mai lentă și mai laborioasă. **1.2. Conectivitatea cerebrală afectată** - Studiile arată că **rețelele neuronale dintre regiunile temporale și parietale sunt mai puțin eficiente** în cazul dislexiei. - Acest lucru afectează **viteza și automatizarea citirii**. **1.3. Asimetria cerebrală** - În mod normal, emisfera stângă este dominantă în procesarea limbajului. - La dislexici, există **o simetrie anormală între emisfere**, ceea ce sugerează o procesare atipică a informațiilor lingvistice. **2. Diferențe față de alte dificultăți de învățare** Dislexia este diferită de alte dificultăți de învățare prin **modul în care creierul procesează informația lingvistică**. **Tulburare** **Regiuni cerebrale afectate** **Tip de procesare afectată** **Simptome principale** ----------------- --------------------------------------------------------------- ------------------------------------------------------------------------- ----------------------------------------------------------------------------------------- **Dislexia** Lob temporal stâng, girus fusiform, girus angular, zona Broca Procesarea fonologică, recunoașterea cuvintelor, decodarea fonem-grafem Citire lentă, confuzii între litere, dificultăți în descifrarea cuvintelor noi **Disgrafia** Lob frontal stâng, cortex motor, cerebel Coordonarea vizuo-motorie, secvențierea scrisului Scris ilizibil, dificultăți în organizarea propozițiilor, greșeli gramaticale frecvente **Discalculia** Lob parietal stâng, girus angular Procesarea numerică, recunoașterea tiparelor matematice Probleme în înțelegerea conceptelor numerice, dificultăți în calcule **ADHD** Cortex prefrontal, ganglionii bazali Atenția, autoreglarea impulsurilor Probleme de concentrare, impulsivitate, dificultăți de organizare **3. De ce dislexia este diferită?** 1. **Este o tulburare predominant lingvistică** - Afectează **citirea și scrierea**, dar nu neapărat alte funcții cognitive. - Nu este legată de inteligență scăzută. 2. **Problemele sunt la nivel de procesare fonologică** - Spre deosebire de disgrafie, care afectează **scrierea motorie**, dislexia afectează **conversia sunetelor în simboluri scrise**. 3. **Creierul compensează prin strategii alternative** - Dislexicii folosesc **zona Broca** (responsabilă cu vorbirea) pentru citire, ceea ce duce la **o citire lentă, dar compensatorie**. 4. **Dificultățile persistă în timp** - Deși terapia poate îmbunătăți citirea, dislexia nu dispare complet. **4. Concluzie** - Dislexia este cauzată de **diferențe neurologice în procesarea limbajului**. - Afectează regiunile cerebrale responsabile pentru **citire, recunoașterea cuvintelor și asocierea sunetelor cu litere**. - Spre deosebire de alte dificultăți de învățare, dislexia nu afectează logica sau motricitatea, ci exclusiv **modul în care creierul procesează limbajul scris**. Pentru a explica unui om tipic cum se simte un dislexic când citește sau scrie, aș folosi analogii și exerciții care să simuleze dificultățile specifice ale dislexiei. **1. Citirea unui text scris într-un alfabet necunoscut** Imaginează-ți că trebuie să citești un text într-un alfabet străin, pe care îl cunoști doar parțial. De exemplu: **„Я прочитал книгу о науке, но мне было трудно понять все слова."** Dacă nu știi rusă, probabil vei recunoaște unele litere, dar îți va lua timp să decodezi fiecare cuvânt. La fel simte un dislexic când citește un text în limba maternă -- fiecare cuvânt trebuie „descifrat" literă cu literă, ceea ce face cititul foarte lent și obositor. **2. Citirea unui text cu literele amestecate** Așa ar putea arăta un text pentru cineva cu dislexie: **„Aruomti usl tebuis o csitiear acset dpeen a fi rvedea cmu vdeuzi ea tcineem."** Chiar dacă toate literele sunt acolo, ordinea lor greșită îngreunează înțelegerea. Mulți dislexici văd cuvintele distorsionat sau trebuie să facă un efort suplimentar pentru a le „rearanja" mental. **3. Încercarea de a citi sub presiune** Dă cuiva un text lung și complicat și cere-i să îl citească cu voce tare cât mai repede posibil, în timp ce altcineva bate din palme sau pune zgomot de fond. Dislexicii au adesea dificultăți în citire, mai ales când sunt sub presiune, pentru că trebuie să își concentreze toată atenția pe decodificarea cuvintelor, iar orice distragere îi face să piardă șirul logic. **4. Citirea unui text cu font greu de recunoscut** Citește acest text: **„𝓣𝓱𝓲𝓼 𝓲𝓼 𝓪 𝓬𝓵𝓪𝓼𝓼𝓲𝓬 𝓭𝔂𝓼𝓵𝓮𝔁𝓲𝓪 𝓽𝓮𝓼𝓽."