Curs 7 – Încetarea Contractului și Răspunderea Juridică PDF

CURS 7 – ÎNCETAREA CONTRACTULUI ȘI RĂSPUNDEREA JURIDICĂ  Încetarea contractului Conform art. 1321 C. civ. contractul încetează, în condiţiile legii, prin ❑ executare; ❑ acordul de voinţă al părţilor; ❑ denunţare unilaterală; ❑ expirarea termenului; ❑...

CURS 7 – ÎNCETAREA CONTRACTULUI ȘI RĂSPUNDEREA JURIDICĂ  Încetarea contractului Conform art. 1321 C. civ. contractul încetează, în condiţiile legii, prin ❑ executare; ❑ acordul de voinţă al părţilor; ❑ denunţare unilaterală; ❑ expirarea termenului; ❑ îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea condiţiei; ❑ imposibilitate fortuită de executare; ❑ precum şi din orice alte cauze prevăzute de lege. La încetarea contractului părţile sunt liberate de obligaţiile asumate. Ele pot fi însă ţinute la repararea prejudiciilor cauzate şi, după caz, la restituirea, în natură sau prin echivalent, a prestaţiilor primite în urma încheierii contractului. ❑ Restituirea prestaţiilor primite se face potrivit dispoziţiilor art. 1.635-1.649.  Rezoluțiunea = sancțiunea care poate interveni în cazul neexecutării, de regulă, culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract (în principiu, sinalagmatic) cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia. Clasificare după izvorul rezoluțiunii: ❑ rezoluțiunea legală - intervine în temeiul legii; ❑ rezoluțiunea convențională - intervine în temeiul voinței părților. Clasificare după modul de operare: ❑ rezoluțiunea judiciară - se dispune, la cerere, de către organul de jurisdicție; ❑ rezoluțiunea unilaterală - operează prin declarația de rezoluțiune a părții interesate; ❑ rezoluțiunea de plin drept - intervine fie în cazurile expres prevăzute de lege, fie atunci când părțile au convenit astfel. Domeniul de aplicare: ❑ ca regulă, rezoluțiunea intervine în cazul contractelor sinalagmatice, având ca fundament reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce izvorăsc din acest tip de contracte; Ex. contract de vânzare-cumpărare astfel, neîndeplinirea culpabilă a uneia dintre obligații lipsește de suport juridic executarea obligației reciproce și interdependente asumate de cealaltă parte, aceasta fiind îndreptățită să solicite desființarea contractului respectiv; Titularul dreptului de a cere rezoluțiunea: ❑ rezoluțiunea poate fi cerută numai de către creditorul obligației neexecutate culpabil, iar nu și de către partea vinovată de neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o prin contract; prin urmare, cel care solicită rezoluțiunea trebuie să își fi executat obligația asumată prin contract ori să se declare gata să și-o execute. Dreptul de opțiune al creditorului: ❑ partea îndreptățită poate alege între a solicita rezoluțiunea contractului ori executarea silită (în natură sau, după caz, prin echivalent) a obligației asumate de cealaltă parte contractantă, precum și, în ambele cazuri, obligarea debitorului la plata daunelor-interese, dacă este cazul [art. 1549 alin. (1) C.civ.]; întrucât textul de lege nu distinge, rezultă că dreptul de opțiune există indiferent de felul rezoluțiunii în funcție de modul de operare, deci și în cazul rezoluțiunii de drept.  Rezoluțiunea judiciară Condițiile rezoluțiunii judiciare: ❑ Să existe o neexecutare, chiar și parțială, dar suficient de importantă, a obligației asumate de către cealaltă parte a contractului neexecutarea obligațiilor pozitive: poate consta într-o abstențiune (debitorul rămâne pur și simplu în pasivitate) ori într-o acțiune inadecvată sau chiar contrară față de prestațiile pozitive de care este ținut debitorul; ❑ Neexecutarea obligației să fie imputabilă debitorului ei debitorul poate dovedi incidența unui caz fortuit sau de forță majoră, ipoteză în care vor fi aplicabile dispozițiile referitoare la suportarea riscului contractului; rezoluțiunea nu va interveni nici atunci când neexecutarea obligației este imputabilă creditorului, deci când neexecutarea este cauzată de acțiunea sau inacțiunea creditorului; ❑ Debitorul acestei obligații să fi fost pus în întârziere debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată; Pronunțarea rezoluțiunii și momentul de la care operează: ❑ rezoluțiunea operează din momentul la care hotărârea judecătorească prin care a fost pronunțată produce ❑ instanța are posibilitatea să aprecieze, în funcție de împrejurările concrete ale speței, dacă este cazul să pronunțe rezoluțiunea ori să oblige la executarea silită a contractului sau să dispună reducerea proporțională a prestației reclamantului; spre exemplu, în cazul în care cumpărătorul