Filozofie - PDF

1. Enunțați principalele caracteristici ale Weltanschauung-ului modern. Weltanschauung-ul modern este termenul german pentru "viziunea asupra lumii" și se referă la ansamblul ideilor, valorilor, credințelor și perspectivei asupra vieții care caracterizează perioada modernă în filosofie, știință, cu...

1. Enunțați principalele caracteristici ale Weltanschauung-ului modern. Weltanschauung-ul modern este termenul german pentru "viziunea asupra lumii" și se referă la ansamblul ideilor, valorilor, credințelor și perspectivei asupra vieții care caracterizează perioada modernă în filosofie, știință, cultură și societate. câteva dintre principalele caracteristici = Raționalism: O încredere puternică în rațiune și știință pentru a înțelege și controla lumea. Progres: Convingerea că umanitatea poate și trebuie să progreseze constant în toate domeniile vieții, de la știință și tehnologie până la etică și politică. Individualism: Accent pe autonomia individului și pe drepturile și libertățile personale. Secularism: O separare clară între religie și alte sfere ale vieții sociale, cum ar fi politica și educația. Universalism: Ideea că anumite valori și principii sunt universale și aplicabile tuturor oamenilor, indiferent de cultură sau context. Aceste caracteristici ale Weltanschauung-ului modern reflectă schimbările profunde în gândirea umană și în organizarea societății care au avut loc în perioada modernă, punând bazele pentru dezvoltările ulterioare în filosofie, știință, politică și cultură DIN CURS 1 definire weltanschauung = modul sistematic in care individul intelege si interpreteaza sensul vietii def. modernitatea = caracterizata in mod esential de o raportare transcedentala la realitate.. pornind de la ideea ca realitatea, asa cum o experimentam, este un construct al mintii noastre weltanschauung modern.. accentul cade pe individualitatea omului nu pe apartenenta la un anumit grup social sau religios + diferenta spatiul privat,, si ,,spatiul public,, Modernitatea este singura dintre epocile istoriei filosofiei care a dorit sa redefineasca filosofia din temelii, fara recurs la autoritatea traditiei. acesta este motivul pentru care modernitatea s a definit ca epoca a criticii. Definita astfel insa, ea a dat nastere unui Weltanschauung concurent siesi. eu nu inteleg ceva mai trb scris aici cred de la mara Weltanschauung-ul modern, perspectiva asupra lumii pe care o are omul modern, se caracterizează printr-o ancorare a omului pe pământ, o renunțare la siguranța divinității în schimbul individualității sale. Fericirea este pur terestră și numită plăcere și se face o distincție între spațiul privat, guvernat de libertăți inalienabile individuale și spațiul public. 2. Modernitate și postmodernitate. Care sunt principalele critici aduse de postmoderni Weltanschauung-ului modern. modernitatea si postmodernitatea nu sunt in sens strict epoci filosofice diferite deoarece postmodernitatea se defineste tot ca epoca a criticii, dar a criticii modernitatii insesi... Cele doua pot fi gandite drept concepte corelative, deoarece postmodernitatea se raporteaza continuu la valorile gandirii moderne- fie in mod pozitiv fie in mod negativ-- Critica obiectivității: Postmoderniștii pun sub semnul întrebării ideea că cunoașterea obiectivă și adevărul absolut pot fi atinse, evidențiind rolul contextului și al interpretării în formarea cunoașterii. Postmoderniștii susțin că valorile și normele sunt relative și contextuale, respingând ideea unor valori universale impuse de modernitate. Contestă marile narațiuni ale modernității, precum progresul universal și raționalismul, susținând că acestea sunt construcții sociale. critica postmoderna la adresa modernitatii se poate observa in cele 3 problematici 1problematica timpului prezent si ontologia prezentului modernitatea privilegia prezentul..evolutia continua,, postmodernitatea vine cu ideea eternei intoarceri a aceluiasi.. timp ciclic,, nu corespunde timpului istoric 2problematica cunoasterii a etodei si a stiintei isi propune o cunoastere hermeneutica, interpretativa.. nu mai urmeaza idealurile stiintei 3problematica ratiunii si gandirea ca sistem in locul ratiunii suverane moderne,,privilegiaza ratiune slaba,, hermeneutica , comentariu fragmentar curs 1 +de la mara Pentru problematica ontologiei prezentului, față de perspectiva modernă ce afirmă o evoluție continuă a viitorului, postmodernitatea susține un ciclu al timpului noetic, diferit de tipul istoric. La cunoaștere și rațiune, postmodernitatea renunță oarecum prezentând o concepție mai puțin rigidă, cunoaștere și rațiune hermeneutică, decât cunoașterea științifică, riguroasă, modernă. 