Cardio 1

Volumul II - Frecvența Cardiacă și Tensiunea Arterială

• Valori normale ale frecvenței cardiace: 60-100 bătăi/minut.
• Bradicardie: frecvența cardiacă sub 60 bătăi/minut.
• Tahicardie: frecvența cardiacă peste 100 bătăi/minut.
• Tensiunea arterială este presiunea hidrostatică a sângelui în artere, rezultată din ejecția sângelui de către ventriculul stâng și rezistența periferică.
• Se măsoară cu un tensiometru la nivelul arterei brahiale.
• Tensiunea arterială maximă (sistolică) reflectă travaliul sistolic, iar cea minimă (diastolică), rezistența diastolică.
• Factorii care influențează tensiunea arterială: forța de contracție a miocardului, rezistența vasculară, volumul de sânge, vâscozitatea sângelui, elasticitatea vaselor.
• Valori normale ale tensiunii arteriale sistolice: 110-140 mmHg.
• Valori normale ale tensiunii arteriale diastolice: 65-90 mmHg.
• O tensiune arterială medie normală: 120/70 mmHg.
• HTA (Hipertensiune arterială): peste 160/95 mmHg.
• hTA (Hipotensiune arterială): sub 110/65 mmHg.

Endocarditele – Clasificare și Definiție

• Endocarditele sunt boli inflamatorii evolutive ce afectează endocardul, în special valvular.
• Se clasifică în endocardite bacteriene și nebacteriene.
• Endocarditele bacteriene includ forma subacută (lentă) și acută (malignă).

Endocardita Bacteriană – Definiție și Patogenie

• Endocardita bacteriană este un proces inflamator al endocardului cauzat de infecții generale cu diverși germeni.
• Endocardita bacteriană subacută are o evoluție indelungată și se dezvoltă pe un endocard deja lezat (ex: valvulopatii dobandite sau congenitale).
• Endocardita bacteriană acută are o evoluție rapidă şi se dezvoltă pe un endocard anterior normal.

Patogenia Endocarditei

• Afecțiunea este frecventă între 20-40 de ani.
• Streptococul Viridans este agentul etiologic cel mai des întâlnit (75% din cazuri).
• Alți agenți includ enterococul, stafilococul alb/auriu, gonococul, pneumococul.

Rolul Virulenței și Apărării Organismului în Endocardită

• Endocardita bacteriană acută apare când virulența germenilor e mare, iar apărarea organismului e scăzută.
• Endocarditele abacteriene apar când forțele de apărare sunt mari și virulența germenilor e scăzută.
• Endocardita subacută apare când capacitatea de apărare e echilibrată cu virulența bacteriană.

Leziunile Caracteristice ale Endocarditei

• Vegetațiile sunt localizate pe valvele mitrale/aortice și conțin hematii, leucocite și fibrină.
• Vegetațiile se pot desprinde ușor, provocând emboli septice în circulația mare (splină, rinichi, creier).
• Desprinderea vegetaţiilor duce la ulcerații și perforații valvulare.

Manifestările Clinice ale Endocarditei

• Debut insidios cu febră neregulată, astenie, paloare, anorexie și transpirații.
• Febra persistentă este un semn relevant.
• Semne generale: febră neregulată cu frison/transpirații, astenie marcată, anorexie, dureri musculare/articulare, splenomegalie moderată.

Simptomele Cardiace ale Endocarditei

• Sunt generate de leziunile valvulare și includ tulburări de ritm, semne coronariene (angor, infarct), hipotensiune arterială, insuficiență cardiacă.

Manifestări Cutanate ale Endocarditei

• Peteșii, erupții hemoragice, nodozități dureroase roșii-violacee în pulpa degetelor (noduli Osler), hipocratism digital, paloare galben-murdară a tegumentelor.

Semnele Emboliei în Endocardită

• Embolie arterială la membre: durere, paloare, hipotermie, dispariția pulsului.
• Embolie cerebrală: hemiplegie.
• Embolie pulmonară: infarct pulmonar.

Semne Renale

• Embolii renale cu colici violente și hematurie
• Leziuni de glomerulonefrită cu hematurie și albuminurie.

Examenul de Laborator

• Hemocultura e cel mai relevant examen.
• Se recoltează 3-8 hemoculturi în 24-48 ore, înainte de tratamentul antibiotic.
• Sângele se recoltează pe mai multe tipuri de medii de cultură în apogeul febrei și după frison, seara.
• Se recomandă arterioculturile în cazul unor hemoculturi negative.

Forme Clinice ale Endocarditei – Subacută

• Endocardita bacteriană subacută (lentă) e cauzată frecvent de streptococul viridans și, mai rar, de enterococ, stafilococ alb etc.
• Grefa septică pornește de la nivel rino-faringian și se constituie pe un cord lezat anterior.
• Debutul este insidios, cu evoluție lentă timp de săptămâni sau luni.
• Răspunde la tratament antibiotic în 90% din cazuri, dar pot apărea recăderi sau accidente embolice tardive cerebrale sau la membre.

