Cursuri de drept civil - Contractul, Interpretare, Executare - PDF

CURS 6 – Contractul. Interpretare. Executare Interpretarea contractului ❑ Contractele se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor. La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului. Interpretarea sistematică ❑ Clauzele se interpretează unele prin altele, dând ﬁecăreia înţelesul ce rezultă din ansamblul contractului. Interpretarea clauzelor îndoielnice ❑ Clauzele susceptibile de mai multe înţelesuri se interpretează în sensul ce se potriveşte cel mai bine naturii şi obiectului contractului. ❑ Clauzele îndoielnice se interpretează ţinând seama, între altele, de natura contractului, de împrejurările în care a fost încheiat, de interpretarea dată anterior de părţi, de sensul atribuit în general clauzelor şi expresiilor în domeniu şi de uzanţe. ❑ Clauzele se interpretează în sensul în care pot produce efecte, iar nu în acela în care nu ar putea produce niciunul. ❑ Contractul nu cuprinde decât lucrul asupra căruia părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar ﬁ termenii folosiţi. ❑ Clauzele destinate să exempliﬁce sau să înlăture orice îndoială asupra aplicării contractului la un caz particular nu îi restrâng aplicarea în alte cazuri care nu au fost expres prevăzute. Regulile subsidiare de interpretare ❑ Dacă, după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se interpretează în favoarea celui care Forţa obligatorie – executarea contractului ❑ Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. ❑ Contractul se modiﬁcă sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege. IMPREVIZIUNEA (art. 1271 C. civ.) – excepție Regula: ❑ Părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă, ﬁe datorită creşterii costurilor executării propriei obligaţii, ﬁe datorită scăderii valorii contraprestaţiei. Situație reglementată: ❑ Cu toate acestea, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea obligaţiei, instanţa poate să dispună: adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneﬁciile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor; încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte. Condiții aplicare impreviziune: ❑ schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului; ❑ schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu puteau ﬁ avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii contractului; ❑ debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea ﬁ în mod rezonabil considerat că RISCUL CONTRACTULUI ❑ Problema riscului contractului se pune atunci când una dintre părțile contractante este împiedicată de un caz fortuit sau de forța majoră să își execute obligația asumată, în cazul în care neexecutarea obligației nu este consecința vinovăției debitorului acestei obligații, ci consecința unei împrejurări mai presus de voința lui. Regula suportării riscului în contractele sinalagmatice: ❑ în principiu, riscul este suportat de debitorul obligației imposibil de executat; această regulă se aplică atât contractelor sinalagmatice netranslative de proprie¬tate, cât și contractelor sinalagmatice translative de proprietate; ❑ în cazul contractelor sinalagmatice translative de proprietate, în lipsă de stipulație contrară, cât timp bunul nu este predat, riscul contractului rămâne în sarcina debitorului obligației de predare, chiar dacă proprietatea a fost transferată dobânditorului [art. 1274 alin. (1) teza 1 C.civ.]; în cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligației de predare pierde dreptul la contraprestație, iar dacă a primit-o, este obligat să o restituie [art. 1274 alin. (1) teza a ll-a C.civ.]; prin urmare, riscul contractului nu este suportat de partea care avea calitatea de proprietar al bunului la momentul pieirii fortuite, ci de debitorul obligației de predare imposibil de executat; ❑ această regulă are caracter supletiv, părțile putând conveni altfel. ❑ Excepție. Creditorul pus în întârziere preia riscul contractului sinalagmatic. creditorul (obligației de predare) pus în întârziere (cu privire la preluarea bunului) preia riscul pieirii fortuite a bunului; el nu se poate libera chiar dacă ar dovedi că bunul ar ﬁ pierit și dacă obligația de EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAȚIILOR ❑ dacă debitorul nu își execută de bunăvoie obligația (deci nu plătește) și se aﬂă în întârziere, atunci creditorul poate cere executarea silită a obligației [art. 1516 alin. (2) pct. 1 C. civ.]