** Dacă îți ia mai mult timp să citești decât un text normal, tocmai ai experimentat cum este pentru un dislexic să citească un font obișnuit. Dislexicii percep literele distorsionat, uneori le văd ca fiind răsucite, înghesuite sau chiar în mișcare. **5. Scrierea unei propoziții cu mâna nedominantă** Scrie rapid o propoziție cu mâna cu care nu ești obișnuit să scrii (ex: dacă ești dreptaci, scrie cu stânga). Probabil îți ia mai mult timp, literele sunt neclare, iar mâna obosește repede. Așa se simt dislexicii când scriu -- chiar și atunci când cunosc regulile gramaticale, le este greu să le aplice rapid și corect. **6. Încercarea de a reține un număr lung de telefon fără repetiție** Ți-aș spune rapid un număr de telefon, fără să îți permit să îl repeți sau să îl notezi imediat. Dislexicii au dificultăți cu memoria de lucru verbală, ceea ce face dificilă **reamintirea ordinii literelor** într-un cuvânt sau a secvențelor de sunete. **7. Urmărirea unui text care se mișcă în fața ochilor** Dacă ai citit vreodată un text pe un ecran care se mișcă (ex: subtitrări rapide la TV), probabil ai simțit frustrarea de a nu prinde fiecare cuvânt. Unii dislexici experimentează un efect asemănător, deoarece ochii lor au probleme în a fixa textul, iar cuvintele pot părea că „se mișcă" pe pagină. **Concluzie** Pentru un dislexic, cititul și scrisul nu sunt automate, ci necesită un efort conștient și constant. Creierul lui procesează informațiile diferit, ceea ce îl face să citească mai lent, să facă greșeli frecvente și să obosească repede. Aceste analogii ajută un om tipic să înțeleagă că dislexia nu este o lipsă de inteligență sau de voință, ci o **modificare neurobiologică** care afectează modul în care creierul percepe și procesează limbajul scris. **Curs 7: Dificultăți de vorbire -- Dispraxia** **1. Definiția dispraxiei** Dispraxia este o **dificultate specifică de învățare** care afectează **capacitatea creierului de a planifica și coordona mișcările necesare pentru activitățile motorii și vorbirea**. Aceasta nu este cauzată de probleme musculare, ci de modul în care creierul procesează comenzile motorii. **2. Consecințele dispraxiei** Dispraxia afectează viața copilului în mai multe domenii, în funcție de severitate: - **Motricitate grosieră**: dificultăți în sport, echilibru precar, mers stângaci, probleme în învățarea mersului pe bicicletă sau a înotului. - **Motricitate fină**: scrisul este afectat, copilul apasă prea tare sau prea slab pe creion, traseul literelor este greșit, scrisul este lent și dezorganizat. - **Organizarea activităților**: copilul are dificultăți în a-și găsi lucrurile, în a respecta o rutină zilnică și în a-și planifica sarcinile. - **Vorbirea și limbajul**: dificultăți în articularea corectă a sunetelor, dezordine în așezarea cuvintelor în propoziții, vorbire grăbită sau neclară. **3. Dificultăți specifice în dispraxie** **3.1. Probleme motorii** - Performanțe slabe la sport. - Stângăcie în mișcările de zi cu zi. - Dificultăți în utilizarea obiectelor precum creionul, foarfecele, lingura. - Probleme cu echilibrul și coordonarea mișcărilor corpului. **3.2. Probleme în activitățile practice** - Dificultăți în utilizarea tastaturii și mouse-ului la calculator. - Probleme în a măsura corect sau a lucra cu instrumente geometrice. - O scriere neclară, dezordonată și lentă. **3.3. Probleme de percepție și organizare** - Copilul are dificultăți în a urmări lecția, mai ales dacă există stimuli vizuali sau auditivi care îl distrag. - Probleme în a copia informații de pe tablă. - Lipsă de încredere în sine, anxietate și frustrare. **3.4. Dificultăți matematice** - Confuzie în scrierea și citirea numerelor. - Probleme în utilizarea instrumentelor de geometrie. - Dificultăți în înțelegerea spațiului și a formelor geometrice. **3.5. Probleme emoționale și sociale** - Probleme în interacțiunile sociale, copilul poate fi retras sau frustrat. - Tendința de a evita activitățile care implică mișcare sau scris. - Stima de sine scăzută din cauza dificultăților întâmpinate zilnic. **4. Bariere în învățare** Dispraxia afectează **ritmul și calitatea învățării**, deoarece: - Deficiențele de scris influențează finalizarea temelor și examenelor. - Dezorganizarea afectează planificarea gândirii și a sarcinilor academice. - Atenția redusă poate duce la scăderea performanțelor școlare. - Frustrarea și lipsa de încredere afectează motivația copilului pentru