Materie Licență - Studii de Drept PDF

Materie licență =============== Tema 1 ------ ### Principii **ARTICOLUL 1: Statul român** \(1) România este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil. \(2) Forma de guvernamânt a statului român este republica. \(3) România este stat de drept, democratic si social, în care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, în spiritul traditiilor democratice ale poporului român si idealurilor Revolutiei din decembrie 1989, si sunt garantate. \(4) Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - în cadrul democratiei constitutionale. \(5) În România, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. **ARTICOLUL 2: Suveranitatea** \(1) Suveranitatea nationala apartine poporului român, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si, precum si prin referendum. \(2) Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea în nume propriu. **ARTICOLUL 3: Teritoriul** \(1) Teritoriul României este inalienabil. \(2) Frontierele tarii sunt consfintite prin lege organica, cu respectarea principiilor si a celorlalte norme general admise ale dreptului international. \(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, orase si judete. În conditiile legii, unele orase sunt declarate municipii. \(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi stramutate sau colonizate straine. **ARTICOLUL 4: Unitatea poporului si egalitatea între cetateni** \(1) Statul are ca fundament unitatea poporului român si solidaritatea cetatenilor sai. \(2) România este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala. **ARTICOLUL 5: Cetatenia** \(1) Cetatenia româna se dobândeste, se pastreaza sau se pierde în conditiile prevazute de legea organica. \(2) Cetatenia româna nu poate fi retrasa aceluia care a dobândit-o prin nastere. **ARTICOLUL 6: Dreptul la identitate** \(1) Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinând minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si la exprimarea identitatii loretnice, culturale, lingvistice si religioase. \(2) Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinând minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare în raport cu ceilalti cetateni români. **ARTICOLUL 7: Românii din strainatate** Statul sprijina întarirea legaturilor cu românii din afara frontierelor tarii si actioneaza pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase, cu respectarea legislatiei statului ai carui cetateni sunt. **ARTICOLUL 8: Pluralismul si partidele politice** \(1) Pluralismul în societatea româneasca este o conditie si o garantie a democratiei constitutionale. \(2) Partidele politice se constituie si îsi desfasoara activitatea în conditiile legii. Ele contribuie la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor, respectând suveranitatea nationala, integritatea teritoriala, ordinea de drept si principiile democratiei. **ARTICOLUL 9: Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale** Sindicatele, patronatele si asociatiile profesionale se constituie si îsi desfasoara activitatea potrivit statutelor lor, în conditiile legii. Ele contribuie la apararea drepturilor si la promovarea intereselor profesionale, economice si sociale ale membrilor lor. **ARTICOLUL 10: Relatii internationale** România întretine si dezvolta relatii pasnice cu toate statele si, în acest cadru, relatii de buna vecinatate, întemeiate pe principiile si pe celelalte norme general admise ale dreptului international. **ARTICOLUL 11: Dreptul international si dreptul intern** \(1) Statul român se obliga sa îndeplineasca întocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte. \(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. \(3) În cazul în care un tratat la care România urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei. **ARTICOLUL 12: Simboluri nationale** \(1) Drapelul României este tricolor; culorile sunt asezate vertical, în ordinea urmatoare începând de la lance: albastru, galben, rosu. \(2) Ziua nationala a României este 1 Decembrie. \(3) Imnul national al României este \"Desteapta-te române\". \(4) Stema tarii si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice. **ARTICOLUL 13: Limba oficiala** În România, limba oficiala este limba româna. **ARTICOLUL 14: Capitala** Capitala României este municipiul Bucuresti. ### Competențe 1. **Competenţa teritorială** desemnează limitele teritoriale ale acţiunii organelor administraţiei publice, adică limitele în spaţiu, în care pot fi exercitate atribuţiile conferite de lege. 2. **Competenţa materială** desemnează sfera şi natura atribuţiilor unui organ al administraţiei publice. 3. **Competenţa temporală** reprezintă aceea limitare în timp a exercitării atribuţiilor unei autorităţi a administraţiei publice, în conformitate cu legea. 4. **Competenţa personală** este determinată de calitatea persoanei sau a subiectului de drept în funcţie de care se declanşează incidenţa acţiunii normei şi a autorităţii. Competenţa personală în doctrina de specialitate a mai fost înţeleasă ca fiind dată şi de sfera atribuţiilor conferite unei persoane ce ocupă o anumită funcţie. ### Autorități 1. **Șeful statului** **Rolul:** a. funcția de reprezentare a statului b. funcţia de garant al independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării; c. veghează la respectarea Constituţiei; d. funcţia de mediere **Alegerea şi validarea mandatului Preşedintelui României** ales prin scrutin majoritar uninominal în unul sau două tururi, în cadrul unei circumscripţii ce cuprinde întreaga ţară; Validarea mandatului se realizează de către Curtea Constituţională ceea ce acordă o semnificaţie deosebită actului de validare: confirmarea alegerii Preşedintelui României se face de către o autoritate jurisdicţională şi nu politică. Mandatul şefului statului este de cinci ani, începând de la data depunerii jurământului şi durează până la depunerea jurământului de noul Preşedinte al României **Incompatibilităţi şi imunităţi ale funcţiei prezidenţiale** Textul constituţional, se referă la trei categorii de incompatibilităţi: a. incompatibilitatea între funcţia de Preşedinte al României şi calitatea de membru al vreunui partid politic; b. incompatibilitatea cu orice altă funcţie publică, indiferent care ar fi domeniul în care s-ar exercita aceasta şi natura funcţiei; c. incompatibilitatea cu orice funcţie privată 2. **Guvernul** Funcţiile Guvernului: funcţia de strategie; funcţia de reglementare; funcţia de administrare a proprietăţii statului; funcţia de reprezentare; funcţia de autoritate de stat. **Organizarea aparatului de lucru al Guvernului** Secretariatul General al Guvernului, structură cu personalitate juridică; Departamentul pentru Relaţia cu Parlamentul, structură cu personalitate juridică; Departamentul pentru Relaţii Interetnice, structură fără personalitate juridică etc. **Funcţionarea şi actele Guvernului** Guvernul se întruneşte, de regulă, săptămânal sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea primului-ministru. In cadrul şedinţelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne şi externe a ţării, precum şi aspecte privind conducerea generală a administraţiei publice, adoptându-se măsurile corespunzătoare. Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotărâri privind ramura sau domeniul de activitate de care răspund. hotărâri; ordonanţe. 3. **Ministere** **Organizarea** organe de specialitate ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniile de activitate ale acestora. Acestea se organizează şi funcţionează numai în subordinea Guvernului. **Conducerea ministerelor** aparţine miniştrilor, care realizează joncţiunea dintre guvern şi administraţie, reprezentând ministerul în raport cu guvernul, dar în acelaşi timp reprezentând guvernul în administraţia pe care o realizează ministerele. Ei sunt ajutaţi de unul sau mai mulţi secretari de stat. Miniştrii îşi îndeplinesc atribuţiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelor, precum şi prin intermediul instituţiilor aflate în subordonarea, coordonarea sau autoritatea ministerelor. Pe lângă ministru funcţionează, ca organ consultativ, colegiul ministerului. Componenţa şi regulamentul de funcţionare a colegiului ministerului se aprobă prin ordin al ministrului. Colegiul ministerului se întruneşte, la cererea şi sub preşedinţia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme ce privesc activitatea ministerului. Secretarul general este cel care asigură stabilitatea funcţionării ministerului, continuitatea conducerii şi realizarea legăturilor funcţionale între structurile ministerului. **Actele miniştrilor şi răspunderea ministerială** [Ordinele] sunt acte prin care miniştrii rezolvă anumite probleme. Ele constituie acte de aplicare a unor acte normative cu forţă juridică superioară. [Instrucţiunile] stabilesc reguli generale în ramura de competenţă a ministerului, pentru unităţile subordonate acestuia. [Normele metodologice] sunt acte administrative de autoritate cu caracter normativ, emise de miniştri pentru organizarea executării legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor cu caracter normativ ale Guvernului. [Precizările] sunt acte administrative de autoritate, emise de miniştri, precum şi de conducătorii altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, fie în aplicarea prevederilor legi, ordonanţelor. [Regulamentele] sunt acte administrative de autoritate cu caracter normativ care se aprobă de regulă, prin ordin al miniştrilor, aşa cum am precizat, dar sunt emise şi ca act administrativ de sine stătător. [Circularele] (acte cu caracter explicativ şi de îndrumare) sau rezoluţiile (acte de soluţionare a unor probleme concrete) care pot fi emise nu doar de miniştrii ci şi de secretarii de stat, subsecretarii de stat, directorii generali, directorii şi chiar conducătorii altor compartimente din cadrul ministerelor. 