. ❑ orice persoană trebuie să își execute obligațiile născute în sarcina sa; Dreptul de opțiune al creditorului în cazul neexecutării obligației de către debitorul pus în întârziere în cazul neexecutării fără justiﬁcare a obligației de către debitorul care se aﬂă în întârziere, creditorul are opțiunea de a solicita, la alegerea sa, separat de acordarea eventualelor daune-interese [art. 1516 alin. (2) C.civ.]: ✔ executarea silită a obligației; ✔ dacă obligația este contractuală, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligații corelative; ✔ aplicarea oricărui alt mijloc prevăzut de lege pentru realizarea dreptului său; ❑ cu toate acestea, creditorul nu va putea invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți atunci când neexecutarea este rezultatul propriei sale acțiuni ori omisiuni, neîndeplinirea obligației ﬁindu-i imputabilă și acestuia (art. 1517 C.civ.). Persoanele care pot ﬁ trase la răspundere de creditor în caz de neexecutarea obligațiilor: a debitorului, care va răspunde personal de îndeplinirea obligațiilor sale, răspunderea sa putând ﬁ limitată numai în condițiile expres prevăzute de lege (art. 1518 C. civ.); a debitorului, pentru faptele culpabile săvârșite de terți, dacă s-a folosit de aceștia în executarea obligațiilor contractuale și părțile nu au convenit altfel (art. 1519 C. civ.); a terților, ale căror bunuri vor putea ﬁ urmărite de creditor dacă sunt afectate pentru plata datoriilor Executarea silită în natură = în principiu, executarea silită se face în natură, deci prin obligarea debitorului să execute însuși obiectul obligației pe care și-a asumat-o [art. 1527 alin. (1) teza 1 C.civ.], ceea ce înseamnă că executarea silită reprezintă tot o plată; ❑ Dreptul la executarea în natură cuprinde, dacă este cazul [art. 1527 alin. (2) C.civ.]: dreptul la repararea sau înlocuirea bunului; orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasă; ✔ de exemplu, conform art. 1710 C. civ., în temeiul obligației vânzătorului de garanție contra viciilor, cumpărătorul poate solicita, printre altele, obligarea debitorului la înlăturarea viciilor de către acesta sau pe cheltuiala sa, precum și înlocuirea bunului vândut cu un bun de același fel, însă lipsit de vicii. Excepții: ❑ dacă executarea în natură a obligației nu mai este posibilă [art. 1527 alin. (1) teza ﬁnală C. civ.] sau nu mai prezintă interes pentru creditor, atunci se va trece la executarea prin echivalent, adică prin acordarea de despăgubiri creditorului, afară de cazul în care imposibilitatea de executare este fortuită; ❑ executarea silită în natură nu este posibilă în cazul obligațiilor care presupun o participare strict personală din partea debitorului; Executarea în natură a obligațiilor în funcție de obiectul lor ❑ Obligația de a da o sumă de bani: executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul putând trece la executarea silită prin urmărirea unor bunuri ale debitorului, iar din prețul obținut prin vânzarea lor își va satisface creanța; ✔ din perspectiva dreptului procesual civil, atunci când creanța ce se execută silit are ca obiect remiterea unei sume de bani, este vorba de o procedură de executare silită indirectă. ❑ Obligația de a nu face creditorul poate cere instanței încuviințarea să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației, pe cheltuiala debitorului, în limita stabilită prin hotărâre judecătorească (art. 1529 C.civ.); Executarea prin echivalent = executarea silită în natură nu poate ﬁ obținută întotdeauna, ﬁe pentru că este vorba despre obligații a căror executare silită în natură nu poate ﬁ obținută prin constrângerea debitorului, ﬁe din cauza faptului că executarea în natură este deﬁnitiv compromisă (de exemplu, bunul nefungibil care trebuia predat creditorului a pierit din culpa debitorului) sau, pur și simplu, executarea în natură, chiar silită, nu mai prezintă niciun interes pentru creditor; ❑ în toate aceste situații, creditorul poate suferi un prejudiciu, ceea ce înseamnă că el este îndreptățit să pretindă o satisfacție prin echivalent bănesc. Particularități privind răspunderea civilă contractuală ❑ răspunderea civilă contractuală este o formă a răspunderii civile, în cazurile în care paguba este consecința încălcării obligațiilor contractuale; ❑ astfel, răspunderea civilă contractuală presupune