3. Expuneți noutățile aduse de epoca modernă în domeniul clasificării și definirii artei În epoca modernă, clasificarea și definirea artei au suferit schimbări semnificative și noutăți care au reflectat transformările sociale, culturale și filosofice ale vremii. Autonomia artei: Conceptul că arta are propriile sale legi și principii, separate de alte domenii ale cunoașterii și vieții sociale. Clasificarea disciplinelor artistice: Distincția clară între diferitele forme de artă, cum ar fi pictura, muzica, literatura, etc. Ideea de geniu artistic: Recunoașterea și celebrarea artistului ca un creator excepțional, cu o sensibilitate și o capacitate creativă unice. Estetica și teoria criticii: Dezvoltarea unor teorii și critici sistematice care să analizeze și să evalueze arta. Aceste noutăți din epoca modernă au influențat profund modul în care înțelegem și apreciem arta astăz mai trb de aici iei de mai sus si reformulezi practic + de la mara Filosofia artei moștenește concepte fundamentale ale filosofiei, cărora li se adaugă concepte specifice, cum sunt cele de ”operă de artă”, ”obiect artistic”, ”idee artisitică”, etc. 4. Revoluția copernicană în sistemul artelor: ideea modernă de artă și principiul plăcerii. Immanuel Kant propune o abordare nouă a artei prin aplicarea principiului său cunoscut sub numele de "principiul plăcerii" sau "principiul formei libere". În esență, Kant distinge între utilitatea (scopul practic) și plăcerea (scopul estetic) în perceperea și evaluarea operei de artă Ideea modernă de artă: Conceptul că arta este o activitate autonomă, având scopul de a crea frumusețe și de a exprima emoții și idei profunde. Principiul plăcerii: Noțiunea că arta este menită să ofere plăcere estetică și să angajeze simțurile și emoțiile privitorului, redefinind astfel relația dintre artist, operă și public.Kant susține că frumusețea unei opere de artă nu este determinată de utilitatea acesteia, ci de capacitatea sa de a provoca o plăcere dezinteresată în spectator. Acest tip de plăcere este contemplativă și nu are legătură directă cu dorințele sau interesele noastre personale. a reconfigurat modul în care înțelegem și apreciem arta: nu doar ca un mijloc de expresie sau de reprezentare, ci ca un domeniu distinct al experienței umane, cu propriile sale legi și cerințe estetice. Astfel, modernitatea în artă și estetică reflectă o tranziție către o înțelegere mai profundă și mai liberă a frumuseții și a valorii artei în sine. mai trb nu stiu daca e bine + de la mara Sistemul artelor frumoase a apărut în același timp și în legătură cu ”revoluția gustului” din filosofia trăirii estetice. Schimbarea viziunii privitoare la artă și la trăirea estetică ce a dus la apariția sistemului artelor frumoase este o urmare directă a disoluției Weltanschuung-ului renașterii și a trecerii la Weltanschuung-ul modernității. Pentru a înțelege revoluția gustului, trebuie să facem distincția fundamentală între 2 concepte: 1. fericire = stare sufletească spirituală care desemna în gândirea premodernă o relație privilegiată cu Divinitatea. 2. plăcere = emoție ”carnală” pusă în legătură de gânditorii moderni cu satisfacția unei anumite pofte. 5. Enunțați principalele trăsături ale sistemului modern al artelor frumoase în viziunea lui Charles Batteux: geniu, gust și imitație. a propus o teorie a artelor frumoase care a influențat gândirea estetică din secolul al XVIII-lea. El a identificat trei concepte fundamentale în sistemul modern al artelor frumoase: geniu, gust și imitație Geniu: Artistul este văzut ca un individ excepțional, capabil să creeze opere originale și inovative datorită unei inspirații și talent înnăscut. ,,parinte al artelor,,.. f,,faculatatea,, resposabila oentru creatia artistica Gust: Capacitatea publicului și a criticilor de a aprecia frumusețea și de a judeca corect operele de artă, bazată pe sensibilitate estetică și rafinament. ,,judecatorul al artelor,,.. insa un judecator ale carui judecati nu sunt subiective Imitație: Ideea că arta trebuie să imite natura și realitatea într-un mod idealizat, oferind o reprezentare frumoasă și armonioasă a acesteia. ,, genul proxim al tuturor tipurilor de arta.. toate artele sunt forme de imitatie, ele diferind in functie de scopul la care servesc- simpla placere dezinteresata, placere si uitilitate, utilitate pura Aceste trăsături ale sistemului modern al artelor frumoase în viziunea lui Charles Batteux reflectă o abordare clasică și raționalistă a artei, centrată pe principiile estetice de imitare a naturii, exprimare a geniului și cultivare a gustului. Prin combinarea acestor trei concepte - geniu, gust și imitație - Batteux a oferit o teorie comprehensivă a artelor frumoase care a influențat gândirea estetică a epocii sale și a servit ca fundament pentru dezvoltarea ulterioară a esteticii în perioada modernă. in cursul 2 este mai aprofundata fiecare caracteristica de mai sus 6. Sistemul artelor și principiul farmecului și al seducției. Sistemul artelor scenice. În contextul esteticii și filosofiei artei, termenul "principiul farmecului și al seducției" se referă la ideea că anumite opere de artă, în special în domeniul artelor scenice (cum ar fi teatrul și dansul), au capacitatea de a captiva și de a atrage spectatorul prin intermediul unor mijloace care nu se bazează exclusiv pe rațiune sau pe conținutul lor intelectual, ci și pe impactul lor emoțional și senzorial Principiul farmecului și al seducției: Arta este văzută ca având capacitatea de a atrage și de a fascina prin frumusețe și expresivitate, creând o legătură emoțională și estetică puternică între operă și privitor. =opere sunt concepute pentru a captiva publicul prin intermediul