Curs Psihologie Cognitivă - Memorie | PDF

MEMORIA Psihologie cognitivă MEMORIA ȘI CREIERUL ⦿ Baza funcționării memoriei este plasticitatea neuronală; ⦿ Materialul verbal activează EC stângă, în vreme ce materialul imagistic activează EC...

MEMORIA Psihologie cognitivă MEMORIA ȘI CREIERUL ⦿ Baza funcționării memoriei este plasticitatea neuronală; ⦿ Materialul verbal activează EC stângă, în vreme ce materialul imagistic activează EC dreaptă; ⦿ ⦿ Memoria depinde, în principal, de: structurile frontale ale creierului - pentru encodare și reactualizare de informații; ⦿  structurile temporale ale creierului - pentru stocarea permanentă a informațiilor. 2 STRUCTURILE MNEZICE ⦿ Memoria senzorială ⦿ Memoria de scurtă durată / de ⦿ lucru Memoria de lungă durată  3 MEMORIA SENZORIALĂ ⦿ a. Memoria senzorială vizuală  ⦿ b. Memoria senzorială auditivă 4 MEMORIA SENZORIALĂ VIZUALĂ ⦿ Sperling (1960): ⦿ demostrează existența memoriei senzoriale vizuale; ⦿ folosește un dispozitiv de tip matrice (3 rânduri de litere), prezentat tahistoscopic (max. 0.2 sec), după care un sunet (jos, mediu, înalt) indică ce rând trebuie redat; ⦿ cu cât sunetul întârzia mai mult după expunerea literelor, cu atât redarea din memorie era mai dificilă. 5 MEMORIA SENZORIALĂ VIZUALĂ ⦿ Metoda propusă de Sperling: procedura prin raportare parțială (doar 1/3 rânduri prezentate), spre deosebire de procedura prin raportare completă, folosită până atunci; ⦿ acest tip de memorie poartă numele de memorie iconică; ⦿ = acel tip de sistem mnezic care poate ține toată informația în câmpul vizual, pentru o perioadă scurtă de timp;  6 MEMORIA SENZORIALĂ AUDITIVĂ ⦿ spre deosebire de memoria iconică, cea auditivă (ecoică) durează mai mult datorită caracteristicii secvențiale a limbajului vorbit; ⦿ existența registrului senzorial auditiv a fost demonstrată experimental prin: ⦿ experimente similare celui realizat de Sperling (vezi: Darwin, Turvey & Crowder, 1972); ⦿ ERP (event-related potential) - “mismatch negativity” - la prezentarea unui sunet diferit (înălțime / volum / distanță în timp până la 10 sec.) după mai multe similare, undele  cerebrale înregistrează o curbă “în oglindă” față de cele pentru sunetele anterioare; 7 CONCLUZIE: ⦿ Ambele forme de memorie senzorială pot fi demonstrate experimental; ⦿ Au durate scurte de timp: ⦿ M. iconică - până la 2 sec. ⦿ M. ecoică - până la 10 sec. ⦿ Sunt localizate în apropierea ariilor corticale primare ale simțurilor respective;  8 MEMORIA DE SCURTĂ DURATĂ/ MEMORIA DE LUCRU ⦿ ⦿ Modelul lui Atkinson & Shiffrin (1968); Modelul lui Craik & Lockhart (1972); ⦿ Modelul memoriei de lucru (Baddeley, 1986).  9 MODELUL LUI ATKINSON & SHIFFRIN ⦿ Broadbent (1958) - a anticipat teoriile privind MSD; ⦿ Waugh & Norman (1965) - au formulat bazele teoretice ale MSD; ⦿ Atkinson & Shiffrin (1968) - au propus cel mai cunoscut și bine susținut model al MSD din punct de vedere experimental: Stocare Memoria de Memoria senzorială atenție scurtă transfer de lungă durată durată reactualizare repetiție 10 MODELUL LUI ATKINSON & SHIFFRIN - CONT. ⦿ Stocarea senzorială: păstrează informațiile până când acestea sunt accesate atențional; ⦿ Memoria de scurtă durată: ⦿ registrul intermediar de păstrare a informațiilor (pentru 18-20, uneori 30 de secunde); ⦿ caracteristică: intervalul de păstrare a informațiilor (“memory span”); ⦿ Intervalul de păstrare poate fi extins prin repetarea informației; ⦿ Memoria de lungă durată: păstrează informația o perioadă indefinită de timp. 11 INTERVALUL DE PĂSTRARE MSD ⦿ Are o capacitate limitată de păstrare a informației - numărul de elemente care se pot găsi simultan în MSD și pot fi repetate împreună: 7 +/- 2 elemente (element / chunk); ⦿ Un chunk - permite păstrarea a mai multe informații în MSD (ex: 1986 - “1”,”9”, “8”, “6” sau “1986” = anul exploziei de la Cernobâl); ⦿ Repetiția - modalitatea cea mai probabilă de transferare a informației în MLD; ⦿ Shepard & Teghtsoonian (1961): au prezentat subiecților serii de 200 de numere cu 3 cifre, care se repetau la intervale variabile de timp (=“lag”); ⦿ Cu cât este mai lung șirul de numere între repetiții, cu atât performanța recunoașterii scade (val. maximă a recunoașterii: lag = 15 numere). 