Elemente de mediu PDF

Curs nr.1 Elemente de mediu prof.dr.arh.Mihaela Ioana Maria AGACHI URBANISM = Știința, arta și/sau tehnica organizării spațiale a așezărilor umane. URBANISM = termen provenit din cuvântul URBS = în limba latină ORAȘ, creat în 1867 de inginerul spaniol I...

Curs nr.1 Elemente de mediu prof.dr.arh.Mihaela Ioana Maria AGACHI URBANISM = Știința, arta și/sau tehnica organizării spațiale a așezărilor umane. URBANISM = termen provenit din cuvântul URBS = în limba latină ORAȘ, creat în 1867 de inginerul spaniol Ildefonso Cerda în ” Teoria general de l’urbanizacion” pentru a desemna o disciplina nouă, pe care a definit-o ca: știința organizării spațiale a orașelor. “Vreau să inițiez cititorul în studiul unei materii complet noi, intacte și virgine. Pentru că totul este nou, a trebuit să cercetez și să inventez cuvinte noi, pentru a exprima idei noi, a căror explicație nu se găsește in nici un dicționar”. Ensanche de Barcelona Arta construirii orașelor antichitate – mileniul I î.Hr./ așezare de păstori și agricultori- cu ajutorul focului se reduce suprafața pădurilor, defrișările fiind necesare pentru construirea colibelor și extinderea ogoarelor, se realizează fortificații din valuri de pământ - sfârșitul mileniului I î.Hr. / castru roman – așezările sunt consolidate și apărate prin ziduri de piatră, crește presiunea societății asupra mediului natural. mileniul I d.Hr. sec.2 – antichitatea romană/perioada imperială: se modifică mediul natural, dezvoltarea societății este ilustrată de dezvoltarea mediului construit. sec.4 – migrația popoarelor “barbare”: se modifică mediului construit ca urmare a modificării societății. feudalism dezvoltat și târziu sec.XI – clopotnițe și bastioane – dezvoltarea orașelor medievale este consecința stabilizării populației și apariției noilor practici agricole. sec.XIII - orașele catedralelor gotice - crește populația urbană, construcțiile se densifică , se modifică relieful prin săparea șanțurilor de apărare umplute cu apă, iar extinderea terenurilor agricole din vecinătatea localităților, duce la disparitia pădurilor și a unor specii de animale. sec.XV – creștere economică. sec.XVI – efectele Renașterii: o nouă cultură urbană. Perioada preindustrială. sec.XVII – orașul fortăreață, modificarea sistemului de apărare al orașelor. sec.XVIII – orașul luminilor și al manufacturilor, impactul primei revoluții industriale, creșterere demografică, densificarea construcțiilor. Perioada industrială- URBANISM sec.XIX - străzi vechi și noi fabrici – explozia demografică urbană, apariția termenului urbanism. Cerda dă un statut științific creerii și amenajării orașelor, concepând urbanismul ca disciplină autonomă, în care urbanistul descoperă legile care determină această disciplină și le integrează într-o teorie generală, aplicându-le deliberat în conceperea și organizarea spațiului construit. sec.XX – creștere debordantă. sec.XX – creștere debordantă: modificarea folosirii pamântului cu destinație agricolă prin chimizare și mecanizare, minerit subteran/cariere deschise și decopertări, nivelări pentru construirea orașelor și a platformelor industriale, hidroameliorări, terasări, pădurea e sursă de combustibil și materie primă pentru industrie, se retrag limitele pădurilor și pajiștilor naturale. LEGEA 350/2001 – extrase: URBANISMUL trebuie să reprezinte o activitate: a) operațională, prin detalierea și delimitarea în teren a prevederilor planurilor de amenajare a teritoriului; b) integratoare, prin sintetizarea politicilor sectoriale privind gestionarea teritoriului localităților; c) normativă, prin precizarea modalităților de utilizare a terenurilor, definirea destinațiilor și gabaritelor de clădiri, inclusiv infrastructură, amenajări și plantații. Urbanismul are ca principal scop stimularea evoluției complexe a localităților, prin elaborarea și implementarea strategiilor de dezvoltare spațială, durabilă și integrată, pe termen scurt, mediu și lung. Principalele obiective ale activității de