învățare. **5. Strategii de intervenție** **5.1. Sprijin emoțional și motivațional** - Încurajarea constantă a eforturilor, nu doar a rezultatelor. - Recompensarea progreselor mici pentru a crește motivația. - Implicarea copilului în activități de grup pentru a-l ajuta să se simtă acceptat. **5.2. Adaptarea metodelor de predare** - Asigurarea că cerințele temelor sunt clare și structurate. - Oferirea unor **planuri de idei, scheme de lucru și exemple vizuale** pentru organizarea sarcinilor. - Folosirea **evaluării orale**, care poate fi mai eficientă decât cea scrisă. **5.3. Exerciții pentru îmbunătățirea scrisului și motricității** - Exerciții de gimnastică pentru degete și mâini. - Folosirea instrumentelor de scris adaptate (creioane groase, suporturi ergonomice). - Monitorizarea poziției mâinii și ajustarea traseului literelor. **5.4. Exerciții pentru organizare** - Crearea de **liste de sarcini** și planificarea activităților zilnice. - Folosirea **oricarelor și planificatoarelor vizuale** pentru a structura timpul. - Exersarea secvențelor de activități pentru a deveni automate. **5.5. Adaptări în procesul de evaluare** - Oferirea **mai mult timp pentru finalizarea temelor și testelor**. - **Reducerea volumului de scris** necesar și utilizarea altor metode de exprimare a cunoștințelor (prezentări orale, desene, diagrame). - Evitarea sancționării greșelilor de scriere la evaluările care nu sunt axate pe ortografie. **6. Concluzie** Dispraxia afectează **abilitățile motorii, scrierea, organizarea, limbajul și interacțiunile sociale**, având un impact major asupra procesului de învățare. Intervenția trebuie să fie multidimensională și să includă: 1. Sprijin emoțional pentru creșterea încrederii în sine. 2. Adaptarea metodelor didactice la ritmul copilului. 3. Exerciții pentru îmbunătățirea motricității fine și grosiere. 4. Strategii de organizare pentru a-l ajuta să devină mai autonom. **Specifitatea dispraxiei din punct de vedere al creierului** Dispraxia este o **tulburare neurodezvoltamentală** care afectează **planificarea și coordonarea mișcărilor**. Nu este cauzată de probleme musculare sau senzoriale, ci de modul în care creierul procesează și transmite comenzile motorii. Creierul unei persoane cu dispraxie are **dificultăți în organizarea și trimiterea semnalelor necesare pentru mișcări fluente și coordonate**, ceea ce afectează atât motricitatea grosieră (mers, alergat), cât și pe cea fină (scris, încheiat nasturi). **1. Diferențele neurologice în dispraxie** **1.1. Regiunile cerebrale implicate în dispraxie** Studiile neuroimagistice indică **disfuncții în conexiunile dintre cortexul motor, cerebel și ganglionii bazali**, care sunt responsabile pentru controlul și coordonarea mișcărilor. - **Cortexul premotor și motor (lobul frontal)** -- afectat în planificarea și inițierea mișcărilor. - **Ganglionii bazali** -- responsabili pentru **automatizarea mișcărilor**, ceea ce explică de ce copiii cu dispraxie nu reușesc să interiorizeze și să repete corect mișcările învățate. - **Cerebelul** -- implicat în **echilibru, coordonare și ajustarea mișcărilor în timp real**. În dispraxie, acesta nu funcționează eficient, ceea ce explică lipsa de precizie și dificultățile în învățarea unor secvențe motorii. - **Conectivitatea între emisfere** -- afectată, ceea ce duce la probleme în integrarea mișcărilor bilaterale (ex: folosirea ambelor mâini simultan). **1.2. Deficite în planificarea motorie** Persoanele cu dispraxie au dificultăți în **planificarea acțiunilor**, ceea ce se numește **deficit de praxis**. - În mod normal, creierul își creează un „scenariu" al mișcării înainte de a o executa. - În dispraxie, această planificare este afectată, ceea ce face ca mișcările să pară **greoaie, nesigure și incoerente**. **1.3. Probleme în procesarea senzorială** Multe persoane cu dispraxie au dificultăți în procesarea informațiilor senzoriale, ceea ce le afectează răspunsul motor. - Percepția spațială este deficitară -- copiii cu dispraxie au probleme în **calcularea distanțelor** și în orientarea în spațiu. - Integrarea senzorială este slabă -- creierul are probleme în combinarea informațiilor vizuale, tactile și proprioceptive (simțul poziției corpului). **2. Diferențe față de alte dificultăți de învățare** Dispraxia este diferită de alte dificultăți de învățare prin **modul în care creierul procesează mișcarea și organizarea motorie**. **Tulburare** **Regiuni