Curs 1 MI Respirator PDF

DR OLIVIA JIGARANU    Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, dintre aerul atmosferic si organism; Alcatuit din cai respiratorii (aeriene) si plamani; CAILE RESPIRATORII= conducte prin care aerul atmosferic introdus in plamani: ◦ Fosele nazale; ◦ Faringe; ◦ L...

DR OLIVIA JIGARANU    Totalitatea organelor care contribuie la realizarea schimburilor gazoase, dintre aerul atmosferic si organism; Alcatuit din cai respiratorii (aeriene) si plamani; CAILE RESPIRATORII= conducte prin care aerul atmosferic introdus in plamani: ◦ Fosele nazale; ◦ Faringe; ◦ Laringe; ◦ Traheea; ◦ Bronhiile principale        PLAMANII- organele principale ale aparatului respirator unde se realizeaza schimbul de gaze (O2 si CO2) intre aerul atmosferic si sange; Aşezati în cavitatea toracică, fiind separati de mediastin – spatiu ce găzduieşte inima, vasele mari, traheea, esofagul, timusul, canalul toracic, nervii vagi si frenici; Fiecărui P i se descriu: - vărful aflat în dreptul fosei supraclaviculare, depăsind clavicula si prima coastă; - baza este largă şi se sprijină pe diafragm; fata costala ce este în raport cu peretele toracic şi - fata mediastinală ce gazduieste hilul P, locul pe unde trec: bronhia principală, artera si cele 2 vene pulmonare, artera si vena bronsică, vase limfatice şi nervi; -drept > stângul, prezentând 2 scizuri: oblică si orizontală, ce îl împart in 3 lobi: superior, mijlociu si inferior; P stâng are o scizură oblică ce îl împarte în 2 lobi: superior si inferior Lobii se împart în segmente ce sunt unitatile anatomice şi functionale ale plămânului.  acoperit de pleura, este constituit din urmatoarele unitati anatomice si functionale : • lobi • segmente • lobuli • acini pulmonari. Lobii a. sunt unitati morfologice mari, delimitate prin scizuri b. independenti structural, functional, patologic.  b. Segmente a. ◦ delimitate imperfect de septuri conjunctive c. Lobulul ◦ ramificatii ale bronhioleleor, Capacitatea plămânului: volumul de aer pe care îl conţine este de 4500-5000 cm3 ◦ forma piramidala cu baza catre suprafata ext a plamanului, const din ramificatii ale bronhiolelor si vase de sange, inconjurate de tesut conjunctiv.  d. Acinii pulmonari formati din: ◦ bronhiola respiratorie, ◦ canale alveolare, ◦ alveole pulmonare Acinul pulmonar constituie unitatea structurala si functionala a lobulului pulmonar este o membrană seroasă ce înveleşte plămânii; • 2 foite: • viscerală (în contact cu plămânul) • parietală în contact cu peretele toracic Între cele 2 foite se delimitează un spatiu virtual, cavitatea pleurală în care se află o lamă de lichid ce asigură aderenta şi alunecarea foitelor pleurale în timpul mişcarilor respiratorii.  În conditii patologice, cavitatea pleurala poate deveni reala, putând fi umpluta cu: •  lichid (pleurezie)  puroi (empiem)  sange (hemotorax)  aer (pneumotorax). • • • • • • fenomen vital ce asigură eliminarea CO2 şi aportul de O2 în organism; Ventilatia pulmonară =succesiune de mişcări alternative de inspir şi expir; Inspirul= proces activ prin care aerul atmosferic ajunge la nivelul alveolelor pulmonare prin contractia muşchilor respiratori ce determină creşterea diametrelor cutiei toracice; Expirul= proces pasiv ce are loc atunci când încetează contractia muşchilor respiratori prin care aerul din plămâni este eliminat; Frecventa respiratorie normala= 16-18 respiratii/minut (frecventă constantă, ritm regulat şi amplitudine egală); Respiratia are 3 timpi principali: • schimbul gazos la nivelul membranei alveolo-capilare prin care O2 trece din aerul alveolar în sânge iar CO2 din sângele capilar în alveole • transportul gazelor de la plămân la tesuturi şi invers cu ajutorul hemoglobinei din eritrocite; • schimbul gazos la nivelul tesuturilor: O2 trece în tesuturi iar CO2 în sânge  Tipuri de respiratie:  • Tip costal superior – intalnit la femeie, cand cutia toracica se dilata anteroposterior;  • Tip costal inferior – intalnit la barbat, cand cutia toracica se dilata transversal;  • Tip abdominal – intalnit la copii si batrani, cand dilatarea este mai mult verticala.  • • • • • • În timpul respiratiei normale şi fortate sunt introduse respectiv expulzate în şi din plămâni cantitati specifice de aer ce pot fi măsurate prin spirometrie. Volumul curent (VC) = vol de aer inspirat în repaus, aproximativ 500 de mililitri Volumul inspirator de rezerva (VIR) =vol de aer introdus în plămâni în timpul unui I fortat ( ~ 3 litri). Volumul expirator de rezervă (VER) =vol de aer eliminat din plămâni printr E fortat ce urmează unui I normal. Cantitatea fiind de aproximativ 1 litru. Capacitatea vitală (CV) = cantitatea maximă de aer ce poate patrunde în plămâni după un I fortat ce urmează unui E fortat. = CV+ VER +VIR, fiind ~4,5-5 litri. Volumul residual (VR) este aerul ce rămâne in plămân după expirul fortat, ~ 1,2 litri. Capacitatea pulmonară totală ( CPT)=CV +VR.        DUREREA TORACICĂ Durerea tipică pentru afectiunile respiratorii este junghiul toracic. Caractere: debut brusc, intensitate mare, localizare submamelomară sau dorsală, se accentuează în inspir profund, tuse, strănut, produce imobilizare antalgică a hemitoracelui respectiv şi respiratie superficială. Apare în special în pneumonii şi pleurezii. În pneumothorax→ ca ,,lovitură de pumnal”ce iradiază în umăr şi abdomen In embolia pulmonară →intensă, bruscă, însotită de dispnee, cianoză şi tuse cu spută hemoptoică. În traheobronşita acută → este percepută ca o arsură retrosternală. În cancerul bronho- pulmonar durerea →progresivă si permanentă, apărând tardiv       = respiratia dificilă percepută de bolnav ca lipsă de aer. Tahipneea =accelerarea frecventei respiratorii si apare în pleurezii abundente, pneumotorax, pneumonii, bronhopneumonii, TBC Bradipneea = scăderea frecventei respiratorii sub 16 pe minut şi se datorează obstructiei căilor respiratorii Bradipneea inspiratorie e caracterizată prin inspir profund, rar, prelungit, dificil şi apare în cazul obstructiei căilor respiratorii superioare (laringe, trahee, bronhii principale) prin cancere, edem alergic sau inflamator, corpi străini. Se însoteşte de ortopnee, tiraj (retractia spatiilor intercostale, supraclaviculare, suprasternale) şi cornaj (zgomot caracteristic). Bradipneea expiratorie e caracterizează prin expir prelungit, fortat, activ şi apare prin obstructia căilor aeriene inferioare în astm bronşic, emfizem pulmonar. E asociată cu ortopneea şi wheezingul (şuier expirator). Dispneea mixtă afectează expirul şi inspirul şi apare în afectiuni grave: pneumonii severe, bronhopneumonii, miliară TBC. =act reflex sau voluntar ce realizează expulzarea rapidă şi sonoră a aerului din plămâni, odată cu secretiile patologice sau corpii straini din căile respiratorii  Poate fi: • uscată, neproductivă (fără expectoratie) • umedă, productivă (cu expectoratie). După caracterul său se descriu: - tuse convulsivă în reprize scurte şi rapide, însotită de cianoză, dispnee şi vărsături. - tusea lătrătoare apare în caz de edem laringian, obstructie traheobronşică prin tumori sau compresiuni. - tusea bitonală apare în paralizia corzilor vocale    • • • = eliminarea secretiilor căilor respiratorii prin tuse→ rezultat sputa. În fct de cantitate sputa poate fi: moderată 50- 100 ml in bronşite, astm bronşic, pneumonii abundentă 100- 300 ml în bronşiectazii, TBC vomica (peste 300 ml) apare in abcesul pulmonar şi constă în evacuarea