Rezoluțiunea contractului: întrebări și răspunsuri

Încetarea Contractului și Răspunderea Juridică

Încetarea contractului

• Conform art. 1321 C. civ., contractul încetează în condițiile legii prin: executare, acordul de voință al părților, denunțare unilaterală, expirarea termenului, îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției, imposibilitate fortuită de executare, sau alte cauze prevăzute de lege.
• La încetarea contractului, părțile sunt eliberate de obligațiile asumate, dar pot fi ținute la repararea prejudiciilor cauzate și, după caz, la restituirea prestațiilor primite.
• Restituirea prestațiilor primite se face conform art. 1.635-1.649.

Rezoluțiunea

• Este o sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia.
• Clasificarea rezoluțiunii după izvor: legală (intervine în temeiul legii) și convențională (intervine în temeiul voinței părților).
• Clasificarea rezoluțiunii după modul de operare: judiciară (dispusă de organul de jurisdicție la cerere), unilaterală (operează prin declarația părții interesate), de plin drept (intervine în cazurile prevăzute de lege sau când părțile au convenit astfel).
• Rezoluțiunea intervine în cazul contractelor sinalagmatice, având ca fundament reciprocitatea și interdependența obligațiilor; ex: contract de vânzare-cumpărare.
• Neîndeplinirea culpabilă a unei obligații lipsește de suport juridic executarea obligației reciproce și interdependente a celeilalte părți, care este îndreptățită să solicite desființarea contractului.
• Rezoluțiunea poate fi cerută de creditorul obligației neexecutate culpabil, care trebuie să își fi executat obligația sau să se declare gata să o facă.
• Partea îndreptățită poate solicita rezoluțiunea sau executarea silită, și obligarea debitorului la plata daunelor-interese, dacă este cazul (art. 1549 alin. (1) C.civ.).
• Dreptul de opțiune există indiferent de felul rezoluțiunii.

Rezoluțiunea judiciară

• Condițiile rezoluțiunii judiciare includ existența unei neexecutări importante, imputabilă debitorului, care a fost pus în întârziere.
• Neexecutarea obligațiilor pozitive poate consta într-o abstențiune sau o acțiune inadecvată.
• Debitorul poate invoca un caz fortuit sau de forță majoră.
• Debitorul poate fi pus în întârziere printr-o notificare scrisă sau prin cererea de chemare în judecată.
• Rezoluțiunea operează din momentul în care hotărârea judecătorească produce efecte.
• Instanța poate pronunța rezoluțiunea, obliga la executarea silită sau dispune reducerea proporțională a prestației reclamantului.
• În cazul vânzării cu garanție contra viciilor, instanța poate dispune o altă măsură decât rezoluțiunea (art. 1710 C.civ.).

Rezoluțiunea unilaterală

• Intervine când părțile au convenit astfel, dacă debitorul se află de drept în întârziere, sau când nu a executat obligația în termenul fixat.
• Declarația de rezoluțiune unilaterală trebuie comunicată debitorului, iar de la comunicare are ca efect desființarea contractului.
• Declarația de rezoluțiune este irevocabilă de la data comunicării [art. 1552 alin. (4) C. civ.].
• Declarația de rezoluțiune trebuie făcută în termenul de prescripție [art. 1552 alin. (2) C. civ.].
• Pentru a fi opozabilă terților, declarația se înscrie în cartea funciară sau alte registre (art. 1552 alin. (3) C. civ.].
• Instanța constată intervenirea rezoluțiunii unilaterale, dacă este cazul, verificând îndeplinirea condițiilor legale.
• Constatarea rezoluțiunii poate fi solicitată pentru radierea înscrierii din cartea funciară.
• Creditorul se poate apăra invocând rezoluțiunea în cazul solicitării executării contractului de către cocontractant.

Rezoluțiunea de drept

• Intervine când sancțiunea este prevăzută expres de lege sau când părțile au convenit astfel (rezoluțiune convențională).
• Presupune o neexecutare culpabilă a obligației asumate de una dintre părți.
• Pactul comisoriu poate fi invocat doar de creditorul obligației.
• Partea îndreptățită poate opta între rezoluțiune și executarea silită.
• Debitorul obligației neexecutate culpabil nu poate invoca rezoluțiunea de plin drept.
• Intervenția instanței vizează doar constatarea faptului că rezoluțiunea a operat.

Rezoluțiunea convențională

• Intervine în baza pactelor comisorii stabilite de părți (clauze contractuale referitoare la desființarea contractului în caz de neexecutare culpabilă).
• Produce efecte dacă prevede expres obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiunea (art. 1553 alin. (1) C.civ.).
• Tipurile de pacte comisorii includ situații în care părțile prevăd că neexecutarea atrage rezoluțiunea, fiind necesară punerea în întârziere, sau situații în care neexecutarea atrage rezoluțiunea fără a fi necesară punerea în întârziere.