cerebrale afectate** **Tip de procesare afectată** **Simptome principale** ----------------- ------------------------------------------ --------------------------------------------------- ------------------------------------------------------------------------------------------------------ **Dispraxia** Cortex motor, cerebel, ganglionii bazali Planificarea și coordonarea mișcărilor Mișcări necoordonate, dificultăți în scriere, echilibru precar, probleme în învățarea mișcărilor noi **Dislexia** Lob temporal stâng, girus angular Procesarea fonologică și recunoașterea cuvintelor Citire lentă, confuzii între litere, dificultăți în decodificarea textului **Disgrafia** Cortex motor, lob frontal, cerebel Controlul mișcărilor fine, organizarea scrisului Scris ilizibil, oboseală rapidă la scris, probleme de organizare a ideilor **Discalculia** Lob parietal, girus angular Procesarea numerică și a relațiilor spațiale Probleme cu numerele, dificultăți în înțelegerea cantităților și relațiilor matematice **ADHD** Cortex prefrontal, ganglionii bazali Atenția, controlul impulsurilor Probleme de concentrare, hiperactivitate, dificultăți de organizare **3. De ce dispraxia este diferită?** 1. **Nu afectează inteligența, dar influențează procesul de învățare** - Copiii cu dispraxie pot înțelege conceptele teoretic, dar au dificultăți în **punerea în practică**. 2. **Afectează în principal coordonarea și organizarea motorie** - Spre deosebire de dislexie (care afectează limbajul) sau discalculie (care afectează matematica), dispraxia influențează **toate activitățile care necesită mișcare bine organizată**. 3. **Influențează abilitățile sociale** - Copiii cu dispraxie pot părea neîndemânatici sau retrași, deoarece le este dificil să participe la activitățile sportive și să se integreze în grupuri. 4. **Nu dispare cu vârsta, dar poate fi compensată** - Prin intervenție timpurie și terapie ocupațională, copiii cu dispraxie pot învăța să își adapteze stilul de mișcare și să își dezvolte strategii de compensare. **4. Concluzie** Dispraxia este o tulburare a **planificării și coordonării mișcărilor**, cauzată de disfuncții în cortexul motor, cerebel și ganglionii bazali. Principalele diferențe față de alte dificultăți de învățare: 1. **Este o tulburare predominant motorie** -- afectează mișcările, organizarea și coordonarea. 2. **Nu afectează direct limbajul sau gândirea abstractă**, dar poate influența învățarea prin dificultățile de scriere și organizare. 3. **Necesită intervenție multisenzorială**, deoarece afectează și percepția spațială și memoria motorie. Pentru a explica unui om tipic cum se simte o persoană cu **dispraxie**, aș folosi analogii și exerciții care să simuleze dificultățile motorii, de organizare și de coordonare cu care se confruntă zilnic. **1. Încercarea de a scrie cu mănuși groase** Dă-i unei persoane o pereche de mănuși groase și cere-i să scrie un text de mână sau să încheie nasturii unei cămăși. Pentru cineva cu dispraxie, controlul fin al mișcărilor este dificil, la fel cum scrierea sau manipularea obiectelor devine greoaie și necontrolată. **2. Încercarea de a merge pe o suprafață instabilă** Pune un om tipic să meargă pe un covor moale sau pe o saltea gonflabilă, apoi cere-i să facă o activitate de precizie, cum ar fi să deseneze o linie dreaptă. Pentru o persoană cu dispraxie, echilibrul și coordonarea sunt mereu nesigure, iar mișcările par inexacte sau „stângace". **3. Încercarea de a urma un set de instrucțiuni complexe sub presiune** Dă-i unui om tipic o serie de instrucțiuni rapide pentru a construi un obiect din piese mici (ex: LEGO) și pune-i un cronometru. Persoanele cu dispraxie au dificultăți în **organizarea acțiunilor** și în reținerea ordinii pașilor necesari pentru a finaliza o sarcină. **4. Încercarea de a face o sarcină simplă cu o oglindă** Dă-i unei persoane o oglindă și cere-i să-și scrie numele, dar uitându-se doar în oglindă. Persoanele cu dispraxie se simt astfel când trebuie să își coordoneze ochii și mâinile -- creierul lor nu procesează automat traseul mișcărilor, ceea ce face sarcinile manuale mai dificile. **5. Încercarea de a se îmbrăca rapid cu haine foarte strâmte** Dă-i cuiva o haină cu nasturi mici sau un fermoar greu de prins și cere-i să se îmbrace rapid. Persoanele cu dispraxie au **probleme cu motricitatea fină**, ceea ce face ca activități simple, cum ar fi îmbrăcatul, să fie frustrante