Sociologie Generală PDF

SOCIOLOGIE GENERALĂ 1. Termenul de sociologie a fost introdus de: a. Emile Durkheim b. Dimitrie Gusti c. Max Weber d. Karl Max e. Auguste Comte 2. Dezideratul metodologic al sociologiei, din perspectiva lui Emile Durkhei...

SOCIOLOGIE GENERALĂ 1. Termenul de sociologie a fost introdus de: a. Emile Durkheim b. Dimitrie Gusti c. Max Weber d. Karl Max e. Auguste Comte 2. Dezideratul metodologic al sociologiei, din perspectiva lui Emile Durkheim, este: a. să trateze faptele sociale ca lucruri b. să trateze faptele sociale ca păreri c. să analizeze statistic realitatea socială d. să orienteze discursul sociologic pe teme actuale e. să descopere noi metode de cercetare sociologică 3. În lucrarea Diviziunea muncii sociale (1893), Emile Durkheim face referire la următoarele tipuri de solidaritate: a. teoretică b. mecanică c. logică d. organică e. eficientă 4. Noţiunea de „ideal tip” (Max Weber) presupune: a. reconstrucţia abstractă a realităţii empirice b. descrierea proprietăţilor esenţiale ale fenomenelor sociale c. tipul ideal de cercetare sociologică d. tipul ideal de manifestare a relaţiilor sociologiei cu alte ştiinţe e. etapele cercetării sociologice 5. Elaborarea metodei monografice se leagă de numele: a. Max Weber b. Dimitrie Gusti c. Emile Durkheim d. Spiru Haret e. Ion Ionescu de la Brad 6. Sociologia ca ştiinţă apare în: a. sec. XIV b. sec XIX c. sec XX d. sec XIII  e. sec.XVIII 7. În sens sociologic, acţiunea socială, se caracterizează prin: a. intenţionalitate b. complementaritate c. perspectivă d. raţionalitate e. instituţionalizare 8. Raţionalitatea tradiţională a acţiunii sociale presupune: a. raportarea la un obiectiv personal b. raportarea la obiceiuri şi norme tradiţionale c. negarea valorilor tradiţionale şi asumarea valorilor moderne d. raportarea la valori utile individului e. asumarea tradiţiei altor spaţii culturale 9. Actorul social trebuie să cumuleze următoarele caracteristici: a. informarea politică actuală b. competenţă socială c. conştiinţă participativă d. responsabilitate socială e. mijloace tehnice de lucru 10. Talcott Parsons diferenţiază între: a. statusul normativ b. statusul atribuit c. statusul modern d. statusul dobândit e. statusul istoric 11. Rolul social desemnează: a. structura de drepturi şi obligaţii asociată unei poziţii sociale b. poziţiile sociale în care se regăseşte individul la un moment dat c. locurile de muncă pe termen scurt ale individului d. abilităţile şi deprinderile practice referitoare la profesia de sociolog e. suma de statusuri sociale ale individului 12. Instituţiile sociale presupun: a. îndeplinirea unei funcţii sociale b. caracter impersonal c. structură fixată în timp d. orar de funcţionare e. reguli şi norme de funcţionare 13. În concepţia lui Emile Durkheim, faptul social are următoarele caracteristici: a. exercită asupra indivizilor o constrângere exterioară b. presupune o interiorizare a normelor sociale c. este general într-o societate dată d. existenţă proprie e. particularizare în funţie de subiectivitatea actorului social 14. Aculturaţia este procesul prin care: a. individul reuşeşte să se integreze profesional b. individul îşi însuşeşte valorile propriei culturi c. individul îşi însuşeşte valorile şi normele altei culturi d. sunt însuşite cunoştiinţe academice teoretice e. dispar elementele culturale tradiţionale 15. Conceptul de anomie socială se referă la: a. lipsa cunoştinţelor profesionale b. lipsa unui cerc larg de relaţii sociale c. lipsa regulilor şi a normelor sociale d. lipsa temporară a unui loc de muncă e. absenţa unui nivel ridicat de integrare socială 16. Din perspectiva conflictualistă (Karl Marx) stratificarea socială se discută în termeni ca: a. clase sociale b. inegalităţi sociale c. politici sociale d. metodologie e. antagonisme de clasă 17. Mobilitatea socială include: a. mobilitate frecventă b. mobilitate parţială c. mobilitate orizontală d. mobilitate transcedentală e. mobilitate verticală 18. Mobilitatea socială verticală presupune: a. trecerea de la statusuri superioare la statusuri inferioare b. trecerea dintr-o localitate mare într-o localitate mai mică c. mobilitatea forţei de muncă ieftine d. trecerea de la statusuri inferioare la statusuri superioare e. mobilitatea în spaţiul european 19. Tipologia autorităţii din perspectiva lui Max Weber include:  a. autoritate modernă b. autoritate carismatică c. autoritate publică d. autoritate raţional-legală e. autoritate tradiţională 20. În sensul propus de Max Weber birocraţia presupune: a. diviziunea muncii b. ordine ierarhică c. ineficienţă organizaţională d. reguli impersonale e. corupţie 21. Mobilitatea socială este un fenomen social constituit prin: a. Agregarea mișcărilor indivizilor sau familiilor între diverse poziții ale spațiului social b. Acț iunile provocate de grupuri mari de oameni care se manifestă deliberat și î mpreună. c. Mișcare î n cadrul unui sistem de stratificare d. Deplasarea unor valori din punctul A in punctul B e. Influențarea atit udinilor și comportamentelor unor persoane în vederea producerii unor schimbări 22. Mobilitatea socială orizontală implică: a. Mișcarea persoanelor pe poziții situate la același nivel al sistemului ierarhic b. Mișcarea de la o poziție la alta, la nivelul aceluiaș i strat social fara ieș irea din interiorul stratului c. Mobilitatea teritorială dintr-un punct A într-un puct B fară schimbarea statutului professional d. Mobilitatea teritorială dintr-un punct A într-un punct B și schimbarea statutului professional e. Procesul de deplasare de la punctul A la punctul B pe o suprafață pozitionată orizontal 23. Migrația este un fenomen social care presupune a. Deplasarea unor mulțimi de persoane dintr-o arie teritorială în alta, urmată de schimbarea domiciliului și/sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire b. Procesul prin care oamenii se imbogățesc c. Deplasarea unui grup sau multime de indivizi dintr-o țară în alta pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp d. Mutarea definitivă a unui grup sau mulț ime de indivizi dintr-o localitate în alta în cadrul aceleași regiuni. e. Deplasarea unui grup sau mulțime de indivizi dintr-o regiune în alta în cadrul aceleași ță ri. 24. Migrația poate fi: a. Internă b. Internațională c. Temporară d. Definitivă  e. Externă 25. în raport cu o populație dată, se pot identifica următoarele forme de migraț ie: a. Imigrația – ansamblul intrărilor b. Imigrația – ansamblul iesirilor c. Emigrația – ansamblul ieșirilor d. Emigrația – ansamblul intrărilor e. Intermigrația – ansamblul intrărilor și ieșirilor 26. Minorități le sociale sunt: a. Grupuri rasiale, religioase, etnice, politice mai mici ca număr decât colectivitățile mai mari in care sunt cuprinse b. Grupurile rasiale, religioase, etnice, politice ce beneficiază de un tratament discriminatoriu c. Categorii sociale “reziduale” rezultat al procedurilor de constituire a “majorităților” în societăț ile democratice d. Grupurile sociale care diferă într-un anumit fel în raport cu normele și valorile sociale dominante. e. Nici una dintre cele patru variante mai sus prezentate. 