Curs 11 - Modalitățile Actului Juridic Civil - Curs PDF

## CURS 11 - MODALITĂȚILE ACTULUI JURIDIC CIVIL **MODALITĂȚILE ACTULUI JURIDIC CIVIL** - sunt acele împrejurări care afectează producerea efectelor sale, în sensul amânării, limitării sau desființării lor - modalitățile actului juridic civil sunt termenul, - există unele acte juridice care sunt in...

## CURS 11 - MODALITĂȚILE ACTULUI JURIDIC CIVIL **MODALITĂȚILE ACTULUI JURIDIC CIVIL** - sunt acele împrejurări care afectează producerea efectelor sale, în sensul amânării, limitării sau desființării lor - modalitățile actului juridic civil sunt termenul, - există unele acte juridice care sunt incompatibile cu modalitățile în sensul că prezența acestora duce la nevalabilitatea actului juridic - la alte acte juridice, modalitățile trebuie să fie prevăzute în mod obligatoriu, lipsa modalităților făcând ca actul juridic să nu fie valabil **CONDIȚIA** - eveniment viitor și nesigur ca realizare de care depinde însăși existența drepturilor și obligațiilor părților, adică nașterea sau desființarea actului juridic civil **CLASIFICAREA CONDITIILOR** 1) După efectul ei, condiția poate fi suspensivă sau rezolutorie a) Condiţia suspensivă - acel eveniment viitor și nesigur ca realizare de a cărui împlinire depinde însăși naşterea actului juridic civil b) Condiţia rezolutorie - acea condiție de a cărei împlinire depinde desființarea actului juridic 2) După legătura cu voința părților a realizării ori nerealizării evenimentului distingem condiție cazuală, mixtă sau potestativă a) Condiția cazuală - a cărei realizare depinde exclusiv de hazard, de o întâmplare independentă de voința părților b) Condiția mixtă - a cărei realizare depinde de voința unei părți și de voința unei alte persoane determinate c) Condiția potestativă - a cărei realizare depinde de voința uneia dintre părți -condiția potestativă poate fi pur potestativă și potestativă simplă -condiția pur potestativă - a cărei realizare depinde exclusiv de voința unei părți -condiția potestativă simplă - a cărei realizare depinde de voința unei părți și de un fapt, eveniment exterior acesteia sau de voința unei persoane nedeterminate 3) După modul de formulare, distingem condiție pozitivă și negativă a) Condiția pozitivă - constă în împlinirea unui eveniment viitor și nesigur b) Condiția negativă - constă în neîndeplinirea unui eveniment viitor și nesigur 4) După beneficiarul condiției, distingem condiție stipulată în favoarea uneia dintre părți și în favoarea ambelor părți Distincţia prezintă importanță în ceea ce privește stabilirea părții care poate renunța la condiție 5) În funcție de caracterul ei, distingem condiție posibilă, legală sau morală și condiție imposibilă, ilicită sau imorală Condiția trebuie să fie posibilă, legală și morală **EFECTELE CONDIŢIEI** - sunt guvernate de 2 principii 1) condiția afectează însăși existența drepturilor și obligațiilor părților 2) condiția produce efecte retroactive, până la momentul încheierii actului juridic **EFECTELE CONDIŢIEI SUSPENSIVE** - distingem între perioada anterioară împlinirii condiției (pendente conditione) și ulterior împlinirii condiției (eveniente conditione) 1) PENDENTE CONDITIONE - adică actul juridic civil nu întrunește toate elementele necesare pentru a îşi produce efecte - astfel, creditorul nu poate pretinde executarea obligației - pentru că încă aceasta nu există - dacă debitorul execută obligația, el poate cere restituirea - pentru că a executat o plată nedatorată - în actele juridice translative de drepturi reale, nu are loc transmiterea dreptului real - creditorul poate, chiar înainte de îndeplinirea condiției, să facă orice acte de conservare a dreptului său - prescripția extinctivă nu începe să curgă până la împlinirea termenului 2) EVENIENTE CONDITIONE - adică actul juridic a fost pur și simplu din momentul încheierii lui - ca urmare, dacă debitorul a efectuat o plată, înainte de împlinirea condiției, după împlinirea ei plata devine valabilă și nu se mai poate cere restituirea **EXCEPȚIILE DE LA CARACTERUL RETROACTIV AL CONDIŢIEI SUSPENSIVE** - Termenul de prescripție extinctivă curge doar de la împlinirea termenului - fructele culese de înstrăinător, până la împlinirea termenului, rămân ale sale **EFECTELE CONDITIEI REZOLUTORII** 1) PENDENTE CONDITIONE - adică actul juridic sub condiție rezolutorie se comportă ca un act juridic pur și simplu - astfel, debitorul trebuie să își execute obligația iar creditorul poate pretinde executarea acesteia - începe să curgă termenul de prescripție extinctivă, din momentul naşterii raportului juridic - se transmit riscurile pieirii bunului de la înstrăinător la dobânditor 2) EVENIENTE CONDITIONE - adică actul juridic se desființează cu efect retroactiv, considerând se că nu a existat - în consecință, părțile trebuie să își restituie prestațiile efectuate **EXCEPȚIILE