Biologie animală Curs 9 Insecte şi Chordata PDF

Biologie animală Curs 9 Insecta si Chordata Conf. Univ. Elena Universitatea „Ștefan cel Mare” din Iulia Iorgu Suceava...

Biologie animală Curs 9 Insecta si Chordata Conf. Univ. Elena Universitatea „Ștefan cel Mare” din Iulia Iorgu Suceava [email protected] 10:00-12:00 Semestrul I www.usv.ro | www.fmsb.usv.ro An academic: 2024-2025 Clasa Insecta Cele mai numeroase de pe glob. Peste 1,1 mil specii descrise Mai multe specii decat toate celelalte animale combinate stiinta cale le studiaza = entomologie Au importanta in diferite aspecte intre care unele ne vizează in mod direct Baza trofica in foarte multe ecosisteme descompunatori Polenizatori – himenopterele, dipterele si coleopterele au apărut si au evoluat odata cu aparitia fanerogamelor (pl cu flori) Dăunători agricoli Producatori de miere, matase, pigmenti alimentari etc. Vectori de boli: tantari, muste, plosnite etc Au cucerit toate mediile de viață: terestru, în sol, ăn ape dulci, marine (puține), aer, de la nivelul mării până în vf. Munților, ecto și endoparaziți Dispersia lor a fost posibila datorita capacitatii de zbor Adaptabilitate foarte crescuta la conditii noi de mediu, pentru a dispune de toate resursele dintr-un ecosistem  Structura corpului Corpul impartit în 3 tagmate (parti la corpului formate din segmente, dar cu o functie foarte precise): cap, torace și abdomen Cuticula fiecărui segment al corpului este de obicei compusă din patru plăci (sclerite): tergit - dorsal, un sternit - ventral și o pereche de pleure laterale. pleurele segmentelor abdominale sunt mai degrabă membranoase decât sclerotizate.  Structura corpului Capul poartă: o pereche de ochi compuși relativ mari, trei oceli o pereche de antene și Aparat bucal constă dintr-un labrum, câte o pereche de mandibule și maxile, un labium și un hipofaringe asemănător limbii - glosa. Exista mai multe tipuri de aparate bucale, în functie de modul de hrănire: A- aparat bucal pt rupt si mestecat (ortopteroid, cel mai primitiv)- ortoptere, blattide, odonate, coleoptere etc. B – aparat bucal pentru supt si lins – himenoptere. C – aparat bucal pentru supt- trompă – fluturi, diptere. D – aparat bucal pentru întepat si supt – diptere, cicade, plosnite Structura corpului Toracele este compus din trei somite: protorax,mezotorace și metatorax, fiecare purtând câte o pereche de picioare. La majoritatea insectelor, mezotoraxul și metatoraxul poartă fiecare o pereche de aripi. Aripile constau dintr-o membrană dublă care conține vene de cuticulă mai groasă, care servesc la întărirea aripii. Venatia aripilor = caracter de identificare a speciilor  Structura piciorului Picioarele insectelor sunt adesea modificate să servească diferitelor scopuri. Formele terestre au picioare cu pernițe terminale și gheare (coloptere). Aceste pernite pot fi lipicioase pentru a merge cu susul în jos (muste), picioarele posterioare ale lăcustelor și greierilor sunt adaptate pentru sărituri etc. Piciorul format din 5 părți – coxă, trohanter, femur, tibie, tars (compus din mm tarsomere), gheare  Zborul la insecte Aripile au evoluat din muguri tegumentari ai mezo și metatoracelui si sunt formate doar din cuticula Majoritatea insectelor au 2 perechi de aripi, dar dipterele au doua, (aripile posterioare s-au transformat în haltere – pt echilibru). La strepsiptere, masculii prezinta doar aripi posterioare și aripile ant. Sunt transformate in balansiere. Multe insecte sunt brahiptere (aripi