27. Minoritățile sociale se pot identifica pe baza de: a. Religie b. Etnie c. Orientare politică d. Orientare sexuală e. Rasă 28. Grupul etnic este un grup social a. Cu tradiț ii culturale comune pentru membrii săi b. Care se află de fiecare dată la putere. c. Care are sentimentul identității ca subgrup în raport cu majoritatea d. Care nu diferă cu nimic de grupul majoritar împreună cu care conviețuiește e. Care diferă de ceilalți membrii ai societății prin trăsă turi culturale specifice precum: limba, religie, obiceiuri, îmbrăcăminte 29. Integrarea socială este: a. Procesul prin care un individ devine membru activ și recunoscut în cadrul unui grup b. Procesualitatea interacțiunilor dintre individ sau grup și mediul social sau integral, prin intermediul căreia se realizează un echilibru funcțional al părț ilor. c. Realizarea unui set de norme și valori la nivelul unui sistem social dat d. Reconstucț ia teoretică a realității e. Toate variantele de mai sus 30. Integrarea socială cunoaște următoarele dimensiuni:  a. Culturală b. Normativă c. Comunicațională d. Funcțională e. Structurală 31. Ecologia urbană studiază a. Modul de adaptare a colectivităților umane la mediul ambient b. Modul de adaptare a florei și faunei la schimbările mediului natural c. Procesele de formare și adaptare a populației din comunitățile urbane la mediul în care trăiesc d. Specificul relației dintre om și animal în mediul virtual e. Efectele prezenței animalelor în zona protejate 32. Asimilarea socială este procesul prin care un individ sau un grup: a. Asigură un set de activități, programe, măsuri în vederea protejării și integră rii unui alt individ sau grup de indivizi aflate temporar în dificultate b. Se organizează voluntar pentru a atinge un set de scopuri comune c. Receptează, interiorizează și aplică valori, norme, codele de comportament sau stiluri de viață specifice unui grup cu care se află î n contact d. Acceptă ca legitim faptul ca deciziile și acțiunile sale să fie ghidate de o instanță exterioară e. Nici una dintre variantele mai sus enumerate 33. Devianța socială este definită ca fiind : a. Orice act, conduită sau manifestare care este în doar concordanță parțială cu normele scrise sau nescrise ale societății, dar în concordanță totală cu valorile și normele persoanei care le-a săvârș it b. Orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societății sau ale unui grup social particular c. Un comportament convențional sau conformist d. Un comportament care se opune comportamentului conventional sau conformist e. O abatere de la regulile de conviețuire și imperativele de ordine ale unei forme de viață colectivă 34. Marginalitatea socială poate fi caracterizată de: a. Poziția socială periferică de izolare a indivizilor sau grupurilor b. Poziție socială caracterizată de acces limitat la resursele economice, politice, educaționale și comunicaționale ale colectivităț ii c. Poziția socială caracterizată prin absența unui minim de condiț ii sociale de viață d. Termenul utilizat pentru a defini poziționarea unui individ sau grup la perifera unei localități. e. Toate variantele mai sus enumerate 35. Resocializarea este definită ca fiind: a. procesul de reorientare și reintegrare socială a indivizilor care au realizat comportamente marginale sau deviante b. orice modelare a personalității unui individ, fără acceptul acestuia c. procesul prin care un individ se deplasează de la o societate la alta  d. procesul prin care un individ iși însușește normele ș i regulile specifice societății în care trăieș te. e. Nici una din variantele mai sus enumerate 36. Segregarea rezidențială presupune: a. Conviețuirea în aceleași zone rezidențiale a unor persoane și grupuri cu caracteristici etnice, rasiale și culturale diferite b. Separarea rezidențială a persoanelor cu caracterisitici etnice rasiale ș i culturale similare, care tind să se aseze și să locuiască în acele zone ale unei comunităț i ocupate deja de alte persoane sau grupuri având respectivele caracteristici diferite. c. Separarea geografică și folosirea separată a diferitelor resurse ș i servicii sociale care sunt impuse cu forța unor grupuri cu statut subordonat, dominat. d. Conviețuirea și distribuția echitabilă a resurselor ș i serviciilor sociale existente la nivelul unei comunități. e. Procesul de deplasare de la punctul A la punctul B cu scopul de schimbare a rezidenței 37. Schimbarea socială constă în a. Trecerea unui sistem social sau a unei componente a acestuia de la o stare la alta stare diferită calitativ și cantitativ b. Schimbarea societății globale cu referire la: evoluție, dezvoltare, progres, regres c. Schimbarea opiniei indivizilor în raport cu un set de probleme sociale de actualitate d. Cedarea de către un agent individual sau colectiv unui alt agent individual sau colectiv a unui bun e. Cedarea de către un agent individual sau colectiv unui alt agent individual sau colectiv a unui serviciu 38. Scopul procesului de legitimare este să explice şi să valideze instituțiile sociale existente și cunoaște următoarele niveluri : a. Primul nivel este cel al legitimării incipiente b. Al doilea nivel conţine formularea, propunerea, teoretică într-o formă complexă c. Al treilea nivel conţine teorii implicite d. Al patrulea nivel este reprezentat de “universul simbolic”, acela al caracteristicilor atotcuprinzătoare ale societăţii e. Al cincilea nivel este anihilarea (nihilation), care încearcă să lichideze toate acele concepte şi reprezentări care se găsesc în afara sferei universului simbolic 39. Societatea ca realitate obiectivă, presupune parcurgerea următoarelor etape: a. Legitimarea b. Socializarea primară c. Socializarea secundară d. Instituționalizarea e. Construcționismul și constructivismul social 40. Distanța socială este: a. Diferență percepută și apreciată de indivizi sau grupuri prin raportarea la un criteriu comparator b. Acțiune discriminatorie față de outgrupuri și outsideri c. Deosebirea senzorială dintre un adult și un copil d. Diferența de venit între membri aceleiași clase sociale  e. Distanța rutieră între două localități care prezintă același nivel de d ezvoltare conform standardelor europene. 