urbanism sunt următoarele: a) îmbunătățirea condițiilor de viață prin eliminarea disfuncționalităților, asigurarea accesului la infrastructuri, servicii publice și locuințe convenabile pentru toți locuitorii; b) crearea condițiilor pentru satisfacerea cerințelor speciale ale copiilor, vârstnicilor și ale persoanelor cu handicap; c) utilizarea eficientă a terenurilor, în acord cu funcțiunile urbanistice adecvate; extinderea controlată a zonelor construite; d) protejarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural construit și natural; e) asigurarea calității cadrului construit, amenajat și plantat din toate localitățile urbane și rurale; f) protejarea localităților împotriva dezastrelor naturale. AMENAJAREA TERITORIULUI = expresia spațială a politicilor economice, sociale, culturale și ecologice, a întregii societăți. Noțiunea apare la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Preocupare principală – omul și bunăstarea sa în interacțiune cu mediul înconjurător. Este o acțiune voluntară și prospectivă, o planificare în timp și spațiu. AT = (punerea în ordine a teritoriului unei țări în viziune prospectivă). Elementele fundamentale ale AT: -infrastructura: ansamblul rețelelor tehnice și al instalațiilor aferente pentru a asigura transportul și comunicarea între puncte în spațiu; -cunoașterea condiționărilor naturale, umane, economice și strategice; -alimentarea cu energie electrică (asigură dezvoltarea economică și gradul de confort); -problema calității apei, a dezvoltării agriculturii și industriei; -așezările omenești și impactul lor asupra poluării. Obiective: -dezvoltarea economico-socială a regiunilor prin reducerea dezechilibrelor și susținerea zonelor înapoiate; -ameliorarea condițiilor de viață prin dotarea locuințelor, serviciilor publice, etc.; -gestionarea responsabilă a resurselor naturale și protejarea mediului (reconversia regiunilor unde sursele de bogăție sunt în declin); -utilizarea rațională a terenurilor, îndeosebi a celor agricole și forestiere; -selectarea propunerilor de amenajare a teritoriului în funcție de impactul asupra populației. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR (definit în 1973 prin LEGEA NR.9 privind protecția mediului înconjurător): Totalitatea factorilor naturali și a celor creați prin activități umane care în strânsă intercondiționare asigură menținerea echilibrului ecologic și determină condiții de viață pentru om și de dezvoltare a societății. 1972 - Stockholm - Conferinţa Naţiunilor Unite: 113 naţiuni prezente îşi manifestă îngrijorarea cu privire la modul în care activitatea umană influenţează mediul. Sunt subliniate problemele poluării, distrugerii resurselor, deteriorării mediului, pericolul dispariţiilor unor specii şi nevoia de a creşte nivelul de trai al oamenilor şi se acceptă legătura indisolubilă între calitatea vieţii şi calitatea mediului pentru generaţiile actuale şi viitoare. DEZVOLTARE DURABILĂ / notiune nouă introdusă în 1987 de raportul Brundtland (Our Commun Future) = -armonizarea dezvoltării economice și sociale cu prezervarea biosferei, asigurarea nevoilor populației actuale, fără a compromite existența generațiilor viitoare. -menajarea echilibrului natural, a echilibrului resurselor energetice, de hrană, reducerea poluării și a riscurilor legate de energiile nucleare. 1992 - Conferinţa de la Rio - Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul şi Dezvoltarea: 120 de şefi de stat participă şi sunt aduse în centrul atenţiei problemele privind mediul şi dezvoltarea. Dezvoltarea durabilă reprezintă "o nouă cale de dezvoltare care să susţină progresul uman pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndelungat". GLOBALIZARE (Termenul de globalizare este folosit pentru prima dată de Theodore Levitt, în lucrarea „Globalization of Markets” în 1983) : = proces de integrare în structurile mondiale, în scopul dezvoltării durabile; = o dimensiune mondială a politicii internaționale, care se manifestă în plan tehnologic, economic, militar