mici nefunctionale) sau aptere (fara aripi) ex ortoptera, furnici etc. Ele pot fi hialine ca la himenoptere, odonate; transformate in elitre (chitinoase, protectoare) – coleoptere; pergamentoase – ortoptere, battide, mantide; acoperite de solzi – fluturi; acoperite de peri – trichoptere; hemielitre – plosnite Miscarea aripilor se face prin contractia a doua tipuri de muschi: Muschi de zbor direci- atasati direct la aripi – libelule, blattide Muschi de zbor indirecti – atasati la torace – miscarile se fac prin contractia toracelui – himenoptere Zorul se realizează pri miscări de coborâre și de ridicare a aripilor, sub forma cifrei 8 https://www.youtube.com/watch?v=nzU2WPOBaAI Contractia musculara se poate face in doau feluri sincronă – ex la libelule, fluturi – https://www.youtube.com/watch?v=vEgJW02R7uc 4 contractii/min sau asincrona – la muste, himenoptere – pana la 300 contractii/minut Nutriția tubul digestiv format din 3 părți: 1. anterior – aparat bucal, glande salivare, esofag, gușă (depozitarea alimentelor), proventricul – rol triturator 2. median – stomac, ceuri gastrice, 3. posterior – intestin, rectum și anus Tubul anterior si posterior sunt acoperite de cuticulă, absorbtia se face doar în tubul median Nutriția Unele insecte fitofage pot avea specificitate de gazdă – ex se hranesc doar cu o singura planta – monospecifice – ex. larve de fluturi, sau pot mânca orice planta-lăcustele Alte insecte = saprofage – se hrănesc cu tesuturi moarte ex coleotere, diptere Micetofage – se hrănesc cu ciuperci – coleoptere stafilinide sau furnicile isi cultiva ciupercile cu care se hranesc Prădătoare – mantidele Parazite- resturi de piele, sange paduchi, purici, muste Hiperparaziti si parazitoizi (isi omoara gazda)- larve de himenoptere – traiesc in corpul altor paraziti sau al paianjenilor sau al altor insecte: diptere, himenoptere https://www.youtube.com/watch?v=bpSIkPrl6vQ Aparatul circulator Inimă tubulară acoperită de pericard și cavitate pericardială → pompeaza hemolimfa in aorta dorsala. Hemolifa este formata din plasa si amebocite. O bataie a inimii = unda peristaltica + alte miscari ale corpului (contractii musculare) se pompeaza sange in picioare si aripi Schimbul de gaze sistem tracheal – tuburi acoperite de un strat unicellular, care se ramifica in toate părțile corpului Tuburile traheale se deschid la exterior prin orif numite spiracule -n2 pe torace, 7-8 pe abdomen) – prezinta valve pentru prevenirea transpiratiei. Traheele sunt ramificate pana la nivel celular – fiecare celula se găseste la cel mult câtiva microni de o traheola. La insecte de dimens. mici aerul este tras in trahei prin realizarea de vid la nivelul traheolelor, la insectele de talie mare ventilatia se realizează prin contractii musculare La insecte acvatice apar branhii traheale latite prin care gazele difuzează direct - tegumentar Excretia Tuburile Malpighi – excreta metaboliti- acid uric si amoniac, retin apa, sodiu potasiu etc Sistem nervos Asemanator crustaceilor, prezinta si celule neurosecretoare și un sistem visceral - rol in automatizarea miscarilor Organe de simt Oceli, ochi compusi, sete, sensille, peri secretori, peri glandulari, chemoreceptori, statocisti Timpane lăcuste, greieri, cicade, fluturi și molii, implică un număr de celule senzoriale care se extind până la o membrană timpanică subțire care închide un spațiu de aer în care pot fi detectate vibrațiile. Sensile chemoreceptive – peri senzoriali, sunt deosebit de abundente pe antene, piese bucale sau picioare. Stimulii mecanici, cum ar fi presiunea de contact, vibrațiile și schimbările de tensiune în cuticulă, sunt captați de sensila sau de celulele senzoriale din epidermă. Insectele simt, de asemenea, temperatura, umiditatea, poziția corpului (propriocepție), gravitația etc.  