41. Discriminarea este favorizată de: a. atitudini echitabile social b. etnocentrism c. migrație d. lipsa interacțiunii sociale e. lipsa stereotipurilor și a prejudecăților 42. Principalele dimensiuni ale identității sociale sunt: a. Diferența b. Clasificarea c. Asemănarea d. Simbioza e. Apartenența 43. Egalitatea de șanse se referă la: : a. echitate și distribuție după merit b. lipsa discriminării c. acces la drepturile fundamentale: educație, muncă, asistență socială, servicii medicale, locuință etc. d. apartenența la același grup social (națiune, etnie, regiune etc.) e. a-i da o șansă celui aflat în nevoie 44. Ansamblul de indivizi cu interacțiuni reciproce și constante, dezvoltate în timp prin comportamente relativ omogene bazate pe un set comun de elemente valorico-normative fundamentale se numește: a. societate; b. comunitate; c. mulţime d. grup; e. sistem de diade. 45. Ansamblul drepturilor şi obligaţiilor unui individ în cadrul unui grup reprezintă: a. experienţa personală; b. structura status-rol; c. structura preferenţial-afectivă; d. structura spaţială; e. orgoliu. 46.Care din următoarele caracteristici definesc grupul primar? a. dimensiune redusă, relaţionare personală, comunicare face-to-face, sens puternic al loialităţii; b. dimensiune extinsă, relaţionare impersonală, comunicare indirectă, coeziune bazată pe interese personale; c. dimensiune redusă, structură socială formală, comunicare mediată, orientarea spre competiţie; d. dimensiune extinsă, regulamente de organizare internă, comunicare indirectă, relaţionare face-to- face; e. dimensiune redusă, grad redus de intercunoaştere, centrarea pe interese personale, acces preferenţial la resursele specifice. 47. Socializarea... a....este un proces interactiv de comunicare; b....este un proces indezirabil şi exhaustiv de persuadare; c....se fundamentează prin învăţare socială; d....se finalizează prin integrarea indivizilor în grupuri; e....se finanţează în mod constant de către terţi. 48. Care sunt cei mai importanţi agenţi ai socializării? a. resursele financiare; b. familia; c. grupul de covârstnici; d. şcoala; e. liderii apolitici. 49. Care din următoarele condiţii sunt necesare pentru a putea vorbi de mobilitate socială? a. egalitate b. stratificare c. un sistem de caste d. democraţie e. socializare 50. Care din următoarea afirmaţie, cu privire la statustul dobândit, este adevărată? a. statusurile dobândite sunt legate de ideea de mobilitate socială b. statusurile dobândite fac dificilă existenţa mobilităţii sociale c. statusurile dobândite sunt definite la naştere d. genul este un exemplu de status dobândit e. statusurile dobândite presupun efort din partea potenţialului deţinător 51. În concepţia lui Max Weber, dezvoltarea economică este facilitată de:? a. dezvoltarea forţelor productive b. creşterea calificării forţei de muncă c. conţinutul etic al comportamentelor umane d. confruntarea dintre deţinătorii mijloacelor de producţie şi clasa muncitoare e. avansul tehnologic 52. Economia este studiul: a. tehnologiei de productie b. deciziilor de consum c. modului in care societatea decide ce, cum si pentru cine produce d. solutiilor de functionare a societatii e. depozitelor bancare 53. Durkheim clasifică riturile în a. rituri pozitive și rituri negative b. rituri de purificare și rituri apotropaice c. rituri de inversiune și rituri de conversiune d. rituri laice și rituri magico-religioase e. rituri ocazionale și rituri periodice 54. Funcțiile ritului sunt: a. funcția de mediere și pedagogică b. funcția integrativă c. funcția ordonatoare d. funcția securizantă e. funcția dinamogenă 55. Bronislaw Malinowski studiind fenomenul magic a fost preocupat de: a. relație magie-știință-religie b. istoricul magiei c. formele incipiente de magie d. funcția culturală a magiei în social e. magia în lumea contemporană 56. Antropologia nativă se ocupă cu studiul a. alterității interne b. alterității externe c. numai anumitor grupuri aparținătoare alterității interne d. anumitor grupuri aparținătoare alterității externe e. atât al alterității interne cât și al alterității externe 57. Arhetipurile sunt forme preexistente în psihicul uman la nivelul a. inconștientului colectiv b. inconștientului personal c. conștiinței d. atât al inconștientului colectiv cât și al celui personal e. stărilor modificate ale conștiinței  2. METHOS 1. După Aristotel științele se clasifică astfel: a. științe economice b. științe practice c. științe juridice d. științe teoretice e. științe tehnice 2. H. Spencer propune o clasificare a științelor ce ar cuprinde: a. științe matematice b. științe abstract-concrete c. științe umaniste d. științe concrete e. științe abstracte 3. Pentru a fi considerat știință, un domeniu al cunoașterii ar trebui să întrunescă câteva condiții. Din lista de mai jos menționați care sunt acestea. a. Să dezvolte un sistem pedagogic de învățare-cunoaștere b. Obiect de studiu propriu c. Limbajul științific să nu se depărteze mult de limbajul comun d. Utilitate practică e. Să dezvolte manuale și cărți de specialitate 4. Cunoașterea obiectelor lumii fizice se realizează prin actul: a. Limbaj b. Observație c. Narațiune d. Extrapolare e. Viziune 5. Cunoașterea ideilor se realizează prin: a. Competențe b. Observație c. Paradigme d. Limbaj e. Vocație 6. Septimiu Chelcea în „Metodologia cercetării sociologice” discută câteva principii ce ar trebui să ghideze cercetarea sociologică empirică. Identificați aceste principii: a. Principiul unității dintre credință și știință b. Principiul unității dintre cantitativ și calitativ  c. Principiul unității dintre teoretic și empiric d. Principiul unității dintre comprehensiune și explicație e. Principiul unității dintre judecățile constatative și evaluative 7. Printre practicile metodologice obiective putem enumera: a. Pozitivismul b. Etnometodologia c. Empirismul d. Fenomenologia e. Analiza structurală 8. Practicile metodologice obiective au în comun următoarele idei: a. Dezvoltarea sociologiei după modelul științelor naturii b. Faptele și fenomenele sociale sunt considerate obiecte c. Accentul pe specificul subiectiv al fenomenelor sociale d. Cunoașterea trebuie să ia forma explicațiilor si predicțiilor e. Analiza fenomenele sociale înseamnă ale detecta semnificațiile 9. Având în vedere raportul dintre cunoaștere științifică și ignoranța savantă identificați în lista de mai jos caracteristicile CUNOAȘTERII ȘTIINȚIFICE. a. Neinstituționalizată b. Organizată c. Creează o anumită mentalitate d. Conferă statut social e. Se realizează prin autoformare 10. Empirismul ca practică metodologică obiectivă are ca surse: a. Statistica b. Școala sociologică de la București (Dimitrie Gusti) c. Metodologia pozitivistă d. Metodologia subiectiv-interpretativă e. Școala de la Chicago 11. Empirismul se concretizează ca practică metodologică în lucrările lui: a. Emile Durkheim b. Paul Lazarsfeld c. Percy Bridgman d. Auguste Comte e. Dimitrie Gusti 12. Având în vedere raportul dintre cunoaștere științifică și ignoranța savantă identificați în lista de mai jos caracteristicile IGNORANȚEI SAVANTE.  