a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare pe temeiul obligației vânzătorului de garanție contra viciilor lucrului vândut, instanța poate să dispună, la cererea vânzătorului, o altă măsură decât rezoluțiunea (art. 1710 C.civ.);  Rezoluțiunea unilaterală Cazuri în care intervine: ❑ când părțile au convenit astfel; ❑ dacă debitorul se află de drept în întârziere; ❑ când debitorul nu a executat obligația în termenul fixat prin punerea în întârziere. Declarația de rezoluțiune: ❑ declarația de rezoluțiune unilaterală trebuie comunicată debitorului, iar de la comunicare are ca efect desființarea contractului; ❑ declarația de rezoluțiune este irevocabilă de la data comunicării ei către debitor sau, după caz, de la data expirării termenului fixat prin punerea în întârziere [art. 1552 alin. (4) C. civ.]; ❑ declarația de rezoluțiune trebuie făcută în termenul de prescripție prevăzut de lege pentru acțiunea corespunzătoare acesteia [art. 1552 alin. (2) C. civ.]; ❑ pentru a fi opozabilă terților, declarația de rezoluțiune se înscrie în cartea funciară ori, după caz, în alte registre de publicitate [art. 1552 alin. (3) C. civ.]. Constatarea rezoluțiunii: ❑ dacă va fi cazul, instanța doar va constata intervenirea rezoluțiunii unilaterale, verificând numai îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru aceasta, în cadrul unui proces având ca obiect: constatarea rezoluțiunii, în măsura în care partea care a declarat unilateral rezoluțiunea ar justifica un interes, de exemplu, dorește să obțină radierea înscrierii din cartea funciară; executarea contractului solicitată de cocontractant (debitorul obligației neexecutate culpabil), caz în care creditorul obligației neexecutate culpabil se va apăra invocând faptul că a operat rezoluțiunea.  Rezoluțiunea de drept Cazuri în care intervine: ❑ când sancțiunea este expres prevăzută de lege; ❑ când părțile au convenit astfel (rezoluțiune convențională). Condițiile rezoluțiunii: ❑ presupune o neexecutare culpabila a obligației asumate de una dintre părți. Titularul dreptului de a invoca rezoluțiunea: ❑ pactul comisoriu poate fi invocat numai de către creditorul acestei obligații, iar nu și de către cel culpabil de neexecutare. Dreptul de opțiune: ❑ partea îndreptățită poate opta între rezoluțiune, chiar dacă aceasta operează de drept, și a cere executarea silită a obligației; debitorul obligației neexecutate culpabil nu poate invoca rezoluțiunea de plin drept; eventuala intervenție a instanței vizează numai constatarea, dacă este cazul, a faptului că rezoluțiunea a operat.  Rezoluțiunea convențională = rezoluțiunea convențională (care, după modul de operare, ar putea fi o rezoluțiune unilaterală sau o rezoluțiune de plin drept) intervine în baza pactelor comisorii stabilite de părți: ❑ sunt clauze contractuale referitoare la desființarea contractului în caz de neexecutare culpabilă a obligației asumate de către oricare dintre ele; ❑ produc efecte dacă prevăd, în mod expres, obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiunea de drept a contractului [art. 1553 alin. (1) C.civ.]. Tipuri de pacte comisorii: ❑ părțile prevăd că neexecutarea obligațiilor atrage rezoluțiunea contractului; trebuie prevăzute în mod expres în contract obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiunea [art. 1553 alin. (1) C. civ.]; este necesară punerea în întârziere a debitorului [art. 1553 alin. (2) teza 1 C.civ.]; punerea în întârziere trebuie să indice în mod expres condițiile în care operează pactul comisoriu [art. 1553 alin. (3) C.civ.]; ulterior punerii în întârziere, creditorul trebuie să-i comunice debitorului declarația scrisă de rezoluțiune; rezoluțiunea va opera din momentul comunicării către debitor a declarației unilaterale de rezoluțiune; rezoluțiunea nu va opera dacă partea culpabilă își execută obligația înainte de notificarea declarației unilaterale de rezoluțiune; ❑ părțile prevăd că neexecutarea obligațiilor atrage rezoluțiunea contractului, fără a fi necesară punerea în întârziere a debitorului; trebuie prevăzute în mod expres în contract obligațiile a căror neexecutare atrage rezoluțiunea [art. 1553 alin. (1) C. civ.]; punerea în întârziere nu mai este necesară, părțile convenind că ea va rezulta din simplul fapt al neexecutării [art. 1553 alin. (2) C.civ.];  Efectele rezoluțiunii ❑ vor fi aceleași, indiferent de felul rezoluțiunii; ❑ constau, în principal, în desființarea retroactivă a contractului (ex de la momentul încheierii contractului) [art. 1554 alin. (1) teza 1 C.civ.]; ❑ rezoluțiunea nu va produce efecte asupra clauzelor referitoare la