4. **Autorităţile administrative autonome** 5. **Serviciile publice deconcentrate** 6. **Consiliul Local** **Constituirea consiliului local** × consiliile locale sunt compuse din consilieri aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. × numărul membrilor fiecărui consiliu local se stabileşte prin ordin al prefectului, în funcţie de populaţia comunei sau a oraşului; × constituirea consiliilor locale se face în termen de 25 de zile de la data desfăşurării alegerilor. Convocarea consilierilor declaraţi aleşi, pentru şedinţa de constituire, se face de către prefect. **Atribuţiile şi actele consiliului local** × în exercitarea atribuţiilor ce îi revin consiliul local adoptă hotărâri, cu votul majorităţii membrilor prezenţi, acestea se contrasemnează, pentru legalitate, de către secretar. × aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect **Funcţionarea consiliului local** × consiliul local se întruneşte în şedinţe ordinare, lunar, la convocarea primarului. consiliul local se poate întruni şi în şedinţe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puţin o treime din numărul membrilor consiliului. × convocarea consiliului local se face în scris, prin intermediul secretarului unităţii administrativ-teritoriale, cu cel puţin 5 zile înaintea şedinţelor ordinare sau cu cel puţin 3 zile înainte de şedinţele extraordinare. × ordinea de zi a şedinţei consiliului local se aduce la cunoştinţă locuitorilor. **Dizolvarea consiliului local** × Consiliul local poate fi dizolvat de drept în cazul în care nu se întruneşte timp de două luni consecutive, nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre precum şi în situaţia în care numărul consilierilor se reduce sub jumătate plus unul şi nu se poate completa prin supleanţi. × Consiliul local mai poate fi dizolvat şi prin referendum local , la cererea a cel puţin 25% din numărul cetăţenilor cu drept de vot înscrişi pe listele electorale ale unităţii administrativ-teritoriale, cerere ce se adresează Prefectului. 7. **Notarul public** Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, iar actul său este de autoritate publică şi are forţă probantă. 8. **Executorul judecătoresc** Executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public constând în executarea silită a dispoziţiilor civile din titlurile executorii, precum şi alte atribuţii date prin lege în competenţa lor. Atribuţiile executorilor judecătoreşti privesc: ❑ punerea în executare a dispoziţiilor cu caracter civil din titlurile executorii; ❑ notificarea actelor judiciare şi extrajudiciare; ❑ comunicarea actelor de procedură; ❑ recuperarea pe cale amiabilă a oricărei creanţe; ❑ aplicarea măsurilor asiguratorii dispuse de instanţa judecătorească; ❑ constatarea unor stări de fapt în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă; ❑ întocmirea proceselor-verbale de constatare, în cazul ofertei reale urmate de consemnarea sumei de către debitor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă; ❑ întocmirea, potrivit legii, a protestului de neplată a cambiilor, biletelor la ordin şi a cecurilor, după caz; ❑ orice alte acte sau operaţiuni date de lege în competenţa lui ### Interferența puterilor în statul de drept **ARTICOLUL 85: Numirea Guvernului** \(1) Presedintele României desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. \(2) În caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. \(3) Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, Presedintele României va putea exercita atributia prevazuta la alineatul (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la propunerea primului-ministru.\ **ARTICOLUL 86: Consultarea Guvernului** Presedintele României poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente si de importanta deosebita. **ARTICOLUL 87: Participarea la sedintele Guvernului** \(1) Presedintele României poate lua parte la sedintele Guvernului în care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apararea tarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, în alte situatii. \(2) Presedintele României prezideaza sedintele Guvernului la care participa. **ARTICOLUL 88: Mesaje** Presedintele României adreseaza Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale natiunii. **ARTICOLUL 89: Dizolvarea Parlamentului** \(1) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, Presedintele României poate sa dizolve Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de învestitura. \(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singura data. \(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui României si nici în timpul starii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenta. **ARTICOLUL 90: Referendumul** Presedintele României, dupa consultarea Parlamentului, poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national. **ARTICOLUL 111: Informarea Parlamentului** \(1) Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. În cazul în care o initiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii este obligatorie. \(2) Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie. **ARTICOLUL 112: Întrebari, interpelari si motiuni simple** \(1) Guvernul si fiecare dintre membrii sai au obligatia sa raspunda la întrebarile sau la interpelarile formulate de deputati sau de senatori, în conditiile prevazute de regulamentele celor doua Camere ale Parlamentului. \(2) Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simpla prin care sa-si exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema ce a facut obiectul unei interpelari. **ARTICOLUL 113: Motiunea de cenzura** \(1) Camera Deputatilor si Senatul, în sedinta comuna, pot retrage încrederea acordata Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor. \(2) Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin o patrime din numarul total al deputatilor si senatorilor si se comunica Guvernului la data depunerii. \(3) Motiunea de cenzura se dezbate dupa 3 zile de la data când a fost prezentata în sedinta comuna a celor doua Camere. \(4) Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia, în aceeasi sesiune, o noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului în care Guvernul îsi angajeaza raspunderea potrivit articolului **ARTICOLUL 114: Angajarea raspunderii Guvernului** **(**1) Guvernul îsi poate angaja raspunderea în fata Camerei Deputatilor si a Senatului, în sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege. \(2) Guvernul este demis daca o motiune de cenzura, depusa în termen de 3 zile de la prezentarea programului, a declaratiei de politica generala sau a proiectului de lege, a fost votata în conditiile articolului 113. \(3) Daca Guvernul nu a fost demis potrivit alineatului (2), proiectul de lege prezentat, modificat sau completat, dupa caz, cu amendamente acceptate de Guvern, se considera adoptat, iar aplicarea programului sau a declaratiei de politica generala devine obligatorie pentru Guvern. \(4) În cazul în care Presedintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în sedinta comuna a celor doua Camere. **ARTICOLUL 115: Delegarea legislativa** \(1) Parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante în domenii care nu fac obiectul legilor organice. \(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul si data pâna la care se pot emite ordonante. \(3) Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pâna la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei. \(4) Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai în situatii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amânata, având obligatia de a motiva urgenta în cuprinsul acestora. \(5) Ordonanta de urgenta intra în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedura de urgenta la Camera competenta sa fie sesizata si dupa publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, daca nu se afla în sesiune, se convoaca în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, dupa caz, de la trimitere. Daca în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizata nu se pronunta asupra ordonantei, aceasta este considerata adoptata si se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenta. Ordonanta de urgenta cuprinzând norme de natura legii organice se aproba cu majoritatea prevazuta la articolul 76 alineatul (1). \(6) Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate în domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si îndatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. \(7) Ordonantele cu care Parlamentul a fost sesizat se aproba sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au încetat potrivit alineatului (3). (8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei. ### Statutul funcționarului public **Accesul la funcţia publică** Condiţii generale: a\) are cetăţenia română şi domiciliul în România; b\) cunoaşte limba română, scris şi vorbit; c\) are vârsta de minimum 18 ani împliniţi; d\) are capacitate deplină de exerciţiu; e\) este apt din punct de vedere medical și psihologic să exercite o funcție publică.; f\) îndeplinește condițiile de studii și vechime în specialitate prevăzute de lege pentru ocuparea funcției publice; g\) îndeplineşte condiţiile specifice, conform fişei postului, pentru ocuparea funcţiei publice;\ h) nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, infracțiuni de corupție sau de serviciu, infracțiuni care împiedică înfăptuirea justiției, infracțiuni de fals ori a unei infracțiuni săvârșite cu intenție care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea, amnistia post-condamnatorie sau dezincriminarea faptei; i\) nu le-a fost interzis dreptul de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia ori activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, prin hotărâre judecătorească definitivă, în condițiile legii; ◦ j) nu a fost destituită dintr-o funcție publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 3 ani; k\) nu a fost lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, în condițiile prevăzute de legislația specifică. **Concursul constă în trei etape, după cum urmează:** ◦ I. selectarea dosarelor de înscriere; ◦ II. proba scrisă; ◦ III. interviu. ◦ Proba scrisă şi interviul se notează cu puncte de la 1 la 100 fiecare. Se consideră că a promovat proba, candidatul care a obţinut un minimum de 50 de puncte pentru funcţiile de execuţie şi 70 de puncte pentru cele de conducere. ◦ Pentru a promova concursul, punctajul final necesar trebuie să fie de minimum 100 de puncte, obţinut prin cumularea punctajelor obţinute la cele două probe. ◦ Durata perioadei de stagiu a fost reglementată la: 12 luni. ◦ Raportul de serviciu al funcţionarului public debutant nu poate fi modificat pe parcursul perioadei de stagiu ci numai odată cu încheierea acesteia. ◦ Perioada de stagiu se desfăşoară pe baza unui program aprobat de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea conducătorului compartimentului în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public debutant şi a compartimentului de resurse umane. ◦ La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării realizate, funcţionarul public debutant va putea fi: a\) numit funcţionar public de execuţie definitiv în clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în funcţiile publice prevăzute de lege, în gradul profesional asistent; b\) eliberat din funcţia publică, în cazul în care a obţinut la evaluarea activităţii calificativul "necorespunzător", situaţie în care perioada de stagiu nu constituie vechime în