a. Formează personalitatea b. Produce falsuri și pseudoștiință c. Se realizează într-un sistem de educație național d. Creează snobism intelectual e. Caracter neorganizat, spontan 13. Indiferența etnometodologică presupune: a. Indiferență față de lumea înconjurătoare b. Insensibilitate la evenimentele sociale c. Abținerea de la judecăți de valoare asupra a ceea ce este exprimat d. Aplicarea metodelor cantitative de culegerea a datelor e. Încălcarea eticii cercetării sociologice 14. Monismul metodologic se definește prin: a. Unitatea metodei științei b. Autonomia metodologică a disciplinelor sociale c. Vizibilitatea științifică a sociologiei d. Orientarea religioasă în sociologie e. Prescripțiile metodologice ale lui Montesquieu 15. Dualismul metodologic se definește ca: a. Unitatea metodei științei b. Autonomia metodologică a disciplinelor sociale c. Dubla condiționare metodologică a sociologiei d. Surprinderea realității din cel puțin două perspective e. Vizibilitatea științifică a sociologiei 16. Care sunt planurile incluse în sfera cunoașterii? a. Cunoașterea realului b. Credința c. Miturile sociale d. Povestirile sociale e. Creația 17. Termeni sau expresii prin care poate fi caracterizat pozitivismul a. Desfilosofare b. Subiectivitate c. Caracterul neutral al cunoașterii sociologice d. Modelul științelor naturii e. Teorie înainte de toate 18. Principiile metodologice susținute de pozitivismul sociologic:  a. Gândirea sociologică se bazează pe teorii și paradigme contemporane b. Metodele, tehnicile, procedeele aplicate în științele naturii pot fi direct utilizate în sociologie c. Faptele, fenomenele sunt independente de teoria care-şi propune să le descrie d. Pozitivismul sociologic se subsumează unui pragmatism exacerbat e. Cunoașterea sociologică are un caracter tehnic, tinde să conducă la o “inginerie socială” 19. Printre practicile metodologice „interpretative” putem enumera: a. Pozitivizmul b. Fenomenologia c. Empirismul d. Etnometodologia e. Interacționismul simbolic 20. Dubletul conceptual emic-etic face referire la: a. perspective diferite de abordare a locurilor de muncă b. perspective de abordare a culturilor,societăţilor sau grupurilor sociale c. perspectiva din interior şi perspectiva din exterior d. analiza evaluărilor indivizilor despre propria cultură şi a opiniilor specialiştilor despre respectiva cultură e. perspectiva etică şi perspectiva morală în sociologie 21. Realizarea unei scale de măsurare presupune: a. operaţionalizarea b. cuantificarea c. verbalizarea d. măsurarea socială e. teoretizarea 22. Printre scopurile activităților de cercetare științifică se pot enumera: a. Descoperirea adevărului b. Creșterea veniturilor cercetătorilor c. Îmbunătățirea vieții și progresul social d. Dezvoltarea unei atitudini superioare față de semeni e. Apariția unor noi domenii de cunoaștere 23. Care din următoarele afirmații referitoare la analiza structurală sunt adevăr ate: a. Prin analiza structurală se marchează trecerea de la studiile comparative și istoriste la studiile analitice b. Analiza structurală introduce ordine explicativă într-un univers caracterizat, la suprafață, prin diversitate și incoerență fenomenală c. Analiza structurală privește fenomenele sociale din perspectiva dinamicii sociale d. Prin analiza structurală cercetătorul are acces la detaliile tehnico-matematice ale spațiului social e. Analiza structurală este formalistă în sensul că separă forma de conținu t și conferă prioritate formei 24. Din punct de vedere metodologic cercetarea calitativă este: a. Comprehensivă b. Inductivă c. Rigidă/inflexibilă d. Matematică e. Recursivă 25. Metodele fundamentale de cercetare în sociologie sunt: a. Ancheta, interviul, chestionarul, observația și experimentul b. Ancheta,interviul, observația, experimentul și analiza documentelor c. Ancheta sociologică, sondajul de opinie, interviul, observația, experimentul și analiza documentelor d. Ancheta, interviul, observația și experimentul e. Ancheta, interviul, observația experimentul ș i analiza documentelor 26. Metoda semnifică: a. unealtă, un aparat, cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operație b. Demersul pe care trebuie să îl realizeze cercetătorul pornind de la observarea faptelor, pentru a ajunge la cunoașterea esenței sau semnificației acestora și a legilor care guvernează producerea și evoluția lor c. modalitate generală, strategică de abordare a realităț ii d. specie a unei tehnici de cercetare sociologică e. etapa a cercetarii sociologice 27. Abordarea cantitativă este cea care implică: a. Tehnici structurate b. Operația de măsurare c. Operația de numărare d. Tehnici nestructurate e. perspectivă de abordare comprehensivă 28. Instrumentul cu ajutorul caruia se realizează culegerea datelor de pe teren în cadrul anchetei sociologice este: a. Ghidul de interviu b. Chestionarul c. Planul experimental d. Ghidul de observaț ie e. Interviul structurat 29. Eșantionarea în cerce tarea socială, constă în: a. determinarea universului anchetei  b. Stabilirea erorii de eșantionare c. Extragerea, în condiț ii specificate, a unui numar de unități din universul cercetă rii d. Calculul coeficientului „t” asociat pragului de probabilitate e. Alegerea dispersiei potrivite în funcție de caracteristicile populaț iei investigate 30. Determinarea mărimii unui eșantion se calculează printr -o formulă, în care se ț ine cont de: a. marimea populației, eroarea de eșantionare, pragul de probabilitate b. eroarea de eș antionare, pragul de probabilitate, dispersia și durata de timp a realizării anchetei c. eroarea de eșantionare, pragul de probabilitate, dispersia și durata de timp a realizării anchetei d. mărimea populației, eroarea, pragul de