unor mijloace care stimulează simțurile și emoțiile, permițând spectatorilor să trăiască o experiență intensă și imediată. =principiul farmecului și al seducției promovează o interacțiune directă și intensă între operă și spectator Sistemul artelor scenice: Include forme de artă precum teatrul, dansul și opera, care implică performanțe live și interacțiunea directă cu un public. Aceste arte combină elemente vizuale, auditive și dramatice pentru a crea o experiență artistică completă. + de la mara În sistemul artelor frumoase, așa cum sunt prezentate de Charles Batteaux, putem distinge trei mari categorii de arte, toate având la bază principiul imitației și fiind distinse prin prisma gradului de plăcere oferit omului cu gust educat: 1. artele frumoase - cele ale căror scop este furnizarea de plăcere dezinteresată (pictura, sculptura, poezia) 2. artele decorative - artele în care plăcerea dezinteresată se îmbină armonios cu utilitatea 3. artele mecanice - meșteșugurile în care scopul principal este utilitatea, nu furnizarea de plăcere dezinteresată. Farmecul și seducția în artă derivă din capacitatea de a comunica, provoca și captiva. În artele scenice, acestea sunt amplificate de natura efemeră și interactivă a performanței. 7. Definirea artei în modernitate. Mai multe perspective filosofice au contribuit la evoluția conceptului de artă în modernitate.definirea artei în modernitate a fost marcată de o diversitate de perspective și abordări, reflectând schimbările semnificative în gândirea estetică și în rolul pe care arta îl joacă în societatea contemporană. Este un domeniu în continuă evoluție și reinterpretare, reflectând dinamica și complexitatea lumii moderne Autonomia artei: Arta este considerată o activitate independentă, cu propriile legi și reguli. Expresia personală: Arta este un mijloc prin care artistul își exprimă emoțiile, gândurile și viziunile. Funcția estetică: Arta este apreciată pentru capacitatea sa de a genera plăcere estetică și de a provoca o reacție emoțională și intelectuală în privitor. aici e o combinatie intre intrebarea 1 si 3 kinda + de la mara Definirea artei în modernitate, din punct de vedere al filosofiei artei, implică explorarea unor concepte și teorii care au evoluat semnificativ în această perioadă. Filosofii moderni au abordat arta din multiple perspective, reflectând schimbările culturale și tehnologice ale epocii. În modernitate, filosofia artei a extins și diversificat înțelegerea a ceea ce constituie arta. De la expresia personală și formă estetică la provocare socială și concept intelectual, arta modernă este definită de multiple perspective care reflectă complexitatea și diversitatea experienței umane. Această pluralitate de definiții subliniază flexibilitatea și dinamismul artei în era modernă, adaptându-se constant la noile realități culturale și tehnologice. John Dewey a definit arta prin prisma experienței estetice. În cartea sa "Art as Experience", Dewey argumentează că arta este o extensie a experiențelor cotidiene, transformate și intensificate. Experiența estetică este centrală, iar arta este văzută ca un proces interactiv între obiect și spectator. Marcel Duchamp și artiștii conceptuali au redefinit arta prin accentuarea ideii sau conceptului din spatele operei. Filosoful Arthur Danto a susținut că orice poate fi artă, atâta timp cât este prezentat într-un context artistic și provoacă o reflecție asupra naturii artei însăși. George Dickie a formulat teoria instituțională a artei, care afirmă că ceea ce face ca un obiect să fie considerat artă este statutul său conferit de instituțiile lumii artei (muzee, galerii, critici). Aceasta viziune subliniază rolul contextului social și cultural în definirea artei. 8. Arătați statutul filosofic al artistului în modernitate. Diferența dintre artist ca geniu și artist ca meșteșugar. Artistul ca geniu: Este văzut ca un creator excepțional, având inspirație divină și capacitatea de a produce opere originale și inovative. Este adesea asociat cu idei de unicitate și de talent înnăscut. Artistul ca meșteșugar: Este perceput ca un tehnician abil, care folosește tehnici și procedee tradiționale pentru a crea artă. Accentul este pus pe competență și măiestrie, mai degrabă decât pe originalitate și inspirație. Diferențele dintre artistul ca geniu și artistul ca meșteșugar 1. Creativitate vs. tehnică: Artistul-geniu este valorizat pentru capacitatea sa creativă și pentru originalitatea sa, în timp ce artistul-meșteșugar este apreciat pentru abilitățile sale tehnice și pentru perfecțiunea execuției. 2. Inovație vs. tradiție: Geniul tinde să inoveze și să sfideze convențiile artistice, aducând noi perspective și stiluri. Meșteșugarul, pe de altă parte, respectă și reproduce tradițiile și regulile existente, asigurând continuitatea și conservarea stilurilor clasice. 3 Valorizare socială: În modernitate, artistul-geniu este adesea idolatrizat și considerat o figură centrală în cultura artistică. Meșteșugarul, deși respectat pentru abilitățile sale, nu primește același nivel de recunoaștere și adorație publică. 