existența unor raporturi juridice anterioare între păgubit și autorul faptei, născute prin acordul lor de voințe; ❑ ori de câte ori s-a cauzat un prejudiciu unei persoane în lipsa sau în afara unei legături contractuale, se va angaja răspunderea civilă delictuală; ❑ răspunderea civilă contractuală rezultă din nerespectarea întocmai a obligațiilor asumate prin contract, prejudiciul ﬁind consecința neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare; în aceste cazuri, creanța contractuală inițială este înlocuită cu o altă creanță, anume cea în despăgubire, care are ca obiect suma de bani ce reprezintă prejudiciul suferit de către creditor, fără însă a ﬁ vorba de o transformare propriu-zisă a obligației inițiale, deoarece despăgubirile constituie obiectul subsidiar, cu titlu de sancțiune, al executării obligației asumate de către debitor; ❑ obligația asumată prin contract și obligația de reparare a prejudiciului cauzat prin neexecutare sau executare necorespunzătoare ori cu întârziere sunt obligații succesive și distincte, chiar dacă una este urmarea celeilalte și nu poate exista fără aceasta; ❑ dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părți nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale Condițiile răspunderii contractuale ❑ existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații asumate prin contract (neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere); ❑ existența unui prejudiciu; ❑ raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu; ❑ vinovăția debitorului. Condiții privind acordarea de despăgubiri: ❑ din momentul în care sunt întrunite condițiile răspunderii civile, se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său; însă, pentru acordarea despăgubirilor, mai este necesar ca: debitorul să ﬁe pus în întârziere; să nu existe o clauză de nerăspundere 1. Existența unei fapte ilicite ❑ Fapta poate consta într-o inacțiune: neexecutarea totală a obligației; neexecutarea parțială a obligației; ✔ dacă obiectul obligației este indivizibil, indiferent dacă indivizibilitatea decurge din natura obiectului ori din voința părților, neexecutarea integrală a obligației constituie întotdeauna o neexecutare totală, care îndatorează debitorul să repare integral prejudiciul; ✔ dacă obiectul obligației este divizibil, va trebui stabilită măsura în care obligația este executată, respectiv neexecutată, iar despăgubirile datorate de debitor creditorului său vor ﬁ diminuate în mod corespunzător; ❑ Fapta poate consta într-o acțiune executarea necorespunzătoare a obligației = poate ﬁ apreciată ca ﬁind o neexecutare totală sau parțială a obligației, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei; ✔ de exemplu, ar ﬁ vorba de o neexecutare totală dacă debitorul predă creditorului său, în executarea contractului, un bun cu vicii ascunse, care îl fac în întregime inu-tilizabil sau confecționează la comandă un articol de îmbrăcăminte prea mic pentru persoana căreia îi era destinat, astfel încât aceasta nu îl poate îmbrăca; ✔ în schimb, atunci când bunul predat de către debitor prezintă anumite vicii sau defecte care însă nu îl fac inutilizabil, este vorba de o neexecutare parțială; ✔ debitorul va putea ﬁ obligat la plata despăgubirilor compensatorii; executarea cu întârziere a obligației = presupune că debitorul și-a executat în natură obligația sa, însă cu nerespectarea termenului de executare ce rezulta din contract, cauzând astfel creditorului un prejudiciu; dacă obligația a fost asumată prin contract, iar termenul pentru executarea obligației a fost prevăzut ca esențial, creditorul poate refuza primirea prestației, situație în care obligația va ﬁ considerată ca neexecutată, creditorul având dreptul la despăgubiri compensatorii; ✔ de exemplu, obligația asumată de către debitor de a presta creditorului anumite servicii la o anumită dată pentru sărbătorirea unui eveniment; ✔ dacă, fără a deosebi după cum termenul de executare a obligației era esențial sau neesențial, creditorul primește prestația după împlinirea termenului, atunci el va avea dreptul numai la despăgubiri moratorii. ❑ Persoana care a săvârșit fapta ilicită = de regulă, debitorul sau terțul de care debitorul se folosește pentru executarea obligațiilor Categorii de despăgubiri la care poate ﬁ obligat debitorul ❑ Despăgubirile compensatorii = reprezintă despăgubirile în bani pe care debitorul este