și să dureze mult mai mult. **6. Încercarea de a copia un desen fără a ridica creionul de pe foaie** Dă-i unei persoane un desen simplu și cere-i să-l copieze, dar fără să ridice creionul de pe hârtie. Persoanele cu dispraxie au dificultăți în **planificarea mișcărilor**, ceea ce face ca desenatul, scrisul și copierea de pe tablă să fie provocări dificile. **7. Încercarea de a face multitasking sub stimulare senzorială intensă** Pune o persoană să scrie un mesaj pe telefon în timp ce ascultă muzică tare și cineva îi pune întrebări. Pentru cineva cu dispraxie, **zgomotele, luminile și alte distrageri pot complica și mai mult sarcinile motorii**, deoarece creierul lor are probleme în filtrarea informațiilor inutile. **8. Încercarea de a prinde o minge ușor umflată** Dă unei persoane o minge de plajă umflată parțial și cere-i să o prindă în timp ce cineva o aruncă spre ea. Pentru cineva cu dispraxie, coordonarea ochi-mână este dificilă, ceea ce face ca prinderea și manipularea obiectelor în mișcare să fie o provocare. **9. Încercarea de a urmări simultan mai multe obiecte în mișcare** Pune o persoană să urmărească două mingi care sunt aruncate între mai mulți oameni și cere-i să intervină la momentul potrivit. Pentru cineva cu dispraxie, **procesarea vizual-motorie este lentă**, ceea ce face ca sporturile de echipă și jocurile rapide să fie greu de gestionat. **10. Încercarea de a urma o coregrafie complicată fără repetiție** Dă-i unui om tipic o serie de mișcări de dans și cere-i să le execute imediat, fără repetiție. Persoanele cu dispraxie au **dificultăți în învățarea secvențelor motorii**, ceea ce face ca dansul, sporturile și alte activități care necesită coordonare să fie extrem de provocatoare. **Concluzie** O persoană cu dispraxie trăiește zilnic astfel de dificultăți. **Mișcările ei nu sunt automate**, planificarea acțiunilor este greoaie, iar activitățile motorii necesită un efort suplimentar. Persoanele cu dispraxie pot învăța strategii de compensare, dar au nevoie de **sprijin, răbdare și adaptări** pentru a se descurca mai bine în viața de zi cu zi. **Curs 8: ADHD -- Diagnostic, Cauze, Intervenție** **1. Definiția ADHD** ADHD (*Tulburarea de Deficit de Atenție și Hiperactivitate*) este o **tulburare neurodezvoltamentală** caracterizată prin **dificultăți de atenție, hiperactivitate și impulsivitate**. Simptomele apar înainte de vârsta de 7 ani și trebuie să fie **persistente timp de cel puțin 6 luni**, afectând funcționarea școlară, socială și familială. **2. Criterii de diagnostic conform DSM-IV** Pentru diagnostic, simptomele trebuie să fie prezente în **cel puțin două medii diferite** (acasă, la școală) și să fie **mai severe** decât la copiii tipici de aceeași vârstă. **2.1. Tulburări de atenție (cel puțin 6 simptome)** - Face greșeli din neatenție la teme sau alte activități. - Are dificultăți în menținerea atenției la sarcini sau joacă. - Nu pare să asculte când i se vorbește direct. - Nu urmează instrucțiunile și nu își termină temele. - Are dificultăți în organizarea sarcinilor și activităților. - Evită sau este refractar la sarcini care necesită efort mental susținut. - Pierde frecvent obiecte necesare (jucării, creioane, caiete). - Se lasă ușor distras de stimuli externi. - Este uituc în activitățile zilnice. **2.2. Hiperactivitate (cel puțin 6 simptome)** - Agită frecvent mâinile sau picioarele, se foiește pe scaun. - Părăsește locul în clasă în momente nepotrivite. - Aleargă sau se cațără excesiv în situații nepotrivite. - Are dificultăți în a se juca în liniște. - Este mereu „în mișcare", ca și cum ar fi „împins de un motor". - Vorbește excesiv. **2.3. Impulsivitate (cel puțin 3 simptome)** - Răspunde înainte de a se termina întrebarea. - Are dificultăți în a-și aștepta rândul. - Întrerupe sau deranjează frecvent pe ceilalți. **3. Cauzele ADHD** ADHD este o tulburare multifactorială, influențată de **factori genetici, neurobiologici și de mediu**. **3.1. Factori genetici** - ADHD are o **componentă ereditară puternică** (aproximativ 75% din cazuri). - Cercetările sugerează **disfuncții în neurotransmițătorii dopamină și noradrenalină**, afectați de variații genetice. **3.2. Factori neurobiologici** - **Diferențe în structura și funcționarea creierului**, în special în: - **Cortexul prefrontal** (implicat în atenție și controlul impulsurilor). - **Ganglionii bazali** (importanți pentru planificare și