Profilaxia Endocarditei

• Vizează asanarea focarelor de infecție (extracții dentare, amigdalectomie, intervenții uro-genitale/intracavitare) sub protecție antibiotică.

Endocardita Malignă Acută

• Provocată de stafilococul auriu (2/3 din cazuri) sau de bacili Gram negativi (colibacili, proteus, piocianic, salmonella).
• Metastaza septică apare în cadrul unei septicemii pe un cord anterior nelezat.
• Poarta de intrare este un focar septic cutanat, rino-faringian, pulmonar, biliar, urinar, uterin.
• Produce ulcerații mutilante și ireversibile ale valvelor.
• Tabloul clinic e dominat de starea septică dramatică, cu embolii periferice și afectarea cordului.
• Sfârșitul e letal în 1-3 săptămâni.
• Supraviețuirea infecției duce la insuficiență cardiacă gravă și risc de embolii.
• Tratamentul trebuie administratprecoce, masiv și asociat.
• Tratamentul igieno-dietetic presupune repaus la pat, regim hipercaloric, bogat în proteine și vitamine, sărac în sare (dacă există insuficiență cardiacă).
• Tratamentul se bazează pe antibioterapie cu antibiotice bactericide (derivați de penicilină) prin administrare parenterală/perfuzie intravenoasă continuă.
• Se recomandă un tratament de atac timp de 2-3 săptămâni, folosind, de regulă, 2 sau 3 antibiotice asociate.

Endocardita Nebacteriană - Endocardita Reumatismală

• Este o endocardită nebacteriană fiind manifestare principală a reumatismului articular acut (RAA) care conferă gradul de gravitate.
• RAA este o boală cauzată de infecția cu streptococi din grupa A.
• Se manifestă prin: poliartrită acută mobilă, cardită, coree, noduli subcutanați, eritem marginat.
• Bolnavul este expus la recăderi ce pot agrava leziunea cardiacă.
• Leziunile endocardice coexistă cu cele miocardice și pericardice, constituind pancardita.
• Peste 40% din bolile cronice de inimă sunt reumatice, procentul fiind 90% înainte de 30 ani.
• RAA apare la orice vârstă, mai ales între 5-15 ani.
• Boala este post-streptococică alrgică.
• Agina streptococică precede boala clinic (40%) și bacteriologic (100%).
• Profilaxia de lungă durată cu penicilină reduce recidivele.
• Intervalul liber dintre angină/faringită și puseul acut reumatismal (interval în care se produc anticorpi) indică rolul alergiei.
• Coincidența antigenică între streptococ și mușchiul cardiac determină hipersensibilitate a inimii și vaselor cu apariția de autoanticorpi anti-miocard.
• Inițial apar leziuni conjunctive subendocardice.
• Fibrina se depune succesiv pe marginea valvelor.
• Leziunile se vindecă sau duc la fuziunea comisurilor, fibrozarea valvelor, și apariția de stenoze/insuficiențe valvulare.
• Granulomul reumatic este leziunea specifică de la nivelul miocardului (cel mai frecvent afectat), urmat de endocard și mai rar de pericard.

Tabloul Clinic al Endocarditei Reumatismale

• Este precedată de angină/faringită, cu febră, leucocitoză și streptococ hemolitic în exsudatul faringian.
• Atacul reumatismal apare după 1-3 săptămâni.
• Diagnosticul se bazează pe criteriile Jones.

Febra și Poliartrita

• Febra și poliartrita domină.
• Poliartrita e mobilă inflamatorie.
• Leziunea cardiacă e insidioasă la 8 -10 zile de la debut, afectând endocardul, miocardul, pericardul, separat sau împreună.
• Afectarea cordului e mai frecventă la copii/adolescenți.
• Diagnosticul e facil când RAA se manifestă cu poliartrită, fiind dificil în formele cardiace/fruste.
• Semnele majore ale carditei: sufluri, tahicardie, tulburări de ritm, mărirea inimii, decompensare cardiacă, frecătură pericardică ce traduc suferința tunicii inimii.
• Leziunile endocardice se localizează mai ales la valvele mitrală (50%) și aortică (20%), izolat sau împreună (30%).
• Endocardita reumatismală se exteriorizează prin asurzirea zgomotului I,sufluri (holosistolic la apex, mezodiastolic apical, diastolic pe marginea stângă a sternului) și schimbarea suflurilor preexistente.
• Nu se ia în considerare frecvența redusă (10%) a pericarditei.
• Atingerea miocardului, e prezentă în cazurile severe, realizează sindromul miocardic: mărirea inimii, ritm de galop, insuficienţă cardiacă, tulburări de ritm și de conducere (al intervalului Pr).
• Suflurile caracteristice leziunilor valvulare constituite apar după interval: suflu sistolic de insuficienţă mitrală (2-3 săptămâni), diastolic de insuficienţă aortică (1-3 luni), de stenoză mitrală (luni/ani).
• Suflurile sistolice funcționale regresează după febră, cele organice se mențin.
• Se adaugă creșterea intensă a VSH-ului, hiperleucocitoza, creșterea fibrinogenului, prezența streptococului hemolitic în faringe și creșterea titrului ASLO.
• Reumatismul cardiac malign (cu stare generală grava) şi reumatismul cardiac evolutiv (cu evoluție continuă și prognostic sever) sunt formele clinice.