4 Individualitate vs. colectivitate:  Opera artistului-geniu este văzută ca o expresie a individualității sale unice și a viziunii personale. În contrast, meșteșugarul este văzut ca parte a unei tradiții colective, contribuind la un patrimoniu cultural comun prin lucrările sale. efectiv te iei logic dupa cuvinte + de la mara În modernitate, statutul filosofic al artistului a oscilat între viziunea romantică a geniului, cu accent pe originalitate și inspirație, și aprecierea pentru meșteșugarul calificat, cu accent pe măiestria tehnică și tradiție. Aceste două paradigme reflectă diversele moduri în care arta și artistul sunt percepute și valorificate în societatea modernă. Geniu: Originalitate și inspirație unică, adesea văzută ca divină sau supranaturală. Văzut ca o figură excepțională, individualitate accentuată, adesea idolatrizat. Proces creativ spontan, guvernat de inspirație și intuiție. Opere unice, inovatoare, cu o semnătură personală distinctă. Meșteșugar: Abilități dezvoltate prin instruire și practică, accent pe tehnică și măiestrie. Recunoscut pentru abilități tehnice și contribuția la tradiția meșteșugului, apreciere pentru măiestria manuală. Proces creativ sistematic, bazat pe cunoștințe tehnice și repetarea meticuloasă a tehnicilor. Opere de artă care reflectă măiestria tehnică și tradițiile meșteșugărești, adesea produse funcționale. 9. Expuneți conceptul kantian de geniu. Conceptul kantian de geniu: Immanuel Kant definește geniul ca talentul natural prin care natura oferă reguli artei. Geniul este capabil să creeze opere care sunt originale și exemplare, fără a putea explica sau transmite aceste reguli altora. Geniul artistic depinde de inspirație și de capacitatea de a crea frumosul fără reguli prestabilite. Potrivit lui Kant, geniul artistic este definit prin capacitatea de a produce opere de artă originale. Originalitatea este esențială deoarece operele de artă care sunt doar imitații nu pot fi considerate expresii ale geniului. Geniul creează lucrări care nu urmează modele preexistente, ci stabilesc noi standarde și paradigme artistice. Deși operele create de un geniu sunt originale, ele devin modele sau exemple de urmat pentru alți artiști. Aceasta înseamnă că arta creată de un geniu are o valoare universală și poate servi drept sursă de inspirație pentru viitoarele generații de artiști. Kant subliniază că geniul combină imaginația creativă cu respectarea unor reguli estetice. Cu toate acestea, aceste reguli nu sunt impuse din exterior, ci sunt generate în mod spontan de natura geniului Operele create de genii au un impact de durată și continuă să influențeze și să inspire artiști și publicul mult după ce au fost create. Aceasta conferă operei de artă o valoare atemporală și un statut exemplar. Conceptul kantian de geniu este esențial pentru înțelegerea modului în care creativitatea și originalitatea sunt percepute în filozofia artei. Prin accentul pe originalitate, naturalitate și exemplaritate, Kant oferă o viziune asupra geniului care subliniază importanța inspirației și a inovației artistice, consolidând rolul unic al artistului în cultura umană. + de la mara Geniul kantian este descris în mare de patru trăsături importante. Prima caracteristică are în vedere geniul ca talentul de a produce fără a avea un set de reguli prestabilite, astfel prima sa calitate este originalitatea. A doua ar fi capacitatea produselor geniului de a fi modele; să nu se nască din imitație, dar să permită altora să le folosească ca model, să le imite. A treia calitate a fi aceea a geniului înnăscut: geniul n-are cum să știe de unde provin ideile sale; acesta din naștere le dobândește, dar nu sunt, însă, arbitrare. In cele din urmă, geniul prescrie reguli exclusiv artei frumoase, fără a afecta știința sau alte tipuri de artă. Astfel, pentru Kant geniul are puterea de a armoniza facultățile sufletului, producând prin acest joc, artă. 10. Expuneți conceptul hegelian de geniu. În filosofia lui Hegel, conceptul de geniu este integrat într-o viziune mai largă asupra istoriei și a dezvoltării spiritului universal. Hegel a influențat profund gândirea asupra geniului și a artei prin prisma filosofiei sale idealiste și a dialecticii sale. Conceptul hegelian de geniu: Georg Wilhelm Friedrich Hegel vede geniul ca pe un spirit individual care este capabil să exprime ideea universală și adevărurile profunde ale spiritului uman prin arta sa. Geniul artistic este astfel legat de capacitatea de a reflecta și de a comunica esențele spirituale și culturale ale unei epoci. conceptul hegelian de geniu este profund legat de dezvoltarea și evoluția spiritului universal prin intermediul artei și culturii. Geniul nu este doar un individ talentat, ci o forță creativă care influențează și modelează progresul cultural și spiritual al omenirii. + de la mara Conceptia hegeliană a geniului este prima care îl introduce ca ideea de individ neînțeles și izolat de societate. Astfel, geniul este prezentat ca o persoană instabilă, din cauza capacitații creierului sau care îi oferă un dezavantaj practic și un avantaj artistic. Acesta este văzut ca un intermediar între public si Spiritul Absolut a lui Hegel. Spre deosebire de concepția kantiană, cunoașterea intuitivă a geniului este văzută ca un dezavantaj, iraționalitatea acestuia find la rândul ei o piedică. Hegel îi permite filosofului acces la cunoașterea absolută prin metoda dialectică, astfel artistul pierzându-si avantajul esențial: acela de a fi singurul ce poate accesa cunoașterea absolută. 