Presiunea arterială - Concept și Parametrii

Presiunea arterială

• Presiunea arterială (PA) e forța exercitată de sânge pe pereții vaselor sangvine.
• Valoarea de referință este presiunea atmosferică.
• Presiunea arterială, pentru arterele superficiale, este diferența de presiune transmurală.
• Aceasta este echilibrată de tensiunea din peretele vascular, relația fiind descrisă de legea lui Laplace.
• Termenul de tensiune arterială este adesea folosit incorect pentru presiune arterială.

Parametrii presiunii arteriale

• PA sistolică (maximă) e cea mai mare valoare într-un ciclu cardiac, corespunzând sistolei ventriculare.
• Depinde de forța de contracție și volumul bătaie al ventriculului stâng.
• Valoarea optimă: 120 mmHg.
• PA diastolică (minimă) e cea mai mică valoare într-un ciclu cardiac, corespunzând sfârșitului diastolei ventriculare.
• Depinde de rezistența periferică opusă de sistemul arterial.
• Valoarea optimă: 80 mmHg.
• PA medie (efectivă) înlocuiește valorile instantanee (sistolică și diastolică) cu o valoare unică, la care s-ar realiza același debit circulator în condițiile curgerii continue, non-pulsatile.
• PAm se apropie de: PAs  PAd / 3 + PAd.
• PA diferențială (presiunea pulsului) este diferența dintre PA sistolică și PA diastolică.
• Modificările PA diferențiale caracterizează doua tipuri de curbe presionale: divergentă (crește PA sistolică, scade PA diastolică) și convergentă (scade PA sistolică, crește PA diastolică).
• Hipertensiunea arterială (HTA) e definită de creşterea persistentă a valorilor presionale.
• Valorile TAs și TAd: sub 120 și sub 80 - optim; 120-130 și 80-85 - normal; 130-140 și 85-90 - normal înaltă ("high normal"); 140-160 și 90-100 - HTA stadiul 1; 160-180 și 100-110 - HTA stadiul 2; peste 180 și peste 110 - HTA stadiul 3.

Metode de măsurare a presiunii arteriale

• Metode directe (sângerânde): introducerea unui cateter în arteră, conectat la un sistem de măsurare și înregistrare a presiunii.
• Metode indirecte (nesângerânde): comprimarea unei artere mari cu o manșetă pneumatică care realizează o presiune măsurabilă.
• Valorile presiunii intra-arteriale se apreciază comparativ cu presiunea cunoscută din manșetă.

Metoda oscilometrică

• Se aplică manșeta oscilometrului pe membrul studiat.
• Se ridică presiunea din manșetă cu 10-20 mmHg peste presiunea arterială sistolică.
• Se decomprimă lent, urmărind oscilațiile acului.
• Debutul oscilațiilor corespunde PA sistolice, amplitudinea maximă - PA medii, iar dispariția - PA diastolice.

Indicele oscilometric

• Se măsoară cu ajutorul oscilometrului Pachon.
• Valorile normale ale indicelui oscilometric: coapsă -  5; 1/3 superioară a gambei -  3; 1/3 inferioară a gambei -  2; braț -  3.

Metoda ecografică

• Ecografia Doppler este descrisă la capitolul respectiv.

Indicele de presiune gleznă/braţ (ankle brachial pressure index, ABPI)

• Raportul dintre PAs la membrul inferior și superior.
• Se măsoară cu manșeta tensiometrului la nivelul gleznei și brațului.
• Metoda neinvazivă cea mai precisă e ecografia Doppler CW.
• Se determină cea mai mare valoare a PA sistolice la artera brahială de pe ambele brațe.
• Se identifică cea mai mare valoare la arterele tibiale anterioară, posterioară și/sau pedioasă.
• Se calculează raportul dintre PApicior/PAbraț.
• Interpretare: > 1.0 - normal; 0.5 - 0.9 - afectare vasculară; < 0.5 - ischemie critică.

Reglarea presiunii arteriale

• Eficacitatea mecanismelor reglatoare ale PA poate fi studiată cu ajutorul probelor de efort și a probelor de postură.

Proba Schellong I

• Este o probă de postură care apreciază eficacitatea reflexelor baroreceptoare implicate în adaptarea PA la trecerea din clinostatism în ortostatism.
• Se măsoară frecvența pulsului și PA în clinostatism, din minut în minut, până la obținerea unor valori constante.
• Subiectul trece în ortostatism și rămâne astfel 10 min, măsurând PA și pulsul imediat, apoi din minut în minut.
• Se revine în clinostatism, măsurând PA și pulsul la 1, 2 și 3 min.
• Interpretare: modificarea minimă a pulsului și valorilor PA la trecerea din clinostatism în ortostatism.
• Modificări fiziologice: frecvența cardiacă - creşteri cu 10-20/min (la tineri până la 30/min); TA sistolică - scădere inițială cu maxim 15 mmHg care dispare ulterior, apoi creşteri cu până la 10 mmHg; TA diastolică - creşteri cu până la 5 mmHg.
• Abateri față de normal: tipul hipoton (adaptare prin creşterea predominantă a frecvenţei); tipul hiperton (adaptarea prin creşterea predominantă a TA); tipul hipodinamic (răspuns deficitar presional și în ce privește frecvența cardiacă).

Proba Crampton

• Este o probă de postură care studiază modificarea pulsului și PA ce rezultă la trecerea subiectului din clinostatism în ortostatism.
• Subiectul stă culcat 2 min, după care se măsoară frecvența pulsului și TA sistolică.
• Se trece în ortostatism fără a se sprijini de nimic și după 2 min se determină din nou frecvența pulsului și TA sistolică.
• Indicele Crampton se calculează cu formula: 25  (3.15  TA/10  P/20), unde: TA = diferența de TA sistolică în mmHg; P = diferența de frecvenţă a pulsului/min.
• Interpretare: sub 50 - adaptare insuficientă; 50-75 - adaptare slabă; 75-100 - adaptare bună; peste 100 - adaptare excelentă.

Monitorizarea ambulatorie a presiunii arteriale (ABPM)

• ABPM (Ambulatory Blood Pressure Monitoring) e o metodă comodă de monitorizare continuă a valorilor TA în afara mediului spitalicesc.
• O manșetă pneumatică conectată la un sistem electronic de măsurare a presiunilor sistolice și diastolice la nivelul arterei brahiale colectează informații timp de 24 ore.

Acest quiz explorează conceptele fundamentale ale presiunii arteriale, inclusiv definiția, valorile de referință și parametrii asociați, precum PA sistolică și diastolică. De asemenea, se discută despre legea lui Laplace și efectele asupra sănătății. Testează-ți cunoștințele despre presiunea arterială și importanța acesteia pentru organism!