soluționarea diferendelor (de exemplu, clauza compromisorie, clauza de determinare a competenței teritoriale) ori asupra celor care sunt destinate să producă efecte chiar în caz de rezoluțiune (de exemplu, clauza penală) [art. 1554 alin. (2) C.civ. ]; ❑ părțile vor putea solicita repunerea în situația anterioară, prin restituirea a ceea ce s-a executat în baza contractului desființat, iar, dacă este cazul, se va aplica și regula resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, în condiții asemănătoare celor din materia nulității [art. 1554 alin. (1) teza a 1 l-a C.civ.]; Ex: dacă contractul de vânzare a fost rezoluționat, cumpărătorul are dreptul să solicite prețul plătit vânzătorului iar cumpărătorul are obligația de a restitui bunul cumpărat către vânzător. ❑ partea care și-a executat obligația ori s-a declarat gata să își execute obligația poate să obțină despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit prin neexecutarea culpabilă a obligației de către cealaltă parte [art. 1549 alin. (1) teza finală C.civ.].  Rezilierea = sancțiunea care intervine în cazul neexecutării, de regulă, culpabile a unei obligații izvorâte dintr-un contract (în principiu, sinalagmatic) cu executare succesivă, constând în desfacerea contractului respectiv (numai pentru viitor). ❑ se aplică contractelor cu executare succesivă; Ex. contract locațiune ❑ intervine și atunci când neexecutarea este de mică însemnătate și are caracter repetat (orice clauză contrară fiind considerată nescrisă) [art. 1551 alin. (1) teza a II-a și a III-a C. civ.]; Ex. neplata repetată (chiar și parțială) a chiriilor atrage rezilierea. ❑ operează numai pentru viitor, de la momentul intervenirii sancțiunii [art. 1554 alin. (3) C.civ.]; ❑ nu se mai poate dispune restituirea prestațiilor deja executate. Ex. de la momentul rezilierii, locatarul nu are dreptul să solicite chiriile plătite până atunci.  Excepția de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus) - cauză justificată de neexecutare a obligațiilor contractuale = mijlocul de apărare care constă în refuzul de executare a obligației, exprimat de către una dintre părțile contractului sinalagmatic atunci când cealaltă parte îi pretinde această executare fără a-și executa sau a oferi executarea propriei obligații. Temeiul juridic: ❑ atunci când obligațiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părți nu execută sau nu oferă executarea obligației, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligații, afară de cazul în care din lege, din voința părților sau din uzanțe rezultă că cealaltă parte este obligată să execute mai întâi [art. 1556 alin. (1) C.civ.]; ❑ executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor și ținând seama de mica însemnătate a prestației neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credințe [art. 1556 alin. (2) C.civ.]. Condiții pentru invocarea excepției de neexecutare: ❑ obligațiile reciproce ale părților să își aibă temeiul în același contract sinalagmatic, iar nu să aibă izvoare diferite; spre exemplu, vânzătorul nu poate refuza predarea lucrului vândut pe motiv că nu i-a fost restituită suma pe care o împrumutase cumpărătorului cu un alt prilej; ❑ să existe o neexecutare, chiar parțială, dar suficient de însemnată, din partea părții care pretinde executarea; determinarea importanței neexecutării din partea părții care pretinde executarea este o chestiune de fapt; ❑ neexecutarea să fie imputabilă părții care, la rândul ei, pretinde executarea obligației celeilalte părți, iar nu să se datoreze unei fapte săvârșite de partea care invocă excepția sau unei împrejurări ce exclude vinovăția; ❑ ambele obligații să fie exigibile la data invocării excepției (prezintă interes, desigur, obligația părții căreia i se opune excepția); ❑ să nu existe o anumită ordine în executarea obligațiilor, în sensul că obligația părții care invocă excepția să nu trebuie să fie executată înaintea obligației celeilalte părți; de exemplu, în cazul vânzării, dacă părțile nu au stipulat altceva, bunul se predă de îndată ce prețul este plătit (art. 1693 C.civ.), deci cumpărătorul nu ar putea să refuze executarea obligației de plată a prețului pe motiv că bunul nu a fost predat; dacă însă părțile au convenit un termen doar pentru obligația de plată a prețului, iar cumpărătorul solicită predarea bunului, vânzătorul nu poate opune excepția de neexecutare a contractului;  Excepția de neexecutare (exceptio non adimpleti contractus) - cauză justificată de neexecutare a obligațiilor contractuale Neîndeplinirea vreuneia dintre condiții: ❑ dacă vreuna dintre