11. Geniul la Schopenhauer. Arthur Schopenhauer, filosof german din secolul al XIX-lea, a abordat conceptul de geniu în opera sa principală, "Lumea ca voință și reprezentare". Pentru Schopenhauer, geniul reprezintă o figură aparte în lumea artei și a creativității, fiind asociat cu capacitatea de a exprima voința fundamentală a lumii într-o formă artistică. Geniul la Schopenhauer: Arthur Schopenhauer definește geniul ca pe o capacitate excepțională de contemplare pură și de detașare de voința personală. Geniul artistic este capabil să se concentreze asupra esenței obiectelor și să creeze opere de artă care reflectă idealuri estetice și universale. acces la vointa fundamentala creativitate intuitiva individualitatea genului Pentru Schopenhauer, geniul nu este doar un talent obișnuit sau o abilitate tehnică remarcabilă, ci o formă de manifestare a voinței universale într-o formă artistică. Este o sursă de inspirație și o sursă de înțelegere a lumii care depășește nivelul comun al percepției și cunoașterii umane. 12. Statutul filosofic al artistului în postmodernitate: Roland Barthes și moartea autorului. În postmodernitate, statutul filosofic al artistului a suferit schimbări semnificative, iar Roland Barthes și conceptul său de "moarte a autorului" au jucat un rol crucial în această transformare. Roland Barthes, în eseul său celebru intitulat "Moartea autorului", a contestat ideea tradițională că sensul unei opere este în mod definitiv stabilit de intențiile și biografia autorului Moartea autorului: Roland Barthes susține că autorul trebuie să fie separat de opera sa pentru a permite textului să fie interpretat în mod liber de cititor. Autorul nu mai este văzut ca sursa finală de sens și intenție, ci mai degrabă ca un element în rețeaua complexă a textului, în care cititorul joacă un rol activ în crearea semnificației. În contextul postmodernității, în care pluralismul, fragmentarea și reciclarea sunt aspecte centrale, autoritatea și unicitatea autorului sunt adesea subminate sau puse în discuție. Astfel, statutul filosofic al artistului în postmodernitate, influențat de idei precum moartea autorului propusă de Barthes, împinge la o reevaluare a modului în care interpretăm și înțelegem operele artistice. Autoritatea și autoritatea autorului sunt contestate în favoarea unei abordări mai deschise și a multiplelor interpretări ale operei de artă. 13. Teoria artei ca reprezentare. Sensuri ale conceptului de reprezentare. Teoria artei ca reprezentare: Arta este văzută ca o modalitate de a reprezenta realitatea, fie în mod mimetic (imitație fidelă a realității), fie prin interpretări simbolice și stilizate. Sensuri ale reprezentării: Conceptul de reprezentare poate include reprezentarea vizuală (pictură, sculptură), reprezentarea narativă (literatură, teatru), și reprezentarea simbolică (simboluri și metafore care transmit idei abstracte și emoții). Aceste sensuri ale conceptului de reprezentare ilustrează diversitatea modurilor în care arta poate funcționa ca un mijloc de a reflecta și a interpreta lumea înconjurătoare sau universuri imaginate. Această diversitate este esențială pentru înțelegerea artei ca un domeniu în continuă evoluție și interpretare. CURSUL 3 REPREZENTARE CONVENTIE+SIMBOL+INTUITIE in mod traditional reprezentarea este gandita ca o imagine a obiectului original facuta prin intermediul imitatiei si care implica asemanarea dintre model si copie cursul 3 14. Expuneți pe scurt mecanismele reprezentării prezente în teoriile tradițional- reprezentaționiste și în cele neo-reprezentaționiste. Teorii tradițional-reprezentaționiste: Se bazează pe ideea că arta imită sau reflectă realitatea. Aceste teorii subliniază fidelitatea și exactitatea reprezentării. in sensul traditional reprezentarea este gandita ca o imagine a obiectului original facuta prin intermediul imitatiei si care implica asemanarea dintre model si copie Acest sens al reprezentarii este prezent inca de la inceputul modernitatii in tratatele de filosofia artei si este unul restrictiv in cel putin doua sensuri de vedere Curs.... Teorii neo-reprezentaționiste: Se concentrează pe interpretarea și reinterpretarea realității prin artă. Aceste teorii evidențiază rolul activ al artistului și al privitorului în crearea și înțelegerea reprezentărilor artistice odata cu aparitia artei non figurative teoria artei ca reprezentare a intrat intr un impas din care nu a putut iesi decat excluzand din intelesurile reprezentarii cele doua componente restrictive = ideea de asemanare si ideea de iluzionare avem de a face cu un sens extins al conceptului de reprezentare.... cursul 3. 