ținut să le plătească pentru neexecutarea totală sau neexecutarea parțială a prestațiilor datorate creditorului său; sunt echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau a executării parțiale (sau necorespunzătoare) a obligației; ✔ de exemplu, în ipoteza neexecutării totale a obligației de a efectua o lucrare, prejudiciul suferit de creditor poate consta în contravaloarea acelei lucrări; nu se pot cumula cu executarea în natură a obligației, având tocmai scopul de a înlocui executarea în natură. ❑ Despăgubirile moratorii = reprezintă despăgubirile în bani pe care debitorul este ținut să le plătească pentru neexecutarea totală la scadență a prestațiilor datorate creditorului său; sunt echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a executării cu întârziere a obligației; ✔ de exemplu, dacă obligația de predare a unui apartament a fost executată cu întârziere, prejudiciul poate consta în chiria pe care creditorul a trebuit să o plătească începând cu data la care apartamentul trebuia predat; 2. Prejudiciul = reprezintă consecințele păgubitoare, patrimoniale și nepatrimoniale, suportate de către creditor ca efect al neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere de către debitor a obligației născute în sarcina sa; = creditorul are dreptul nu numai la repararea prejudiciului patrimonial, ci și la repararea prejudiciului nepatrimonial [art. 1531 alin. (3) C. civ.]. ❑ Prejudiciul patrimonial (material) = este acel prejudiciu care poate ﬁ evaluat în bani și rezultă din încălcarea unui drept patrimonial; = constă în diminuarea patrimoniului creditorului cu o anumită valoare economică asupra căreia are un drept sau ar ﬁ avut dreptul ori posibilitatea să o dobândească; cuprinde atât pierderea efectiv suferită (damnum emergens), cât și câștigul nerealizat (lucrum cessans) [art. 1531 alin. (2) teza 1 C. civ.]: ✔ pierderea efectiv suferită (damnum emergens) reprezintă valoarea prestației datorate de către debitor și neexecutată; ✔ câștigul nerealizat (lucrum cessans) constă în creșterea patrimonială pe care ar ﬁ dobândit-o creditorul (beneﬁciul de care este lipsit), în condițiile normale ale circuitului civil, dacă debitorul ar ﬁ executat prestația datorată sau ar ﬁ executat-o la termenul stabilit; la stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului [art. 1531 alin. (2) teza a ll-a C.civ.]. ❑ Prejudiciul nepatrimonial = este acel prejudiciu care, prin ipoteză, nu este susceptibil de evaluare pecuniară și rezultă, ca regulă, din încălcarea unor drepturi nepatrimoniale; poate rezulta și din încălcarea unui drept patrimonial; ✔ de exemplu, distrugerea bunului împrumutat, care reprezenta o amintire de familie pentru comodant, poate să se concretizeze nu numai într-un prejudiciu patrimonial, ci și într-un prejudiciu nepatrimonial, de ordin pur afectiv. ❑ Prejudiciul corporal = reprezintă acel prejudiciu care constă în atingerile (vătămările) aduse sănătății și integrității corporale ale unei persoane; de exemplu, în cazul contractului de transport de persoane, art. 2004 alin. (1) C. civ. dispune că transportatorul răspunde pentru moartea sau vătămarea inte-grității corporale ori a sănătății călătorului; poate să includă atât un prejudiciu patrimonial, cât și un prejudiciu nepatrimonial, astfel încât nu este necesar să ﬁe reținut ca o categorie aparte, care să se adauge la aceste două feluri de prejudicii. 3. Raportul de cauzalitate ❑ Legătura între neexecutarea obligației și prejudiciu pentru angajarea răspunderii civile contractuale este necesară existența raportului de cauzalitate între neexecutarea sau executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligației încălcate și prejudiciul suferit de creditor; prejudiciul trebuie să ﬁe consecința directă și necesară a neexecutării obligației (art. 1530 C. civ.); această regulă este aplicabilă și în cazul răspunderii contractuale pentru ipoteza de excepție în care este supus reparațiunii prejudiciul imprevizibil la momentul încheierii contractului; atunci când paguba, chiar cauzată de către unul dintre contractanți, nu se aﬂă în niciun fel de raport cu obligația născută din contract, răspunderea nu poate ﬁ contractuală, ci se va angaja răspunderea civilă delictuală a acestuia 4. Vinovăția = neexecutarea ori executarea necorespunzătoare sau cu întârziere a obligației trebuie să ﬁe imputabilă debitorului (fără justiﬁcare