Reproducerea Sexe separate Partenogeneza Fecundatie interna Femele depun oua dfecundate de mai multi masculi Ele secteta feromoni pentr atragerea partenerului Masculii de ortoptere, cicade atrag femelele prin stridulatii femelele de licurici atrag masculii prin lumina Insectele pot depune un numar impresionant de oua – o matca de albine, poate depine pana la 1 milion de oua in viata Speciile care se hranesc cu un anumit tip de planta, depun ouale in grupur, doar pe planta respectivă Mantidele si gandacii de bucatarie depun oua intr-o ooteca  Dezvoltare Heterometabola– din oua ies indivizi asemanatori cu adultii. Oua – nimfe- adulti ex libelule, ortoptere, hemiptere Holometabola – oua – larve – pupa – adult ex lepidoptere, coleoptere Trecerea de la un stadiu la altul se realizeaza prin naparliri – controlate hormonal de ecdisiotropina, ecdison și hormonul juvenil Dca o specie intalneste conditii nefavorabile de mediu, ea poate intra in diapauza – stare dormanta https://www.youtube.com/watch?v=kVm5k99PnBk Echinodermata  Protostomieni Deuterostomienii la deuterostomieni mezodermul apare prin enterocelie. mezodermul (gr. Meso - mijloc) dă naștere la celulele de susținere, contractile și sanguine. Deuterostomieni Deuterostomieni Încr. Echinodemata (gr: echino= țepi, dermos= piele) Încr. Hemichordata Încr. Chordata  Incr. Echinodermata Grup exclusiv marin, format din circa 7000 de specii, prezente în toate mările, din zona litorală până la peste 6000 m adâncime. Specii eucelomate și deuterostomiene Sunt detritofage sau prădătoare. Majoritatea se deplasează pe fundul apei, altele sunt fixate, iar o mică parte sunt pelagice  Echinodermele au simetrie primar bilaterală (stadiile larvare) şi secundar pentaradiară (juvenili, adulţi). Simetria radiară este căpătată secundar de la strămoşul lor ancestral. Echinodermele sunt singurele animale care îşi încep existenţa cu simetrie bilaterală (larvă) care devine radiară la adult Sunt unisegmentate și nu au o regiune cefalică și au un ax oral-aboral Celomul este de origine enterocelică. Din celom derivă sistemul perihemal şi gonocelul.  Prezinta un schelet hipodermic calcaros (de origine mezodermică), cu structură şi constituţie variabilă numit aparat ambulacral Structura diferă de la clasă la clasă, în fcț de constituenți: ţepi rigizi, scheletici, spiculi, plăci libere, plăci articulate sau sudate între ele etc. aparatul ambulacral este cel mai caracteristic dispozitiv intern apărut în evoluţia animală şi este derivat din celomul larvar. Format din canal circular, in care intra un tub calcaros-madreporit – canale radiare – de o parte si de alta prezente podii, formate dintr-un picior si o ampula  Sistemul nervos este regresat şi neganglionizat este format din ganglioni nervoşi intraepidermici. Există două sisteme nervoase corelate între ele, unul ectoneural şi altul hiponeural. Tubul digestiv primitiv şi tubular este complet, cu excepţia ofiuridelor, la care anusul lipseşte. Este adaptat la unele grupe la dispoziţia radiară prin emiterea de diverticule. Gura nu derivă din blastopor, ci este o neoformaţie, ceea ce denotă apartenenţa echonodermelor la grupul Deuterostomienilor. Atunci când există un aparat bucal acesta este de un tip special numit lanterna lui Aristot https://www.youtube.com/watch?v=l6dnmLDu6Eg  Sistemul circulator reprezentat prin 2 sisteme originale cu dispoziţie radiară: sistemul hemal şi perihemal. Inima lipseşte. Adaptările respiratorii sunt diferite, corespunzătoare fiecărui grup: branhii tegumentare, organe arborescente, saci branhiali, suprafeţe respiratoria ale podiilor. Nu există sistem excretor.  