15. Apariția teoriei artei ca expresie în modernitate. cursul 3!!!! scrie mai mult teoriile reprezentarii si expresiei sunt cele mai importante teorii ale artei din modernitate ele isi fac aparitia la inceputul modernitatii si sunt o constanta a tratatelor de filosofia artei pana in sec al 19 lea teoriile reprezentarii si ale expresiei au rezistat criticii postmoderne asupra modernitatii (VEZI INTRE PRIMELE INTREBARI) dand nastere teoriilor neo reprezentationiste si neo expresioniste Teoria artei ca expresie: Arta este văzută ca o expresie a emoțiilor, gândurilor și experiențelor interioare ale artistului. Această teorie a apărut în modernitate ca o reacție la abordările obiectiviste și mimetice ale artei, punând accent pe subiectivitate și individualitate. 16. Teoriile tradiționale ale artei ca expresie: Benedetto Croce și R. G. Collingwood. Benedetto Croce: Vede arta ca o expresie a intuiției pure și a emoțiilor. Croce susține că arta nu este legată de reprezentarea obiectivă a realității, ci de exprimarea sentimentelor și a experiențelor interioare. R. G. Collingwood: Definește arta ca o formă de exprimare a emoțiilor, în care artistul își clarifică și își comunică propriile sentimente prin creația artistică. Collingwood accentuează rolul artei în explorarea și înțelegerea vieții emoționale a artistului și a publicului. smr de stiu mai mult de atat cplm 17. Teoriile neo-expresioniste ale artei: Nelson Goodman și Mikel Dufrenne. cursul 3!! teoriile artei ca expresie si reprezentare sunt cele mai importante teorii ale artei din modernitate....curssss Nelson Goodman: Consideră că arta este un limbaj simbolic care comunică și exprimă semnificații prin sisteme de simboluri și convenții. Goodman subliniază importanța interpretării și a contextului în înțelegerea operei de artă. Mikel Dufrenne: Vede arta ca o experiență estetică care implică percepția sensibilă și emoțională a operei. Dufrenne subliniază relația dintre operă și spectator, evidențiind rolul receptării și al trăirii estetice în definirea artei. 18. Expuneți teoria artei ca joc susținută de Johan Huizinga. Ideea de „joc” este una dintre ideile fundamentale ale secolului XX, asupra căreia s-au aplecat gânditori din diverse domenii ale științelor exacte și umaniste de la matematică până la artă. Teoria artei ca joc este una dintre principalele teorii despre artă din contemporaneitate, care a apărut la jumătatea secolului XX la gânditori precum Johan Huizinga, Ludwig Wittgenstein și Hans- Georg Gadamer  Teoria artei ca joc are mai multe variante ideea de „joc” fiind înțeleasă pe rând ca „joc cultural” (Huizinga), „joc de limbaj”(Wittgenstein) sau „joc ontologic” (Gadamer). Principalul teoretician al culturii ca joc, Johan Huizinga, arată în cartea sa Homo Ludens cum a apărut cultura umană ca joc, nu doar din joc. Faptul că Johan Huizinga gândește cultura ca joc înseamnă că toate formele culturii au o structură ludică ce implică un set de trăsături specifice jocului:= Viața socială își capătă veșmântul cu forme superbiologice, care îi conferă o valoare superioară, în chip de jocuri(...)Această aserțiune nu trebuie înțeleasă așadar în sensul că jocul se permută sau se preface în cultură, ci mai degrabă în sensul că, în fazele ei originare, cultura are caracterul unui joc. (Huizinga, Homo Ludens, p. 99) Johan Huizinga: În lucrarea sa "Homo Ludens", Huizinga susține că jocul este o activitate fundamentală a culturii umane, iar arta poate fi înțeleasă ca o formă de joc. Arta, ca joc, este o activitate liberă și creativă, care implică reguli și convenții, dar care permite expresia și explorarea libertății și imaginației umane. cursul 5 19. Teoria artei ca joc susținută de H.-G. Gadamer. Ideea de „joc” apare în gândirea despre artă în Modernitate încă de la Immanuel Kant, pentru care plăcerea estetică comunicată prin judecata de gust provine dintr-un „joc liber al imaginației și intelectului” Teoria artei ca joc, în forma în care apare la Johan Huizinga, este dezvoltată și rafinată de filosoful german Hans-Georg Gadamer, care gândește o teorie hermeneutică a operei de artă, pornind de la analiza trăsăturilor esențiale ale jocului.  Gadamer pornește analiza sa de la un paradox prezent în chiar sistemul modern al artelor frumoase = Privită din perspectiva operei de artă, esența artei va trebui căutată în procesul de creație și în conceptul de geniu. Privită însă din perspectiva experienței estetice, felul de a fi al operei de artă este dictat de gust. Deși pleacă de la trăsăturile jocului puse în lumină de Johan Huizinga, Gadamer dezvoltă conceptul de joc din perspectivă ontologică => Gadamer nu este interesat de jocul ca activitate concretă a omului, ci de ființa jocului ca atare. / \\ foarte multe detalii in cursul 5 Hans-Georg Gadamer: În lucrarea sa "Adevăr și metodă", Gadamer vede arta ca un joc care implică participarea activă a spectatorului. Arta, ca joc, nu este doar o activitate de divertisment, ci un proces de revelare și interpretare a adevărului. Jocul artistic implică o interacțiune între operă și spectator, în care sensul este creat și recreat continuu. 20. Ce este pragmatismul? Expuneți principalele trăsături ale gândirii pragmatice. Pragmatismul: Este o filozofie care pune accent pe practic și util, considerând că adevărul și semnificația conceptelor și teoriilor sunt determinate de efectele și consecințele lor practice.  