sau, după caz, culpabilă, potrivit art. 1530 C. civ.). ❑ Formele vinovăției: intenția și culpa ❑ Prezumția de vinovăție a debitorului în materie contractuală = culpa debitorului unei obligații contractuale se prezumă prin simplul fapt al neexecutării (art. 1548 C.civ.), în materie contractuală operând astfel o prezumție de vinovăție a debitorului (prezumție relativă); pentru a nu ﬁ angajată răspunderea debitorului, acesta trebuie să facă dovada unei cauze care îl exonerează de răspundere. Cazurile de exonerare (nerăspundere) a debitorului de vinovăție: ❑ prejudiciul este cauzat de forța majoră sau de un caz fortuit, dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul; forța majoră = acel eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil [art. 1351 alin. (2) C.civ.]; cazul fortuit reprezintă =care nu poate ﬁ prevăzut și nici împiedicat de către cel care ar ﬁ fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar ﬁ produs [art. 1351 alin. (3) C.civ.]; dacă legea prevede exonerarea de răspundere contractuală pentru un caz fortuit, a fortiori debitorul va ﬁ exonerat și în caz de forță majoră [art. 1351 alin. (4) C.civ.]; cazul fortuit și cazul de forță majoră sunt exoneratorii de răspundere numai dacă nu a existat o acțiune sau inacțiune anterioară a debitorului care să îi ﬁe imputabilă, fără de care nu s-ar ﬁ produs aceste evenimente; forța majoră sau cazul fortuit poate: ✔ ﬁe să facă imposibilă executarea (ipoteză în care, în contractele unilaterale, obligația se va stinge fără ca debitorul să ﬁe obligat la plata despăgubirilor, iar în contractele sinalagmatice se va pune problema suportării riscului contractului); ✔ ﬁe să suspende temporar executarea obligației (ipoteză în care debitorul va executa cu întârziere, fără însă a plăti despăgubiri moratorii); ❑ neexecutarea obligației este imputabila exclusiv creditorului; o parte nu poate invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune (art. 1517 C.civ.); în cazul în care fapta ilicită este imputabilă atât debitorului, cât și creditorului, despăgubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunzător [art. 1534 alin. (1) teza 1 C.civ.]; ❑ prejudiciul este cauzat de un eveniment al cărui risc a fost asumat de creditor; ❑ prejudiciul ar ﬁ putut ﬁ evitat de creditor cu o minimă diligență din partea acestuia [art. 1534 alin. (2) C.civ.]. Punerea în întârziere a debitorului Punerea în întârziere a debitorului poate opera (art. 1521 C.civ.): ❑ de drept; ❑ la cererea creditorului Întârzierea de drept în executarea obligațiilor: = operează în cazurile expres prevăzute de lege [art. 1523 alin. (1) și (2) C. civ.]: ❑ atunci când s-a stipulat că simpla împlinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect [art. 1523 alin. (1) C.civ.]; ❑ obligația nu putea ﬁ executată în mod util decât într-un anumit timp, pe care debitorul l-a lăsat să treacă, sau când nu a executat-o imediat, deși exista urgență [art. 1523 alin. (2) lit. a) C. civ.]; ❑ prin fapta sa, debitorul a făcut imposibilă executarea în natură a obligației sau când a încălcat o obligație de a nu face [art. 1523 alin. (2) lit. b) C. civ.]; ❑ debitorul și-a manifestat în mod neîndoielnic față de creditor intenția de a nu executa obligația sau când, ﬁind vorba de o obligație cu executare succesivă, refuză ori neglijează să își execute obligația în mod repetat [art. 1523 alin. (2) lit. c) C. civ.]; ❑ nu a fost executată obligația de a plăti o sumă de bani, asumată în exercițiul activității unei întreprinderi [art. 1523 alin. (2) lit. d) C.civ.]; ❑ obligația se naște din săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale [art. 1523 alin. (2) lit. e) C. civ.]; ❑ în alte cazuri anume prevăzute de lege; Punerea în întârziere de către creditor = operează ca urmare a manifestării unilaterale de voință prin care creditorul pretinde debitorului să își execute obligația asumată; ❑ poate ﬁ efectuată printr-o notiﬁcare scrisă prin care creditorul îi solicită debitorului executarea obligației [art. 1522 alin. (1) teza 1 C. civ.]: dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notiﬁcarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării [art. 1522 alin. (2) C. civ.]; prin notiﬁcare, creditorul trebuie să acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației și de împrejurări; ✔ dacă în notiﬁcare nu este stipulat un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notiﬁcării [art. 1522 alin. (3) C. civ.]; până la expirarea termenului de executare din notiﬁcare [art. 1522 alin. (4) C. civ.]: ✔ creditorul poate suspenda executarea propriei obligații, poate cere despăgubiri; ✔ creditorul nu poate să solicite executarea silită a obligației, rezoluțiunea sau rezilierea contractului ori reducerea propriei obligații; ✔ creditorul nu poate să folosească alte mijloace legale pentru realizarea dreptului său; ✔ creditorul va avea aceste posibilități menționate mai sus dacă există o dispoziție legală specială în acest sens ori dacă debitorul îl informează că nu va executa obligațiile în termenul stabilit sau dacă, la expirarea termenului, obligația nu a fost executată; ❑ poate ﬁ efectuată prin cererea de chemare în judecată [art. 1522 alin. (1) teza ﬁnală C. civ.]; debitorul care nu a fost pus anterior în întârziere va putea executa obligația într-un termen rezonabil de la comunicarea cererii [art. 1522 alin. (5) teza 1 C. civ.]; dacă obligația este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului [art. 1522 alin. (5) teza ﬁnală C. civ.]; Efectele punerii în întârziere: ❑ ca efect al punerii în întârziere a debitorului, acesta va răspunde, de la data la care se aﬂă în întârziere, pentru orice pierdere cauzată de un caz fortuit, cu excepția situației în care cazul fortuit îl liberează pe debitor de însăși executarea obligației (art. 1525 C.civ.); Clauzele cu privire la răspundere = convenția părților sau actul juridic unilateral prin care se stabilește limitarea, excluderea sau agravarea răspunderii debitorului. Momentul intervenirii clauzei: ❑ clauzele cu privire la răspundere trebuie să intervină înainte de producerea prejudiciului; ❑ dacă acestea intervin după producerea prejudiciului, vor avea valoarea unei renunțări din partea creditorului la repararea lui, nemaiputând ﬁ vorba despre o convenție cu privire la răspundere, ci, eventual, de o iertare de datorie. Clauzele cu privire la răspundere nu se identiﬁcă cu clauza penală: ❑ clauzele cu privire la răspundere nu trebuie confundate cu convențiile prin care se determină anticipat întinderea obligației de despăgubire (clauza penală). Tipuri de clauze privitoare la răspundere: Pot ﬁ întâlnite două tipuri de clauze referitoare la răspunderea debitorului: ❑ clauze care exclud sau limitează răspunderea debitorului; își produc efectele numai dacă vinovăția debitorului îmbracă forma neglijenței sau a imprudenței, iar nu forma intenției sau a culpei grave; sunt valabile clauzele care exclud răspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simplă imprudență sau neglijență, bunurilor victimei [art. 1355 alin. (2) C. civ.]; ✔ răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrității ﬁzice sau psihice ori sănătății nu poate ﬁ înlăturată ori diminuată decât în condițiile legii [art. 1355 alin. (2) C. civ.]; anunțul care exclude sau limitează răspunderea contractuală, indiferent dacă este adus ori nu la cunoștința publicului, nu are niciun efect decât dacă acela care îl invocă face dovada că cel prejudiciat cunoștea existența anunțului la momentul încheierii contractului [art. 1356 alin. (1) C. civ.]; declarația de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea însăși, renunțarea victimei la dreptul de a obține plata despăgubirilor [art. 1355 alin. (4) C.civ.]; ❑ clauze care agravează răspunderea debitorului; de exemplu, debitorul se poate angaja să răspundă și pentru cazul fortuit, pentru prejudiciul imprevizibil etc.; astfel de clauze trebuie să ﬁe în conformitate cu normele imperative, ordinea publică și bunele moravuri, neputând avea o cauză Evaluarea despăgubirilor = despăgubirea este suma de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea ori executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligației asumate de debitorul său. Moduri de evaluare a despăgubirilor: ❑ pe cale judecătorească (evaluare judiciară); ❑ prin convenția părților (evaluare convențională); ❑ prin lege (evaluare legală). Evaluarea judiciară Reguli privitoare la evaluarea judiciară a despăgubirilor: ❑ creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării [art. 1531 alin. (1) C.civ.]; ❑ despăgubirile acordate creditorului trebuie să acopere atât pierderea efectiv suferită (damnum emergens), cât și câștigul de care creditorul a fost lipsit (lucrum cessans); ❑ mai mult, la stabilirea întinderii