Dioicia este aproape generală Gonadele şi gonoductele sunt simple, fecundaţia este în general externă. Dezvoltarea se produce cu metamorfoză. Un stadiu larvar numit dipleurulă, planctonică şi ciliată ce evoluează apoi în larve planctonice caracteristice fiecarei clase. În distribuţia echinodermelor, un rol important deţin temperatura, salinitatea şi curenţii, care participă la disemniarea larvelor.  Clasificarea echinodermelor Cele două subfilumuri majore ale echinodermelor sunt: Eleutherozoa - mobile Asteroidea – stele de mare Ophiuroidea – stele de mare Echinoidea – arici de mare Holothuroidea – castraveti de mare Pelamtozoa- sessile Crinoidea – crini de mare Paracrinoidea  Clasa Asteroidea cuprinde echinoderme primitive cunoscute popular sub denumirea de stele de mare. corpul în formă de stea, compus dintr-un disc central şi braţe De la gură (situată în centrul feţei orale) pleacă şanţuri ambulacrare, pe faţa medio-ventral a braţelor Peste 1700 specii Clasa Ophiuroidea 1900 de specii, grupate în , strâns înrudite cu asteridele. Sunt cunoscute din silurianul superior Au corpul în formă de stea, dar braţele sunt înguste, cu aspectul unor cozi de şarpe, de unde şi denumirea populară de şerpi de mare (gr. ophis - șarpe). Se întâlnesc din mările reci până în zonele ecuatoriale, ajungând la adâncimi de sute de metri.  Clasa Echinoidea 800 de specii, arici de mare echinoderme cu corpul globular, mai mult sau mai puţin dorso-ventral la cei doi poli şi acoperit de un număr mare de ţepi, nu au braţe. Scheletul rigid este alcătuit din plăci calcaroase juxtapuse şi fuzionate. tepii sunt mobili şi picioruşele dispuse pe cele cinci zone ambulacrare mediane. 2 subclase – Regularia şi Irregularia, 13 ordine Subclasa Regularia (Echinus) – arici de mare cu corpul globulos sau discoidal, gura fiind întotdeauna situată la polul aboral. Subclasa Irregularia (Clypeaster) – arici de mare cu corpul mai mult sau mai puţin turtit, iar orificiul anal migrează pe o latură a corpului şi chiar pe faţa orală; gura este excentrică.  Clasa Holothuroidea 600 de specii, grupate în 3 subclase și 6 ordine, numite castraveţi de mare. Fosile cunoascute din Cambrian. Au cea mai mare talie printre echinodermele actuale, corpul unor specii ajungând chiar şi la 1 m Dispare scheletul calcaros, au corpul alungit, cu orificiile bucal şi anal deschizându-se anterior, respectiv posterior. La unele specii, în jurul orificiului bucal se găsesc tentacule \ramificate, iar pe corp pot exista protuberanţe. Simetria radiară primară este alterată de simetria bilaterală. Holoturidele se deplasează pe fundul mărilor prin mişcări de târâre.  