12 ADÂNCIMEA PROCESĂRII ⦿ Craik & Lockhart (1975) ⦿ Teoria susține că repetiția îmbunătățește memoria doar dacă materialul este repetat într-un mod profund și plin de înțeles; ⦿ Repetarea pasivă nu produce o memorie mai bună; ⦿ Nu repetarea materialului ci adâncimea procesării este soluția unei bune memorări; ⦿ Adâncimea poate fi: ⦿ superficială (auditivă și vizuală) ⦿ profundă (semantică/a înțelesului) ⦿ Kapur et al (1994) - studiu PET privind procesarea cerebrală în analiza de suprafață și de adâncime a cuvintelor; rezultate: regiunile prefrontale stângi erau mai activate în procesarea de  adâncime. Experiment Craik & Tulving, 1975: ⦿ ⦿ 60 de cuvinte prezentate, fiecare cu un tip de întrebare: “este scris cuvântul cu “italice”? / ⦿ “începe cuvântul cu litera X?” / ⦿ “poți să găsești [cuvântul] pe stradă / la supermarket?” ⦿ Rezultate: cuvintele însoțite de a treia categorie de întrebări erau reținute mai bine decât celelalte. 13 MEMORIA DE LUCRU - BADDELEY ⦿ Baddeley (1986) - a propus o teorie a procesului de repetiție care nu o mai leagă de stocarea în MLD; ⦿ Executivul central: controlează modul în care sunt utilizate sistemele “sclave”; poate să pună sau să ia orice informație din sistemele sclave; poate traduce informațiile între ele; are nevoie de propriul său depozit de informații pentru a stabili cum anume va controla sistemele subordonate; EXECUTIVUL CENTRAL CALEA BUCLA FONOLOGICĂ VIZUO SPAȚIALĂ 14 MEMORIA DE LUCRU - BADDELEY CONT. ⦿ Există două sisteme “sclave”, necesare pentru păstrarea informațiilor: calea vizuo-spațială și bucla fonologică; ⦿ Bucla fonologică: ⦿ există mai multe date experimentale, comparativ cu calea vizuo-spațială; ⦿ conține două elemente: bucla articulatorie și depozitul fonologic; ⦿ Bucla articulatorie - funcționează ca “voce interioară” necesară pentru repetiții (aria Broca); ⦿ Depozitul fonologic - funcționează ca “ureche interioară”, care aude “vocea interioară” și stochează informația într-o manieră fonologică; ⦿ Dovadă experimentală: “efectul lungimii cuvintelor” - listele de cuvinte scurte sunt reamintite mai bine decât liste de cuvinte lungi, pentru că sunt mai mult repetate.  15 EFECTUL LUNGIMII CUVINTELOR ⦿ leu, cap, par, cer, toc (4.5/5) ⦿ universitate, contagiune, hipopotam, constituțional, oportunitate (2.6/5)  16 ÎN CONCLUZIE: ⦿ Diferența dintre MSD și bucla fonologică: ⦿ procesarea care are loc în bucla fonologică nu este crucială pentru trimiterea informațiilor în MLD; ⦿ mai curând, bucla este un sistem auxiliar pentru păstrarea informațiilor la  îndemână. 17 MEMORIA DE LUCRU ȘI CREIERUL ⦿ Cortexul frontal joacă un rol important în sarcinile ML; ⦿ Ex.: găsirea locației hranei după distragerea atenției (max. 10 sec) la maimuțe / copii mai mici  de 1 an (Goldman-Rakic, 1987); ⦿ Aria 46 Brodmann - implicată în păstrarea informației pe durata distragerii atenției; lezarea ei - incapacitatea păstrarii informației pe termen scurt; ⦿ Alte arii implicate: 47, 45, 44 (Broca), 4-11 (frontale, prefrontale, parietale) 18 MEMORIA DE LUNGĂ DURATĂ ⦿ Este cealaltă sursă de informații, pe lângă realitate; ⦿ Păstrarea informațiilor variază de la câteva minute la zeci de ani; ⦿ Activarea informațiilor din MLD = principalul mecanism de aducere a informațiilor în memoria de lucru; ⦿ Tehnica de evidențiere: “asocierea ⦿ liberă”; Activarea determină: ⦿ probabilitatea ca o anumită informație să fie reactualizată din MLD; ⦿ viteza reactualizării. 19 FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ MEMORIA ⦿ Procesul elaborativ (asupra materialului); ⦿ Tehnicile de studiu ale materialului verbal; ⦿ Învățarea incidentală vs. intențională. 