Untitled Quiz

• Baza funcționării memoriei este plasticitatea neuronală.
• Materialul verbal activează emisfera cerebrală stângă (EC stângă), în timp ce materialul imagistic activează emisfera cerebrală dreaptă (EC dreaptă).
• Memoria depinde în principal de structurile frontale ale creierului pentru encodarea și reactualizarea informațiilor, precum și de structurile temporale ale creierului pentru stocarea permanentă a informațiilor.

Structurile Mnezice

• Memoria senzorială.
• Memoria de scurtă durată sau de lucru.
• Memoria de lungă durată.

Memoria senzorială

• Memoria senzorială vizuală.
• Memoria senzorială auditivă.
• Sperling a demonstrat existența memoriei senzoriale vizuale în 1960.
• Sperling a folosit un dispozitiv de tip matrice (3 rânduri de litere), prezentat tahistoscopic (max. 0.2 sec), urmat de un sunet (jos, mediu, înalt) care indica ce rând trebuia redat.
• În experimentul lui Sperling, cu cât sunetul întârzia mai mult după expunerea literelor, cu atât redarea din memorie era mai dificilă.
• Metoda propusă de Sperling utilizează raportarea parțială (doar 1/3 rânduri prezentate), spre deosebire de procedura prin raportare completă, folosită anterior.
• Memoria iconică este un tip de sistem mnezic care poate reține toată informația din câmpul vizual pentru o perioadă scurtă de timp.
• Spre deosebire de memoria iconică, memoria senzorială auditivă (ecoică) durează mai mult datorită caracteristicii secvențiale a limbajului vorbit.
• Existența registrului senzorial auditiv a fost demonstrată experimental prin experimente realizate de Sperling și prin utilizarea ERP (event-related potential) pentru a detecta "mismatch negativity" la prezentarea unui sunet diferit.
• În experimentele ERP, undele cerebrale înregistrează o curbă “în oglindă” față de cele pentru sunetele anterioare.
• Atât memoria senzorială vizuală, cât și cea auditivă pot fi demonstrate experimental.
• Memoria senzorială are durate scurte de timp: memoria iconică durează până la 2 secunde, iar memoria ecoică durează până la 10 secunde.
• Memoria senzorială este localizată în apropierea ariilor corticale primare ale simțurilor respective.

Modele ale memoriei de scurtă durată

• Modelul lui Atkinson & Shiffrin (1968).
• Modelul lui Craik & Lockhart (1972).
• Modelul memoriei de lucru (Baddeley, 1986).
• Broadbent (1958) a anticipat teoriile privind memoria de scurtă durată (MSD).
• Waugh & Norman (1965) au formulat bazele teoretice ale MSD.
• Atkinson & Shiffrin (1968) au propus cel mai cunoscut și bine susținut model al MSD din punct de vedere experimental, cu etapele de stocare senzorială, atenție, memorie de scurtă durată, transfer și memorie de lungă durată.
• Stocarea senzorială păstrează informațiile până când acestea sunt accesate atențional.
• Memoria de scurtă durată este registrul intermediar de păstrare a informațiilor pentru 18-20, uneori 30 de secunde.
• Caracteristicile memoriei de scurtă durată includ intervalul de păstrare a informațiilor ("memory span"), care poate fi extins prin repetarea informației.
• Memoria de lungă durată păstrează informația o perioadă indefinită de timp.
• Memoria de scurtă durată are o capacitate limitată de păstrare a informației, aproximativ 7 +/- 2 elemente (element/chunk).
• Un "chunk" permite păstrarea a mai multe informații în MSD.
• Repetiția este modalitatea cea mai probabilă de transferare a informației în memoria de lungă durată (MLD).
• În 1961, Shepard & Teghtsoonian au prezentat subiecților serii de 200 de numere cu 3 cifre, care se repetau la intervale variabile de timp.
• Cu cât este mai lung șirul de numere între repetiții, cu atât performanța recunoașterii scade.

Adâncimea procesării

• Craik & Lockhart (1975) susțin că repetiția îmbunătățește memoria doar dacă materialul este repetat într-un mod profund și plin de înțeles.
• Repetarea pasivă nu produce o memorie mai bună, ci adâncimea procesării este soluția unei bune memorări.
• Adâncimea procesării poate fi superficială (auditivă și vizuală) sau profundă (semantică/a înțelesului).
• Kapur et al (1994) au realizat un studiu PET privind procesarea cerebrală în analiza de suprafață și de adâncime a cuvintelor, rezultatele arătând că regiunile prefrontale stângi erau mai activate în procesarea de adâncime.
• Experimentul Craik & Tulving (1975) a implicat prezentarea a 60 de cuvinte cu diferite tipuri de întrebări, iar rezultatele au arătat că cuvintele însoțite de întrebări din a treia categorie (semantică) erau reținute mai bine decât celelalte.

