Exam Notes on Pleural Diseases PDF

Paraclinic Radiologic: hipertransparenţă fără desen pulmonar, plămân împins spre hil Puncţia pleurală: diagnostică şi terapeutică Sechelele pleurale (pahipleurita) Definiţie îngroşarea şi simfizarea foiţelor pleurale, secundară unor procese inflamatorii Cauze : pl...

Paraclinic Radiologic: hipertransparenţă fără desen pulmonar, plămân împins spre hil Puncţia pleurală: diagnostică şi terapeutică Sechelele pleurale (pahipleurita) Definiţie îngroşarea şi simfizarea foiţelor pleurale, secundară unor procese inflamatorii Cauze : pleurezia exudativă vindecată Simptomatologie : multe cazuri sunt asimptomatice ; pot să apară: dureri toracice inconstante, tuse iritativă, dispnee de grade variabile Semne din partea aparatului respirator inspecţie: retracţie a hemitoracelui, scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii, asincronism respirator, spaţii intercostale mai apropiate palpare: freamăt pectoral diminuat, eventual frecătură pleurală percuţie: submatitate auscultaţie: MV diminuat, +/-frecătură pleurală Paraclinic Radiologic: opacitate localizată, neregulată, cu retracţii în vecinătate SINDROMUL MEDIASTINAL Mediastinul se împarte în: posterior (care include: o parte din esofag, nervul vag, lanţul simpatic, aorta descendentă, vena azygos, ductul toracic limfatic, ganglioni limfatici) anterior: superior (care include: vase mari - aorta ascendenta, crosa aortică, arterele pulmonare, vena cavă superioară, trunchi brahiocefalic drept, carotida stângă; timus, trahee, bronhii mari, ganglioni, nervi frenici); inferior (include cordul) Există mai multe tablouri clinice posibile în funcţie de structurile comprimate Sindrom de compresiune vasculară – arterială: trunchi brahiocefalic şi subclavie (insuficienţă circulatorie cerebrală; diferenţe de TA şi puls între membrele superioare); artera pulmonară (cianoză, suflu sistolic în zona 60  de auscultaţie a arterei pulmonarevenoasă: vena cavă superioară (edem şi cianoză “în pelerină”, circulaţie cavo- cavă, cefalee, ameţeli, somnolenţă etc.); vena cavă inferioară (cianoză şi edem “în pantaloni”, ascită, circulaţie colaterală); vena azygos (circulaţie colaterală vene intercostale dilatate, hidrotorax drept); vene pulmonare (hemoptizii, congestii pulmonare) Sindrom de compresiune traheobronşică – tuse uscată, iritativă, rebelă; uneori spasmodică, lătrătoare; dispnee inspiratorie;tiraj, cornaj; sindrom atelectatic segmentar sau lobar; Sindrom de compresiune nervoasă – nervul recurent stâng: disfonie, afonie; voce bitonală, spasm glotic; – nervul frenic: sughiţ, paralizia diafragmului, durere în umăr; – nervii intercostali: nevralgie intercostală, reducerea amplitudinii mişcărilor respiratorii; – lanţul simpatic: tahicardie, paloare hemifacială Sindrom de compresiune esofagiană – disfagie, regurgitări, vărsături; Sindrom de compresiune pe canalul toracic – edeme limfatice (torace, membre. superioare); revărsat chilos pleural sau peritoneal; SINDROMUL DIN INSUFICIENŢA RESPIRATORIE Definiţie: perturbarea procesului de schimb gazos ce duce la scăderea presiunii parţiale a oxigenului (pO2) în sângele arterial (hipoxemie) cu creşterea nivelului de dioxid de carbon (pCO2) (hipercapnie); Valorile normale ale pO2 sunt cuprinse între 100-96 mmHg (80 mmHg peste 70 de ani) Clasificarea severităţii hipoxemie se face astfel: hipoxemie ușoară < 80 mmHg hipoxemie importantă < 60 mmHg hipoxemie severă < 45 mmHg hipoxemie cu risc letal < 35 mmHg 61  Clasificarea severităţii hipercapneei, valori normale – pCO2 - 35- 45 mmHg hipercapnie uşoară 45 - 70 mmHg; hipercapnie gravă > 70 mmHg ! Risc encefalopatie respiratorie Etiologie: orice boală respiratorie (bronşită cronică, emfizem pulmonar, astm bronşic, pneumopatii interstiţiale restrictive, rezecţii şi colaps pulmonar, deformări toracice mari) Clasificare parţială:  pO2; N/ pCO2 (apare la început doar hipoxemia, dioxidul de carbon menţinându-se în limite normale sau creşte uşor) globală:  pO2;  pCO2 latentă:  pO2, hipoxemia apare numai în cursul efortului fizic, proporţional cu gradul efortului; patentă:  pO2 în repaus Tablou clinic Hipoxemia determină: cianoza, care apare la pO2 sub 50 mmHg;,deci tardiv; apare de asemenea un sindrom confuzional, obnubilare, până la comă; Hipercapneea determină semne neuropsihice, aşa numita encefalopatia respiratorie sau hipercapnică, de obicei peste 70mmHg; cefalee matinală, agitaţie, insomnie, inversarea ritmului nictemeral (insomnie nocturnă, hipersomnolenţă diurnă); Apar de asemenea şi simptomele bolii de bază. Dispneea este importantă. Există şi o relaţie cu gazele respiratorii: hipoxemia determină hiperventilaţie şi respiraţie de tip Cheyne Stokes; hipercapneea deprimă centrii respiratori. Explorări paraclinice. Astrup – determină nivelul pO2 şi pCO2, precum şi echilibrul acidobazic (acidoză sau alcaloză) 62