20 SISTEME MNEZICE SISTEM MNEZIC - SCURT ISTORIC ⦿ Este o abordare relativ recentă în psihologia cognitivă (anii ’70); ⦿ Multă vreme a dominat concepţia legată de ⦿ existenţa unei singure memorii, globale; Germenii acestei noi abordari ar putea fi sesizaţi chiar şi la filosofii greci / evul mediu (memoria conştientă vs. inconştientă / memoria lungă vs. scurtă /memorie vs. uitare). ⦿ Secolul XIX, Maine de Biran (1804 - Influenţa obişnuinţei asupra facultăţii de a gândi): automatizarea duce la scăderea conştientizării informaţiei. ⦿ Există trei forme de memorie:  memorie mecanică memorie senzitivă memorie reprezentativă ⦿ Idem: Broca, Wernicke, Gall. SISTEMELE MNEZICE - O ANALIZĂ COMPARATIVĂ ⦿ În literatură: mai multe modalităţi de clasificare a sistemelor mnezice. ⦿ Două exemple in continuare: 1. Schacter & Tulving (1994, 2000); 2. Miclea (2000). SISTEMUL MNEZIC (SM) ⦿ Definiție generală: ⦿ un SM = set de procese corelate (Tulving, 1985) ⦿ Definiție extinsă (Tulving, 1994): ⦿ un SM = o modalitate de organizare a memoriei care poate fi definită prin mecanisme cerebrale, tip de informație procesată si principii ale operării DISTINCTE de ale altei modalități mnezice (Tulving, 1985) 25 SENS EXTINS (CONT): ⦿ un SM este caracterizat prin: ⦿ funcții cognitive si comportamentale diferite de ale altor sisteme, precum și prin tipuri diferite de informație procesată; ⦿ operații supuse unor legi si principii, ⦿ substraturi neurale diferite (structuri si mecanisme); ⦿ apariție distinctă la nivel filogenetic si ontogenetic; ⦿ mod distinct de reprezentare a informației.  26 ALTE DEFINIȚII ⦿ Sherry & Schacter (1987): o interacțiune între mecanismele de memorare, stocare si reactualizare, caracterizată prin anumite reguli de operare; ⦿ Nadel (1992): două criterii de distingere între sisteme - ⦿ 1. diferențele computaționale (de calcul) care apar in arhitecturi neurale diferite, și ⦿ 2. durata păstrării informației.  27 CRITERII DE CLASIFICARE A UNUI SISTEM MNEZIC ⦿ Operații specifice de includere în clase (= un SM intact permite realizarea unui mare număr de sarcini de un anumit tip, indiferent de conținutul lor); ⦿ Proprietăți si relații (= un SM poate fi descris în termenii unei liste de trăsături și aspecte prin care poate fi distins de celelalte SM); ⦿ Disocieri convergente (= fiecare SM realizează sarcini care îndeplinesc scopul specific acelui sistem; astfel, SM contribuie distinct la reținerea informației). 28 SISTEMUL MNEZIC, TULVING & SCHACTER (1994, 2000) SISTEMUL PROCEDURAL ⦿ este o categorie mnezică mare, insuficient explorată; ⦿ conţine, probabil, foarte multe subsisteme, doar unele din ele fiind identificate până în prezent; ⦿ serveşte la învăţarea de deprinderi, proceduri şi algoritmi (a acelor entităţi informaţionale standardizate, cu caracter rutinier, din conduita noastră); ⦿ producţiile nu au valoare de adevăr; ⦿ acest sistem mnezic nu stochează date sau reprezentări despre lumea externă. SISTEMUL PROCEDURAL (CONT.) ⦿ operează la nivel automat (subconştient); ⦿ produsul său este non-cognitiv (nu are legătură cu structurile informaţionale acumulate de subiect); ⦿ poate opera independent de structurile hipocampice; ⦿ reţine aspecte invariante sau fragmente de realitate; ⦿ funcţionează aparte de formele cognitive ale memoriei; ⦿ poate fi văzut ca sistem ce se ocupă cu funcţii de memorare şi învăţare, altele decât cele prezente la celelalte sisteme; Toate celelalte patru sisteme vizează cogniţia. SISTEMUL PERCEPTUAL-REPREZENTATIV ⦿ joacă un rol important în identificarea şi reţinerea de imagini şi cuvinte în câmpul perceptiv; ⦿ operează la nivel presemantic; ⦿ este implicată în formele implicite ale memoriei (de exemplu, în priming / amorsaj*); ⦿ au apărut numeroase dovezi ale existenţei sale (ex. cercetările realizate asupra subiecţilor amnezici asupra memoriei implicite sau explicite, cercetări neuropsihologice asupra altor categorii de bolnavi). SISTEMUL