motivație). - **Cerebelul** (responsabil pentru coordonare și autoreglare). **3.3. Factori de mediu** - Expunerea la toxine în timpul sarcinii (ex: fumat, alcool, plumb). - Alimentația deficitară sau deficiențele de fier, zinc, omega-3. - Stresul și disfuncțiile familiale pot agrava simptomele. **4. Managementul ADHD** Tratamentul ADHD este **complex** și combină **medicație, terapie comportamentală și adaptări educaționale**. **4.1. Tratament medicamentos** - **Medicație stimulantă**: Ritalin, Metadate, Concerta -- ajută la îmbunătățirea atenției și autocontrolului. - **Medicație non-stimulantă**: folosită în cazurile în care stimulantele nu sunt tolerate bine (ex: atomoxetină). **4.2. Terapii comportamentale** - **Terapia cognitiv-comportamentală**: dezvoltarea strategiilor pentru controlul impulsurilor. - **Intervenții behavioriste**: utilizarea recompenselor pentru modelarea comportamentului dorit. - **Consilierea părinților**: învățarea tehnicilor de gestionare a comportamentului copilului. **5. ADHD în educația specială** Copiii cu ADHD au nevoie de **strategii educaționale adaptate** pentru a reuși în mediul școlar. **5.1. Exersarea concentrării** - Sarcinile trebuie împărțite în **etape mai mici**, cu pauze regulate. - Elevului i se poate cere să **citească de mai multe ori cerința**, pentru a evita greșelile din neatenție. - Se încurajează **citirea cu voce tare** pentru a îmbunătăți concentrarea. **5.2. Dezvoltarea abilităților sociale** - Copilul trebuie să fie încurajat să își recunoască emoțiile și să își gestioneze frustrarea. - Se exersează **comportamentul asertiv**, pentru a crește încrederea în sine. - Se stabilesc **contracte comportamentale** între copil, profesori și părinți pentru menținerea unor reguli clare. **5.3. Adaptări metodologice** - Așezarea copilului în **prima bancă**, departe de ferestre sau alte surse de distragere. - Explicațiile trebuie să fie **clare și structurate**, cu contact vizual frecvent. - După fiecare instrucțiune, copilul este rugat să repete ce a înțeles. - Se permite **deplasarea prin clasă la intervale regulate**, pentru a reduce neliniștea fizică. **6. Adaptarea procesului de evaluare** - **Reducerea timpului de evaluare**, deoarece oboseala atențională apare mai repede. - Evaluarea poate fi împărțită în **două sesiuni mai scurte**, desfășurate în momente diferite ale zilei. - **Evaluarea orală într-un cadru privat**, pentru a reduce anxietatea și distragerile. - Se preferă **evaluarea continuă**, bazată pe observație și progres, în locul examenelor formale. - **Reducerea numărului de exerciții**, astfel încât sarcina să fie mai clară și mai bine gestionată de copil. **7. Concluzie** ADHD este o **tulburare neurodezvoltamentală complexă**, care afectează atenția, impulsivitatea și hiperactivitatea. Copiii cu ADHD au nevoie de: 1. **Intervenție multidisciplinară** (medicație, terapie, adaptări educaționale). 2. **Structurarea mediului educațional** pentru a reduce distragerile și a facilita învățarea. 3. **Metode didactice și evaluative adaptate** pentru a le valorifica punctele forte. 4. **Sprijin emoțional și social** pentru a-i ajuta să își dezvolte încrederea în sine. **Integrarea ADHD-ului în psihopedagogia copiilor cu dificultăți de învățare** ADHD nu este, în sine, o **dificultate specifică de învățare** (cum sunt dislexia, disgrafia sau discalculia), dar are **un impact semnificativ asupra procesului de învățare** și se suprapune frecvent cu aceste tulburări. Prin urmare, în psihopedagogia copiilor cu dificultăți de învățare, ADHD trebuie abordat ca o condiție care influențează **atenția, autoreglarea și organizarea învățării**. **1. ADHD și dificultățile de învățare: relația dintre ele** 🔹 Aproximativ **30-50% dintre copiii cu ADHD** au și **dificultăți specifice de învățare** (dislexie, discalculie, disgrafie).\ 🔹 ADHD nu afectează direct **inteligența**, dar influențează **modul în care copilul accesează și utilizează cunoștințele**.\ 🔹 Tulburarea determină **un ritm lent de învățare**, dificultăți în **organizarea informațiilor** și probleme în **finalizarea sarcinilor**.