condițiile necesare invocării excepției nu este îndeplinită, refuzul de executare va îndreptăți cealaltă parte să solicite despăgubiri pe temeiul răspunderii civile contractuale. ❑ excepția de neexecutare nu poate fi opusă terților care invocă un drept propriu, distinct de contract. Efectele excepției de neexecutare: ❑ se produc de îndată; ❑ constau în suspendarea executării obligației asumate de partea care recurge la acest mijloc de apărare, până la data la care cealaltă parte își va executa obligația asumată prin același contract; ❑ partea îndrituită să refuze executarea obligației sale nu poate fi obligată să plătească daune-interese moratorii pe motiv de întârziere în executarea obligației sale; ❑ contractul și forța sa obligatorie nu încetează, fiind numai suspendată executarea sa, deci părțile contractante nu sunt liberate de obligațiile lor.  Imposibilitatea de executare = cauză de desființare de drept a contractului ca urmare a producerii unui eveniment fortuit ce conduce la imposibilitatea totală și definitivă de executare de către părți a obligațiilor asumate. Condiții: ❑ trebuie să privească o obligație contractuală importantă; ❑ este determinată de intervenirea unui eveniment fortuit (caz fortuit sau forță majoră); ❑ imposibilitatea de executare a obligației să fie totală (iar nu parțială) și definitivă (spre exemplu, nu poate fi înlăturată cu minime diligențe din partea debitorului). Efecte: ❑ produce efecte de drept, nefiind necesară nicio notificare; ❑ conduce la desființarea contractului din momentul producerii evenimentului [art. 1557 alin. (1) C.civ.], cu aplicarea regulilor din materia restituirii prestațiilor (art. 1635 C.civ.); ❑ în contractele translative de proprietate, debitorul obligației de predare a bunului care piere fortuit pierde dreptul la contraprestație, iar dacă a primit-o, este obligat să o restituie; cu toate acestea, dacă anterior producerii evenimentului fortuit a avut loc punerea în întârziere a creditorului obligației de predare, atunci acesta va suporta riscul imposibilității de executare, neputându-se libera de propria obligație, chiar dacă ar dovedi că bunul ar fi pierit și dacă obligația de predare ar fi fost executată la timp (art. 1274 C.civ.); ❑ dacă imposibilitatea de executare a obligației este temporară, creditorul are un drept de opțiune: poate suspenda executarea propriilor obligații; poate obține desființarea contractului, în acest caz devenind aplicabile, în mod corespunzător, regulile din materia rezoluțiunii [art. 1557 alin. (2) C.civ.]; ❑ în cazul imposibilității fortuite de executare, pe lângă faptul că nu mai este posibilă executarea silită în natură, nu  RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ = presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite sau o altă persoană chemată să răspundă are obligația de a repara prejudiciul. Formele răspunderii civile delictuale: ❑ Răspunderea civilă delictuală directă = răspunderea pentru fapta proprie (presupune angajarea răspunderii autorului faptei ilicite și prejudiciabile). orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane [art. 1349 alin. (1) C.civ.]; cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral [art. 1349 alin. (2) C.civ. ]. ❑ Răspunderea civilă delictuală indirectă = răspunderea pentru prejudiciile cauzate de alte persoane aflate într-un raport juridic stabilit de lege, de contract sau printr-o dispoziție judecătorească cu persoana responsabilă, de animalele aflate în proprietatea sa sau de care se servește, de lucrurile aflate în paza sa, precum și de ruina edificiului; cazurile răspunderii civile delictuale indirecte sunt expres prevăzute de lege. în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului [art. 1349 alin. (3) C.civ.]. Forme de răspundere civilă delictuală indirectă: ❑ răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane: răspunderea pentru prejudiciile cauzate de minor sau de cel pus sub interdicție (art. 1372 C.civ.); răspunderea comitentului pentru prejudiciile cauzate de prepus (art. 1373 C.civ.); ❑ răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de animale (art. 1375 C.civ.); ❑ răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de lucruri (art. 1376 C.civ.); ❑ răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului (art. 1378 C.civ.); ❑ răspunderea civilă delictuală pentru prejudiciile cauzate prin căderea ori aruncarea din imobil a unui lucru (art. 1379 C.civ.). CONDIȚIILE RĂSPUNDERII CIVILE DELICTUALE PENTRU FAPTA PROPRIE ❑ prejudiciul; ❑ fapta ilicită; ❑ raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu;