Bibliography of The Acts of the Apostles PDF

ULBS - Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Teologie Pastorală, 2024-2025 Studiul Noului Testament Anul II, semestrul I Daniel Mihoc SC 1-10 Strălucește în inimile...

ULBS - Facultatea de Teologie „Sf. Andrei Șaguna” Teologie Pastorală, 2024-2025 Studiul Noului Testament Anul II, semestrul I Daniel Mihoc SC 1-10 Strălucește în inimile noastre, Iubitorule de oameni Doamne, lumina cea neînserată a cunoștinței dumnezeirii Tale și deschide ochii cugetului nostru spre cunoașterea evanghelicelor Tale propovăduiri; pune întru noi și frică de fericitele Tale porunci, ca poftele trupești cu totul călcându-le, viață duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt plăcute Ție cugetându-le și făcându-le. Că Tu ești luminarea și sfințirea și mântuirea sufletelor noastre și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. SC 1 Faptele Sfinților Apostoli 1. Probleme isagogice 1.1. Bibliografie Η Καινή Διαθήκη 1. Η Καινή Διαθήκη, Αποστολική Διακονία της Εκκλησίας της Ελλάδος, Αθήνα, 2020. Abr. KΔ 2. Novum Testamentum Graece, ediția a 28-a, ed. de Barbara Aland, Kurt Aland, Johannes Karavidopoulos, Carlo M. Martini, and Bruce M. Metzger, Deutsche Bibelgesellschaft, Stuttgart, 2012. Abr. NA. 3. Robinson, Maurice A., Pierpont, William G., eds., The New Testament in the Original Greek, Byzantine Textform, 2018. Abr. RP. Online: bibletranslation.ws/tag/maurice-robinson. Traduceri în limba română 4. Noul Testament de la Smirna, ediția a V-a, București, 1857. Abr. NTS. 5. Noul Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2019. Abr. NT. Page 1 of 270 6. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită, redactată și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, ediție jubiliară a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Editura IBM al BOR, 2001. Abr. BA. 7. Noul Testament, Traducere după textele originale grecești, Societatea Biblică Interconfesională din România, București, 2014. Abr. SB. 8. Noul Testament, Sfânta Mare Mănăstire Vatoped, Muntele Athos, 2022. Abr. VA. Traduceri în alte limbi 9. Η Αγία Γραφή. Μετάφραση από τα πρωτότυπα κείμενα, Ελληνική Βιβλική Εταιρία, Αθήνα, 1997. Abr. ΑΓ. 10. The Orthodox Study Bible: New Testament and Psalms, Thomas Nelson, Nashville, 1993. Abr. OSB. 11. La Bible. Traduction œcuménique, Cerf, Paris & Société Biblique Française, Villiers- le-Bel, 1994. Abr. TOB. 12. The New Jerusalem Bible, 1985. Abr. NJB. online: www.catholic.org/bible/ 13. Berean Study Bible, online: https://berean.bible/downloads.htm. Abr. BSB. Scriitori antici 14. Filon din Alexandria (c. 20 î.H. – c. 50 d.H.), „De Decalogo” („Despre Decalog”), în: L. Cohn, Philonis Alexandrini opera quae supersunt, vol. 4, Reimer, Berlin, 1902. 15. Iosif Flaviu, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, www.josephus.org/works.htm; în limba română: Flavius Josephus, Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, trad. de Gheneli Wolf și Ion Acsan, Hasefer, București, 1997. Părinți și scriitori bisericești 16. Sfântul Sfințit Mucenic Irineu al Lyonului [c. 120 – c. 200], Aflarea și respingerea falsei cunoașteri sau Contra ereziilor, traducere din limba engleză, introducere și note de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș, 2 volume, Teologie pentru azi, București, 2007. Page 2 of 270  Dicționare 17. Carrez, Maurice și Morel, François, Dicționar grec-român al Noului Testament, trad. de Gheorghe Badea, Societatea Biblică Interconfesională din România, București, 1999. Abr. DGR. 18. Louth, Andrew, ed., The Oxford Dictionary of the Christian Church (4th ed.), Oxford University Press, Oxford, 2022. Comentarii patristice (în ordine cronologică) 19. Sf. Ioan Gură de Aur, Comentariu la Faptele Apostolilor, vol. I, trad. de Ierom. Lavrentie Carp, Editura Doxologia, Iași, 2016. 20. Sf. Chiril al Alexandriei, Fragmenta in Acta Apostolorum, PG 74, 757-773. 