bruscă a unei cantităti mari de puroi după un acces de tuse ( +de dureri toracice violente, dispnee severă, cianoză)  • • • • • • • În functie de aspect sputa este: seroasă: rozie şi aerată în edemul pulmonar clară ca apa în chistul hidatic; mucoasă: incoloră şi vâscoasă în traheobronşite, astm bronşic; muco-purulentă: galben verzuie în bronşita cronică, TBC; purulentă în abces pulmonar; sero-muco-purulentă caracteristică bronşiectaziei se sedimentează în 4 straturi: spumos, seros, mucopurulent, purulent sangvinolentă sau hemoptoică: ruginie în pneumonia lobară, ,,jeleu de coacăze” în cancerul pulmonar, ,, zeamă de prune” în gangrena pulmonară, neagră in infarctul pulmonar.  HEMOPTIZIA reprezintă eliminarea de sânge roşu, aerat, provenit din căile aeriene prin cavitatea bucală, în cursul unui acces de tuse. Apare în TBC, cancer pulmonar, traumatisme toracice, etc.  EPISTAXISUL reprezintă sângerare la nivelul foselor nazale ce se datorează leziunilor locale sau HTA, afectiunilor hepatice, renale, etc.  DISFONIA este alterarea timbrului vocii ce poate deveni aspră sau stinsă. Apare în cursul afectiunilor laringiene (laringite, cancere, paralizii). I. EXPLORARI IMAGISTICE ALE APARATULUI RESPIRATOR 1. Radiografia pulmonară permite diagnosticul unor afectiuni respiratorii în functie de imaginile radiologice: a.Opacitătile =determinate de prezenta lichidului în alveole (pneumonii, edem pulmonar) sau în cavitatea pleurală (pleurezii), tumori, fibroze, calcificări, corpi străini • localizarea, forma (rotundă, ovalară), dimensiumea, intensitatea (costală, subcostală, supracostală), conturul (net sau difuz), structura (omogenă sau neomogenă) b. Hipertransparentele sunt determinate de creşterea cantitatii de aer din plămân (astm bronşic în criză, emfizem pulmonar, abces evacuat, caverna) sau pleură (pneumotorax) c. Imaginile hidroaerice apar în abces pulmonar sau chist hidatic partial evacuat, gangrenă pulmonară, hidropneumotorax. 2. Rx-opacitate pulmonara 1.Rx normal 3. Rx hipertransparenta 4. Rx imagine hidroaerica  2. Radioscopia pulmonară permite examinarea în dinamică a aparatului  3. Microradiofotografia= metodă de examinare în masă (screening) ce     respirator. permite depistarea TBC, a bolilor profesionale. 4. Bronhografia = radiografia efectuată după introducerea unei substante de contrast la nivelul arborelui bronşic, permite diag bronşiectaziilor. 5. Tomografia computerizată(CT) = metodă modernă ce permite vizualizarea fidelă a leziunilor pleuropulmonare, mediastinale cu precizarea localizării exacte şi a rapoartelor lor. În cazul tumorilor permite orientarea diagnosticului benign/ malign şi stabileşte gradul de invazie în tesuturile vecine. 6. Rezonanta magnetică nucleară(RMN) premite diag leziunilor vasculare, tumorilor, metastazelor II. SCINTIGRAFIA PULMONARĂ =explorare izotopică ce permite diag afectiunilor ce afectează ventilatia pulmonară (emfizem, atelectazii) şi vascularizatia (tumori, embolii).    1. Traheo-bronhoscopia permite vizualizarea directă a leziunilor arborelui traheobronşic până la nivelul bronhiilor lobare cu bronhoscopul rigid şi a bronhiilor subsegmentare cu fibrobronhoscopul, cât şi prelevarea de material pentru biopsii şi examen cito-bacteriologic; utilă pentru diag cancerelor bronşice, al supuratiilor, al hemoragiilor, al corpilor străini traheobronşici. Permite şi efectuarea unor manopere terapeutice (extragerea corpilor straini, hemostaza, cauterizarea sau ablatia unor leziuni). 2. Pleuroscopia = examinarea cavitătii pleurale cu ajutorul unui fibroscop introdus printr-un trocar intercostal, vizualizând leziunile. Permite prelevarea de material bioptic şi pentru examenul cito-bacteriologic. 