prejudiciului se ține seama și de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limită rezonabilă, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului [art. 1531 alin. (2) C. civ.]; ❑ este supus reparațiunii numai prejudiciul cert, indiferent dacă acesta este deja produs la data soluționării procesului sau se va produce în viitor [art. 1532 alin. (1) C. civ.]; prejudiciul sigur sub aspectul existenței este supus reparațiunii chiar și atunci când cuantumul nu poate ﬁ stabilit cu certitudine, ipoteză în care instanța va determina întinderea prejudiciului [art. 1532 alin. (3) C. civ.]; ❑ prejudiciul ce ar ﬁ cauzat prin pierderea unei șanse de a obține un avantaj poate ﬁ reparat proporțional cu probabilitatea obținerii avantajului, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a creditorului [art. 1532 alin. (2) C. civ.]; ❑ debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului; ❑ este supus reparațiunii numai prejudiciul direct (prejudiciul care este consecința directă și necesară a neexecutării); ❑ dacă, prin acțiunea sau omisiunea sa culpabilă, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despăgubirile datorate de debitor se vor diminua în mod corespunzător, aceeași ﬁind situația și atunci când prejudiciul este cauzat în parte de un eveniment al cărui risc a fost asumat de creditor [art. 1534 alin. (1) C. civ.]; ❑ debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar ﬁ putut evita cu o minimă diligență [art. 1534 alin. (2) C. civ.]; ❑ creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial [art. 1531 alin. (3) C. civ.]; Evaluarea convențională Distincție în raport de momentul la care are loc evaluarea despăgubirilor putem distinge între: ❑ evaluarea ulterioară producerii prejudiciului, părțile convenind asupra cuantumului despăgubirilor după ce s-a produs încălcarea obligației asumate; ❑ evaluarea anterioară producerii prejudiciului, părțile stabilind, înainte de producerea prejudiciului, cuantumul despăgubirilor ce vor ﬁ plătite de debitor ca urmare a neexecutării ori a executării cu întârziere sau necorespunzătoare; această evaluare poate ﬁ realizată prin stabilirea: unei clauze penale; unei clauze privind arvuna conﬁrmatorie. Clauza penală = convenția (obligația) accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării ori a executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației asumate de către debitor, respectiv acea clauză prin care părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale [art. 1538 alin. (1) C.civ.]. Domeniul de aplicare: ❑ stipularea unei clauze penale se poate face nu numai în cazul obligațiilor contractuale, ci și al obligațiilor care au un alt izvor. Limitarea dobânzii convenționale: ❑ în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, dobânda convențională nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an [art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri ﬁnanciar-ﬁscale în domeniul bancar]: clauza prin care se depășește acest plafon este nulă de drept, creditorul ﬁind decăzut din dreptul de a pretinde dobânda legală [art. 5 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011]; valabilitatea nivelului dobânzii convenționale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării [art. 5 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011]; clauza penală trebuie să ﬁe stabilită prin act scris, în lipsa acestuia debitorul putând ﬁ obligat numai la plata dobânzii legale (art. 6 din O.G. nr. 13/2011). Caractere juridice și condiții de validitate: ❑ clauza penală este o convenție (obligație) accesorie; rezultă că: trebuie să îndeplinească condițiile generale de validitate ale oricărei convenții; validitatea obligației principale constituie o condiție esențială pentru validitatea clauzei penale [nulitatea obligației principale atrage nulitatea clauzei penale, însă nulitatea clauzei penale nu atrage și nulitatea obligației principale - art. 1540 alin. (1) C.civ.], iar dacă obligația principală se stinge, atunci și clauza penală se va stinge. Scopul clauzei penale: ❑ determinarea anticipată a cuantumului despăgubirilor ce vor ﬁ plătite de către debitor, iar nu crearea unei posibilități pentru debitor de a se libera de obligația principală asumată printr-o altă prestație; Opțiunea creditorului între executarea obligației principale și clauza penală: ❑ creditorul, în caz de neexecutare voluntară, poate cere debitorului : ﬁe îndeplinirea (executarea silită în natură a) obligației principale, ﬁe clauza penală [art. 1538 alin. (2) C. civ.]; Posibilitatea cumulului clauzei penale cu executarea în natură: ❑ în cazul în care clauza penală s-a stipulat pentru neexecutarea obligațiilor la timp (deci executare cu întârziere) sau în locul stabilit (deci o formă de executare necorespunzătoare), creditorul poate solicita atât executarea în natură, cât și clauza penală, dacă nu renunță la acest drept sau dacă nu acceptă, fără rezerve, executarea obligației; ❑ dacă însă clauza penală a fost prevăzută pentru neexecutare, atunci ea nu va putea ﬁ cumulată cu executarea în natură (art. 1539 C. civ.). Dispensa creditorului de a proba existența prejudiciului: ❑ clauza penală este datorată numai dacă sunt întrunite condițiile necesare acordării de despăgubiri, însă, așa cum dispune art. 1538 alin. (4) C. civ., creditorul nu trebuie să facă dovada existenței prejudiciului; Posibilitatea instanței de a reduce în mod excepțional penalitățile: ❑ ca regulă, instanța nu are posibilitatea de a reduce sau de a mări cuantumul clauzei penale; ❑ prin excepție, instanța va putea să reducă penalitatea în următoarele cazuri: obligația principală a fost executată în parte și această executare a proﬁtat creditorului [art. 1541 alin. (1) lit. a) C. civ.]; penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea ﬁ prevăzut de părți la încheierea contractului, caz în care penalitatea astfel redusă trebuie să rămână însă superioară obligației principale [art. 1541 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. civ.]; creditorul obligației cu clauză penală este un simplu creditor chirografar. Imposibilitatea executării clauzei penale: Arvuna conﬁrmatorie = o evaluare convențională și anticipată a despăgubirilor, ce constă în predarea unei sume de bani sau a altor bunuri fungibile la momentul încheierii contractului [art. 1544 alin. (1) și (2) C. civ.]: spre a ﬁ reținută pentru neexecutarea culpabilă (fără justiﬁcare) a obligației de către cel care a dat-o sau spre a ﬁ restituit dublul acesteia în caz de neexecutare a obligației de către partea care a primit arvuna; spre a ﬁ imputată asupra prestației datorate sau, după caz, restituită, în caz de executare; simplul avans, ca sumă dată în contul prețului, nu are natura arvunei; arvuna se restituie în cazul în care contractul încetează din cauze ce nu atrag răspunderea vreuneia dintre părți (art. 1546 C.civ.). Dreptul de opțiune al creditorului: ❑ în cazul neexecutării obligației de către debitor, creditorul are dreptul de a alege între [art. 1544 alin. (3) C. civ.]: executarea silită în natură; declararea rezoluțiunii contractului cu reținerea arvunei (ori, după caz, solicitarea dublului arvunei); rezoluțiunea contractului cu repararea prejudiciului potrivit dreptului comun. Evaluarea legală = evaluarea prin lege a dobânzii penalizatoare, în privința prejudiciului suferit de creditor în cazul executării cu întârziere a unei obligații care are ca obiect remiterea unei sume de bani, precum și în cazul obligațiilor de a face, dacă părțile nu au prevăzut nimic în acest sens (art. 1535 și art. 1536 C.civ.). Tipuri de dobânzi stabilite de O.G. nr. 13/2011 ❑ dobânda remuneratorie = dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației [art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011]; rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României [art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011]; ❑ dobânda penalizatoare = dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență [art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011]; rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință (dobânda legală remuneratorie) plus 4 puncte procentuale [art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011]; în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României plus 4 puncte procentuale, diminuat cu 20% [art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011]; în raporturile dintre profesioniști și între aceștia și autoritățile contractante, dobânda legală penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 8 puncte procentuale [art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011];

Cursuri de drept civil - Contractul, Interpretare, Executare - PDF

Document Details

Tags

Related

Summary

Full Transcript