Trăsături ale gândirii pragmatice: Practicitatea: Adevărul este evaluat în funcție de utilitatea sa practică și de rezultatele concrete pe care le produce. Experimentalismul: Gândirea și cunoașterea sunt procese dinamice, bazate pe experiență și experimentare continuă. Pluralismul: Există multiple perspective și soluții pentru problemele umane Pragmatismul este o filosofie care valorifică utilitatea practică și consecințele ideilor și acțiunilor. Cu accentul său pe experiență, pluralism etc ,, pragmatismul oferă un cadru dinamic și flexibil pentru abordarea problemelor filosofice și practice, promovând o continuă adaptare și învățare în interacțiunea cu lumea. 21. Teoria pragmatistă a artei susținută de John Dewey John Dewey este un filozof american care a dezvoltat o teorie pragmatistă a artei, în principal în lucrarea sa „Art as Experience” (1934). Dewey a fost influențat de pragmatismul american și a adus contribuții semnificative la înțelegerea artei, subliniind rolul experienței și interacțiunii între individ și mediu. A aplicat principiile pragmatismului la educație și democrație, susținând că educația trebuie să fie un proces activ și participativ, iar democrația trebuie să fie un mod de viață care implică colaborare și experimentare constanta John Dewey consideră că arta este o parte esențială a vieții și experienței umane. Principalele idei sunt: 1. Arta ca experiență: Arta nu este doar un obiect final, ci un proces care implică artistul și privitorul. Experiența estetică este centrală, oferind plăcere și înțelegere profundă. 2. Continuitatea dintre viață și artă: Arta nu este separată de viața de zi cu zi. Experiențele artistice intensifică și extind experiențele cotidiene, făcându-le mai semnificative. 3. Participare activă: Privitorii nu sunt doar spectatori pasivi, ci participanți activi care interacționează cu opera de artă, contribuind la sensul și valoarea acesteia. mmAI TRB 22. Teoria pragmatistă a artei susținută de Richard Shusterman Richard Shusterman este un filozof contemporan care a dezvoltat o teorie pragmatistă a artei influențată de John Dewey. Principalele idei ale lui Shusterman sunt: 1. Arta ca practică corporală: Shusterman accentuează importanța corpului în experiența artistică. El susține că arta implică nu doar mintea, ci și simțurile și corpul, oferind o experiență completă. 2. Somaestetica:  Un concept central în teoria sa este somaestetica, studiul experienței și performanței corporale. Acesta subliniază modul în care percepția și estetica sunt integrate în viața noastră fizică. 3. Pragmatism estetic: Shusterman vede arta ca un instrument pentru îmbunătățirea vieții. Experiențele estetice nu sunt doar pentru plăcere, ci și pentru dezvoltare personală și socială. teoria pragmatistă a artei susținută de Richard Shusterman oferă o abordare holistică și democratică a artei, integrând experiența corporală și impactul social. Prin accentul pe somaestetică și pragmatism estetic, Shusterman subliniază importanța artei în viața cotidiană și potențialul acesteia de a îmbunătăți calitatea vieții și de a contribui la dezvoltarea personală și socială. mai trebuie aici 23. Trăsăturile generale ale gândirii heideggeriene: ideea de fenomenologie și ontologia fundamentală a Dasein-ului Martin Heidegger (1889-1976) este unul dintre cei mai importanți filosofi contemporani de orientare continentală , este un filozof german cunoscut pentru contribuțiile sale la fenomenologie și ontologie. Principalele trăsături ale gândirii sale includ: 1. Fenomenologia: Heidegger dezvoltă o metodă fenomenologică pentru a studia structurile fundamentale ale existenței. El se concentrează pe modul în care lucrurile se arată în experiența noastră directă. ( CURS Fenomenologie = orientare a filosofiei contemporane care-și propune analiza modului în care lucrurile sunt experimentate din interiorul conștiinței noastre ca fenomene 2. Ontologia fundamentală: Heidegger explorează ființa (Sein) și existența umană (Dasein). Dasein este termenul său pentru a descrie ființa umană care se află într-o relație de înțelegere a ființei. 3. Autenticitate: Heidegger accentuează importanța autenticității, însemnând a trăi în conformitate cu propria înțelegere a ființei, spre deosebire de a urma convențiile sociale. Gândirea lui Martin Heidegger este centrată pe înțelegerea ființei, gândită ca adevăr (stare de neascundere). Odată cu filosofia lui Martin Heidegger și cu turnura ontologică a fenomenologiei a apărut posibilitatea gândirii în mod fenomenologic a f iinței sau esenței operei de artă. Martin Heidegger numește ontologia Dasein-ului „ontologie fundamentală”, deoarece, omul fiind singura ființare care înțelege ființa, cunoașterea ființei omului este o sarcină preliminară înțelegerii ființei oricărei alte clase de ființări => Preeminența ontologică a Dasein-ului. ( Dasein – omul văzut din perspectiva capacității sale de a înțelege sensul ființei.) IN CURSUL 4 INTRA IN DET DESPRE FENOMENOLOGIE 24. Concepția lui Martin Heidegger despre artă din lucrarea sa "Originea operei de artă" Una dintre mizele principale ale gândirii târzii heideggeriene a fost definirea unui alt mod de a filosofa, diferit de cel tradițional, numit de Martin Heidegger gândire poetică. principala scriere în care Heidegger analizează fenomenele legate de artă și creație este eseul filosofic Originea operei de artă, apărut în anul 1950 și care are la bază o serie de prelegeri susținute de filosoful german în anii ’30 la Zurich și Frankfurt. În Originea operei de artă, Heidegger încearcă să înțeleagă opera nu ca lucru exterior conștiinței, ci din interiorul conștiinței, ca obiect al experienței trăite a Dasein-ului. (Dasein – omul văzut din perspectiva capacității sale de a înțelege sensul ființei. ) Originea operei de artă este împărțită în trei părți, fiecare analizând un aspect important al problematicii artei:  1. Lucrul și opera – analizează motivele pentru care opera de artă nu este doar un lucru printre alte lucruri.  