\ 🔹 **Impulsivitatea și hiperactivitatea** duc la dificultăți în respectarea regulilor și în interacțiunile sociale. **2. Impactul ADHD asupra procesului educațional** **2.1. Atenția și concentrarea** - Copiii cu ADHD **își pierd rapid concentrarea**, mai ales la sarcini monotone sau de lungă durată. - **Sunt ușor distrași** de zgomote, obiecte din jur sau gândurile proprii. - Au dificultăți în **reținerea și aplicarea instrucțiunilor**. **Exemplu:** Dacă un copil cu ADHD trebuie să rezolve un exercițiu de matematică, s-ar putea opri după primul pas, uitând ce trebuie să facă în continuare. **2.2. Probleme de organizare și autoreglare** - Copiii cu ADHD **își pierd frecvent materialele** (caiete, creioane, teme). - Au dificultăți în **gestionarea timpului** și în finalizarea temelor. - **Își încep sarcinile fără a citi instrucțiunile complet**, făcând greșeli din grabă. **Exemplu:** Un elev cu ADHD își uită frecvent temele acasă sau începe să scrie fără să se uite la cerință. **2.3. Dificultăți de scriere și citire (disgrafie, dislexie)** - ADHD poate agrava problemele de scriere (disgrafie) și citire (dislexie). - Copiii cu ADHD scriu **neclar, dezordonat, omită litere sau cuvinte**. - **Citirea este lentă și fragmentată**, pentru că se pierd printre rânduri sau își pierd atenția. **Exemplu:** Un copil cu ADHD care are și dislexie poate inversa literele și se poate opri frecvent din citit pentru că pierde firul textului. **2.4. Probleme în procesarea numerelor (discalculie)** - Copiii cu ADHD au **dificultăți în reținerea pașilor unui calcul matematic**. - Pot avea probleme în **urmărirea enunțului unei probleme**. - Greșesc în calculele scrise **din grabă, nu din lipsă de înțelegere**. **Exemplu:** Dacă un copil cu ADHD trebuie să rezolve „27 + 46", este posibil să scrie răspunsul corect, dar să uite să adauge „1" din coloana zecilor, obținând un rezultat greșit. **2.5. Probleme comportamentale și emoționale** - Copiii cu ADHD au **toleranță scăzută la frustrare** și devin repede agitați. - Pot avea reacții impulsive, vorbind fără să aștepte rândul sau întrerupând profesorul. - Se descurajează ușor, ceea ce poate duce la **anxietate și stimă de sine scăzută**. **Exemplu:** Dacă un copil cu ADHD întâmpină o sarcină dificilă, este posibil să renunțe rapid și să spună „Nu pot!", înainte de a încerca să o rezolve. **3. Strategii psihopedagogice pentru ADHD** **3.1. Adaptarea mediului de învățare** ✔ Așezarea copilului **în prima bancă**, departe de ferestre sau uși pentru a reduce distragerile.\ ✔ Folosirea **unei structuri clare a lecției** și oferirea unui ghid vizual pentru pașii de urmat.\ ✔ Alternarea activităților statice cu **activități care implică mișcare**. **3.2. Adaptarea strategiilor didactice** ✔ **Împărțirea sarcinilor mari în pași mai mici** și oferirea de pauze frecvente.\ ✔ Permisiunea de a folosi **foi de lucru structurate**, unde fiecare pas este clar definit.\ ✔ Oferirea **instrucțiunilor scrise și vizuale**, pe lângă cele verbale.\ ✔ **Evaluarea orală în locul celei scrise**, pentru a evita oboseala mentală cauzată de scris. **3.3. Strategii pentru gestionarea impulsivității și hiperactivității** ✔ Stabilirea unor **reguli clare și constante**, pe care copilul să le repete regulat.\ ✔ Folosirea unui **sistem de recompense** pentru comportamentele pozitive.\ ✔ Oferirea de **alternative pentru neliniștea fizică**, cum ar fi un obiect anti-stres sau scaune care permit mișcare ușoară. **3.4. Strategii pentru dezvoltarea atenției** ✔ Oferirea unui **suport vizual**, cum ar fi planșe colorate sau organizatoare grafice.\ ✔ Exerciții de atenție, cum ar fi **citirea în perechi** sau **exerciții de ascultare activă**.\ ✔ Folosirea unui **timer vizual** pentru a ajuta copilul să își gestioneze timpul. **4. ADHD și educația incluzivă** 🔹 Copiii cu ADHD **pot învăța în școli obișnuite**, dar au nevoie de **adaptări** pentru a ține pasul cu ceilalți colegi.\ 🔹 Profesorii trebuie să fie **flexibili**, să folosească metode interactive și să le ofere sprijin emoțional.\ 🔹 ADHD poate fi asociat cu **alte dificultăți de învățare**, deci intervenția trebuie să fie **personalizată**. **5. Concluzie** ADHD este strâns legat de psihopedagogia copiilor cu dificultăți de învățare, deoarece: 1. **Afectează atenția, organizarea și impulsivitatea**, ceea ce îngreunează procesul de învățare. 2. **Se suprapune frecvent cu alte dificultăți** (dislexie, disgrafie, discalculie). 3. **Necesită strategii educaționale adaptate** pentru a ajuta copilul să își valorifice potențialul. 