DE LA EFECTUL RETROACTIV AL CONDIŢIEI REZOLUTORII** - Se păstrează actele de conservare și de administrare făcute de dobânditor pendente conditione - Riscul pieirii bunului pendente conditione va fi suportat de către dobânditor - fructele culese de dobânditor rămân în proprietatea acestuia **CONSTATAREA ÎNDEPLINIRII CONDIŢIEI** - se apreciază după criteriile stabilite de părți sau pe care acestea este probabil să le fi avut în vedere după împrejurări - când obligația este contractată sub condiția producerii unui eveniment într-un anumit termen, condiţia este socotită neîndeplinită dacă termenul s-a împlinit fără ca evenimentul să se producă - lipsa unui termen, condiția se consideră neîndeplinită numai atunci când este sigur că evenimentul nu se va produce **TERMENUL** - este un eveniment viitor şi sigur în ceea ce privește realizarea lui, de care depinde fie începerea executării, fie stingerea drepturilor și obligațiilor părților actului juridic **CLASIFICAREA TERMENELOR** 1) În funcție de efectele lor, termenul poate să fie suspensiv sau extinctiv a) Termenul suspensiv - amână începerea exercitării drepturilor și executării obligațiilor până la împlinirea lui b) Termenul extinctiv - amână stingerea exercitării drepturilor și executării obligațiilor până la împlinirea lui 2) După cunoașterea sau necunoașterea cu precizie a datei împlinirii termenului, el poate să fie cert sau incert a) Termenul cert - a cărui dată e cunoscută sau poate fi cunoscută încă din momentul încheierii lui juridic b) Termenul incert - a cărui împlinire nu este cunoscută cu precizie la momentul încheierii actului, deși împlinirea ei este sigură 3) În funcție de izvor, termenul poate să fie voluntar, judiciar sau legal a) termenul voluntar (convențional) - este stabilit de părți prin act juridic - poate fi expres când este stipulat explicit în actul juridic, și este tacit când rezultă implicit din act, fiind dedus din natura raportului juridic b) Termenul judiciar (jurisdicțional) - este stabilit de instanţă c) Termenul legal - este stabilit prin lege 4) În funcție de criteriul părții care beneficiază de el, termenul poate să fie în favoarea debitorului, în favoarea creditorului sau în favoarea ambelor părți a) Termen în favoarea debitorului - ori de câte ori din lege rezultă că termenul ar fi fost stipulat în favoarea creditorului sau în beneficiul ambelor părți, termenul va fi considerat în favoarea debitorului b) Termenul în favoarea creditorului - când este stipulat în acest sens sau rezultă din circumstanţe c) termenulîn favoarea ambelor părți - în cazul termenului în favoarea ambelor părți, renunțarea la beneficiul termenului se poate face doar prin acordul de voință al părţilor **EFECTELETERMENULUI** - sunt guvernate de principiul că termenul afectează doar executarea actului, nu și existenţa lui În cazul termenului suspensiv - drepturile și obligațiile există din momentul încheierii actului juridic iar termenul amână doar executarea lor - până la împlinirea termenului, creditorul nu poate să ceară executarea obligației - dacă debitorul execută obligația, el face o plată valabilă și nu mai poate cere restituirea - termenul suspensiv nu amână transferul dreptului de proprietate, dobânditorul suportând riscul pieirii fortuite a bunului În cazul termenului extinctiv - el duce la stingerea raportului juridic civil, adică a dreptului subiectiv și a obligației corelative **SARCINA** - este o obligație de a da, a face sau a nu face ceva, impusă de dispunător gratificatului în actele cu titlu gratuit - sarcina poate să fie în favoarea dispunătorului, în favoarea gratificatului sau în favoarea unui terţ - pentru a fi valabilă sarcina, ea trebuie să fie licită, morală și posibilă În cazul donatiei cu sarcini - donatarul este ținut să îndeplinească sarcina numai în limita valorii bunului donat - neexecutarea fără justificare a sarcinii la care s-a obligat donatarul, atrage dreptul donatorului de a solicita revocarea donației În cazul legatului cu sarcini - dacă legatarul nu poate îndeplini sarcina excesivă cu care este grevat legatul, sau fără a depăși valoarea bunurilor primite în temeiul acestuia, se va putea libera predând beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lăsate prin legat sau valoarea lor - neîndeplinirea sarcinii atrage revocarea judecătorească a legatului **EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL** - înţelegem drepturile subiective civile și obligațiile civile născute, modificate sau stinse prin actul respectiv **PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZĂ EFECTELE ACTULUI JURIDIC CIVIL** 1) Principiul forței obligatorii a actului juridic civil - actul juridic valabil încheiat se impune părților actului juridic cu aceeași forţă obligatorie ca și legea - contractul valabil încheiat obligă la toate urmările pe care practicile statornicite între părți, uzanţele, legea sau echitatea le dau contractului, după alătură lui - părţile sunt ținute să își execute obligațiile chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creșterii costurilor executării propriei obligații, fie datorită scăderii valorii contraprestației ei - dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită impreviziunii, instanţa poate să dispună a) adaptarea contractului - pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor b) încetarea contractului - la momentul și în condițiile pe care le stabilește 2) Principiul irevocabilității actului juridic - este o consecință directă a principiului forţei obligatorii a actului juridic civil - se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege - ca o consecinţă a aplicării acestei reguli, actele juridice bilaterale vor putea fi revocate numai prin acordul de voinţă al părților - actele juridice unilaterale în principiu sunt irevocabile 3) Principiul relativității efectelor actului juridic civil - reglementează efectele actului juridic față de terți - actul juridic produce efecte doar între părți, fără a da naștere la drepturi şi obligații în favoarea sa sau în sarcina persoanelor care nu au participat la încheierea lui **PĂRȚILE** - persoanele care au participat la încheierea actului juridic, fie personal, fie prin reprezentare **TERTII** - persoanele care nu au participat la încheierea actului juridic civil, nici personal și nici prin reprezentare Între părți si terti există o categorie intermediară, avânzii cauză (succesorii părtilor) Sunt avânzi cauză - succesorii universali, cu titlu universal, cu titlu particular și creditorii chirografari **CATEGORIILE DE SUCCESORI** 1) Succesorii universali - acele persoane care dobândesc un patrimoniu în întregul său 2) Succesorii cu titlu universal - acele persoane care dobândesc o fracțiune dintr-o universalitate - Succesorii universali și cei cu titlu universal dobândesc toate drepturile și obligațiile autorului lor, exceptând cele cu caracter strict personal 3) Succesorii cu titlu particular - acele persoane care dobândesc un drept determinat - Aceștia primesc doar acele efecte ale actelor juridice încheiate de autorul lor care au legătură cu dreptul dobândit 4) Creditorii chirografari - acele persoane care nu au o garanție asigurată - Aceştia au o situație asemănătoare terților, doar că le sunt recunoscute 2 acțiuni specifice - acțiune oblică prevăzută și acțiunea revocatorie **OPOZABILITATEAACTULUIJURIDIC CIVIL** - contractul este opozabil terților care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor născute din contract - terții se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de a cere executarea lui **EXCEPȚIILE DE LA PRINCIPIUL RELATIVITĂȚII EFECTELOR ACTULUI JURIDIC** - înţelegem acele situații când actul juridic dă naștere la drepturi sau la obligații în sarcina terțelor persoane distingem excepții reale și excepții aparente **EXCEPTIILE REALE** - sunt stipulaţia pentru altul și acțiunile directe 1) stipulația pentru altul - acel contract prin care o persoană numită promitent se obligă faţă de altă persoană numită stipulant să execute o prestație în favoarea unei terțe persoane, care nu a participat la încheierea actului juridic 2) acțiunile directe - acțiunea mandantului împotriva persoanei pe care mandatarul și-a substituit-o **EXCEPŢIILE APARENTE** - sunt avânzii cauză, promisiunea faptei altuia, simulația și reprezentarea 1) avânzi cauză - nu constituie o excepție reală pentru că aceștia primesc efectele actului juridic pentru că iau locul părților în raportul juridic 2) promisiunea faptei altuia - o convenție prin care o parte, promitentul, se obligă față de cealaltă parte, creditorul obligației, să determine o terță persoană să încheie sau să ratifice un act juridic încheiat în absența sa 3) Simulația- operațiunea juridică în care „printr-un act aparent, public dar nereal, se creează o situație juridică diferită față de cea adevărată cuprinsă într-un act secret - poarte fi realizată pe 3 căi a) prin act fictiv - când actul public este încheiat numai de formă b) prin act deghizat - când se ascunde adevărata natură a actului sau unele clauze ale acestuia c) prin interpunere de persoane - când actul public se încheie între anumite părți iar în secret acestea se înţeleg ca actul să producă efecte între alte persoane 4) Reprezentarea- procedeul tehnico-juridic prin care o persoană numită reprezentant încheie un act juridic în numele altei persoane numită reprezentat, în așa fel încât efectele actului se produc direct în persoana celui reprezentat. Se produc față de o persoană care nu a participat la încheierea acestuia (reprezentatul) - reprezentarea poate fi legală când legea recunoaște unei anumite persoane această calitate - reprezentarea este convențională când reprezentantul acţionează în baza unui contract de mandat