funcţia publică. **Numirea în funcţia publică** ◦ Numirea în funcţia publică se face prin act juridic unilateral emis de o autoritate publică sau de un agent autorizat să presteze un serviciu public. ◦ Actul administrativ de numire este emis în termen de 25 zile lucrătoare de la data când candidatul a fost declarat admis sau prin excepţie, în cel mult 31 de zile calendaristice de la data comunicării propunerii de numire. ◦ Actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public, denumirea funcţiei publice, data de la care urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii la acesta se va anexa fişa postului aferentă funcţiei publice, iar o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public. **Principiile de organizare şi funcţionare a serviciilor publice**  Principiul continuităţii serviciilor publice  Principiul egalităţii în faţa serviciului public  Principiul adaptabilităţii la condiţiile pieţei  Principiul eficienţei serviciului public **RAPORTUL DE DREPT ADMINISTRATIV** Raporturile de drept administrativ pot fi considerate acele raporturi juridice care apar prin intervenţia normei juridice de drept administrativ asupra relaţiilor sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului sau a colectivităţilor locale, realizată, aşadar, de către autorităţile administraţiei publice potrivit normelor legale, cu excepţia raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare. *[Caracterele raportului de drept administrativ]* unul din subiecte este întotdeauna, în mod obligatoriu, un purtător al autorităţii publice statale sau a colectivităţilor teritoriale, reprezentat de un organ al administraţiei publice, sau prin excepţie de un stabiliment public sau de utilitate publică -- o structură nestatală, autorizată, care prestează un serviciu public alături sau în locul unei autorităţi a administraţiei publice. sunt raporturi de putere, care apar în sfera relaţiilor sociale, reglementate de normele dreptului administrativ. sunt raporturi de subordonare ale unuia dintre subiecţi faţă de celălalt. *[SUBIECTELE RAPORTULUI DE DREPT ADMINISTRATIV]* Un raport de drept administrativ se poate stabili între: ϒ două autorităţi ale administraţiei publice; ϒ o autoritate a administraţiei publice şi o altă autoritate publică; ϒ o autoritate a administraţiei publice şi un organism non-guvernamental; ϒ o autoritate a administraţiei publice şi o instituţie social-culturală sau un agent economic; ϒ o autoritate a administraţiei publice şi o persoană fizică. *[Conţinutul raportului de drept administrativ]* Conţinutul raportului de drept administrativ este format din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor subiectelor aflate într-un raport juridic determinat, drepturi şi obligaţii prevăzute de norma juridică de drept administrativ. Naşterea, modificarea sau încetarea raportului de drept administrativ nu depind de voinţa subiectivă a părţilor, ci constituie o îndatorire legală chiar şi pentru autorităţile administraţiei publice, a căror raţiune de a fi constă tocmai în realizarea obligatorie a atribuţiilor, a competenţelor cu care au fost învestite. *[OBIECTUL RAPORTULUI DE DREPT ADMINISTRATIV ]* Obiectul raportului de drept administrativ îl formează chiar conduita la care se referă conţinutul. Specificitatea constă în aceea că acţiunea sau inacţiunea subiecţilor se încadrează în activitatea administrativă a statului sau a colectivităţilor locale, deci în cadrul realizării puterii executive. Tema 2 ------ ### Acte normative 1. **Legi** a. procedura specifică de elaborare; b. are mereu caracterul normativ; c. relațiile sociale sunt reglementate în conținutul legilor, nu în alte acte normative. 2. **Ordonanțe de urgență** 3. **Ordonanțe ale Guvernului** 4. **Hotărâri** 5. **Decrete** 6. **Ordine și Instrucțiuni** ### Actul administrativ Actul administrativ este actul juridic emis/adoptat de o autoritate publică, în mod unilateral şi în regim de putere publică, prin care se organizează sau se aplică în concret legea (în sens larg). Autoritatea administrativă poate fi o autoritate publică, o instituţie publică administrativă şi un serviciu public aflat sub autoritatea acestora. Actul administrativ este forma juridică principală de activitate a administraţiei publice. Actul administrativ reprezintă o manifestare de voinţă expresă unilaterală. Actul administrativ este emis în regim de putere publică. **Condiţii de fond:** ν Legalitatea actului administrativ; ν Competenţa autorităţilor administraţiei publice. **Condiții de formă:** ν Forma scrisă (limba de redactare şi motivarea) **CONDIŢII GENERALE DE LEGALITATE** a)respectarea principiului supremaţiei Constituţiei în emiterea actului administrativ; b)respectarea principiului legalităţii în adoptarea actului administrativ. c)actul administrativ să fie emis sau adoptat de organul competent, în limitele competenţei sale. d)forma actului administrativ şi procedura de emitere să fie cele prevăzute de lege Legalitatea evocă faptul că actul corespunde *literei legii*, oportunitatea reprezintă conformitatea actului administrativ în mod prioritar cu *spiritul legii.* *[Avizele]* sunt: facultative, consultative şi conforme. *[Acordul prealabil]* reprezintă consimţământul unei autorităţi administrative determinate, cu privire la emiterea/adoptarea în viitor a unui act administrativ, de către o altă autoritate administrativă. *[Propunerea]* reprezintă operaţiunea pregătitoare prin care este sesizată o autoritate administrativă în vederea luării unei măsuri. *[Formalităţile concomitente emiterii/adoptării actului]*, acestea sunt: cvorumul, majoritatea necesară, consensul, emiterea/adoptarea în comun, motivarea, redactarea, semnarea şi, după caz, contrasemnarea. Semnarea actelor administrative este condiţia de formă obligatorie prin care se atestă autenticitatea acestora. Lipsa semnăturii atrage inexistenţa actelor administrative emise. *[Formalităţi procedurale ulterioare emiterii/adoptării actului administrativ]*: aprobarea/ratificarea, confirmarea, comunicarea, sau aducerea la cunoştinţă publică, rectificarea, reconstituirea şi arhivarea. Actele administrative intră în vigoare şi se pun în executare de la data aducerii lor la cunoştinţă sau la o altă dată indicată de ele, în formele prevăzute de lege. Actele administrative produc efecte juridice până în momentul ieşirii din vigoare sau al desfiinţării, prin anulare sau revocare, potrivit legii. Actele administrative pot fi abrogate, anulate, revocate, suspendate(încetarea temporară, provizorie a efectelor actelor administrative), modificate ori completate. In ceea ce priveşte executarea actelor administrative trebuie precizat că acestea sunt executorii de drept de la data aducerii lor la cunoştinţă şi pot fi executate silit asemenea oricărui titlu executoriu. Înțelegem prin *nulitate* o sancţiune care intervine atunci când actul este lovit de unele vicii de legalitate, prin a căror constatare încetează prezumţia de legalitate a actului, iar prin *inexistenţa* actului o nulitate atât de gravă încât nu prezintă nici măcar o "umbră a unei aparenţe de legalitate. **Art.100 C.R**. care reglementează actele Preşedintelui, respectiv decretele, a căror publicare obligatorie în Monitorul Oficial o impune textul constituţional respectiv, în cazul nepublicării intervenind sancţiunea inexistenţei actului. **Art.108 C.R.** prevede acelaşi caracter obligatoriu al publicării în Monitorul Oficial al actelor Guvernului, în caz contrar intervenind inexistenţa actelor. **ORGANELE CARE POT DISPUNE ANULAREA UNUI ACT ADMINISTRATIV** a\) de organul ierarhic superior, în virtutea raportului de subordonare ierarhică; b\) de instanţa de judecată, care îşi fundamentează acest drept pe dispoziţiile art.52 din Constituţie şi ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ; c\) de Ministerul Public, care poate anula doar anumite categorii de acte administrative (ex. actele privind locurile de detenţie) ### Contractul administrativ Contractul administrativ reprezintă acordul de voinţă cu caracter bilateral sau multilateral, între o autoritate administrativă şi una sau mai multe persoane fizice sau juridice prin care se urmăreşte satisfacerea unui interes de ordin general şi care au ca obiect realizarea unei activităţi de interes public ce poate viza prestarea unui serviciu public; realizarea unor lucrări publice; punerea în valoare a unui bun proprietate publică ori privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale; efectuarea de achiziţii publice. A. **Contractul de concesiune:** concesionarea se face în baza unui contract prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite pentru o perioadă determinată, de cel mult 49 de ani, unui investitor privat, denumit concesionar, care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de a presta servicii, efectua lucrări/activităţi, exploatare bunuri în numele său, remunerarea pentru serviciile prestate constând fie din sumele obţinute din dreptul de exploatare, fie din acest drept însoţit, în completare, de remuneraţie.( servicii publice, lucrări publice, bunuri, activități) B. **Contractul de achiziţii publice**: este contractul încheiat în formă scrisă între autoritatea contractantă(persoană juridică) şi contractant în vederea dobândirii definitive sau temporare a unor produse, lucrări sau servicii.( servicii, furnizări, lucrări) C. **Contractul de închiriere de bunuri** D. **Contractele de furnizare de gaze naturale, energie electrică şi termică** E. **Contractul de transport cu mijloace de transport în comun** F. **Contractul de parteneriat public-privat** G. **Contractul de asociere** H. **Contractul de împrumut public** I. **Contractul de cercetare ştiinţifică** J. **Oferta de concurs** Tema 3 ------ ### Cetățenia **Principiile generale ale cetăţeniei române:** ♣ egalitatea cetăţenilor români fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, apartenenţă politică, avere sau origine socială (art.4 alin.2 din Constituţie). ♣ cetăţenia se dobândeşte pe baza principiului ius sangvinis; dobândeşte automat cetăţenia română indiferent de locul naşterii sale, copilul ai cărui părinţi, sau numai unul dintre ei, este cetăţean român. ♣ stabilirea modului de dobândire a cetăţeniei, ca şi drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, reprezintă un atribut inerent, exclusiv şi suveran al statului. ♣ cetăţenii români au de regulă o singură cetăţenie dar, potrivit legii române, pot dobândi o a doua cetăţenie. ♣ căsătoria nu poate produce efecte juridice asupra cetăţeniei soţilor iar schimbarea cetăţeniei unuia dintre soţi nu produce efecte asupra cetăţeniei celuilalt soţ. ♣ cetăţenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naştere. **Dobândirea cetăţeniei române:** a. naştere b. adopţie Cetăţenia română se dobândeşte de către copilul cetăţean străin sau fără cetăţenie, prin adopţie, dacă adoptatorii săi sunt cetăţeni români. În cazul în care adoptatul este major, este necesar consimţământul acestuia.