2. Opera și adevărul – analizează motivele pentru care opera de artă este un „loc de survenire a adevărului”.  3. Adevărul și arta – analizează raportul artei cu ființa omului și determină esența artei ca Poezie În aceste trei părți ale Originii operei de artă, Martin Heidegger redefinește termenii tradiționali ai gândirii filosofice precum cei de operă, lucru, adevăr, spectator, creație, artist sau artă. mult mai aprofundat in cursul 4 (În "Originea operei de artă", Heidegger susține că: Arta dezvăluie adevăruri profunde despre existență și lume, aducând în lumină aspecte ascunse ale realității. Opera de artă creează o "lume" (context cultural și istoric) și "pământ" (aspectele materiale și fizice). Arta mediează între aceste două aspecte, revelând tensiuni și armonii.) Arta ne ajută să înțelegem mai bine ființa și locul nostru în lume, oferindu-ne perspective noi și profunde asupra existenței. 25. Noțiunea de „lume a artei” și teoria lui Arthur Danto privitoare la transfigurarea locului comun conceptul fundamental al teoriei institutionale este acela de ,, lume a artei,, concept introdus pentru prima oara de arthur danto in 1964 lumea artei= totalitatea relatiilor contextuale dintre obiectul artistic, pe de o parte, si locul in care este expus, persoanele care l contempla si momentul istoric in care este creat, pe de alta parte dupa cum observa arthur danto, raportarea la un obiect din perspectiva lumii artei are calitatea de a transfigura locul comun, adica a oferi obiectului pe care l privim un alt statut ontologic si teoretic transfigurarea locului comun se observa in special prin doua trasaturi 1 caracterul interpretativ= orice raportare la un obiect ca la o opera de arta presupune o interpretare din perspectiva unei teorii de arta => orice raportare la arta este, prin excelenta, teoretica. ea implica o suma de presupozitii- constiente sau inconstiente, care dau sens operei 2 caracterul directional ( aboutness)= spre deosebire de lucrurile obisnuite opera de arta ,,trimite,, catre un anumit sens => opera de arta este despre ceva are o tema, spre deosebire de lucrurile obisnuite care sunt pentru ceva adica au o utilitate in cursul 6 ( mai simplificat = Arthur Danto este cunoscut pentru teoria sa despre arta contemporană: 1. Lumea artei: Danto susține că ceea ce face ca un obiect să fie artă este contextul și interpretarea sa în lumea artei. Arta este definită de instituțiile și discuțiile din jurul ei. 2. Transfigurarea locului comun: Obiectele obișnuite pot deveni artă printr-o reinterpretare radicală. Artiștii pot lua obiecte comune și, prin contextul și perspectiva lor, le pot transforma în opere de artă. 26. Principalele idei ale teoriei instituționale a artei dezvoltată de George Dickie sub numele de ,, teorie institutionala a artei,, se grupeaza un set de teorii care isi propun sa analizeze arta din perspectiva contextului istoris, cultural si institutional care o legitimeaza. este una dintre cele mai folosite teorii ale artei contemporane spre deosebire de teoriile traditionale ale artei ca reprezentare sau expresie, care isi propun definirea artei cu ajutorul unei unice traasaturi intrinseci obiectului artistic, teoria institutionala a artei priveste arta din perspectiva conditiilor exterioare de acceptare sociala a acesteia george dickie preia conceptul de ,, lume a artei ,, de la arthur danto si dezvolta o teorie completa privitoare la modul in care lumea artei functioneaza George Dickie a dezvoltat teoria instituțională a artei, care susține că: Un obiect devine artă dacă este recunoscut ca atare de lumea artei, care include artiști, curatori, critici și instituții de artă. Instituțiile artistice (muzee, galerii, critici) joacă un rol central în determinarea și validarea a ceea ce este considerat artă. Arta nu este definită doar de calitățile sale intrinseci, ci și de contextul social și cultural în care este prezentată și percepută. lucrarea de atelier a artistului este un candidat la statutul de ,,opera de arta,, , nu e o opera de arta propriu zisa => orice obiect, indiferent de provenienta sa , poate fi opera de arta atata timp cat intr un anumit context istoric si cultural el este privit ca opera de arta nici un ob. nu si dobandeste statutul de opera de arta prin producere ci abia prin acceptare in lumea artei, ca artefact obiectul produs de artist este doar candidat la statutul de arta aprofundare din ultimul curs despre institutie etc