Biologie: Insecte și Vertebrate

Aparatul bucal al insectelor adaptat pentru a înțepa și a suge, întâlnit la ordinul Diptera (muște), Cicadidae (cicade) și Hemiptera (plosnite).

Toracele insectelor, segmentul corpului care susține picioarele și aripile. Este format din trei secțiuni: protorax, mezotorace și metatorax.

Structuri subtiri si rigide din cuticula, care traverseaza membrana aripilor insectelor, contribuind la rezistența si forma aripilor. Venatia aripilor este un caracter important pentru identificarea speciilor de insecte.

Picioarele insectelor sunt adaptate pentru diverse funcții. Unele insecte au pernițe lipicioase pentru a se deplasa pe suprafețe verticale, altele au picioare adaptate pentru sărituri. Piciorul este format din 5 părți: coxă, trohanter, femur, tibie și tars.

Evoluția aripilor la insecte din muguri tegumentari ai mezo și metatoracelui, formate doar din cuticula. Majoritatea insectelor au 2 perechi de aripi, dar Diptera are 2 aripi (posteriore sunt transformate în haltere). Strepsiterele au doar aripi posterioare, iar anterioarele sunt transformate in balansiere.

Insectele cu aripi mici și nefuncționale, care nu pot zbura. Exemple: ortoptere, furnici.

Insecte care nu au aripi. Ele sunt adaptate pentru o viață terestră sau acvatică, lipsa aripilor nefiind un impediment. Exemple: unele insecte din ordinul Orthoptera, furnici etc.

Sistemul digestiv al insectelor este format din trei părți: o gură, un esofag, un stomac, un intestin subțire, un intestin gros și o anus.

Echinodermele sunt un grup de animale marine care includ stelele de mare, aricii de mare, castraveții de mare și crinii de mare.

Echinodermele au simetrie bilaterală în stadiul larvar, dar o simetrie pentaradiară ca adulți.

Echinodermele sunt animale eucelomate, adică au o cavitate internă numită celom.

Echinodermele sunt deuterostomieni, ceea ce înseamnă că gura lor se formează ulterior anusului în timpul dezvoltării embrionare.

Sistemul ambulacral este un sistem de canale umplute cu lichid care ajută echinodermele să se deplaseze, să se hrănească și să respire.

Echinodermele au un schelet intern calcaros numit schelet hipodermic, care este format din plăci, spiculi și țepi.

Echinodermele au două sisteme nervoase: unul ectoneural și unul hiponeural.

Sistemul digestiv al echinodermelor este tubular și complet, cu excepția ofiuridelor, care nu au anus.

Sistemul circulator al echinodermelor este format din două sisteme: sistemul hemal și sistemul perihemal.

Echinodermele sunt un grup divers de animale cu o serie de caracteristici unice, cum ar fi simetrie radiară, schelet hipodermic și sistem ambulacral.

Sunt cordate la care notocordul este prezent doar în stadiu embrionar și numai în regiunea codală. Se împart în trei clase: Ascidiacee, Larvacee și Thaliace.

Sunt urocordate bentonice sesile, cu corp saciform. Forme solitare sau coloniale, aprox 2000 de specii cunoscute.

Sunt cele mai evoluate urocordate. Numeroase specii planctonice al căror corp transparent, în formă de tub, este deschis la ambele extremităţi.

Reprezintă grupul cel mai bine cunoscut al regnului animal, cu cel mai înalt nivel de organizare.

Scheletul axial al vertebratelor este alcătuit dintr-un şir de elemente scheletice identice, articulate mobil, ceea ce conferă mobilitate și rezistență suplimentară față de notocord.

Ofera protecție pentru tubul neural (măduva spinării).

Agnatele devin comune în Ordovician, cu aproximativ 500 mil. de ani în urmă. Apar și peștii, care pe o perioadă de aproximativ 100 mil. ani vor fi vertebratele dominante. La sfârşitul perioadei devoniene, cu aproximativ 400 milioane de ani în urmă au apărut primele vertebrate terestre.

Insectele de talie mare au un sistem de ventilație complex ce implică contracția musculaturii, spre deosebire de insectele mici care folosesc un sistem de vid.

Branhiile traheale sunt adaptări la mediul acvatic, permițând insectelor să respire sub apă. Acestea sunt extinderi ale sistemului traheal, permițând difuzia directă a gazelor.

Tuburile Malpighi sunt organe excretoare la insecte, eliminând deșeurile metabolice precum acidul uric și amoniacul. De asemenea, ele pot reține apă, sodiu și potasiu.

Sistemul nervos la insecte este similar cu cel al crustaceelor, având un sistem central și unul periferic. De asemenea, prezintă și celule neurosecretoare care reglează activitatea organelor interne.

Oceli sunt ochi simpli care detectează lumina, în timp ce ochii compuși sunt formați din multiple unități și oferă o percepție vizuală mai complexă. Alte organe de simț includ senzile, peri senzoriali și statocisti.

Timpane sunt organe auditive prezente la unele insecte, cum ar fi lăcustele, greierii și cicadele. Vibrațiile sonore sunt captate de o membrană timpanică și transmise la celulele senzoriale.

Sensille sunt structuri specializate care detectează stimuli mecanici, chimici sau termici. Sunt deosebit de abundente pe antene, piese bucale și picioare.

Insectele se reproduc sexual, dar la unele specii se poate observa și partenogeneza, unde femelele pot produce ouă fertilizate fără intervenția masculului.

Femelele de insecte pot depune un număr impresionant de ouă, inclusiv matca de albine, care poate depune până la 1 milion de ouă în viață. Speciile specializate pot depune ouă doar pe anumite plante.

Insectele se dezvoltă prin metamorfoză, trecând prin diverse stadii de viață. Heterometabola (libelule, ortoptere, hemiptere) au o metamorfoză incompletă, în timp ce Holometabola (lepidoptere, coleoptere) trec printr-o metamorfoză completă cu stadii de larvă și pupă.

O clasă de echinoderme cu peste 600 de specii, cunoscute și ca "crini de mare". Au corpul în formă de caliciu, fixat de substrat pe toată durata vieții, și cinci brațe lungi, subțiri și ramificate.

Animale filtratoare, considerate strămoși ai cordatelor, cu un corp alungit și fante branhiale. Există două grupuri: cefalocordatele (ex. Branchiostoma) și urocordatele, ambele considerate protocordate.

Un grup de cordate care prezintă un notocord de-a lungul întregului corp, atât în stadiul larvar, cât și în stadiul adult. Exemplu: Branchiostoma.

Un suport rigid, situat de-a lungul corpului, care joacă un rol important în susținerea și locomoția animalelor. Este caracteristic cordatelor și se găsește în stadiul embrionar sau pe tot parcursul vieții.

Sistemul nervos central al cordatelor este format dintr-un tub nervos, de origine ectodermică, care se extinde pe toată lungimea corpului. Partea anterioară se lărgește, formând encefalul.

O caracteristică a cordatelor: orificiul bucal nu se formează din blastopore, ci dintr-o depresiune secundară a embrionului.

Fante branhiale perechi prezente în pereții faringelui, care permit respirația prin apă.

O fosila a unei cordate primitive din Cambrian, care prezintă toate caracteristicile de bază ale cordatelor. Are un aspect alungit cu un notocord bine definit.