( și peste 14 ani) Dacă numai unul dintre adoptatori este cetăţean român, cetăţenia minorului adoptat va fi hotărâtă de comun acord, de către adoptatori. c. acordare la cerere Cetăţenia română se poate acorda, la cerere, cetăţeanului străin sau persoanei fără cetăţenie dacă îndeplineşte următoarele condiţii: ♣ s-a născut şi domiciliază, la data cererii pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, domiciliază, în condiţiile legii pe teritoriul statului român de cel puţin 8 ani sau, în cazul în care este căsătorit şi convieţuieşte cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani, de la data căsătoriei; ♣ dovedeşte prin comportament, acţiuni şi atitudine, loialitate faţă de statul român, nu întreprinde sau sprijină acţiuni împotriva ordinii de drept sau a securităţii naţionale şi declară că nici în trecut nu a întreprins asemenea acţiuni; ♣ a împlinit vârsta de 18 ani; ♣ are asigurate, în România mijloace legale pentru o existenţă decentă, în condiţii stabilite de legislaţia privind regimul străinilor; ♣ este cunoscut cu o bună comportare şi nu a fost condamnat în ţară sau în străinătate pentru o infracţiune care îl face nedemn de a fi cetăţean român; ♣ cunoaşte limba română şi posedă noţiuni elementare de cultură şi civilizaţie românească, în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa socială; ♣ cunoaşte prevederile Constituţiei României şi imnul naţional. **Pierderea cetăţeniei române** Cetăţenia română se pierde prin: a. retragerea cetăţeniei române; b. aprobarea renunţării la cetăţenia română; c. în alte cazuri prevăzute de lege. **Cetăţenia de onoare** Potrivit legii, cetăţenia română cu titlul de „cetăţenie de onoare" se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse ţării şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate, de către Parlamentul României. ### Răspunderea administrativă **Formele de răspundere specifice dreptului administrativ** *[Răspunderea administrativ-patrimonială]* reprezintă o formă a răspunderii administrative care constă în obligarea statului sau, după caz, a unităţilor administrativ-teritoriale la repararea pagubelor cauzate unei persoane fizice sau juridice prin orice eroare judiciară, pentru limitele serviciului public, printr-un act administrativ ilegal sau prin refuzul nejustificat al administraţiei publice de a rezolva o cerere privitoare la un drept recunoscut de lege sau la un interes legitim. *[Răspunderea administrativ-disciplinară]* reprezintă o formă a răspunderii administrative care intervine în cazul săvârşirii unei abateri disciplinare, în sensul încălcării de către demnitari, funcţionari publici şi asimilaţii acestora a îndatoririlor de serviciu şi a normelor de conduită obligatorie prevăzute de lege. Sancţiunile care pot fi aplicate în caz de abateri administrativ-disciplinare îmbracă mai multe modalităţi, cum ar fi : a\) mustrarea scrisă; b\) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioadă de până la 3 luni; c\) diminuarea drepturilor salariale cu 10 - 15% pe o perioadă de până la un an de zile; d\) suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la unu la 3 ani; e\) retrogradarea într-o funcţie publică de nivel inferior, pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului; f\) destituirea din funcţia publică Sancțiunile contravenționale principale sunt: a\) avertismentul; b\) amenda contravențională; c\) prestarea unei activități în folosul comunității. Constituie *[contravenție]* fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului Sancțiunile contravenționale complementare sunt: a\) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții; b\) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități; c\) închiderea unității; d\) blocarea contului bancar; e\) suspendarea activității agentului economic; f\) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv; g\) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială. Pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principala și una sau mai multe sancțiuni complementare. Amenda contravențională are caracter administrativ. Prestarea unei activități în folosul comunității poate fi stabilită numai prin lege și numai pe o durata ce nu poate depăși 300 de ore şi se stabileşti alternativ cu amenda. Minorul sub 14 ani nu răspunde contravențional, iar dacă acesta aîmplinit 14 minimul şi maximul amenzii se reduc la jumătate. Caracterul contravențional al faptei este înlăturat de către instanţa de judecată în cazul legitimei apărări, stării de necesitate, constrângerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilității, beției involuntare complete, erorii de fapt Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, dacă nu s-a stabilit un alt termen prin alte legi speciale. Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii. Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de agenţii constatatori. Comunicarea procesului-verbal se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal, semnat de cel puțin un martor. Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal. Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Plângerea suspendă executarea. Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. ### Controlul administrativ *Controalele politice şi administrative* Clasificare: a. după momentul când au loc: \- controalele a priori, care preced intrarea în vigoare a deciziilor administrative, (acestea pot preveni o eroare dar îngreunează procedurile şi paralizează iniţiativele) \- controalele a posteriori, care intervin atunci când deciziile au intrat în vigoare (şi în consecinţă, respectă mai mult responsabilităţile funcţionarilor publici, dar protejează mai puţin drepturile cetăţenilor sau banul public). b. după conţinutul şi obiectul acţiunii de control: \- controalele efectuate pentru verificarea legalităţii, care au drept unic obiect aprecierea compatibilităţii sau conformităţii unui act sau al unei operaţiuni cu norma juridică \- controalele de oportunitate care comportă, între altele, o judecată asupra valorii tehnice, politice morale, al comportamentului supus examinării sau expertizării. c. după autorul lor: \- controalele interne, care au loc în interiorul \- controalele externe, exercitate de autorităţi din exterior d. Controlul parlamentar e. Controlul autorităţilor administrative autonome faţă de Guvern f. Controlul administrativ: ν Controlul intern ν Controlul extern-forme: \- controlul ierarhic, care se exercită de autorităţile administrative ierarhic superioare, în cadrul raporturilor de subordonare existente în interiorul sistemului; \- controlul de specialitate, care se exercită de autorităţile administrative cu atribuţii de coordonare sau control într-un sector determinat de activitate, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege. **Controlul cetăţenilor asupra administraţiei publice** π Procedura administrativă internă (pre-contencioasă) are o importanţă deosebită pentru cetăţean şi se rezolvă prompt, în interiorul structurilor sale, orice sursă de insatisfacţie a cetăţenilor loviţi de "maşina administrativă", dar şi participarea la activităţile administraţiei publice, respectiv creşterea eficienţei acesteia. π Avocatul Poporului. π Procedura contencioasă sau controlul jurisdicţional, ca mijloc de protecţie a cetăţeanului, se plasează în exteriorul administraţiei publice, dar cu impact major asupra calităţii acesteia **Recursurile:** π Recursul graţios; π Recursul ierarhic. Tema 4 ------ ### Procesele de management Procesul de management reprezintă ansamblul fazelor, proceselor, acţiunilor prin care se determină obiectivele organizaţiei, resursele şi procesele de muncă necesare realizării obiectivelor, executanţii proceselor de muncă Fazele procesului de management sunt: Faza previzională, faza de operaționalizare și faza finală. Fazele procesului de management sunt caracterizate prin următoarele corelaţii: Faza previzională( previziune, viziune prospectivă) şi managementul de tip previzional; faza de operaţionalizare( organizare, coordonare, antrenare) şi managementul de tip operativ şi faza finală( evaluare-control) şi managementul de tip post-operativ. ### Funcții 1. **Funcţia de organizare** se defineşte prin totalitatea acţiunilor întreprinse în vederea realizării misiunii organizaţiei, a obiectivelor generale şi specifice ale acesteia prin utilizarea cu maximă de eficienţă a mijloacelor şi resurselor organizaţiei. Organizarea este procesul operaţional prin care se delimitează atribuţiile şi răspunderea fiecărei persoane/compartiment, precum şi a relaţiilor dintre ele, pentru realizarea obiectivelor. Organizarea este partea vizibilă a procesului de conducere Ea se materializează prin dimensiunile formală şi informală. **Organizaţiile** sunt sisteme socio umane complexe, deschise, cu o cultură organizaţională, 2. **FUNCŢIA DE CONTROL -- REGLARE** A. **Închide** ciclul de conducere. B. **Scopul** - urmăreşte desfăşurarea activităţilor şi realizarea obiectivelor în conformitate cu modalităţile şi nivelurile prestabilite. Reprezintă procesul prin care se verifică și se măsoară realizarea calitativă și cantitativă a unor activități, sarcini, lucrări, se compară cu obiectivele planificate, se măsoară și se indică măsuri de corectare a eventualelor abateri de la standardele previzionate. 3. **FUNCȚIA DE COORDONARE** Reprezintă procesul prin care un conducător creează și menține armonia între activități, oameni, compartimente de muncă, pe care le conduce într un mediu în schimbare pentru realizarea obiectivelor organizației. Constă în corelarea, sincronizarea (în timp şi spaţiu) a diverselor activităţi desfăşurate de personalul în subordine. 4. **FUNCȚIA DE ANTRENARE - DECLANȘARE A ACȚIUNII** Reprezintă procesul de capacitare prin motivare de către conducător a colaboratorilor săi de a participa la transpunerea deciziilor și realizarea obiectivelor organizației. 5. **Functia de previziune** Identificarea tendintelor existente, prefigurarea proceselor si fenomenelor ce vor stabilirea obiectivelor de realizat in vitor si resursele necesare ### Procesul decizional. Decizia în sectorul public - Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome. **CARE SUNT PRINCIPIILE FUNCŢIEI PUBLICE?** a. legalitate, imparţialitate şi obiectivitate b. transparenţă c. eficienţă şi eficacitate d. responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale e. orientare către cetăţean f. stabilitate în exercitarea funcţiei publice g. subordonare ierarhică **CUM SE CLASIFICĂ FUNCŢIILE PUBLICE?