3. Mediastinoscopia = explorarea endoscopică a mediastinului ce are ca scop biopsierea ganglionilor limfatici de la acest nivel.    constă în prelevarea unui fragment de tesut în scopul efectuării examenului histopatologic. Este singura metoda de diag de certitudine în cazul tumorilor maligne, dar permite şi diagnosticarea altor afectiuni cum ar fi TBC, sarcoidoza, tumorile benigne. Se efectuează în timpul examinarii endoscopice a arborelui traheobronşic, cavitatii pleurale, mediastinului sau prin incizie (toracotomii minime)    A. EXAMENUL SPUTEI 1. Examenul citobacteriologic al sputei= examinarea microscopică a frotiului de spută prelucrat în diferite coloratii, ce permite identificarea celulelor imunocompetente sau tumorale, bacteriilor, fungilor, parazitilor cristalelor, fibrelor. Precizează diagnosticul TBC, pneumoniilor, supuratiilor, micozelor şi parazitozelor pulmonare, cancerelor şi orientează diagnosticul în astm şi bronşite. 2. Examenul bacteriologic-antibiograma se efectuează prin însământarea sputei pe medii de cultură uzuale sau speciale, permitând identificarea agentului patogen şi testarea sensibilitătii acestuia la antibiotice. Se utilizează în diagnosticul TBC, al pneumoniilor şi supuratiilor pulmonare, micozelor.          1. Examenul macroscopic - lichid clar în pleurezia seroasă - lichid serofibrinos gălbui în pleurezia TBC - lichid purulent în empiemul pleural - lichid sangvinolent în pleurezia neoplazică, infarct pulmonar. - lichid lăptos în chilotorax. 2. Examenul chimic al lichidului pleural Constă în efectuarea reactiei Rivalta ce diferentiază lichidul în transudat (lichid incolor, cu densitate sub 1015, proteine sub 3 g/l, citologie săracă, şi Rivalta negativă) şi exudat (lichid citrin, cu densitate peste 1018, proteine peste 3g/l, citologie bogată, Rivalta pozitivă, specific inflamatiilor). În plus se dozează proteinele, glucoza, amilazele, LDH, colesterolul        3. Examenul citologic permite orientarea diagnosticului pleureziilor în functie de predominenta unui anumit tip de celule: - limfocite în TBC - neutrofile în infectii bacteriene - eozinofile în parazitoze şi alergii - hematii în pleurezia neoplazică - celule tumorale în cancere pleurale. 4. Examenul bacteriologic permite identificarea agentului patogen şi testarea sensibilitătii acestuia la antibiotice. Se realizează prin însământarea lichidului pe medii de cultură.          =inregistrarea volumelor şi a capacitătilor pulmonare. VC normal =0,5 litri. ↓în tahipnee şi ↑ în insuficienta respiratorie. VIR normal=1,5-2 litri. ↓în emfizemul pulmonar şi tumori pulmonare. VER normal =1-1,5 litri, ↓în emfizemul pulmonar. VR normal =1-1,5 litri, ↑în emfizemul pulmonar, criza de astm, obstructii bronşice. CV normală=3,5-4,5 litri↓ în pneumonii, TBC, tumori pulm, pleurezii abundente. CPT normală=4,5-6,5 litri. Volumul expirator maxim pe secundă (VEMS) = cantitatea max de aer expirat în prima secundă a unui expir fortat ce urmează unui inspir fortat = 2,5-4 litri, 75-80 %CV. ↓sub 70 % CV apare în tulburările obstructive (astm bronşic, BPOC) şi mixte (TBC). Indicele Tiffneau (indicele de permeabilitate bronşică- IPB)= raportul VEMS/CVx100. N=70-80%. Scăderea sa apare în tulburări obstructive.   1. Teste de provocare bronşică -utilizate în diagnosticul hiperreactivitătii bronşice din astmul bronşic. ◦ Se administrează substante pe cale inhalatorie, măsurându-se VEMS înainte şi după administrare. ◦ Este pozitiv când VEMS scade cu mai mult de 20%. ◦ Poate identifica şi substanta ce produce bronhoconstrictie. 2. Teste de bronhodilatatie se utilizează tot în diagnosticul astmului. ◦ Se administrează substante ce produc bronhodilatatie, testul fiind pozitiv la creşteri peste 20% ale VEMS.