și politic; = abordarea geografică a problemelor lumii contemporane. Globalizarea este un proces dinamic al interdependenței dintre state, ca urmare a extinderii și adâncirii legăturilor transnaționale în sfere din ce în ce mai largi și variate, pentru soluționarea globală a problemelor militare și sociale, economice si politice, culturale. Progresele în transport și infrastructura de telecomunicații, inclusiv dezvoltarea telegrafului și a urmașului său internetul, sunt factori majori în globalizare, generatoare de interdependență în continuare a activităților umane. URBANIST = Specialist în domeniul urbanisticii (2009); arhitect, specialist în probleme de urbanistică (2000). Mod de formare a specialistului ( azi se dezbate încă autonomia urbanistului): 1-formare autonomă: specifică univ.americane și în unele univ.britanice. Consecință: a rezultat o ruptură între profesiunea de urbanist și cea de arhitect (la UAUIM București, prima promoție de urbaniști în 2004 –program de studii universitare cu durata de 5 ani). 2-formare prin specializare, la nivel postdiplomă (al treilea ciclu): specific Franței, rezultă o formare complementară, pluridisciplinară în urbanism a arhitecților, inginerilor, geografilor, economiștilor, etc. 1984 – APERAU (asoc.pt.promovarea învățământului și cercetării în învățământ și cercetare în urbanism și AT) în Franța (1997 devine asoc.internațională francofonă). Charta definește pluridisciplinaritatea profesiei, a cărei formare trebuie să fie: concretă, operațională , teoretică și critică, realizată în echipe în atelier, bazată pe o memorie individuală complexă. Aspecte diverse ale practicii de urbanism: - cercetare fundamentala; - studii urbane; - elaborare de documente de urbanism; - conceperea spațiilor; - urbanism operațional (azi urbanistul devine un mediator între locuitori, gestionari tehnici și economici). Scări spațiale ale exercițiului urbanistic: regională – amanajări de teritorii, scara unui oraș sau a unei aglomerări; scara cartierului. Scara operațiunilor de construire și de reamenajare urbană : colaborează urbaniști, arhitecți și specialiști în urban-design (aranjamente fizice care organizează formal creșterea urbană, în care arhitecții își asumă responsabilitatea plastică și juridică). 8.1 Curs C1 - Noţiuni introductive: urbanism, urbanist, amenajarea teritoriului, dezvoltare durabilă,globalizare. C2 - Mediul înconjurător în abordare sistemică. Caracteristici specifice: alcătuire, organizare, structură, funcționare. Ecosistemul industrializat. C3 - Condiționări naturale. Introducere. Elementele de teren și de clima. Reprezentarea grafică în desenul de urbanism. Relieful. Clasificare. Aspecte morfologice. Exemple. C4 - Relieful. Implicații în dezvoltarea localităților. Inscrierea construcțiilor în terenul în pantă. Metoda cartării pantelor. Trasarea axului unui drum cu panta dată. Așezarea unei construcții/platforme pe teren în pantă. Aplicație. C5 - Implicațiile înscrierii în relief în dezvoltarea localităților. Aspecte estetice. Exemple. Solul. Aspecte morfologice și funcționale. Implicații în dezvoltarea localităților. Vegetația. Clasificare și semnificații. Aspecte funcționale și estetice. Implicații în dezvoltarea localităților. Exemple C6 - Apele de suprafață. Caracteristici fizice. Aspecte funcționale și valențe estetice. Rolul apelor de suprafață în dezvoltarea localităților.Exemple. C7 - Elementele subsolului :rezistența terenului, apele subterane, stabilitatea terenului, exploatări subterane, rezervații arheologice și paleontologice. Aspecte morfologice, reprezentare grafică. Implicații Aspecte funcționale și estetice. Implicații în dezvoltarea localităților. Exemple C6 - Apele de suprafață. Caracteristici fizice. Aspecte funcționale și valențe estetice. Rolul apelor de suprafață în dezvoltarea localităților.Exemple. C7 - Elementele subsolului :rezistența terenului, apele subterane, stabilitatea terenului, exploatări subterane, rezervații arheologice și