Chirurgie 1 (1) PDF

1.Leziunile cranio-cerebrale - Traumatismele cranio-cerebrale sunt clasificate în două mari categorii: leziuni închise și leziuni deschise. Traumatismele închise sunt similare celor descrise în capitolul despre traumatismele cranio-cerebrale închise, însă leziunile deschise implică mai multe compl...

1.Leziunile cranio-cerebrale - Traumatismele cranio-cerebrale sunt clasificate în două mari categorii: leziuni închise și leziuni deschise. Traumatismele închise sunt similare celor descrise în capitolul despre traumatismele cranio-cerebrale închise, însă leziunile deschise implică mai multe complicații și riscuri datorate expunerii creierului și a măduvei spinării la infecții și alte leziuni severe. - În cazul fracturilor de bază ale craniului, este posibilă scurgerea lichidului cefalorahidian, care poate provoca complicații precum meningita, iar în cazuri extreme, se poate ajunge la dilatarea creierului (dilacerare cerebrală). Simptomele acestor leziuni includ hemoragia severă, pierderea stării de conștiență și chiar coma. Diagnosticul se face de obicei prin examinare clinică și imagistică (radiografii, CT, RMN). - Fracturile bazei craniului pot afecta zone precum sinusurile, urechile și ochii, ducând la complicații grave precum paralizia nervilor cranieni sau pierderea auzului și a vederii. Tratament: În cazurile de traumatisme cranio-cerebrale, prioritatea este stabilirea unei stări stabile prin oprirea hemoragiilor și menținerea funcțiilor vitale. În cazul în care există leziuni penetrante, intervenția chirurgicală de urgență este necesară pentru a închide plăgile și a preveni infectarea creierului sau a lichidului cefalorahidian. Pacientul va necesita monitorizare intensivă, iar recuperarea poate fi de lungă durată. 2.Leziunile maxilo-faciale - Traumatismele maxilo-faciale implică leziuni la nivelul feței, osului maxilar, și cavității orale, și pot fi extrem de grave din cauza impactului asupra funcțiilor de bază, cum ar fi respirația, vorbirea și alimentația. - Tratament de urgență:Prima etapă constă în stabilizarea pacientului și eliminarea riscurilor care pun viața în pericol, cum ar fi obstrucția căilor respiratorii sau hemoragiile masive. Controlul surselor de sângerare este esențial și se poate face prin presiune directă pe rănile deschise, iar în cazurile severe, sutura imediată a vaselor mari de sânge este necesară. - După ce pericolul imediat este eliminat, se trece la tratamentul leziunilor propriu-zise. Se face o curățare mecanică a plăgilor și îndepărtarea corpurilor străine, urmată de o evaluare atentă a gradului de distrugere a țesuturilor. În cazul fracturilor faciale, acestea pot necesita intervenții chirurgicale de reconstrucție și stabilizare a oaselor. - În situații mai grave, cum ar fi fracturile care implică dislocarea oaselor feței, se pot folosi plăci metalice și șuruburi pentru a menține oasele în poziție, facilitând vindecarea corectă. 3.Tratamentul leziunilor buco-maxilo-faciale - Tratamentul plăgilor buco-maxilo-faciale se realizează în etape clare. În primul rând, este esențială reducerea riscurilor imediate pentru viața pacientului: obstrucția căilor respiratorii și pierderile masive de sânge pot pune viața în pericol. După stabilizarea pacientului, se efectuează curățarea și sutura plăgilor. - Fracturile osoase din zona maxilarului necesită fixare pentru a preveni deformările permanente. Tratamentul poate include imobilizarea prin utilizarea de atele, plăci sau șuruburi pentru a reface alinierea corectă a oaselor. Aceasta este adesea urmată de tratament ortodontic și chirurgical pentru a restabili funcțiile normale, cum ar fi masticația. - Administrarea antibioticelor cu spectru larg este obligatorie în cazul acestor plăgi, deoarece infecțiile reprezintă un risc major, mai ales dacă plăgile implică fracturi deschise sau expunerea țesuturilor la contaminanți. 4. Complicații și riscuri - Unul dintre cele mai mari riscuri asociate cu traumatismele cranio-cerebrale și maxilo-faciale este septicemia, care poate pune viața pacientului în pericol dacă nu este tratată la timp. Infecțiile pot apărea rapid în cazul fracturilor deschise sau al plăgilor necurățate corespunzător. - Alte complicații includ hemoragiile interne, care pot duce la pierderea semnificativă de sânge și șocul hemoragic, o afecțiune care necesită intervenție medicală imediată. De asemenea, există riscul de obstrucție a căilor respiratorii, mai ales în cazurile în care fracturile maxilo-faciale afectează structurile anatomice din cavitatea bucală sau gât. - Recuperarea poate fi de lungă durată și implică adesea terapie fizică și reabilitare funcțională, în special în cazurile în care pacientul suferă paralizii faciale sau alte complicații neurologice. 5.Tratamentul definitiv - Tratamentul definitiv al leziunilor maxilo-faciale implică reconstrucții chirurgicale, utilizarea de grefe osoase sau cartilaginoase pentru refacerea structurii faciale, și intervenții pentru restabilirea funcțiilor orale și dentare. Acesta poate include implanturi dentare, plăci de fixare și alte proceduri pentru a asigura o recuperare completă și funcțională. - În cazurile de fracturi complexe, pacienții pot necesita mai multe intervenții chirurgicale pentru a reface complet structura și funcțiile zonei afectate.