Evolutia

• La copii predomină localizarea cardiacă, la adulți localizarea articulară.
• Evoluţia este cronică cu numeroase puseuri acute.
• Recidivele sunt mai frecvente la copii.
• Cu fiecare recidivă crește riscul de prindere a cordului sau de agravare a leziunilor preexistente.
• Endocardita reumatismală poate evolua spre vindecare sau valvulopatii.
• Prognosticul depinde de starea miocardului, importanța leziunilor valvulare, atingerea polivalvulară/endocardita lenta.
• La copii este mai grav ca la adulți.
• Diagnosticul e mai ușor în reumatism articular acut (poliartrită acută febrilă, mobilă cu semne biologice), cardiac, mai greu la copii/adolescenți.

RAA atipice

• Adulții prezintă forme clinice atipice cu absența coreei și a manifestărilor cutanate, forme monoarticulare, recăderi reduse și atingere redusă a inimii.
• Profilaxia RAA e cu penicilină (moldamin) 14 zile, apoi 5 ani de la episodul acut sau până la 20 de ani. Amigdalectomia și asanarea infecțiilor de focar, dentare, sub protecție de antibiotic. Infecțiile acute streptococice se tratează cu penicilină.
• Tratamentul presupune repaus absolut la pat.
• Activitatea se reia după 6 săptămâni (fară cardită), 2-3 luni (cardită minimă) și 3-6 luni (cardită severă).
• Antibioterapia e obligatorie.
• Antiinflamatoare (doar fără cardită) cu protecție de antiacide timp de 2-3 luni. Contracorticoterapia elecției 8-12 saptamani, mai ales în caz de acut de cardio, regim hiposodat.

Bolile Miocardului – Clasificare

• Sunt afecțiuni inflamatorii (miocardite) și neinflamatorii (miocardopatii).
• Miocardopatiile pot evolua către cardiomiopatie cu dilatație.

Miocarditele

• Apar în RAA, difterie, febră tifoidă, scarlatină, angine, tifos exantematic, viroze, alergii.
• Miocardita acută primară (Friedler) are febră, insuficiență cardiacă, letală în câteva săptămâni.
• Miocardopatiile secundare apar în carențe vitaminice, tulburări electrolitice/endocrine, anemii/disproteinemii, lupus eritematos, hemocromatoză.
• Miocardopatiile primitive au etiologie necunoscută (obstructivă/stenoza subaortică, fibrozasubendocardică, post-partum).
• Tabloul clinic e variabil, unele simptome țin de suferința miocardică, altele de afecțiunea cauzală.

Miocarditele și Miocardopatiile

• În miocardite, frecvent apare sindrom miocardic (tahicardie, suflu sistolic funcțional apical, diminuarea zgomotului, tulburări de ritm/conducere, galop, puls alternant, mărirea inimii). Insuficiența cardiacă poate fi stângă dreaptă/globală sau acută cronică.
• În miocardopatii, aspectul clinic e divers, uneori asimptomatic, alteori apar hipertrofie ventriculară, tulburări de ritm/conducere, insuficiența cardiacă.
• Hemodinamic: formă hipertrofică obstructivă; formă restrictivăpericardite; formă congestivă)
• Evoluția și prognosticul depind de etiologie. Miocarditele se vindecă, pronostic rezervat în miocardopatii, mai ales în cele primitive.

Tratament

• În formele inflamatorii se folosește digitalizarea asociată cu corticoterapie.
• În stenoza subaortică/hipertrofia idiopatică se indică betablocante adrenergice.
• Prevenirea/tratamentul insuficienței cardiace și tulburărilor de ritm se fac în toate formele.

Bolile Pericardului

• Pericarditele acute, cronice și revărsatele pericardice neinflamatorii.

Pericardita Acută – Definiție

• Este inflamația acută a pericardului cu exsudat fibrinos (pericardită uscată) și apoiserofibrinos (cu lichid).
• Apare rare izolată, asociată leziunilor endocardice/miocardice.

Clasificare

• Pericardită uscată
• Percardita exsudatică (cu lichid)

Acest material acoperă valorile normale ale frecvenței cardiace, bradicardia și tahicardia. De asemenea, explică tensiunea arterială, cum se măsoară și factorii care o influențează. Sunt incluse valorile normale și clasificarea hipertensiunii și hipotensiunii.