** Funcţiile publice se clasifică după cum urmează: a. **funcţii publice generale şi funcţii publice specifice** - criteriul competen ț elor generale sau specifice ale autorităților și instituțiilor publice sau care necesită competențe și responsabilități generale sau specifice b. **funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II a, funcţii publice din clasa a III a** - criteriul studiilor c. **funcţii publice de stat, funcţii publice teritoriale şi funcţii publice locale** - criteriul nivelului administrative **După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice se împart în trei categorii:** a. funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici b. funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere c. funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie **MECANISMELE DECIZIEI** - În practică, întâlnim două modele ale mecanismelor de luare a deciziei: **modelul „analogic"** şi **modelul „inteligenţă - modelare - alegere"**. **Modelul analogic:** Elemente: - **,,agendele"** - care cuprind informaţii simbolice şi sunt în strânsă legătură cu diverse relaţii de ordine, date structurate, modele, imagini. - **„operatorii elementari"** - care pot fi utilizaţi cu informaţiile disponibile, transformându-le pe acestea într-un mod definit. - **„programele" sau regulile jocului** -- permit combinarea diverşilor operatori elementari (...) după bunul plac al celui care decide: comportamentul este caracterizat prin alegerea programelor pe care ei acceptă să le urmeze. **Modelul „inteligenţa - modelare - alegere" - model fundamental al deciziei:** Procesul de decizie se dezvoltă iterativ, după trei faze distincte şi succesive. 1. **faza „inteligenta" sau de „identificare"** - se poate adopta expresiei „a avea inspiraţia să...". 2. **faza de modelare sau concepţie** - cel care decide are dreptul să modeleze şi să reorganizeze un anumit număr de informaţii, chiar dacă acestea au fost anterior reunite într-un anumit sistem. Prin această modelare, cel care decide poate să găsească soluţiile cele mai bune. 3. **faza alegerii** - este cea mai simplă de definit şi chiar de executat. Având la dispoziţie mai multe soluţii, cel care decide alege numai una dintre ele, devenind rezultatul deciziei sale. **„Inteligenta, concepţie, alegere".** Considerând decizia un sinonim al managementului, nu se ia în considerare atât actul final al alegerii, cât procesul de decizie în ansamblul său. *Acest proces cuprinde trei faze:* 1. Identificarea ocaziilor care justifică deciziile. 2. Ordonarea soluţiilor posibile şi urmărirea acţiunilor care se întrevăd. 3. Alegerea unei soluţii optime. **ABORDARI ALE DECIZIEI** **ABORDAREA MANAGERIALĂ** - Abordarea managerială urmărește să permită managerilor să ia decizii raţionale în maniera cea mai eficientă eficace și economică. - Un mod de a introduce raţionalitatea în procesul de luare a deciziei este acela de a proiecta un sistem care să ajute managerul să aleagă între alternativele competente prin: 1. asigurarea că managerul știe să facă o alegere raţională 2. furnizarea de informaţii necesare managerului să selecteze dintre alternative 3. reducerea numărului valorilor ce trebuie analizate în alegerea dintre alternative 4. reducerea numărului de alternative ce trebuie luate în considerare Concepte cum sunt specializarea, ierarhia și oficializarea însoţesc practicile manageriale ale sectorului public în luarea deciziei Specializarea reprezintă mijlocul dominant în reducerea numărului de alternative, pe care un manager le poate lua în considerare atunci când ia o decizie Specializarea împarte funcțiile instituțiilor publice în unități ce pot fi ușor de condus Ierarhia definește autoritatea managerilor Managerii cu autoritate mai mică au problem mult mai limitate cu care se confruntă. Aceasta nu înseamnă că nu au alegeri dificile de făcut. Managerii cu autoritate mai mare iau decizii strategice, iar cei cu autoritate mai mică decizii operaţionale. Specializarea și ierarhia tind să se întrepătrundă una cu cealaltă în sensul de limitare a autorităţii specializarea limitează autoritatea jurisdicţională, în timp ce ierarhia limitează autoritatea managerială Diferența poate fi explicată prin distincția dintre următoarele două afirmații - Eu nu sunt responsabil pentru ceea ce fac ei în acea operațiune (SPECIALIZAREA) - Nu eu fac regulile (IERARHIA) Oficializarea este importantă în procesul de luare a deciziei pentru reducerea alternativelor valabile, prin specificarea exactă a factorilor și informaţiilor de care să se ţină seama în exercitarea alegerii. Așa cum sugerează termenul **oficializare**, formele standard pot fi folosite pentru solicitarea informaţiilor care sunt considerate de instituţii publice relevante în luarea deciziilor lor. Sunt incluse aici informaţii certe (alte informaţii fiind excluse). Această abordare a dezvoltat un model de luare a deciziei, regăsit sub numele de **"modelul de înţelegere raţională"**. Conform modelului, procesul de luare a deciziei este fundamentat pe următoarele etape: - determinarea obiectivelor - stabilirea mijloacelor - alegerea celei mai bune alternative 1. **Determinarea obiectivelor**. În luarea deciziilor, managerii trebuie mai întâi să determine care sunt obiectivele (politicii publice etc.). Aceste obiective trebuie identificate în termini operaţionali (pot fi observate și măsurate). 2. **Stabilirea mijloacelor.** O dată ce obiectivele (politicii publice etc.) sunt stabilite, toate mijloacele pentru îndeplinirea lor trebuie luate în considerare. Toate mijloacele posibile ce pot fi identificate trebuie examinate. În stabilirea mijloacelor potenţiale ale obiectivelor, managerul **trebuie să încerce să estimeze toate consecinţele fiecărui mijloc în toate domeniile de interes.** 3. **Alegerea celei mai bune alternative.** O dată ce toate mijloacele potenţiale pentru a ajunge la o finalitate sunt identificate, este necesar să alegem dintre ele. Conform abordării manageriale, această alegere trebuie să fie făcută astfel încât să ducă la maximum de eficienţă, economie și eficacitate. **CRITICI ALE MODELULUI DE ÎNŢELEGERE RAŢIONALĂ** 1. În practică, acest model nu se potrivește întotdeauna cu procesul real al adoptării deciziei. Sprijinindu se pe teorie și profesionalism poate să conducă la decizii care sunt neadecvate în practică. 2. Se apreciază că specializarea pe care se bazează poate deveni o povară. 3. Acest model se bazează pe faptul că managerii au timp să abordeze problemele într-un mod raţional, să identifice în mod detaliat și cuprinzător toate mijloacele potenţiale ale realizării obiectivelor stabilite și să evalueze toate aceste mijloace în termenii eficienţei, economiei și eficacităţii. **ABORDAREA POLITICĂ A DECIZIEI: MODELUL CREȘTERII** - Promotorii acestei abordări consideră că este tipul de abordare cel mai des întâlnit în administraţia publică și apreciază, de asemenea că este modelul care ar trebui să aibă cea mai mare extindere. - *Modelul creșterii se bazează pe următorul process general pentru luarea deciziei* administrative: **redefinirea finalităţilor a jungerea la un consens și luarea unei decizii satisfăcătoare.** 1. **redefinirea finalităţilor -** scopurile și mijloacele nu sunt tratate ca forme distincte unele de celelalte. - Modelul recunoaște că obiectivele politice pot fi neclare pentru a servi ca finalitate în orice sens operational. - În consecință, finalitățile unei strategii guvernamentale sunt adesea definite prin mijloacele utilizate într o instituție pentru mișcarea într o direcție de politică general. 2. **ajungerea la un consens** - testul unei bune decizii este **consensul în favoarea politicii și metoda de implementare pe care aceasta o dezvoltă.** Mijloacele și scopurile sunt tratate ca pachete, care sunt mai mult sau mai puțin acceptabile pentru grupurile de interes relevante Pachetul care este cel mai acceptabil este susținut prin consensul majorității și este considerat în mod obișnuit cea mai bună abordare. - În acest sens, reprezentativitatea și receptivitatea înlocuiesc eficiența, economia și eficacitatea ca valori la care trebuie gândit în alegerea mijloacelor. - Valorile manageriale tradiționale nu sunt tratate ca fiind nesemnificative, ci ele nu sunt favorizate ca având poziție dominant. Un program care **face** **mai puțin** și **costă mai mult** poate fi acceptat într un grad mai mare, conform modelului creșterii, decât unul care este mult mai economic și eficient. 3. **luarea unei decizii satisfăcătoare** - cei care iau decizia vor considera câteva pachete de mijloace-scopuri și vor selecta unul care este satisfăcător. Fără efort sau cu foarte puțin se ajunge la o decizie optimă ce maximizează valorile pertinente. - Deciziile luate în cadrul modelului creșterii tind să nu se sprijine mult pe teorie un grad mare de înțelegere poate fi întâlnit la modelul creșterii de luare a deciziei prin încurajarea participării unor importante grupuri de interese preocupate de procesul de decizie asupra unei strategii. **CRITICI ALE MODELULUI CREȘTERII** 1. Pluralismul tinde să se consolideze (cu cât sunt implicate mai multe unităţi administrative, cu atât devine coordonarea mai dificilă). O asemenea abordare poate să conducă, dincolo de conservatorism, la imobilitate. 2. Modelul se sprijină pe o succesiune de pași mici și în acest fel este posibil ca finalitatea să fie total diferită de obiectivul propus initial. 