Memoria de lucru - Baddeley

• Baddeley (1986) a propus o teorie a procesului de repetiție care nu o mai leagă de stocarea în memoria de lungă durată (MLD).
• Executivul central controlează modul în care sunt utilizate sistemele "sclave”, putând să pună sau să ia orice informație din sistemele sclave, să traducă informațiile între ele și având nevoie de propriul său depozit de informații pentru a stabili cum anume va controla sistemele subordonate.
• Există două sisteme "sclave”, necesare pentru păstrarea informațiilor: calea vizuo-spațială și bucla fonologică.
• Bucla fonologică conține două elemente: bucla articulatorie și depozitul fonologic.
  • Bucla articulatorie funcționează ca “voce interioară” necesară pentru repetiții (aria Broca).
  • Depozitul fonologic funcționează ca “ureche interioară”, care aude "vocea interioară” și stochează informația într-o manieră fonologică.
• Dovada experimentală pentru existența buclei fonologice este "efectul lungimii cuvintelor", care arată că listele de cuvinte scurte sunt reamintite mai bine decât listele de cuvinte lungi, pentru că sunt mai mult repetate.

Concluzii despre memoria de lucru și bucla fonologică

• Procesarea care are loc în bucla fonologică nu este crucială pentru trimiterea informațiilor în MLD; mai curând, bucla este un sistem auxiliar pentru păstrarea informațiilor.

Memoria de lucru și creierul

• Cortexul frontal joacă un rol important în sarcinile memoriei de lucru (ML).
• Găsirea locației hranei după distragerea atenției până la 10 secunde este un exemplu în studiile cu maimuțe și copii mai mici.
• Aria 46 Brodmann este implicată în păstrarea informației pe durata distragerii atenției; lezarea ei duce la incapacitatea păstrării informației pe termen scurt.
• Alte arii implicate includ ariile 47, 45, 44 (Broca), 4-11 (frontale, prefrontale, parietale).

Memoria de lungă durată

• Memoria de lungă durată este cealaltă sursă majoră de informații, pe lângă realitate.
• Păstrarea informațiilor în memoria de lungă durată variază de la câteva minute la zeci de ani.
• Activarea informațiilor din MLD este principalul mecanism de aducere a informațiilor în memoria de lucru
• Tehnica de evidențiere este “asocierea liberă”, iar activarea determină probabilitatea ca o anumită informație să fie reactualizată din MLD și viteza reactualizării.
• Factorii care influențează memoria includ procesul elaborativ (asupra materialului) și tehnicile de studiu ale materialului verbal, cum ar fi învățarea incidentală vs. intențională.

Sisteme mnezice

• Abordarea sistemelor mnezice este relativ recentă în psihologia cognitivă (anii '70).
• Multă vreme a dominat concepția legată de existența unei singure memorii, globale.
• Germenii acestei noi abordări ar putea fi sesizați chiar și la filosofii greci sau în evul mediu (memoria conștientă vs. inconștientă/memoria lungă vs. scurtă/memorie vs. uitare).
• În secolul XIX, Maine de Biran a subliniat că automatizarea duce la scăderea conștientizării informației.
• Maine de Biran identifică trei forme de memorie: mecanică, senzitivă și reprezentativă.
• Broca, Wernicke, Gall au adus contribuții la înțelegerea sistemelor mnezice.
• Există mai multe modalități de clasificare a sistemelor mnezice în literatură, precum abordările lui Schacter & Tulving și Miclea.
• Un sistem mnezic (SM) este definit ca un set de procese corelate.
• Un SM este o modalitate de organizare a memoriei care poate fi definită prin mecanisme cerebrale, tip de informație procesată și principii ale operării distincte.
• Un sistem mnezic (SM) este caracterizat prin funcții cognitive și comportamentale diferite de ale altor sisteme, precum și prin tipuri diferite de informație procesată, operații supuse unor legi și principii, substraturi neurale diferite (structuri și mecanisme), apariție distinctă la nivel filogenetic și ontogenetic și mod distinct de reprezentare a informației.
• Sherry & Schacter (1987) definesc sistemul mnezic ca o interacțiune între mecanismele de memorare, stocare și reactualizare, caracterizată prin anumite reguli de operare.
• Nadel (1992) propune două criterii de distingere între sisteme: diferențele computaționale (de calcul) care apar în arhitecturi neurale diferite și durata păstrării informației.
• Criteriile de clasificare a unui sistem mnezic includ operații specifice de includere în clase, proprietăți și relații, și disocieri convergente.
• Structura sistemelor mnezice, conform abordării Tulving & Schacter:

Structura sistemelor mnezice, conform abordării Tulving & Schacter:

 - **Sistemul Procedural:** Implică deprinderi motorii și cognitive, condiționare simplă și învățare asociativă, cu reactualizare implicită.
 - **Sistemul Perceptual Reprezentativ:** Privește forma vizuală sau auditivă a cuvântului și descrierea structurală, cu reactualizare implicită.
 - **Sistemul Semantic:** Vizează cunoașterea generală, factuală, relațională, cu reactualizare implicită sau explicită.
 - **Sistemul Primar (Memoria de Lucru):** Utilizează vizual și auditiv, cu reactualizare explicită.
 - **Sistemul Episodic:** Memorează evenimente autobiografice personale, cu reactualizare explicită.

• Sistemul procedural este o categorie mnezică mare, insuficient explorată, care conține multe subsisteme și servește la învățarea de deprinderi, proceduri și algoritmi, producțiile sale nu au valoare de adevăr și nu stochează reprezentări despre lumea externă.
• Sistemul procedural operează la nivel automat (subconștient), este non-cognitiv, poate opera independent de structurile hipocampice, reține aspecte invariante sau fragmente de realitate și funcționează aparte de formele cognitive ale memoriei.
• Celelalte patru sisteme vizează cogniția.
• Sistemul perceptual-reprezentativ joacă un rol important în identificarea și reținerea de imagini și cuvinte în câmpul perceptiv, operează la nivel presemantic și este implicat în formele implicite ale memoriei. În ce constă sistemului memoriei semantice.
• Sistemul memoriei semantice face posibilă achiziția și retenția informației factuale despre lume, conține ansamblul informațiilor și se presupune că este localizat în regiunile medial-temporale.
• Sistemul memoriei de lucru conține trei elemente importante: executivul central, blocul vizual-spațial și bucla fonologică.
• Memoria de lucru este văzută ca o zonă specializată a memoriei de lungă durată, se referă doar la cea mai recent activată parte a memoriei de lungă durată și cuprinde elementele care intră și ies din memoria de lungă durată. memoria de lucru reține informații pe perioade scurte și este implicată în desfășurarea a numeroase sarcini cognitive legate de informația aflată momentan în executivul central.
• sistemul memoriei episodice este memoria evenimentelor și faptelor din istoria personală a individului, reactualizarea tuturor acestor informații este conștientă și este cel mai recent sistem de memorie apărut.
• Memoria episodica este ca un “apendice” al memoriei semantice, prin intermediul memoriei de lucru
• Memoria episodica este și cel mai fragil sistem mnezic, fapt demonstrat de situațiile clinice, care arată că primele informații afectate de pierderile de memorie sunt cele legate de istoria personală de viață.
• Reprezentările episodice sunt complexe și implică elemente spațiale, temporale și contextuale
• Zonele corticale implicate in memoria episodică sunt cele prefrontale.

Modelul rețelelor dinamice, Ferbințeanu (2018):

• Paradigma sistemelor mnezice a fost provocată experimental în ultimii ani, sugerând că sistemele mnezice nu sunt atât de disociabile și că reprezentările mnezice pot fi folosite în mai multe strategii comportamentale ghidate de memorie.
• Creierul este un sistem complex și dinamic, a cărui funcționare se bazează pe rețelele de transfer informațional, care au capacitatea de a se configura și reconfigura.
• Rețelele se cuplează temporar, formând meta sisteme mnezice, având o structură modular-ierarhică în care activitatea dintr-un modul poate influența alte module
• Un nod se poate dezafilia de la o structură și se poate reafilia la o altă structură mnezică
• Modalitatea de lucru este teoria grafurilor (care poate modela neuronii ca noduri de rețea, iar conexiunile dintre aceștia ca limite/edges).
• Primele studii despre retelele dinamice sunt ale lui: Spoms et al (2004), precum si Spoms & Kotter (2004).
• Conceptul de sistem mnezic este promițător pentru cercetare și practică, deschizând perspective noi de abordare a memoriei.
• Sistemul mnezic vine in contradicție sau în completarea altor abordări, cum este cea procesuală (memoria văzută ca succesiune a memorării, stocării și engramării).