probabilitate și dispersia e. eroarea de eș antionare 31. În privinț a chestionarului, eroarea de construcție a întrebărilor poate î nsemna: a. Neadecvarea sistemului de catagorii, stabilite ca variante de raspuns la conținutul întrebării b. Anticipațiile operatorilor c. Sugerarea unor raspunsuri persoanelor anchetate d. Erori ce derivă dintr-o anumită ordine a variantelor de raspuns e. Utilizarea unui limbaj pretențios în formularea intrebarilor (neologisme) 32. Sondajele de opinie… a. Sunt centrate pe aspectul opinional al opiniei publice b. Sunt centrate pe probleme ce suscită un larg interes de public c. Sunt anchete sociologice cu un pronunțat caracter descriptiv d. Sunt anchete realizate într-un timp foarte scurt e. Sunt prezentate beneficiarului sau publicului larg într-o formă simplă 33. În funcție de conținutul lor, întrebările din chestionar se împart în a. Întrebări închise și deschise b. Întrebări de opinie ș i de motivaț ie c. Întrebări de cunoștințe și întrebări factuale d. Întrebări închise, semi-închise, semi-deschise ș i deschise e. Întrebari factuale, de opinie, de motivație, de cunoștin țe 34. Avantajele interviului individual ca metodă în sociologie, constau în : a. faptul că pot fi observate și comportamentele non-verbale ale respondenților b. faptul că întrebările sunt structurate într-o ordine bine prestabilită c. flexibilitatea și posibilitatea de a obține răspunsuri specifice la fiecare întrebare d. reprezentativitatea eș antionului pentru întreaga populație studiată e. durata foarte scurtă de aplicare a instrumentului de culegere a datelor 35. În construirea ghidului de interviu și în realizarea practică a interviului pe teren, trebuie să se respecte anumite reguli printre care menționăm: a. Regula individualizării itemilor b. Regula preciziei și simplității maxime  c. Regula duratei minime sau a duratei “optime” a interviului d. Evitarea întrebarilor lungi e. Evitarea cuvintelor cu dublu sens 36. În cazul unui interviu de grup focalizat (focus grup), numărul optim de participanți la discuțiile de grup implică a. între 6 și 8 persoane b. 10 persoane c. între 8 și 12 persoane d. nu contează numarul de persoane cu condiția să fie sub 12 e. între 12-15 persoane 37. Întrebările din ghidul de focus grup trebuie să respecte urmatoarele specificații metodologice: a. să fie relativ puține pentru ca fiecare participant să aibă timp suficient pentru a răspunde și pentru a face comentarii b. sa fie cât de multe posibil pentru a testa gradul de cunoaștere al subiecților cu privire la cât mai multe aspecte c. numărul întrebărilor trebuie determinat prin raportare la timpul pe care îl avem la dispoziție și la nr. Participanților d. nu există reguli metodologice pentru că interviul de grup este o metodă calitativă e. numărul de întrebări este determinat de beneficiarul cercetării 38. Criteriile metodologice ce fundamentează metoda observației se referă la: a. obiectul observării b. tehnica de observare c. timpul de observare d. poziția observatorului e. caracteristicile socio-demografice ale populaț iei observate 39. Tehnicile de observare se deosebesc după modul în care se realizează înregistrarea datelor. Astfel, putem vorbi despre a. înregistrarea datelor în procesul observării de către analistul social sau de către un grup de observatori (înregistrare IN SITU) ; b. implicarea observatorului în fluxul relaţiilor şi schimburilor de semnificaţii ca participant direct(înregistrare IN SITU) c. înregistrarea datelor în procesul observării de către analistul social sau de către un grup de observatory (intregistrare POST FESTUM) d. implicarea observatorului în fluxul relaţiilor şi schimburilor de semnificaţii ca participant direct (înregistrarea POST FESTUM). e. folosirea unor aparate de tip audio video sau audio-video pentru registrarea datelor ; 40. Rolurile analistului social în cazul observației se referă la : a. Ipostaza de obiect al observării b. Ipostaza de participant, total implicat emoţional şi comportamental în situaţii sociale şi care post festum se manifestă ca cercetător, înregistrând date şi informaţii ; c. Ipostaza de cercetător, exterior situaţiilor sociale, care culege date cu ajutorul unui instrument special destinat înregistrării de observaţii  d. ipostaza de manipulant al aparaturii audio-video e. Ipostaza de cercetător-participant, care este numai parţial implicat în situaţiile sociale, în aşa fel încât să poată produce şi înregistra date sau informaţii. 41. 0bservaţia structurată (cantitativă) constă în: a. utilizarea unor tehnici de măsurare în care se specifică modul de înregistrare a datelor repartizate pe categorii de codificare a manifestărilor sociale b. implicarea totală sau parţială a cercetătorului în situaţiile sociale investigate şi în invocarea introspecţiei sau/şi a memoriei sale sociale c. utilizarea unor instrumente tehnice de înregistrare (audio, video sau audio-video) a situaţiilor sociale d. eșantionarea momentelor de timp, a locurilor și persoanelor implicate în procesul observării e. neimplicarea cercetătorului în domeniul investigat,acesta fiind exterior 42. Experimentul este o metodă de cunoaştere (cercetare) a realităţii sociale a. care constă în modificarea intenţionată a acestei realităţi, observarea ei în condiţii speciale, create de cercetători, potrivit scopului cercetării. b. Care presupune colectarea opiniilor exprimate de catre cei investigați față în față cu operatorul la domiciliul acestora c. care permite cercetătorilor să testeze relații cauzale d. în cadrul căruia cercetătorii aleg de obicei un grup de subiecți, acționează într -o manieră asupra acestora într-o anumită manieră și observă efectul a ceea ce a fost făcut e. care presupune construirea unei grile de indicatori pentru analiza documentelor implicate 43. Orice experiment presupune luarea în considerare a unor variabile a. variabile experimentale b. variabile neexperimentale c. variabile independente d. variabile dependente e. variabile calitative 44. Post-testarea în cadrul experimentului înseamnă: a. măsurarea variabilei dependente printre subiecți înaintea începerii experimentului b. măsurarea variabilei independente printre subiecți înainte de începerea experimentului c. remăsurarea variabilei dependente după ce au fost expuși stimulului experimental d. remăsurarea variabilei independente după ce au fost expuși stimulului experimental e. măsurarea atât a variabilei independente cat si a variabilei dependente dupa ce subiecții au fost expuși stimulului experimental 45. Analiza de conținut este o metodă de cercetare a. doar cantitativă b. poate fi atât cantitativă cât și calitativă c. doar calitativă d. nu poate fi catalogată în nici un fel, în funcție de acest criteriu e. în mare parte calitativă, dar în anumite situații poate dobâ ndi un caracter cantitativ 46. Analiza informațiilor în cazul analizei de conținut, se referă la: a. Analiza frecvenț ei b. Analiza valenței c. Analiza intensităț ii d. Analiza de contingență e. Analiza pe calculator, cu ajutorul unor softuri specializate 47. Metoda sociometrică presupune: a. Cunoașterea vieții afective a grupurilor b. Măsurarea relațiilor sociale „aici și acum” c. Centrarea pe „spontaneitate și creativitate” d. Analiza microstructurilor informale e. Procedee de ameliorare a relațiilor interpersonale nefuncționale sau indezirabile (sociodrama și psihodrama). 