3. Modelul creșterii nu se potrivește deciziilor fundamentale care intenţionează să redirecţioneze societatea sau să o angajeze într-o iniţiativă la scară largă. **ABORDAREA JURIDICĂ A DECIZIEI** - Abordarea juridică a deciziei în administraţia publică se bazează pe o procedură distinctă, adjudecarea, de a asigura indivizii, grupurile, corporaţiile sau alte părţi că nu le sunt neg ate drepturile. - Adjudecarea este o formă specială de decizie, una delimitată de o procedură elaborată, formalizată de proceduri și reguli ce intenţionează să identifice: - faptele unei situaţii - interesele părţilor - echilibrul dintre aceste interese care se potrivesc cel mai bine cu cerinţele legale sau servesc cel mai bine interesului public **ADJUDECAREA ESTE:** **Prospectivă -** implică cereri obișnuite ale serviciului public pentru modificarea unor aspecte ale acestuia. **Retrospectivă -** are în vedere presupusele delicte care intră în atenția unei instituții publici (poate apărea în urma înregistrării unei plângeri împotriva unei părți. O asemenea plângere poate afirma o concurență neloială, o reclamă falsă etc). **AVANTAJELE ADJUDECĂRII PERMIT ORGANIZAŢIILOR** - să se comporte detașat de presiunile politice - să dezvolte o organizaţie legală care ajută la identificarea interesului public - să aibă o vedere pe termen lung asupra interesului public - să ia decizii care să susţină interesul public **DEZAVANTAJELE ADJUDECĂRII** - presupune consum mare de timp - este lipsită de uniformitate - atunci când diferiţi examinatori ai audierilor ajung la concluzii diferite în cazuri similare - conţinutul decizional al *cazului legal* nu este accesibil publicului sau părţilor interesate din afara acestui process **Decizia -** o manifestare de voință a conducerii unei organizații, constând într-o opțiune, în vederea realizării unui obiectiv/scop sau rezolvării unei probleme. **Etapele clasice ale luării unei decizii sunt:** 1. Identificarea şi definirea problemei 2. Culegerea datelor și a informaţiilor privind problema 3. Analiza şi prelucrarea datelor şi a informaţiilor utilizând corelaţia factorilor 4. Construirea variantelor 5. Analizarea variantelor propuse şi luarea deciziei 6. Comunicarea deciziei 7. Aplicarea deciziei 8. Controlul aplicării deciziei luate **Clasificarea deciziilor - criterii:** 1. După orizontul de timp: a. **Decizii strategice** - sunt luate pentru rezolvarea unor problem e majore ale organizaţiei, pentru o perioadă mai mare de timp de un an, de obicei **3-5 ani.** b. **Decizii tactice** - sunt luate pentru realizarea unor acţiuni concrete, imediate cu caracter de repetitivitate, pentru un orizont de timp cuprins între **un an şi o lună.** c. **Decizii curente** - sunt luate pentru aspect e minore ale activităţilor, pentru perioade scurte de timp, **ore, zile.** 2. După frecvenţa elaborării deciziilor: a. **Decizii periodice** - sunt decizii adoptate la interval e de timp stabilite. b. **Decizii aleatorii** - sunt deciziile adoptate la interval de timp nestabilite/ocazionale. c. **Decizii unice** - sunt deciziile care au caracter de excepţie. 3. După sfera de cuprindere: a. **Decizii individuale** - decizii luate de o singură persoană. b. **Decizii de grup** - decizii adoptate la nivelul organelor de conducere. 4. După certitudinea realizării obiectivelor: a. **Decizii certe (în condiţii de certitudine)** - decizii a căror aplicare garantează realizarea obiectivelor. b. **Decizii de risc (în condiţii de risc)** - decizii cu un pronunţat caracter de prevedere. c. **Decizii incerte (în condiţii de incertitudine)** - decizii cu un grad mare de nerealizare a obiectivelor. 5. Clasificarea deciziilor pe niveluri: A. **Modelul piramidal tradiţional** - propune trei niveluri înscrise într-o organizaţie tradiţională. - **NIVELUL 1** - deciziile, oricare ar fi ele, luate de una sau, mai multe persoane care decid, sunt situate în vârful piramidei pe acestea le vom numi decizii mari sau strategice. - **NIVELUL 2** - celelalte decizii care nu sunt luate de cei de la bază sau de cei din vârf vor fi numite decizii de mijloc medii sau tactice. - **NIVELUL 3** - deciziile, oricare ar fi ele, sunt luate de indivizi de la bază şi le vom numi decizii mici sau operaţionale. B. **Modelul celor trei niveluri:** Deciziile se iau în funcţie de domeniul pe care îl acoperă decizia (este vorba despre câmpul de acţiune a deciziei). - nivelul decizional al planificării strategice, unde sunt selecţionate obiectivele formale. - nivelul intermediar al deciziilor tactice. - nivelul decizional de execuţie sau de operare, prin care se ajunge efectiv şi eficace la obligaţiile anterior stabilite. Tema 5 ------ ***creanță fiscală*** -- dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie; creanță fiscală principală -- dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege; creanță fiscală accesorie -- dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau majorărilor aferente unor creanțe fiscale principale, precum și dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condițiile legii; ***titlu de creanță fiscală*** -- actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța fiscală; ***titlu de creanță bugetară*** -- actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează creanța bugetară; ***creditor fiscal*** -- titularul unui drept de creanță fiscală; ***debitor fiscal*** -- titularul unei obligații de plată corelativă unui drept de creanță fiscală; Trăsăturile impozitului:  caracterul obligatoriu  caracterul nerambursabil  absenţa contraprestaţiei directe Rolul impozitelor se manifestă pe trei planuri:  pe plan financiar, în sensul că impozitele constituie modul principal de procurare a resurselor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor publice.  pe plan economic, rolul se manifestă prin intermendiul măsurilor pe care acesta le ia de a interveni în activitatea economică cu ajutorul impozitelor.  pe plan social, avem rolul de distribuire a unei părţi din PIB. ELEMENTELE IMPOZITULUI  Subiectul impozitului este persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata impozitului.  Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suportă în mod efectiv impozitul.  Obiectul impunerii îl reprezintă materia supusă impunerii.  Sursa impozitului arată din ce anume se plăteşte impozitul.  Unitatea de impunere reprezintă unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului impozabil.  Cota impozitului reprezintă impozitul aferent unei unităţi de impunere.  Asieta reprezintă totalitatea măsurilor care se iau de către organelle fiscale în legătură cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile şi determinarea impozitului datorat statului.  Termenul de plată indică data până la care impozitul trebuie achitat statului. PRINCIPIILE IMPUNERII Principii de echitate fiscală (echitate pe verticală şi echitate pe orizontală);  Principii de politică financiară (impozitele să aibă un randament ridicat, să fie stabile şi elastice);  Principii de politică economică (impozitele, taxele şi contribuţiile sunt instrumente prin care se influenţează comportamentul economic al contribuabililor);  Principii social-politice. CLASIFICĂRI ALE IMPOZITELOR ŞI TAXELOR a\) După trăsăturile de fond şi de formă: \- Impozite directe, \- Impozite indirecte. b\) După obiectul impunerii: \- Impozite pe venit, \- Impozite pe avere, \- Impozite pe consum. c\) În funcţie de scopul urmărit la introducerea lor: \- Impozite financiare, \- Impozite de ordine. d\) După frecvenţa realizării lor: \- Impozite permanente (ordinare), \- Impozite incidentale (extraordinare). e\) După instituţia care le administrează: \- în state federale, \- în state unitare. Impozitele directe au caracteristic faptul că se stabilesc nominal în sarcina unor persoane fizice sau juridice, în funcție de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevăzute în lege. Ele se încasează direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite. Impozitele reale se stabilesc în legătura cu anumite obiecte materiale (pamântul, cladirile, fabricile, magazinele etc.), făcându-se abstracție de situația personală a subiectului impozitului. Impozitele personale se întâlnesc sub forma impozitelor pe venit și pe avere, în strânsă legătură cu situația personală a subiectului impozitului, motiv pentru care sunt cunoscute și sub denumirea de impozite subiective. IMPOZITE INDIRECTE υ Imbracă de regulă, forma impozitelor pe consum, deoarece se percep la vanzarea anumitor mărfuri sau la prestarea unor servicii. υ Cotele de impozit nu sunt diferenţiate în funcţie de averea sau situatia personală a plătitorului. υ Plătitorii acestor impozite sunt în general agenţii economici, dar suportatorii sunt consumatorii finali. Modalitățile de stingere a creanțelor fiscale 1\. Plata 2\. Compensarea 3\. Restituirea 4\. Prescripția 5\. Darea în plată 6\. Conversia în acțiuni a obligațiilor fiscale 7\. Anularea creanțelor fiscale În procesul execuţiei bugetare, cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanţare, plată Angajarea = actul care genereaza obligatia unei institutii publice de a plati o suma de bani unui tert pe baza unui act juridic (lege, contract, decizieministeriala, hotarare judecatoreasca). Angajarea este, deci, consecinta deciziei luate in mod deliberat de un organ al administratiei de stat. Lichidarea cheltuielilor bugetare = faza in procesul executiei bugetare ce consta in verificarea existentei angajamentelor, a sumelor datorate, a conditiilor de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care sa ateste operatiunea respectiva. Ordonantarea cheltuielilor bugetare = se confirma ca livrarile de bunuri si servicii au fost efectuate sau alte creante au fost verificate si ca plata poate fi realizata. Plata cheltuielilor bugetare = reprezinta actul final prin care institutia publica achita obligatiile sale fata de terti Tema 6 ------ Jean Fourastie- economia se împarte în trei sectoare ♣ Sectorul primar cuprinde activitățile legate direct de transformarea mediului natural (agricultura, pescuitul, activitățile forestiere și după unele accepțiuni, industria extractivă), fiind un sector cu progres mediu. ♣ Sectorul secundar înglobează activitățile industriale prelucrătoare, fiind un sector cu progres tehnic rapid. ♣ Sectorul terțiar include tot ceea ce nu apare în sectoarele primar și secundar: transporturile și telecomunicațiile, comerțul, turismul, finanțele, învățământul, administrația de stat și locală, cultura, ocrotirea sănătății, gospodăria comunală, băncile, asigurările etc. Acest sector este format, în principal, din servicii, administrație, bănci, comerț, asigurări etc Din compararea serviciilor și a bunurilor au rezultat următoarele caracteristici specifice serviciilor: intangibilitatea, eterogenitatea sau variabilitatea, inseparabilitatea, perisabilitatea, standardizarea și absența proprietății. În sistemul francez, noțiunea de serviciu public se conturează pe baza unei decizii a Tribunalului de conflicte din 1873, decizia Blanco, prin care Tribunalul consacra pentru prima dată răspunderea statului pentru prejudicii cauzate și se stabilește competența sa în astfel de litigii. Ulterior deciziei Blanco, o serie de hotărâri ale Consiliului de Stat și ale Tribunalului de conflicte din Franța au construit principiile serviciului public, caracteristici sistematizate în teoria lui L. Rolland: ♣ egalitatea de tratament a utilizatorilor; ♣ continuitatea serviciului; ♣ mutabilitatea sau adaptabilitatea serviciului public Dacă Tribunalul de conflicte și Consiliul de Stat au avut un rol major în definirea serviciului public, jurisprudența a fost cea care a conturat „elementele specifice unui serviciu public": ♣ elementul organic, conduce la definiția organică a serviciului public -- ansamblu de agenți și mijloace pe