Capitolul 3 Faptele Apostolilor PDF

Capitolul 3 al Faptelor Apostolilor marchează începutul lucrării publice a Apostolilor în Ierusalim după Pogorârea Duhului Sfânt. Acesta cuprinde **vindecarea ologului din naștere** și **prima predică a lui Petru după Cincizecime**, care subliniază puterea lui Hristos și chemarea la pocăință. **1....

Capitolul 3 al Faptelor Apostolilor marchează începutul lucrării publice a Apostolilor în Ierusalim după Pogorârea Duhului Sfânt. Acesta cuprinde **vindecarea ologului din naștere** și **prima predică a lui Petru după Cincizecime**, care subliniază puterea lui Hristos și chemarea la pocăință. **1. Vindecarea ologului din naștere (Fapte 3:1-10)** **Versetele 1-3: Contextul și cererea cerșetorului** - **Text**: Petru și Ioan urcă la templu pentru rugăciunea de la ora a noua (3 PM), întâlnindu-se cu un olog care cerșea la Poarta Frumoasă. - **Context**: Templul era centrul religios al iudaismului, iar rugăciunile publice erau esențiale în viața comunității. Ora a noua era o oră de sacrificiu și rugăciune. 1. **Semnificația templului**: - Petru și Ioan rămân atașați practicilor iudaice, dar misiunea lor este acum centrată pe Hristos. 2. **Cererea cerșetorului**: - Ologul cere milostenie, dar ceea ce va primi depășește așteptările lui -- nu doar o binecuvântare materială, ci o vindecare completă. **Versetele 4-7: Miracolul vindecării** - **Text**: Petru îi cere ologului să se uite la ei și declară: „Argint și aur nu am; dar ceea ce am, îți dau: În numele lui Iisus Hristos din Nazaret, ridică-te și umblă!" Apoi îl ajută să se ridice, iar ologul este vindecat pe loc. 1. **Puterea numelui lui Iisus**: - Vindecarea are loc „în numele lui Iisus," ceea ce arată că Apostolii nu operează prin propria putere, ci prin autoritatea lui Hristos. - În tradiția biblică, numele reprezintă persoana și puterea sa (vezi Exod 3:14, Filipeni 2:9-11). 2. **Simbolismul vindecării**: - Ridicarea ologului simbolizează restaurarea omului prin harul lui Dumnezeu. Este o imagine a mântuirii aduse de Hristos. **Versetele 8-10: Reacția ologului și a mulțimii** - **Text**: Ologul intră în templu, sărind și lăudând pe Dumnezeu, iar mulțimea este uimită de miracol. 1. **Lauda lui Dumnezeu**: - Reacția ologului evidențiază că vindecarea este mai mult decât fizică; este o restaurare completă care conduce la recunoașterea puterii lui Dumnezeu. 2. **Uimirea mulțimii**: - Vindecarea devine o ocazie pentru Petru de a predica, atrăgând atenția asupra sursei puterii -- Iisus Hristos. **2. Predica lui Petru în fața mulțimii (Fapte 3:11-26)** **Versetele 11-12: Contextul predicii** - **Text**: Mulțimea se strânge în jurul lui Petru și Ioan la pridvorul lui Solomon, iar Petru le spune că nu prin puterea sau evlavia lor a fost vindecat ologul, ci prin Hristos. 1. **Pridvorul lui Solomon**: - Aceasta era o zonă publică a templului, unde se întâlneau deseori mulțimi pentru discuții sau învățături. 2. **Negarea puterii umane**: - Petru subliniază că miracolul nu provine din puterea sau meritele Apostolilor, ci este un act al lui Dumnezeu. **Versetele 13-15: Acuzarea audienței** - **Text**: Petru îl proclamă pe Iisus drept „Slujitorul" lui Dumnezeu, identificându-L cu Mesia din profețiile evreiești. El îi acuză pe cei prezenți că L-au dat la moarte pe Cel Sfânt și Drept, dar Dumnezeu L-a înviat din morți. 1. **Iisus, Slujitorul lui Dumnezeu**: - Termenul „Slujitorul" face referire la Slujitorul Suferind din Isaia 52:13 -- 53:12, indicând faptul că moartea lui Iisus a fost parte din planul lui Dumnezeu. 2. **Răspunderea audienței**: - Petru nu ezită să sublinieze vinovăția mulțimii, dar aceasta este făcută cu scopul de a le provoca pocăința. **Versetele 16-18: Puterea numelui lui Iisus și planul lui Dumnezeu** - **Text**: Petru explică faptul că credința în numele lui Iisus este ceea ce a adus vindecarea. El subliniază că suferința și moartea lui Iisus au fost profețite și fac parte din planul lui Dumnezeu. 1. **Credința și vindecarea**: - Vindecarea ologului este o mărturie vie a puterii credinței în Hristos. 2. **Suveranitatea lui Dumnezeu**: - Evenimentele legate de suferința lui Iisus nu au fost accidentale, ci au împlinit Scripturile. **Versetele 19-21: Chemarea la pocăință** - **Text**: Petru îi îndeamnă pe ascultători să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, pentru ca păcatele lor să fie șterse și să primească „vremuri de odihnă" din partea Domnului. 1. **Pocăința**: - Este primul pas spre reconcilierea cu Dumnezeu. Pocăința implică o schimbare radicală de direcție spirituală. 2. **Vremurile de odihnă**: - Acestea pot face referire la pacea interioară pe care o oferă Hristos sau la binecuvântările eshatologice promise în Împărăția lui Dumnezeu. **Versetele 22-26: Profețiile despre Hristos** - **Text**: Petru citează din Deuteronom 18:15, unde Moise a profețit despre un Profet asemenea lui, pe care poporul trebuie să-l asculte. Petru concluzionează că Iisus este acest Profet și că Dumnezeu L-a trimis întâi la ei, ca să le binecuvânteze sufletele prin pocăință. 1. **Iisus, Profetul promis**: - Petru Îl identifică pe Iisus ca fiind împlinirea profeției lui Moise, ceea ce reafirmă continuitatea dintre lege și Evanghelie. 2. **Binecuvântarea promisiunii**: - Învierea lui Iisus este văzută ca împlinirea binecuvântărilor promise lui Avraam -- mântuirea tuturor popoarelor prin credință. **Concluzii teologice pentru Capitolul 3** 1. **Numele lui Iisus este sursa puterii și mântuirii**: - Miracolul vindecării și mesajul predicii arată că autoritatea numelui lui Iisus este cheia restaurării spirituale și fizice. 2. **Moartea și Învierea lui Iisus fac parte din planul divin**: - Petru explică faptul că suferința și glorificarea lui Iisus sunt în conformitate cu Scripturile. 3. **Pocăința este calea spre mântuire**: - Petru cheamă poporul la pocăință și întoarcere la Dumnezeu, subliniind că aceasta aduce iertare și „vremuri de odihnă." 4. **Hristos, împlinirea promisiunilor Vechiului Testament**: - Prin referințele la Moise și Avraam, Petru arată că Iisus este împlinirea a ceea ce Dumnezeu a promis de-a lungul istoriei. Capitolul 3 este, astfel, o demonstrație a lucrării continue a lui Hristos prin Apostoli și a centralității numelui Său în viața Bisericii.