MEMORIEI SEMANTICE ⦿ face posibilă achiziţia şi retenţia informaţiei factuale despre lume; ⦿ conţine ansamblul informaţiilor, credinţelor de care dispune o persoană, şi pe care le-a acumulat de-a lungul vieţii; ⦿ se presupune că este localizată în regiunile medial-temporale. SISTEMUL MEMORIEI DE LUCRU ⦿ conţine trei elemente importante: executivul central, blocul vizual-spaţial şi bucla fonologică (= elemente postulate de  Baddeley, 1982, în modelul memoriei de lucru**); Memorie de lucru** = aici văzută ca zonă specializată a memoriei de lungă durată; se referă doar la cea mai recent activată parte a memoriei de lungă durată și cuprinde elementele care intră și ies din memoria de lungă durată. SISTEMUL MEMORIEI DE LUCRU (CONT.) ⦿ reţine informaţii pe perioade scurte de ⦿ timp; are relaţii complexe cu celelalte ⦿ sisteme; este implicată în desfăşurarea a numeroase sarcini cognitive legate de informaţia aflată momentan în executivul central; ⦿ cele mai multe informaţii se cunosc despre bucla fonologică, apoi despre blocul vizual spaţial şi apoi despre executivul central. SISTEMUL MEMORIEI EPISODICE ⦿ este memoria evenimentelor şi faptelor din istoria personală de viaţă a individului; ⦿ reactualizarea tuturor acestor informaţii este conştientă; ⦿ este cel mai recent sistem de memorie apărut  ca “apendice” al memoriei semantice, prin intermediul memoriei de lucru; ⦿ este şi cel mai fragil sistem mnezic, fapt demonstrat de situaţiile clinice, care arată că primele informaţii afectate de pierderile de memorie sunt cele legate de istoria personală de viaţă. SISTEMUL MEMORIEI EPISODICE (CONT.) ⦿ reprezentările episodice sunt complexe, pentru că implică elemente spaţiale, temporale şi contextuale; ⦿ zonele corticale implicate sunt cele prefrontale; ⦿ uneori, ea se sprijină pe informaţii din memoria semantică, niciodată invers; ⦿ literatura menţionează numeroase dovezi în sprijinul disocierii dintre memoria semantică şi cea episodică, dovezi ce vin din direcţia studiilor realizate pe pacienţi cu leziuni corticale, a celor cu regresie cognitivă cauzată de vârstă etc. MODELUL REȚELELOR DINAMICE - FERBINȚEANU, 2018 CERCETĂRI RECENTE ÎN DOMENIUL SISTEMELOR MNEZICE ⦿ În ultimii ani, paradigma sistemelor mnezice a fost provocată experimental în mai multe rânduri; ⦿ Date recente sugerează că sistemele mnezice nu sunt atât de disociabile - sugerează că reprezentările mnezice formate în cadrul sistemelor mnezice pot fi folosite în mai multe strategii comportamentale ghidate de memorie; ⦿ provocarea: aplicarea unei perspective a rețelelor dinamice în înțelegerea arhitecturii memoriei; MODELUL REȚELELOR DINAMICE ÎN MEMORIE ⦿ Creierul este un sistem complex și dinamic, a cărui funcționare se bazează pe rețelele de transfer informațional; ⦿ Rețelele au capacitatea de a se configura și reconfigura,  ⦿ astfel încât separă și regrupează informația transmisă; Rețelele care se cuplează temporar, formând meta sisteme mnezice; ⦿ Rețelele au o structură modular-ierarhică: activitatea dintr-un modul poate influența activitatea altor module; un nod se poate dezafilia de la o structură și se poate reafilia la o altă structură mnezică; ⦿ Modalitatea de lucru: teoria grafurilor (care poate modela neuronii ca noduri de rețea, iar conexiunile dintre aceștia ca limite/edges) ⦿ Primele studii - Spoms et al, 2004; Spoms &Kotter, 2004. CONCLUZII ⦿ Conceptul de sistem mnezic este foarte promițător pentru cercetare si pentru practică, pentru ca deschide perspective noi  de abordare a memoriei. ⦿ Vine in contradicție sau în completarea altor abordări, cum este cea procesuală (memoria văzută ca succesiune a memorării, stocării si engramării). BIBLIOGRAFIE ⦿ Anderson, J.R. (2015). Cognitive Psychology and Its Implications. Worth Publishers. A Macmillan Education Company ⦿ ⦿ Miclea, M. (2000). Psihologie cognitivă. Editura Polirom, Iași. Sternberg, R.J. (2012). Cognitive Psychology. Thomson Learning. 42