4. **Intervenția trebuie să fie multidisciplinară**, combinând sprijinul psihopedagogic, terapia comportamentală și, uneori, medicația. Pentru a explica unui om tipic cum se simte o persoană cu **ADHD**, aș folosi analogii și exerciții care să simuleze dificultățile de atenție, impulsivitate și hiperactivitate cu care se confruntă zilnic. **1. Încercarea de a citi un text cu mai multe distrageri în fundal** Dă-i unei persoane un text de citit, dar în același timp: - Pune muzică cu versuri puternice. - Roagă pe cineva să îi pună întrebări din când în când. - Aprinde și stinge lumina intermitent. Persoanele cu ADHD percep lumea ca și cum aceste distrageri sunt **permanente** -- orice sunet, mișcare sau gând poate să le întrerupă concentrarea. **2. Încercarea de a urmări o conversație în timp ce mai multe persoane vorbesc deodată** Pune un om tipic să asculte o conversație între doi oameni, dar în același timp să urmărească un alt dialog de la televizor. Pentru cineva cu ADHD, conversațiile din clasă sau de la muncă pot deveni **confuze și greu de urmărit**, deoarece creierul lui captează simultan prea multe informații. **3. Încercarea de a scrie un text în timp ce un ceas ticăie rapid lângă el** Dă-i unei persoane o sarcină de scris, dar pune un ceas care face „tic-tac" puternic sau un telefon care vibrează constant lângă el. Așa se simte un copil cu ADHD când trebuie să termine un test sau o temă sub presiune -- **știe că trebuie să se concentreze, dar stimulii externi îl distrag în mod constant**. **4. Încercarea de a sta nemișcat pe un scaun timp de 10 minute fără să își schimbe poziția** Roagă o persoană să stea complet nemișcată pe un scaun timp de 10 minute, fără să își miște mâinile, picioarele sau să se întindă. Pentru cineva cu ADHD, **nevoia de mișcare este aproape imposibil de controlat**. Aceasta nu este o simplă neliniște, ci o **nevoie fizică** de a se mișca. **5. Încercarea de a termina un puzzle fără să poată vedea piesele corect** Dă-i unei persoane un puzzle de 100 de piese, dar acoperă imaginea finală și roag-o să îl termine doar pe baza intuiției. Cei cu ADHD simt adesea că **nu pot vedea clar structura unei sarcini**, nu știu de unde să înceapă și le este greu să își organizeze gândurile. **6. Încercarea de a reține o listă lungă de instrucțiuni fără a o nota** Dă-i unei persoane o listă de 6-7 pași pentru o sarcină complexă (de exemplu, cum să asambleze un obiect) și cere-i să o memoreze fără să o scrie. Persoanele cu ADHD au **probleme cu memoria de lucru**, ceea ce face ca sarcinile complexe să pară **copleșitoare și greu de urmat**. **7. Încercarea de a rezolva o problemă de matematică, dar fiind întrerupt la fiecare 30 de secunde** Roagă pe cineva să rezolve o problemă de matematică simplă, dar întrerupe-l la fiecare 30 de secunde pentru a-i pune o întrebare irelevantă. Așa simte un elev cu ADHD când încearcă să lucreze, dar creierul lui **sare constant la alte gânduri**, pierzând firul logic al sarcinii. **8. Încercarea de a reține un număr lung în timp ce cineva vorbește** Spune-i unei persoane un număr lung (ex: 729461238) și roag-o să îl țină minte în timp ce îi citești o poveste scurtă. Persoanele cu ADHD au **dificultăți în a păstra informațiile în memorie** atunci când sunt distrași de alți stimuli. **9. Încercarea de a gândi logic în timp ce ai o melodie obsesivă în minte** Roagă o persoană să rezolve un test de logică, dar pune-i să asculte în fundal o melodie pe repeat. Persoanele cu ADHD au **gânduri intruzive constante**, care îi împiedică să se concentreze pe o singură idee pentru o perioadă lungă. **10. Încercarea de a termina un joc video, dar controllerul răspunde cu întârziere** Dă-i unei persoane un controller de joc video cu un „lag" de 2 secunde între apăsarea butonului și reacția jocului. Pentru cineva cu ADHD, **executarea unui plan și finalizarea unei sarcini** pot fi frustrante, pentru că impulsurile și acțiunile nu se aliniază întotdeauna cu intenția lor. **Concluzie** Persoanele cu ADHD trăiesc zilnic astfel de dificultăți: 1. **Mintea lor este ca un browser cu 20 de tab-uri deschise simultan.** 2. **Concentrarea lor este fragilă și ușor întreruptă de factori externi sau interni.** 3. **Impulsivitatea îi face să reacționeze rapid, uneori înainte de a gândi complet.** 4. **Timpul și organizarea le sunt greu de gestionat, chiar și pentru sarcini simple.** 5. **Mișcarea nu este un moft, ci o necesitate fizică pentru a-și regla nivelul de energie.** ADHD nu este despre „lipsă de voință" sau „copii neascultători", ci despre un mod **diferit** de a percepe și procesa lumea.