48. Biografie socială presupune tehnici de: a. Observație empirică b. Experiment c. Observație directă d. Scalare e. Prelucrare statistică a datelor sociale 49. Sociomatricea este: a. sociogramă b. diagramă c. histogramă d. Un tabel e. Un indicator statistic 50. Testul sociometric este: a. Un test de personalitate b. Un test de cunoștințe c. Un test pentru depistarea sociopaților d. Un test de măsurare a afinităților e. Un test de măsurare a indicelui sensibilității raționale 51. Scala Bogardus este: a. O scala de măsurare a nivelului de venituri b. O scala de măsurare a nivelului opiniei centrale  c. O scală de măsurare a distanței sociale d. O scală de măsurare a nivelului de educație e. O scală de măsurare diferenței de valoare 52. Atomul social este: a. Un ansamblu de rețele tele b. configurație afectiv-preferențială c. Totuna cu persoana/individul d. interacțiune e. acțiune social ă 53. Noțiunea de „Tele” în sociometrie desemnează: a. Un indicator socio-economic b. Un indicator socio-demografic c. O caracteristică a comunicatelor de presă d. O cutumă e. Un sentiment  3. SOCIOLOGIE - SPECIALITATE 1. Etnometodologia își propune: a. Să analizele metodele folosite de indivizi pentru a duce la bun sfârșit diferite operațiuni pe care ei le îndeplinesc în viața cotidiană b. Să definească aparatul metodologic al etnologiei c. Cunoașterea „raționamentului sociologic practic” definit de Garfinkel d. Cercetarea științifică a folclorului e. Să trateze faptele sociale ca pe niște realizări practice. 2. Curentul sociologiei americane care este adesea considerat ca o alternativă la funcționalism este: a. Radicalismul b. Behaviorismul c. Interacționismul simbolic d. Naționalismul e. Providențialismul 3. Endogamia este: a. căsătoria realizată la oficiul de stare civilă b. căsătoria între homosexuali c. căsătoria realizată în interiorul unui grup local sau familial d. căsătoria realizată atât la oficiul de stare civilă, cât și la biserică e. căsătoria realizată între minori 4. Politicile sociale implică: a. Un ansamblu de măsuri și acțiuni b. Un ansamblu de doctrine politice c. Un raport de putere între guvernanți și guvernați d. Un sistem de securitate socială e. Un ansamblu de platforme politice 5. În concepția lui Auguste Comte, umanitatea este guvernată de legea celor trei stări: a. Starea teologică b. Starea militară c. Starea metafizică d. Starea industrială e. Starea pozitivă 6. Diferența dintre viața social ă și conviețuirea animală este una de grad, ambele fiind susceptibile de o clasificare pe mai multe niveluri: a. Societăți funcționale b. Societăți de reproducere c. Societăți de nutriție d. Societăți de integrare adaptative  e. Societăți ale vieții de relație 7. Conform structurii acțiunii sociale propuse de Vilfredo Pareto, acțiunile logice au u rmătoarele caracteristici: a. Sunt rezultate ale evenimentelor exterioare ale caror rezultate au fost prevazute de către agent b. Fac diferențierea între mijloace, operații, scop și rezultat. c. Au o înaltă eficiență datorată adecvării dintre mijloace și scop. d. Pot fi evaluate empiric e. Sunt inițiate cu intenție de către agent 8. Raportul dintre instituții, conduite, reprezentări și mentalități colective , în viziunea lui E. Durkheim, face apel la conceptual de “paliere de profunzime ale socialului”, cu următoarele modalități: a. Baza geografică, cu particularitățile antropologice ale populației, suprafața teritoriului, numărul și calitatea cailor de comunicații b. Instituții sau conduite colective c. Semen cu încărcătură religioasă sau juridică d. Sursele de invenție a modelelor de comportament e. Stările conștiințelor individuale 9. În ceea ce privește raportul dintre instituții și conduite colective, P.Fauco nnet și M. Mauss prezintă următoarea tipologie: a. Instituțiile, conduite secundare ierarhizate și centralizate dupa un model reflectat cu anticipație b. Conduite colective simbolice c. Conduite colective practice d. Conduite colective novatoare e. Conduite colective raționale 10. G.Gurvitch propune următoarele reguli ale explicațíei sociologice: a. Subordonarea faptelor macrosociale față de structuri și societăți globale b. Cercetarea fenomenelor sociale totale c. Schimburile și omonimiile stau la baza mobilității cadrelor sociale d. Societatea locală e. Necesitatea de a nu trage concluzii globale 11. În viziunea lui Gustave le Bon, legile care guvernează sufletul mulțimii sunt: a. Prevalența fenomenului de antipatie b. Propagarea reacțiilor colective materializate în creștere aritmetică a comportamentului individual c. Diminuarea elementului intelectual în favoarea elementului afectiv și instinctive d. Absorbția grupurilor în masă e. Existența reacțiilor imprevizibile ale individului 12. În viziunea lui Max Weber, relația socială poate fi: a. De mutualitate b. De cooperare  c. De comunalizare d. De disociație e. De valorizare 13. În viziunea lui Georg Simmel, pentru sociologie, spațiul prezintă importanță prin următoarele caracteristici: a. Exclusivitatea spațiului, delimitând spațiul urban, periurban și rural b. Spațiul este unit prin granițe c. Fixarea tuturor conținuturilor posibile în funcție de interesele indivizilor d. Individualizarea locului e. Calitatea spațiului de a reflecta distanța socială dintre grupuri 14. Religia îndeplinește următoarele funcții: 1. funcția cognitivă , cuprinzând toate străduinţele de explicare a lumii; 2. funcţia acţională, sau încercarea de a controla forţele supranaturale prin ritualuri şi culte și o a treia funcție, prin intermediul căre ia asigură coeziunea socială şi controlul social. Această func ție poartă numele de: a. funcție integratoare; b. funcție organică; c. funcție socială; d. disfuncție; e. funcție interpretativă. 