Clasa Crinoidea peste 600 de specii – crini de mare. Multe specii fosile, cunoscute din Paleozoic, o singură subclasă cu reprezentanţi actuali (Articulata, cu două ordine) Au corpul în formă de caliciu, fixat în tot timpul vieţii. De pe marginea caliciului pornesc cinci braţe subţiri, ramificate dihotomic şi mobile; ele poartă pinule Încr. Chordata Originea Chordatelor Ce mai mare explozie de specii – Cambrian (peste 500 mil ani) - nevertebratele şi cordatele au evoluat paralel. Animale filtratoare înrudite cu cefalocordatele actuale de tipul lui Branchiostoma. Cefalocordatele şi Urocordatele sunt considerate Protocordate. Urocordatele par a fi grupul sora al cordatelor (au un stadiu larvar cu un plan de organizare caracteristic vertebratelor). Nu e sustinută decat partial de analize moleculare Pikaia gracilens  Caractere generale Toate cordatelele sunt metazoare celomate, deuterostomiene, cu simetrie bilaterală care prezintă următoarele caracteristici: posedă, cel puţin în stadiu embrionar o baghetă rigidă care se întinde pe toată lungimea corpului şi care reprezintă organul primordial al scheletului axial – notocordul; Sistemul nervos central este constituit dintr-un tub nervos de origine ectodermică, dilatat anterior pentru a forma encefalul; Deuterostomieni - orificiul bucal are origine secundară, nu provine din blastopore Tubul digestiv este situat ventral faţă de sistemul nervos şi notocord; primitiv, faringele prezintă fante branhiale perechi (faringotremate), ai căror pereţi poartă branhii;  Clasificare Subîncrengătura Cephalochordata Subîncrengătura Urochordata Subîncrengătura Vertebrata Subîncr. Cephalocordata Cefalocordatele trăiesc pe fundurile nisipoase ale apelor litorale, afundate în nisip, lăsându-şi doar capul la suprafaţă. Se deplasează prin inot prin ondulaţii ale corpului, cu ajutorul musculaturii puternice şi a “înotătoarelor”. Regimul alimentar al cefalocordatelor se compune din microorganisme şi detritus. 20 de specii actuale cunoscute repartizate în două genuri, Branchiostoma şi Asymetron, răspândite în apele litorale ale aproape tuturor mărilor, la adâncimi mai mici de 50 m. Subîncr. Urochordata Urocordatele (gr. uro - coadă; lat. chorda - coardă) , sunt cordate la care notocordul este prezent doar în stadiu embrionar şi numai în regiunea codală. Se împarte în trei clase: Ascidiacee, Larvacee şi Thaliace. Clasa Ascidia numite şi Tunicieni (Tunicata) – prezinta o tunică care acoperă epiderma. Sunt urocordate bentonice sesile, cu corp saciform (gr. askidion - tub, furtun mic); Forme solitare sau coloniale, aprox 2000 de specii cunoscute În stadiu adult corpul este împărţit în trei regiuni: torace, abdomen şi postabdomen.  Clasa Thaliacea Taliaceele, considerate cele mai evoluate urocordate numeroase specii planctonice al căror corp transparent, în formă de tub, este deschis la ambele extremităţi. Reproducerea se face cu alternanţă de generaţii sexuate şi asexuate. absenţa notocordului în toate stadiile de dezvoltare. Animale pelagice, se caracterizează prin contracţii ritmice ale inelului muscular care înconjoară corpul Apa este aspirata prin orificiul bucal şi faringe, după care este expulzată cu forţă prin orificiul cloacal, provocând astfel prin “reacţie” o deplasare înspre înainte.  Subîncr. Vertebrata aproximativ 53.000 de specii actuale, reprezintă grupul cel mai bine cunoscut al regnului animal, cu cel mai înalt nivel de organizare. Cel mai de succes grup al cordatelor Denumirea de vertebrate provine lat. ”vertebra” - articulaţie, derivat din verbul “vertebre” – a se roti, scheletul axial al vertebratelor este alcătuit dintr-un şir de elemente scheletice identice, articulate mobil, →conferă mobilitate și rezistență suplimentară faţă de notocord Ofera protectie pentru tubul neural (maduva spinarii)  Subîncr. Vertebrata Vertebratele - numeroase fosile. Agnatele