Fronturi Simetrice și Asimetrice

Curs nr. 1 - Elemente de mediu

• Urbanismul este știința, arta și/sau tehnica organizării spațiale a aşezărilor umane.
• Termenul "urbanism" provine din cuvântul latin "URBS" (oraș), fiind creat în 1867 de Ildefonso Cerda.
• Cerda l-a definit ca știința organizării spațiale a oraşelor.
• Cerda a spus că subiectul este complet nou și virgin, necesită cuvinte noi pentru a exprima idei noi, necunoscute în dicționare.

Arta construirii oraşelor

• Antichitate (mileniul I î.Hr.): Păstorii și agricultorii reduc suprafața pădurilor pentru a construi colibă și a extinde terenurile agricole, se construiesc fortificații din valuri de pământ.
• Sfârșitul mileniului I î.Hr.: Aşezări romane (castre) consolidate prin ziduri de piatră, crescând presiunea societăţii asupra mediului natural.
• Mileniul I d.Hr.: Antichitatea romană/ perioada imperială. Mediul natural se modifică odată cu dezvoltarea mediului construit, ca reflectare a societății. Secolul 4: Migrația popoarelor "barbare" cauzează modificări ale mediului construit.

Feudalism dezvoltat și târziu

• Secolele XI-XIII: Apar clopotnițe și bastioane, se stabilizează populația, iar noile practici agricole determină dezvoltarea oraşelor medievale.
• Secolul XIII: Creşte populația urbană, se densifică construcțiile, se modifică relieful (șanțuri de apărare). Terenurile agricole din apropierea localităţilor se micșorează, iar unele specii de animale dispar.

Secolele XV-XVIII

• Secolul XV: Creştere economică.
• Secolul XVI: Efectele Renaşterii: O nouă cultură urbană.
• Secolul XVII: Orașul fortăreață, modificarea sistemului de apărare al orașelor.
• Secolul XVIII: Orașul luminilor și al manufacturilor, impactul primei revoluții industriale, creștere demografică, densificarea construcțiilor.

Perioada industrială - Urbanism

• Secolul XIX: Dezvoltarea demografică urbană, apariția termenului "urbanism"; Cerda dă un statut științific creerii și amenajării orașelor.
• Secolul XX: Creştere debordantă (explozie demografică). Se modifică folosirea pământului, cu destinație agricolă prin mecanizare, se deschid cariere, se construiesc oraşe și platforme industriale, se efectuează hidroameliorări, terasări, pădurea devine sursa de combustibil şi materie primă pentru industrie, se retrag limitele pădurilor şi pajiștilor.

Amenajarea teritoriului

• Amenajarea teritoriului este exprimarea spațială a politicilor economice, sociale, culturale și ecologice. Apare la sfârșitul celui de-al doilea război mondial.
• Preocuparea principală este omul şi bunăstarea sa în interacțiune cu mediul înconjurător. Este o acțiune voluntară și prospectivă, o planificare în timp și spațiu ( AT).

Elemente fundamentale ale AT

• Infrastructura (ansamblul rețelelor tehnice și al instalațiilor aferente).
• Cunoașterea condiționărilor naturale, umane, economice şi strategice.
• Alimentarea cu energie electrică (asigură dezvoltarea economică şi gradul de confort).
• Probleme de calitate a apei, dezvoltare agricolă şi industrială.
• Aşezările omeneşti şi impactul lor asupra poluării.

Obiective

• Dezvoltare economico-socială a regiunilor prin reducerea dezechilibrelor și susținerea zonelor înapoiate.
• Ameliorarea condițiilor de viață prin dotarea locuințelor, servicilor publice.
• Gestionare responsabilă a resurselor naturale, protejarea mediului (reconversia regiunilor cu resurse bogate).
• Utilizare rațională a terenurilor (agricole şi forestiere).
• Selectarea propunerilor de amenajare a teritoriului în funcție de impactul asupra populației.

Mediul înconjurător

• Totalitatea factorilor naturali și a celor creați prin activități umane care asigură echilibrul ecologic și determină condițiile de viață ale oamenilor.
• Conferinţa Naţiunilor Unite de la Stockholm din 1972.
• Îngrijorări cu privire la influența activității umane asupra mediului.
• Impactul poluării, distrugerea resurselor, pericolul dispariției unor specii.

Dezvoltare durabilă

• Armonizarea dezvoltării economice şi sociale cu prezervarea biosferei, asigurând nevoile populației actuale fără a compromite generațiile viitoare.
• Menținerea echilibrului natural, a echilibrului resurselor energetice, a hranei și reducerea poluării.
• Conferinţa Naţiunilor Unite despre Mediul şi Dezvoltare (Rio, 1992): importanța mediului şi dezvoltării.

Globalizare

• Proces de integrare în structurile mondiale, pentru dezvoltarea durabilă a unei lumi contemporane.
• Influența globalizării în plan tehnologic, economic, militar şi politic.
• Abordarea geografică a problemelor lumii contemporane.
• Importanta transporturilor, infrastructurii de telecomunicaţii (ex: dezvoltarea telegrafului și a internetului) în globalizare.

Urbanist

• Specialist în domeniul urbanistici.
• Mod de formare: diverse, autonoma (univ. americane, britanice) si prin specializare (NIV postdiplomă, Franța).

Aspecte diverse ale practicii urbanismului

• Cercetare (fundamente) și studii urbane.
• Elaborări de documente urbane, concepere spații.
• Urbanistul: mediator între locuitori, gestionari tehnici și economici.
• Scări spațiale ale exercițiului urbanistic: regional, oraș, cartier.
• Scara operațiilor de construcție şi de reamenajare urbană: colaborare urbanişti, arhitecți, urban-design.