Efectele rezoluțiunii

• Sunt aceleași, indiferent de felul rezoluțiunii, constând în desființarea retroactivă a contractului de la momentul încheierii (art. 1554 alin. (1) C.civ.].
• Rezoluțiunea nu afectează clauzele referitoare la soluționarea diferendelor sau cele destinate să producă efecte chiar în caz de rezoluțiune (art. 1554 alin. (2) C.civ.
• Părțile pot solicita repunerea în situația anterioară, prin restituirea prestațiilor executate.
• Partea care și-a executat obligația poate obține despăgubiri pentru prejudiciul suferit prin neexecutarea culpabilă a celeilalte părți [art. 1549 alin. (1) C.civ.].

Rezilierea

• Sancțiunea pentru neexecutarea culpabilă a unei obligații dintr-un contract cu executare succesivă, constând în desfacerea contractului (numai pentru viitor).
• Se aplică contractelor cu executare succesivă (ex: contract de locațiune).
• Intervine când neexecutarea este de mică însemnătate și are caracter repetat (art. 1551 alin. (1) C. civ.].
• Operează numai pentru viitor, de la momentul intervenirii sancțiunii (art. 1554 alin. (3) C.civ.].
• Nu se mai poate dispune restituirea prestațiilor deja executate.

Excepția de neexecutare

• Este un mijloc de apărare constând în refuzul de executare a obligației de către o parte când cealaltă parte îi pretinde executarea fără a-și executa sau oferi executarea propriei obligații.
• Temeiul juridic se află în art. 1556 alin. (1) C.civ. care prevede posibilitatea unei părți de a refuza executarea obligației sale dacă cealaltă parte nu execută sau nu oferă executarea obligației sale, cu excepția cazurilor în care legea, voința părților sau uzanțele prevăd altfel.
• Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor, refuzul ar fi contrar bunei-credințe (art. 1556 alin. (2) C.civ.].
• Condițiile includ obligații reciproce în același contract sinalagmatic, neexecutare importantă din partea celui care pretinde executarea, neexecutare imputabilă părții care pretinde executarea, obligații exigibile la data invocării excepției, lipsa unei ordini stabilite în executarea obligațiilor.
• Neîndeplinirea condițiilor îndreptățește cealaltă parte să solicite despăgubiri.
• Excepția nu poate fi opusă terților.
• Efectele includ suspendarea executării obligației până la executarea obligației de către cealaltă parte, fără obligația de a plăti daune-interese moratorii.
• Contractul și forța sa obligatorie nu încetează, fiind doar suspendată executarea.

Imposibilitatea de executare

• Cauză de desființare de drept a contractului ca urmare a unui eveniment fortuit ce conduce la imposibilitatea totală și definitivă de executare a obligațiilor.
• Condițiile includ o obligație contractuală importantă, determinată de un eveniment fortuit, și imposibilitatea totală și definitivă de executare.
• Produce efecte de drept, nefiind necesară nicio notificare.
• Conduce la desființarea contractului din momentul producerii evenimentului [art. 1557 alin. (1) C.civ.] cu aplicarea regulilor din materia restituirii prestațiilor (art. 1635 C.civ.).
• În contractele translative de proprietate, debitorul pierde dreptul la contraprestație, cu excepția cazului în care a avut loc punerea în întârziere a creditorului obligației de predare.
• Dacă imposibilitatea este temporară, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligații sau poate obține desființarea contractului [art. 1557 alin. (2) C.civ.].
• Nu este posibilă executarea silită în natură sau angajarea răspunderii civile contractuale.
• presupune un raport juridic obligational care izvoraste dintr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudici raport in care autorul faptei ilicite sau o alta persoana chemata sa raspunda are obligatia de a repara prejudicuil.

Răspunderea Civilă Delictuală

• Presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii. Autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de a repara prejudiciul.
• Formele răspunderii civile delictuale includ răspunderea civilă delictuală directă (pentru fapta proprie) și răspunderea civilă delictuală indirectă (pentru prejudiciile cauzate de alte persoane, animale, lucruri, sau ruina edificiului).
• Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită și să nu aducă atingere drepturilor altora (art. 1349 alin. (1) C.civ.).
• Cel care încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate (art. 1349 alin. (2) C.civ. ].
• Cazurile răspunderii civile delictuale indirecte sunt expres prevăzute de lege (art. 1349 alin. (3) C.civ.].
• Formele de răspundere civilă delictuală indirectă includ răspunderea pentru fapta altor persoane (minor, cel pus sub interdicție, comitent pentru prepus), animale, lucruri, ruina edificiului sau căderea/aruncarea unui lucru din imobil.
• Condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția.

Explorează efectele și condițiile rezoluțiunii contractuale. Aprofundează cazurile de rezoluțiune de drept și rolul instanței. Înțelege opozabilitatea față de terți și specificațiile pactului comisoriu.