devin comune în Ordovician, cu aproximativ 500 mil. de ani în urmă. Apar și peștii, care pe o perioadă de aproximativ 100 mil. ani vor fi vertebratele dominante. La sfârşitul perioadei devoniene, cu aproximativ 400 mil. ani în urmă au apărut primele vertebrate terestre. De atunci vertebratele au suferit o radiaţie adaptativă ocupând majoritatea habitatelor. Diversitatea vertebratelor. Vertebratele sunt cordatele cu cel mai mare succes evolutiv, dintre acestea, dominanţi sunt peştii osoşi, cu cele peste 27.000 de specii, urmaţi de păsări, reptile, amfibieni şi mamifere  Caractere fundamentale în jurul notocordului, se dezvoltă piese scheletice cartilaginoase sau osoase - vertebrele, cu dispoziţie metamerică; ansamblul lor constituie scheletul axial; în interiorul ţesutului conjunctiv se dezvoltă piese scheletice, formând un endoschelet, cartilaginos sau osos, divizat în scheletul cefalic, scheletul axial şi scheletul zonal sau al membrelor; extremitatea anterioară a tubului neural este dezvoltată şi formează un encefal protejat de un craniu cartilaginos sau osos la encefal sunt ataşate organe senzoriale perechi diferenţiate – olfactive, vizuale, auditive; prezintă expansiuni laterale ale corpului care sunt la originea a două perechi de membre (cu excepţia ciclostomilor);  Caractere fundamentale dispoziţia metamerică rămâne vizibilă la nivelul musculaturii şi a nervilor rahidieni; tegumentul prezintă o epidermă pluristratificată şi o dermă conjunctivă profundă; el poate fi nud sau poate prezenta formaţiuni secundare – fanere – sub formă de solzi, pene, păr, etc. aparatul excretor este format din doi rinichi masivi; de regulă există legături între canalele excretoare şi ductele gonadelor, de asemenea perechi; glandele endocrine sunt bine individualizate şi au un rol fiziologic şi morfogenetic extrem de important.  Clasificare 2 mari grupe Supracls. Agnata – vertebrate fără mandibula Supracls. Gnatostomata – vertebrate la care se dezvolta mandibula CLASA CARACTERE GENERALE AGNATHA OSTRACODERMI Agnate cu exoschelet dermic; fosile din Silurian-Devonian. PETROMYZONTIDA Agnate, lipsite de membre perechi; schelet cartilaginos, gura sub formă de pâlnie cu dinţi în cavitatea bucală şi pe limba de forma unui piston. MYXINI Agnate lipsite de apendici perechi, gura cu patru perechi de tentacule; saci olfactive deschişi în cavitatea bucală; 5-15 perechi de fante branhiale. GNATOSTOMA ACHANTHODIA Gnatostomate pisciforme cu apendici perechi; notocord persistent; pe linia medio- TA dors. şi/sau la nivelul înotătoarelor cu ţepi; fosile din Silurian-Permian. PLACODERMATA Gnatostomate pisciforme; corp acoperit cu plăci osoase simetrice; notocord persistent; fosile din Silurian – Carbonifer. CHONDRICHTHYES Pesti cartilaginosi; apendici perechi; schelet cartilaginos; nu au linie laterală; fante branhiale deschise direct la exterior.  CLASA CARACTERE GENERALE GNATHOST OSTEICHTHYES Peşti osoşi; schelet osos cel puţin în stadiu adult; linie laterală şi OMATA opercul prezente. AMPHIBIA Tetrapode amfibii; tegument nud, glandular; respiraţie pulmo- cutanată şi/sau branhială; dezvoltarea este acvatică şi are loc cu metamorfoză. REPTILIA Tetrapode terestre; tegument aglandular, acoperit cu solzi epidermici; ouă amniote; dezvoltarea embrionară are loc în mediu terestru. AVES Tetrapode adaptate la zbor; tegument aglandular acoperit cu pene – solzi modificaţi; endoterme; ouă amniote MAMMALIA Tetrapode în principal terestre; corp acoperit cel puţin