care o persoană publică le folosește pentru un scop bine definit; ♣ elementul material -- în sens material sau funcțional, serviciul public reprezintă o activitate de interes general asigurată de administrația publică; ♣ elementul juridic -- serviciul public presupune un anumit regim juridic, un ansamblu de procedee derogatorii de la dreptul comun. Potrivit Legii nr. 111/2016 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, prin ***[scrisoarea de așteptări]*** - autoritatea publică tutelară a întreprinderii publice, în consultare cu orice acționari reprezentând, individual sau împreună, 5% din capitalul social al întreprinderii publice, stabilește performanțele așteptate de la organele de administrare și conducere ale întreprinderii publice, precum și politica autorității publice tutelare privind întreprinderile publice care au obligații specifice legate de asigurarea serviciului public, pentru o perioadă de cel puțin 4 ani. ### Gestiune directă O autoritatea publică poate alege să gestioneze ea însăși un serviciu public, utilizând propriul personal și propriile bunuri. Este vorba de ceea ce numim gestiune directă sau gestiune în regie. Serviciile publice administrative (autorizarea construirii, colectarea de impozite și taxe, evidența persoanei etc.) sunt gestionate direct de către administrația publică. Formele cunoscute ale gestiunii directe sunt: regia directă, regia depersonalizată, regia autonomă. Gestiune delegată ----------------- În multe cazuri, autoritatea publică însărcinată cu crearea unui serviciu public încredințează gestiunea unei întreprinderi publice sau private, păstrându-și însă controlul asupra acesteia. Această situație este cunoscută sub denumirea de gestiune indirectă sau gestiune delegată. În acest caz, autoritatea publică trebuie să stabilească misiunea generală a întreprinderii, adică serviciile cu care aceasta este însărcinată, „misiunea de serviciu public" și să stabilească obligații precise prin care să se asigure serviciul -- „obligații de serviciu public". Această misiune și obligațiile sunt stabilite prin diferite proceduri sau tehnici de delegare a serviciului public. Delegarea se poate realiza printr-o procedură unilaterală, prin care misiunea și obligațiile sunt stabilite prin lege sau regulament. Este cazul întreprinderilor publice, pentru care misiunea și obligațiile sunt stabilite prin textul legislativ de înființare. Delegarea se poate realiza și printr-o procedură contractuală. Aceasta presupune faptul că misiunea și obligațiile trebuie să fie incluse într-o convenție încheiată între autoritatea publică și întreprinderea însărcinată cu prestarea serviciului. Este situația delegării către o întreprindere privată, dar se impune din ce în ce mai mult și procedura contractuală de delegare a serviciilor publice către întreprinderi publice, mai ales pentru stabilirea „obligațiilor de serviciu public". Înființarea serviciilor publice se poate realiza prin acte de autoritate ale Parlamentului, Guvernului, autorităților administrative autonome, autorităților locale și celorlalte autorități publice. ### Achiziții publice **A.N.A.P Agenția Națională pentru Achiziții Pubice** Responsabilități Implementarea strategiei naționale în domeniul achizițiilor publice; Elaborarea, promovarea și implementarea politicii în domeniul achizițiilor publice; Implemenarea sistemului de verificare și control a aplicării unitare a dispozițiilor legale; Monitorizarea funcționării eficiente a sistemului de achiziții public **C.N.S.C. Consiliul Național pentru Soluționarea Contestațiilor** Soluționarea contestațiilor formulate pe cale administrativ-jurisdicțională **A.A.D.R Agenția pentru Agenda Digitală a României** Responsabilități Administrarea Sistemului Electronic de Achiziții Publice (S.E.A.P.) **Sistemul judiciar Instanțele de judecată - Tribunal, Curtea de Apel** Responsabilități Persoanele care se consideră vătămate într-un drept subiectiv sau interes legitim se pot adresa instanțelor de judecată **A.N.I Agenția Națională de Integritate** Responsabilități Gestionarea sistemului Prevent - Sistemul informatic care are ca scop prevenirea conflictului de interese în cadrul procedurilor de atribuire prin instituirea unui mecanism de verificare ex-ante **A.A/ A.M.** Responsabilități **Autoritatea de audit** - Efectuarea misiunilor de audit de sistem și audit al operațiunilor; ** Autoritatea de Management** - Gestionarea programului operațional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare. Verificarea din punct de vedere procesual și al conformității tehnice a achizițiilor realizate în cadrul proiectelor cu finanțare europeană Principiile achizitiilor publice a\) nediscriminarea; b\) tratamentul egal; c\) recunoaşterea reciprocă; d\) transparenţa; e\) proporţionalitatea; f\) asumarea răspunderii ***CONTRACT DE ACHIZIŢIE PUBLICÃ*** - contractul cu titlu oneros, asimilat, potrivit legii, actului administrativ, încheiat în scris între unul sau mai mulţi operatori economici şi una ori mai multe autorităţi contractante, care are ca obiect execuţia de lucrări, furnizarea de produse sau prestarea de servicii; Contractul de achiziţie publică este sinalagmatic pentru că obligațiile născute sunt reciproce și interdependente. A screenshot of a computer Description automatically generated Autoritatea contractantă are obligaţia de a transmite spre publicare un **anunţ de atribuire** în termen de 30 de zile de la data: încheierii contractului de achiziţie publică/acordului-cadru în urma finalizării procedurii de atribuire; finalizării unui concurs de soluţii prin stabilirea concurentului câştigător; atribuirii unui contract de achiziţie publică printr-un sistem dinamic de achiziţii; închiderii unui sistem dinamic de achiziţii. **Documentaţia de atribuire** este formată din: a. Documentul unic de achiziţie european - (D.U.A.E) şi instrucţiunile către ofertanţi/candidaţi a. durata contractului b. obligaţiile principale ale părţilor c. obiectul principal al contractului d. preţul contractului Deschiderea ofertelor se face in prezenta membrilor comisiei de evaluare. Tema 7 ------ ARTICOLUL 1 -orice persoana se considera vatamata intr-un drept de al sau ori intr-un interes legitim de catre o autoritate publica sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri -interesul legitim poate fi privat sau public -se poate adresa si persoana vatamata intr-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual,adresat altui subiect de drept AVOCATUL POPORULUI -poate sesiza instanta competenta la domiciliul petentului atunci cand apreciaza ca ilegalitatea actului sau refuzul autoritatii administrative poate fi inlaturat doar prin justitie MINISTERUL PUBLIC -sesizeaza instanta de contencios administrativ la domiciliul persoanei fizice sau de la sediul persoanei juridice vatamate(acte unilaterale individuale) -sesiseaza instanta de contencios administrativ la sediul autoritatii publice emitente(acte normative) Autoritatea publica emitenta a unui act nelegal poate sa solicite anularea acestuia in situatia in care actul nu mai poate fi revocat deoarece a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice -actiunea de anulare poate fi introdusa in termen de un an de la data emiterii **Art. 2:** **Semnificatia unor termeni** **(1)** In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii: **a) *[persoana vatamata]*** - orice persoana titulara a unui drept ori a unui interes legitim, vatamata de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri; in sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vatamate si grupul de persoane fizice, fara personalitate juridica, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum si organismele sociale care invoca vatamarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor si intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate; b. ***[autoritate publica]*** - orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autoritatilor publice, in sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obtinut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, in regim de putere publica; c. ***[act administrativ]*** - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publica, in regim de putere publica, in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice; **c^1^)** sunt asimilate actelor administrative, in sensul prezentei legi, si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea lucrarilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizitiile publice; prin legi speciale pot fi prevazute si alte categorii de contracte administrative; d. ***[act administrativ-jurisdictional]*** - actul emis de o autoritate administrativa investita, prin lege organica, cu atributii de jurisdictie administrativa speciala; e. ***[jurisdictie administrativa speciala]*** - activitatea infaptuita de o autoritate administrativa care are, conform legii organice speciale in materie, competenta de solutionare a unui conflict privind un act administrativ, dupa o procedura bazata pe principiile contradictorialitatii, asigurarii dreptului la aparare si independentei activitatii administrativjurisdictionale; f. ***[contencios administrativ]*** - activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim; g. ***[instanta de contencios administrativ, denumita in continuare instanta]*** - Sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel si tribunalele administrativ-fiscale; h. ***[nesolutionare in termenul legal a unei cereri]*** - faptul de a nu raspunde solicitantului in termen de 30 de zile de la inregistrarea cererii, daca prin lege nu se prevede alt termen; i. ***[refuz nejustificat de a solutiona o cerere]*** - exprimarea explicita, cu exces de putere, a vointei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilata refuzului nejustificat si nepunerea in executare a actului administrativ emis ca urmare a solutionarii favorabile a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile; j. ***[plangere prealabila]*** - cererea prin care se solicita autoritatii publice emitente sau celei ierarhic superioare, dupa caz, reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, in sensul revocarii sau modificarii acestuia; k. ***[acte care privesc raporturile cu Parlamentul]*** - actele emise de o autoritate publica, in realizarea atributiilor sale, prevazute de Constitutie sau de o lege organica, in raporturile de natura politica cu Parlamentul; l. ***[act de comandament cu caracter militar]*** - actul administrativ referitor la problemele strict militare ale activitatii din cadrul fortelor armate, specifice organizarii militare, care presupun dreptul comandantilor de a da ordine subordonatilor in aspecte