paleontologice. Aspecte morfologice, reprezentare grafică. Implicații în dezvoltarea localităților. Exemple. C8 - Clima. Radiația solară –studiul însoririi terenului și a unui grup de clădiri prin metoda grafică a construirii umbrelor succesive. Implicații în dezvoltarea localităților. C9 -. Temperatura și umiditatea aerului. Confort urban. Implicații în dezvoltarea localităților. Mișcarea aerului. Reprezentare grafică. Implicații ale mișcării aerului în dezvoltarea localităților. Precipitațiile și nebulozitatea – aspecte funcționale și estetice. Exemple. C10 - Resurse materiale și energetice. Aspecte privind poluarea mediului înconjurător și combaterea ei. C11 - Mediul social economic – caracteristici sistemice. Aspecte demografice și social economice. Piramida populației și diagrama lui Fourastie. Implicații în dezvoltarea localităților. C12 - Procesul de urbanizare. Factori de influență. Exemple. Implicații în dezvoltarea localităților. C13-. Mediul artificial - definire, alcătuire, structură, funcționare, organizare. Reţeaua de localităţi. Oras, sat - funcţii şi funcţiuni. Elemente de morfologie urbană /1: formă urbană, ţesut urban. C14 - Elemente de morfologie urbană /2: strada, piața. Imaginea oraşului. Lizibilitate urbană. Proiectarea în urbanism şi amenajarea teritoriului: tipuri de documentaţii, actorii implicaţi.  “Locul Ales” Analiza Urbanistica a Strazii Crisan (Cartierul Gruia, Cluj-Napoca) Nume: Urda Prenume: Adrian-Ioan Facultatea: Arhitectura si Urbanism Indrumator: conf. dr. arh. Ioana Agachi Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti 1.INTRODUCERE MEDIUL NATURAL MEDIUL ARTIFICIAL Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti De ce “Locul Ales”? Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti 2. Descrierea străzii 2.1 Pozitia in cadrul orașului Cluj-Napoca Situata la nord de centrul istoric al orașului, strada Crisan face legatura intre doua noduri de circulatie, unul major (intersectia „7 strazi”) din cartierul Gruia si intersectia Strazii Horea cu Strada Closca la baza. 2.2 Orientarea cardinala Orientarea cardinala generala este Nord-Vest, Sud-Est, la mijloc avand o schimbare de aproximativ 45 de grade, ceea ce face sa aiba o orientare Nord, Sud. 2.3 Tipul de strada Strada Crisan se incadreaza in tipul strazilor serpuite de tip U si L, prezentand 3 schimbari de directie. 2.4 Drum si trotuare Strada Crisan variaza ca si latime, fiind o strada cu un singur sens auto, cel de coborare dinspre cartierul Gruia spre Strada Horea. Contine o banda pentru autovehicule (3.5 – 4.5 m, ), o banda pentru locuri de parcare si stationare de-a lungul drumului ( in primul segment spre Str Horea) si doua trotuare pietonale pe de-o parte si de alta. Latimea totala carosabil si trotuare variaza intre 7.5 – 10m. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti 3. Analiza cantitativă - morfologică LEGENDA Spatiu verde taluz, zid de sprijin curba de nivel puncte de egala valoare PANTE 0-2% 2-8% 8-20% >20% Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti  Spații verzi Vegetatia este prezenta in aprozimativ 75% din lungimea strazii, la terminarea fronturilor continue din primul segment, si avand in special 2 zone cu vegetatie abundenta si inalta in curtea Facultatii de Litere si prin aportul prezentei Cimitirului in partea sperioara a strazii. Pe partea vestica exixta spatii verzi cu vegetatie joasa – iarba pe versantul si terasamentele vizibile cat si palcuri de vegetatie inalta. Apa Strada nu prezinta ochiuri de apa, santuri sau rigole de suprafata pentru colectarea apelor pluviale. Datorita pantei relativ mari scurgerea apelor se face in mod natural către Strada Horea unde este preluata de reteaua de camine pluviale. Insorirea Diferita in functie de orientarea cardinala a segmentelor, strada are o insorire buna in perioada orelor 8-16 datorita pozitionarii acesteia pe versant estic, si o umbrire mai mare pe timp de seara data de versant si vegetatia acestuia. Segmentul de mijloc are o insorire foarte buna dupa-masa datorita orientarii N-S. Frontul stang are orientare spre N-E, in special in primul si ultimul segment, ceea ce il face mai putin insorit. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti  Strada Crisan poate fi analizata in functie de 3 segmente: 3.1 Primul segment - se afla la baza si este dispus perpendicular pe curbele de nivel - panta variaza intre 5 - 7% - Avand in vedere morfologia terenului parcelele sunt dispuse cu partea ingusta la strada, exceptie fiind incinta cimitirului si a Facultatii de Litere UBB care au un front vegetal deschis. Din punct de vedere al dispunerii cladirilor, se intalnesc atat fronturi de tip continuu cat si izolate, retrase sau la strada. La baza, strada este sub forma de U, avand cladiri pe de-o parte si de alta cu fronturi continue, ea transformandu-se la urcare intr-o strada de tip L, cladirile dezvoltandu-se doar pe partea stanga cu fronturi discontinue. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti Cadre stradale fronturi continue asimetrice (stangul mai mic) – punctul de perspectiva este ecranul opac oferit de cladirile frontului stang pe concavitatea strazii. fronturi continue simetrice inalte - punctul de perspectiva este ecranul opac oferit de cladirile frontului stang pe concavitatea strazii. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti  fronturi intrerupte si asimetrice -partea stanga este in debleu cu zid de sprjin si cladiri retrase. partea dreapta este in rambleu cu ecran de vegetatie inalta. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti Al doilea segment Merge oblic pe curbele de nivel, aici panta fiind de 9-50% La sfarsitul primului segment si pe al 2-lea segment in debleu - rambleu, in partea vestica (stanga), spre versant, sunt prezente o serie de ziduri de sprijin ce constituie si soclul gardurilor de proprietate precedate de terasari ale constructiilor si taluzuri, iar partea estica (dreapta) este in rambleu cu o serie de taluzuri naturale. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti  -fronturi intrerupte si asimetrice, in partea stanga , clădirile sunt la strada formand concavitatea strazii si se percep ca si capat de perspectiva pentru primul segment. - dreapta este in rambleu cu ecran de vegetatie inalta, in curba se observa retragerea gardului care confera o vizibilitate mai buna soferului. -fronturi intrerupte si asimetrice; -partea stanga este in debleu cu zid de sprjin si cladiri retrase -dreapta este in rambleu cu ecran de vegetatie inalta. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti  - fronturi intrerupte si asimetrice - In partea stanga clădirile sunt dispuse la strada - partea dreapta este in rambleu si ofera un ecran de vegetatie inalta; Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti Al treilea segment - se afla cel mai sus si este dispus perpendicular pe curbele de nivel; - panta variaza intre 6 – 20%; - al treilea segment este sapat in debleu, (pe dreapta este prezent cimitirul, cu zid de sprijin, iar pe stanga, proprietatile cu socluri de gard) ajungand spre final sa aiba panta la acelasi nivel cu terenul natural. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti -fronturi libere cu vegetatie inalta, -ambele parți sunt in debleu si prezinta ziduri de sprijin. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti  -fronturi intrerupte si asimetrice - in partea stanga clădirile sunt dispuse la strada - partea dreapta este in debleu cu zid de sprijin si ecran de vegetatie inalta spre cimitir. -fronturi intrerupte si asimetrice -in partea stanga clădirile sunt retrase -dreapta este in debleu cu zid de sprijin si ecran de vegetatie inalta spre cimitir. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti Concluzii Exemplu placut datorita varietatii imaginilor; Model pentru noua generatie in care arhitectii au realizat inscrierea cladirilor in relief, cateodata afirmand, si cateodata infirmand ceea ce este logic si corect. Sesiunea Nationala de Comunicari Stiintifice Studentesti