parţial de păr; endoterme; puii sunt hrăniţi cu lapte secretat de către glandele mamare; ouă amniote. Agnata = ciclostomi  Agnata = Ciclostomi Agnatele sunt vertebrate pisciforme la care cavitatea bucală, în formă de pâlnie, este lipsită de fălci Înotătoarele perechi sunt absente. Dezvoltate în pereţii faringelui, arcurile scheletice viscerale au exclusiv rol de susţinere a branhiilor. Scheletul este cartilaginos, vertebrele lipsesc şi înotătoarele perechi de asemenea; notocordul este persistent. Sunt reprezentate prin forme fosile din Silurian şi Devonian - Ostracodermii, şi prin forme actuale de ciclostomi (agnate cu gura circulară).  Clasa Petromyzontida Sunt agnate cu corp alungit, cilindric, aplatizat lateral la nivelul cozii. Scheletul este cartilaginos, nu prezintă vertebre sau înotătoare perechi; prezintă una sau două înotătoare dorsale. Ochii sunt bine dezvoltaţi, lipsiţi de pleoape. Anterior ochilor se deschide singurul orificiu nazal care nu comunică cu tubul digestiv. Gura circulară are formă de pâlnie şi este căptuşită cu odontoizi. Limba este puternică şi prezintă de asemenea odontoizi. Pe laturile corpului se deschid şapte perechi de orificii branhiale. Dimensiunea lor este cuprinsă între 20 şi 120 cm. Sunt specii parazite sau libere Speciile libere au evoluat probabil din forme primar parazite şi sunt exclusiv dulcicole.  Petromyzontidele parazitează peştii, de care se ataşează cu gura circulară, odontoizii servind la îndepărtarea solzilor şi perforarea peretelui corpului. Glandele salivare bucale au o secreţie anticoagulantă, şi histolitică care le permite Clasa hrănirea cu sângele şi ţesuturile dizolvate ale prăzii. Petromyzontida Majoritatea lor trăiesc în zonele temperate, speciile parazite putând fi marine anadrome sau dulcicole. Ciclul de viata dureaza cativa ani. Larvele (amoceţi), sunt filtratoare, similar ostracodermilor probabil, în timp ce adulţii sunt în general prădători.  Clasa Myxinii Sunt ciclostomi cu corpul serpentiform, cilindric. Scheletul este cartilaginos, nu prezintă vertebre adevărate, înotătoare perechi sau solzi. Ochii atrofiaţi sunt acoperiţi de tegument. Orificiul nazal comunică atât cu exteriorul cât şi cu tubul digestiv, posterior. Gura în formă de pâlnie este mărginită de 2 perechi de mustăţi, prezintă un singur dinte recurbat, în schimb există dinţi pe limba de forma unui burghiu. Au 5-15 perechi de saci branhiali deschişi la exterior fie independent, fie printr-un orificiu comun. Clasa Myxinii Sunt scapabili să secrete o cantitate mare de mucus produs de glande tegumentare (cca. 150- 200), dispuse de-a lungul corpului. Acesta îşi măreşte de câteva ori volumul în contact cu apa învelind practic corpul într-un strat gros de mucus. Secreţia de mucus este utilizată în scop defensiv şi este implicată probabil în reproducere.  Mixinele sunt specii marine bentonice, cu distribuţie globală, fiind prezente în Oc. Atlantic, Pacific, Indian, Arctic, Antarctic, Marea Bering, Marea Caraibelor. Trăiesc la adâncimi la care condiţiile de mediu sunt relativ constante, independente de variaţiile circadiene sau sezoniere. Se hrănesc cu crustacei, viermi marini sau resturi de vertebrate. Mixinele se fixează pe peştii morţi, muribunzi, sau care se găsesc în imposibilitatea de a fugi (de exemplu, peşti prinşi în plasele pescarilor). După ce pătrund în corpul victimei, fie prin peretele corpului, fie prin fantele branhiale, devorează întregul conţinut, lăsând doar scheletul şi tegumentul