15. Religiozitatea, înțeleasă de Georg Simmel ca emoție specială, este cea ca re naște religia. Această emoție specială poartă numele de: a. sincretism religios; b. liminalitate; c. idolatrie; d. secularism; e. pietate. 16. În opinia lui Émile Durkheim, funcţia religiei este aceea de a afirma superioritatea morală a societăţii asupra membrilor săi, menţinând: a. limitele normalității; b. costurile reduse; c. solidaritatea societății; d. religia efervescentă; e. normele etice. 17. În viziunea lui Max Weber, asociația voluntară de credincioși, rupți în mod mai mult sau mai puțin marcat de mediul social înconjurător și în cadrul căruia prevalează o autoritate religioasă de tip charismatic, poartă numele de: a. sectă; b. clan;  c. asociație profesională; d. denominație; e. clasă. 18. Sociologia este în principal interesată de rituri şi forme care reflectă o experiență foarte precisă, care integrează un grup religios şi îl separă totodată de lumea exterioară, pentru a face din el o unitate sociologică. Funcția unui rit care asigură socialului permanența, acționează ca un mecanism de control social și care dă naștere unei comuniuni între credincioși, poartă numele de: a. funcție didactică; b. funcție latentă; c. disfuncție; d. funcție integrativă; e. funcție interculturală. 19. Există două optici majore în ceea ce priveşte natura religiei. Unele voci susţin faptul că se poate vorbi de o latură obiectivă a religiei, generată de o serie de factori ai diferenţierii sociale, cum ar fi ocupaţiile, rangul şi proprietatea. Pe de altă parte se discută despre o latură în care se fac remarcate experienţe similare ale sacrului, care nu ţin de stratificare socială, având ca atare un caracter integrator. În acest caz putem discuta despre o: a. religie a oprimaților; b. religie primitivă; c. religie sincretică; d. religie subiectivă; e. religie seculară. 20. În viziunea lui Mircea Eliade, diferitele manifestări ale sacrului: izvoare, astre, pietre, păduri, animale, indivizi, strămoși, spirite, reprezintă forma populară a religiosului și poartă numele de: a. hierofanii; b. epifanii; c. teofanii; d. animisme; e. politeisme. 21. Părintele ideii conform căreia religia deserveşte scopul de menţinere a ordinii sociale și că reprezintă o parte esenţială a mecanismului social, o „parte a sistemului complex prin care fiinţele umane pot trăi laolaltă într-un aranjament ordonat de relaţii sociale” este: a. Max Weber; b. Mircea Eliade; c. Alfred Reginald Radcliffe-Brown; d. Werner Sombart; e. Émile Durkheim. 22. O consecință directă a hierofaniei, care conferă anumitor locuri o încărcătură numinoasă, destul de puternică pentru ca credincioșii să pornească spre acele locuri, o practică existentă deja în societățile primitive și care mobilizează mulțimile pe distanțe mari se numește: a. pietate; b. devoțiune; c. inchiziție; d. mesianism; e. pelerinaj. 23. Noile mișcări religioase (Soka Gakkai, Biserica Unificării a re verendului Moon etc.) au cunoscut un succes important în anii puternicei crize culturale și sociale de după al doilea Război Mondial, în special în: a. Japonia și Occident; b. Africa și Coreea de Sud; c. Brazilia și Australia; d. Mexic și China; e. India și Pakistan. 24. Orice proces de comunicare conţine 3 elemente fundamentale: a. sursă autorizată; b. emiţător; c. mesaj; d. mass-media; e. receptor. 25. Dimensiunile comunicării formulate de Luckman sunt: a. socialitatea b. reciprocitatea c. abstracția d. intenționalitatea e. conotația negativă 26. Care din următoarele enunțuri fac parte din axiomele comunicării formu late de Școala de la Palo Alto? a. non-comunicare este imposibilă b. comunicare este ireversibilă c. comunicarea nu poate fi tratată în termeni de cauză-efect sau stimul-răspuns d. comunicarea este reversibilă e. comunicarea nu presupune procese de ajustare 27. În funcție de numărul celor implicați, com unicarea poate fi: a. intrapersonală, interpersonală, de grup și de masă b. intrapersonală, interpersonală și indirectă c. politică, economică, societală și culturală d. față în față sau mediată tehnologică e. sincronica sau asincronică 28. Comunicarea de masă…. a. este o instituție socială b. generează mesaje de natură publică, efemere, destinate unui consum rapid c. vizează audiențe vaste d. se bazează pe limitarea accesului la informații e. se dezvoltă într-un mediu non-concurențial 29. Enunțul care dă expresie opțiunii cognitive și afective a unui actor social pentru un anumit punct de vedere se numește: a. opinie b. comportament c. raționament d. cultură generală e. speculație 30. Potrivit lui Max Weber, șansa de a impune propria voință, în cadrul unei relații sociale, în ciuda oricărei rezistențe întâmpinate reprezintă: a. anamneza b. personalitatea de bază c. puterea d. contra-puterea e. hazardul 31. Tipurile ideale de legitimitate formulate de Max Weber sunt: a. carismatică, tradițională și rațional -legală b. carismatică, mercantilă și de loisir c. tradițională și modernă d. bazate pe forță fizică sau simbolică e. determinate de pildele înaintașilor celebri. 32. Sistemele electorale pot fi: a. majoritar b. proporțional c. aleatoriu d. susținute economic e. populare 33. Aristotel realizează o primă tipologie a regimurilor politice distingând între: a. gintă tribală b. tiranie, oligarhie, democratie c. anarhie consensuală d. regalitate, aristocrație, guvernare constituțională e. stasiologie 34. Regimurile democratice se caracterizează prin: a. parlament reprezentativ; b. separarea puterilor în stat; c. subordonarea față de legea formală; d. limitarea liberei circulații a persoanelor e. garantarea drepturilor civile. 