privitoare la conducerea trupei, in timp de pace sau razboi ori, dupa caz, la indeplinirea serviciului militar; m. ***[serviciu public]*** - activitatea organizata sau, dupa caz, autorizata de o autoritate publica, in scopul satisfacerii unui interes legitim public; n. ***[exces de putere]*** - exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin incalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin incalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor; o. ***[drept vatamat]*** - orice drept prevazut de Constitutie, de lege sau de alt act normativ, caruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ; p. ***[interes legitim privat]*** - posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat; **r) *[interes legitim public]*** - interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice; **s*[) organisme sociale interesate]*** - structuri neguvernamentale, sindicate, asociatii, fundatii si altele asemenea, care au ca obiect de activitate protectia drepturilor diferitelor categorii de cetateni sau, dupa caz, buna functionare a serviciilor publice administrative; **s) *[paguba iminenta]*** - prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public; **t) *[cazuri bine justificate]*** - imprejurarile legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ; **t) *[instanta de executare]*** - instanta care a solutionat fondul litigiului de contencios administrativ. ARTICOLUL 3 -poate ataca actele emise de autoritatile administrative publice locale daca le considera nelegale Agentia Nationala a Functionarilor Publici -poate ataca actele autoritatilor centrale si locale prin care se incalca legislatia privind functia publica Pana la solutionarea cauzei,actul atacat este suspendat de drept ARTICOLUL 4 -legalitatea unui act cu caracter individual poate fi cercetata oricand,pe cale de exceptie, din oficiu sau la cererea partii interesate -actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiectiv al exceptiei de nelegalitate ARTICOLUL 5 Nu pot fi atacate in CA: -actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile cu Parlamentul -actele de comandament cu caracter militar -actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede o alta procedura judiciara ARTICOLUL 6 -jurisdictiile administrative speciale sunt facultative si gratuite -actele administrativ-jurisdictionale se prevede o cale de atac;pot fi atacate in termen de 15 zile de la comunicare -actele administrativ susceptibile pot fi atacate ARTICOLUL 7 -trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista,in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea in tot in parte a acestuia -pentru motive temeinice poate introduce plangere prealabila si peste termenul prevazut, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii(act unilateral) -in cazul actului normativ plangerea prealabila poate fi facuta oricand -poate introduce plangere prealabila si persoana vatamata intr-un drept al sau sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual(conditii ca la unilateral) -in cazul actelor introduse de prefect,avocatul poporului,ministerul public care nu mai pot fi revocate nu este obligatorie plangere prealabila Plangere prealabila(contracte administrative) termen 6 luni: -de la data incheierii contractului -de la data cand reclamantul a cunoscut cauza anularii ARTICOLUL 9 -persoana vatamata prin ordonante sau dispozitii din ordonante poate introduce actiune la instanta de contencios administrativ, insotita de exceptia de neconstitutionalitate in masura in care obiectul principal nu este constatarea neconstitutionalitatii -daca instanta apreciaza ca exceptia indeplineste conditiile sesizeaza Curtea Constitutionala si suspenda solutionarea pe fond -dupa pronuntarea Curtii, instanta repune cauza pe rol si da termen cu citarea partilor -daca a fost declarata neconstitutionala, instanta solutioneaza fondul cauzei, in caz contrar actiunea se respinge ca inadmisibila ARTICOLUL 10 1. Mai mic de3000000-sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtii de apel 2. Mai mare de 3000000- tribunalele administrativ-fiscale Recurs-1. sectiile de contencios administrativ si fiscal de la Inalta Curte Sectiile de contencios administrativ si fiscal ale Curtii de Apel -persoana fizica sau juridica-instanta de la domiciliul sau sediul sau -autoritate publica- instanta de la domiciliu sau sediul paratului ARTICOLUL 11 Cererile se pot introduce in termen de 6 luni de la: -data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila -data comunicarii refuzului nejustificat de la solutionare -data expirarii termenului de solutionare al plangerii prealabile Pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusa si ulterior, dar nu mai tarziu de un an Actele cu caracter normativ, ordonantele pot fi atacate oricand Primul termen de prescriptie, al doile de decadere ARTICOLUL 13 -la primirea cererii instanta dispune citarea partilor -În situația în care reclamant este un terț în sensul [art. 1 alin. (2)] sau când acțiunea este introdusă de Avocatul Poporului ori de Ministerul Public, instanța va cere autorității publice emitente să îi comunice de urgență actul atacat împreună cu documentația care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. -Dacă autoritatea publică nu trimite în termenul stabilit de instanță lucrările cerute, conducătorul acesteia va fi obligat, prin încheiere interlocutorie, să plătească statului, cu titlu de amendă judiciară, 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere nejustificată. ARTICOLUL 14 -persoana vatamata poate sa ceara instantei competente sa dispuna suspendarea executarii actului administrativ unilateral pana la pronuntarea instantei de fond -În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. -Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților. -Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosarul cauzei cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei. -Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. \- În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă. Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive. -Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării. ARTICOLUL 15 -hotararea data cererii de suspendare este executorie de drept iar introducerea recursului nu suspenda executarea -cererea de suspendare se poate formula odata cu actiunea principala sau printr-o actiune separata ARTICOLUL 16 -Cererile în justiție prevăzute de prezenta lege pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă. -Persoana acționată astfel în justiție îl poate chema în garanție pe superiorul său ierarhic, de la care a primit ordin scris să elaboreze sau să nu elaboreze actul. ARTICOLUL 17 \- Cererile adresate instanței se judecă în ședință publică, în completul stabilit de lege. Întâmpinarea este obligatorie și se va comunica reclamantului cu cel puțin 15 zile înainte de primul termen de judecată. ARTICOLUL 18 -Instanța, soluționând cererea poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. -În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. -Atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, instanța poate: a. dispune anularea acestuia, în tot sau în parte; b. **b)** obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit; c. **c)** impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații; d. **d)** suplini consimțământul unei părți, când interesul public o cere; e. **e)** obliga la plata unor despăgubiri pentru daunele materiale și morale. ARTICOLUL 19 -Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. -Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an ARTICOLUL 20 -Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. -Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență. Procedura prevăzută la [art. 493 din Codul de procedură civilă](https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/202848) nu se aplică în materia contenciosului administrativ. ARTICOLUL 21 -Constituie motiv de revizuire, pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene -Sunt supuse revizuirii, și hotărârile definitive care nu evocă fondul. -Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive și se soluționează de urgență și cu precădere. ARTICOLUL 22 -Hotărârile judecătorești definitive pronunțate potrivit prezentei legi sunt titluri executorii. ARTICOLUL 23 -Hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare. ARTICOLUL 24 -executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii. -În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege. -La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la [alin. (1)] și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități -Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul, în mod culpabil, nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile [art. 892 din Codul de procedură civilă](https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/202848), despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației. \- În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la [alin. (4)], compartimentul executări civile al instanței de executare va solicita autorității publice relații referitoare la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu și, în cazul în care obligația nu a fost integral executată, instanța de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părților. ARTICOLUL 26 -Conducătorul autorității publice se poate îndrepta cu acțiune împotriva celor vinovați de neexecutarea hotărârii, potrivit dreptului comun. În cazul în care cei vinovați sunt demnitari sau funcționari publici, se aplică reglementările speciale. SPEȚE CONTENCIOS ADMINISTRATIV **[Cerințe:]** 1. **Care este primul lucru pe care îl face persoana vătămată?** Face procedură prealabilă dacă: - act administrativ normativ (se face oricând) - act administrativ individual (persoana vătămată solicită autorității emitente sau ierarhic superioare revocarea în tot sau în parte a actului în termen de 30 zile de la data comunicării actului) - acte administrative unilaterale (se poate face și peste termenul de 30 zile dra nu mai târziu de 6 luni) - când legea prevede o procedură administrativ jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta Nu face procedură prealabilă dacă: - art.7 alin.(5) - În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici - privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe - acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative care nu mai pot fi revocate întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice - în cazul refuzului nejustificat de a rezolva o c

Materie Licență - Studii de Drept PDF

Document Details

Tags

Related

Summary

Full Transcript