35. În concepția lui A. Schütz, fenomenologia ştiinţelor sociale propune simultan: a. redefinirea obiectului b. noi soluţii pentru principalele probleme epistemologice c. o serie de precizări metodologice importante d. conceptul de Lebenswelt e. Conceptul de înţelegere (Verstehen) 36. Lumea-viaţă este o lume interpretată, prezentându-se subiectului într-o ipostază multiplă: a. ca univers de semnificare, ca ansamblu de obiecte „propuse” individului pentru interpretare b. ca univers de semnificații simbolice c. ca univers de semnificaţii deja instituite şi fixate în tradiţii, cutume, obişnuinţe etc. d. Ca univers de semnificare al vieții cotidiene e. ca univers de semnificaţii pe care activitatea colectivă este pe cale de a le institui şi fixa 37. A. Schütz identifică patru tipuri de alter ego: a. consociaţi, contemporani caracterizaţi prin comunitate spaţială şi temporală pe parcursul unei relaţii directe b. actuali, cunoscuţi direct, prin rezultatele activităţii lor c. antecesori, cunoscuţi direct prin rezultatele activităţii sedimentate în rezerva de cunoştinţe disponibile d. succesori, incognoscibili e. asociați actori în viața cotidiană 38. La A. Schütz subiectul structurează, prin interpretare, lumea experienţei sale în provincii (regiuni) limitate de semnificaţie: a. fiecare are un stil lingvistic particular b. toate experienţele din interiorul aceleiaşi provincii sunt consistente în sine şi compatibile cu celelalte c. fiecare primeşte un accent de realitate specific d. trecerea de la o provincie la alta nu este posibilă decât printr-un şoc educațional e. arhetipul experienţei îl constituie lumea vieţii cotidiene 39. Erving Goffman este un cunoscut promotor al: a. Sociologiei organizaților b. Monografiei rurale  c. Microsociologiei d. Sociodramei e. Sociologiei timpului liber 40. E. Goffman consideră o organizaţie din următoarele perspective: a. din punct de vedere „tehnic”, în funcţie de eficacitatea şi de ineficacitatea sa b. din punct de vedere „politic”, în funcţiile pe care fiecare participant le poate cere de la ceilalţi c. din punct de vedere „funcțional”, în relație cu diferenţierea verticală şi de ierarhizarea rolurilor d. din punct de vedere „cultural”, în funcţie de valorile morale care influenţează activitatea sa e. din punct de vedere axiologic 41. E. Goffman consideră că sociologia trebuie să apeleze la o „analiză a cadrelor”, metodă care identifică următoarele tipuri: a. cadrele primare (naturale şi sociale) b. cadrele simbolice (arta și limbajul) c. cadrele secundare (modalizări şi fabricaţii) d. cadrele existențiale (roluri și statusuri) e. cadrele culturale (norme și tradiții) 42. În concepția lui Herbert Blumer, interacţiunea simbolică implică folosirea unor simboluri semnificante cu următoarele premize: a. Fiinţele umane acţionează faţă de lucruri pe baza semnificaţiei pe care acestea o au pentru ele b. Semnificaţia este derivată din, sau generată de interacţiunea socială pe care un individ o are cu altul c. Orice schemă empiric orientată privind societatea umană trebuie să respecte faptul că în primă şi ultimă instanţă aceasta consistă din oameni angajaţi în acţiune d. Aceste semnificaţii sunt manipulate şi modificate printr-un proces interpretativ folosit de persoane când au de-a face cu lucrurile pe care le întâlnesc e. Interacţiunea socială este o interacţiune între actori şi nu între factorii imputaţi lor 43. Conform teoriei conflictualiste, de ce clasa celor bogaţi (burghezia) exploatează clasa muncitoare? a. pentru că sunt mai puţin numeroşi decât ceilalţi b. cu scopul de a-şi prezerva bogăţia şi puterea c. pentru că cei din clasa muncitoare consideră mai avantajos acest fapt şi îl acceptă cu uşurinţă d. pentru că este absolut justificabil pentru aceştia să îi exploateze pe ceilalţi e. cu scopul de a aplana conflictele sociale 44. Care din următoarea expresie nu este un exemplu de stratificare socială? a. vecinul meu câştigă mai mulţi bani decât mine b. unui musulman i se refuză un credit bancar c. în medie, afro-americanii câştigă mai puţin decât albii d. un emigrant romând îşi pierde slujba atunci când angajatorul descoperă etnia saâ e. un individ isi pierde statusul dobandit 45. Care din următoarele ar putea constitui bază pentru un sistem de stratificare sociala? a. Rasa b. Greutatea corporală c. Înalţimea d. Genul e. Religia 46. Migratia interna face referire la: a. Deplasarea în spaţiu a bunurilor materiale; b. Deplasarea persoanei in spaţiul cuprins intre graniţele unei ţări; c. Deplasarea persoanei in regim transfrontalier. d. Deplasarea în altă ţară în scop de muncă e. Deplasarea în afara graniţelor ţării 47. Care sunt posibilele efecte negative ale migraţiei pentru ţările aflate în curs de dezvoltare a. pierderea populaţiei instruite/a muncitorilor pregătiţi b. remitenţele primite c. input-ul de capital şi tehnologie d. scăderea contribuţiilor pentru sistemele de pensii configurate in sistem PAYG e. creşterea încasărilor la bugetul de stat 48. Fenomenul globalizării a sporit migraţia: a. datorită faptului că populaţia a crescut b. s-au diversificat şi îmbunătăţit reţelele globale de comunicaţii c. costul de trai mai scăzut în ţările aflate în curs de dezvoltare a atras imigranţi din ţările dezvoltate d. nivelul de pregătire al absolvenţilor a crescut e. comunicarea dintre indivizi a sporti datorită dezvoltării tehnologice 49. Capitalul uman ca element care dă dimensiune fenomenului brain drain, este reprezentat de: a. Experienţa, educaţia şi abilităţile individului b. Reţeaua de prieteni a individului c. Investiţiile economice ale individului d. Nivelul de îndatorare economică e. Percepţia celorlalţi 50. Raportat la fenomenul migraț iei, teoria sistemelor sugerează că: a. Migrația este legată de factorii demografici, omenii se mișcă dinspre societățile tinere către cele îmbătrânite b. Migrația este legată de schimbările structurale generate de inserția statului în economia mondială c. Migraț ia face parte din strategia familiei de minimizare a riscurilor d. Migraţia este generată de diferenţele de venit între ţara de origine şi cea de destinaţie e. Experienţa de migraţie directă este cea care generează progres economic 51. Populaţia are o creştere lentă atunci când: a. rata de natalitate este scăzută b. rata de mortalitate este scăzută c. rata de mortalitate este ridicată d. rata de natalitate este egală cu rata de mortalitate e. rata de imigraţia este ridicată 52. Structuralismul în antropologie este legat de numele lui: a. Marcel Mauss b. Bronislaw Malinowski c. Claude Levi Strauss d. James Frazer e. Eduard Tylor 53. Difuzionismul a fost inițial: a. o critică a teoriei funcționaliste b. o critică a teoriei structuraliste c. o critică a teoriei evoluționiste d. o dezvoltare a teoriei evoluționiste e. o continuare a teoriei structuraliste 54. Funcționalismul concepe: a. funcția anterioară formei b. funcția posterioară formei c. funcția determină forma d. funcția este determinată de formă e. funcția și forma sunt un tot simultan 55. Școala monografică de la București este reprezentată de: a. Dimitrie Gusti b. Septimiu Chelcea c. Cătălin Zamfir d. Lazăr Vlăsceanu e. Traian Herseni 56. Numele lui Dimitrie Gusti în teoria monografică este legat de: a. Legea celor 3 stări b. Legea paralelismului sociologic c. Existența a 4 cadre sociale d. Existența a 4 manifestări sociale e. Legea conformismului la norma de grup.