21. Sf. Beda Venerabilul [673-735]: The Venerable Bede, Commentary on the Acts of the Apostles, Cistercian Studies Series , 117, translated and edited by Lawrence T. Martin, Cistercian Publications, Liturgical Press, 1989. Abr. CS 117. 22. Sf. Teofilact, PG 125; în limba română: Sf. Teofilact al Bulgariei, Tâlcuire la Faptele Apostolilor, ediție îngrijită de Florin Stuparu, Sophia, București, 2019. 23. Martin, Francis & Evan Smith, eds., Ancient Christian Commentary on Scripture. New Testament V: Acts, InterVarsity Press, Downers Grove, Illinois, 2006. Lucrări introductive 24. Bovon, François, Luke the Theologian. Fifty-five Years of Research (1950-2005), Baylor, Waco, 2005. 25. Brown, Raymond, An Introduction to the New Testament, Doubleday, New York, 1997. 26. Καραβιδόπουλος, Ιωάννης, Εισαγωγή στην Καινή Διαθήκη, ediția a treia, Πουρναράς, Θεσσαλονίκη, 2007. 27. Nicolaescu, Nicolae I., Grigorie Marcu, Sofron Vlad, Liviu G. Munteanu, Studiul Noului Testament. Pentru Institutele Teologice, ediția a treia, Editura IBM al BOR, București, 1983. Studii și comentarii moderne 28. Baslez, Marie-Françoise, Sfîntul Pavel, trad. de Anca-Maria Christodorescu, Editura Compania, București, 2001. Page 3 of 270 29. Bădiliță, Cristian, Faptele Apostolilor. Introduceri, traducere, comentariu și note patristice, Editura Vremea, București, 2017. 30. Chance, J. Bradley, Acts, Smyth & Helwys Bible Commentary, Smyth & Helwys, Macon, Georgia, 2007. 31. Ciurea, Mihai, „«Unitatea credinței și părtășia Sfântului Duh» după cartea Faptele Apostolilor”, în: Pr. conf. dr. Nicolae Răzvan, coord., Trăirea și mărturisirea dreptei credințe în unitatea Duhului și a dragostei, col. Misiune și Pastorație 3, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova, 2018. 32. Constable, Thomas L., Notes on Acts, ediție online: www.soniclight.com 33. Galiș, Lucian-Ilie, Ο Προτομάρτυρας Στέφανος και η απολογία του ενώπιον του Μεγάλου Συνεδρίου, Διδακτορική Διατριβή, Θεσσαλονίκη, 2017. 34. Hadjiphoti, L., In the Footsteps of Paul the Apostle in Greece, Greek National Tourism Organization, Athens, 2003. 35. Kurz, William S., The Acts of the Apostles, Collegeville Bible Commentary, The Liturgical Press, Collegeville, 1983. 36. Alexander, Loveday, „Acts”, în: John Barton and John Muddiman, eds., The Oxford Bible Commentary, Oxford University Press, Oxford, 2001, 1028-1061. 37. Marcu, Diac. Grigorie, Saul din Tars, Seria Teologică, nr. 14, Sibiu, 1939. 38. Marcu, Pr. Grigorie, „Mărturii documentare de procedură sinodală în cartea Faptele Apostolilor“, Ortodoxia, 1957, nr. 3, 429-437. 39. Marcu, Pr. Grigorie, „Episoade din viața Bisericii creștine a veacului apostolic în expunere și interpretare lucanică“, Mitropolia Ardealului, V (1960), nr. 7-8, 519- 534. 40. Marcu, Pr. Grigorie, „Elemente de istorie antică profană în scrierile Sfântului Evanghelist Luca“, Ortodoxia, XIII (1961), nr. 3, 331-367. 41. Marcu, Pr. Grigorie, „O mică odisee apostolică“, Mitropolia Banatului, XII (1962), nr. 7-8, 319-343. 42. Marcu, Pr. Grigorie, „Întâiul itinerar paulin pe continentul nostru (în legătură cu relatările lucanice din Fapte 16, 9-18, 19)“, Mitropolia Ardealului, VII (1962), nr. 9-12, 631-641. 43. Marcu, Pr. Grigorie, Sf. Varnava Cipriotul – apostol al eleniștilor, Mitropolia Ardealului, VIII (1963), nr. 1-3. 44. Marguerat, Daniel, ed., Introduction au Nouveau Testament. Son histoire, son écriture, sa théologie, Labor et Fides, Genève, 22001. 45. Marguerat, Daniel, „Actes des Apôtres”, în: Camille Focant et Daniel Marguerat, Le Nouveau Testament commenté, Bayard / Labor et Fides, Montrouge / Geneva, 512-637. Page 4 of 270 46. Marshall, I. Howard, „Acts”, în: G. K. Beale and D. A. Carson, eds., Commentary on the New Testament Use of the Old Testament, Baker Academic / Apollos, Grand Rapids / Nottingham, 2007, 513-606. 47. Metzger, Bruce M., on behalf of and in cooperation with the Editorial Committee of the United Bible Societies' Greek New Testament, A Textual Commentary on the Greek New Testament, second edition, Deutsche Bibelgesellschaft / United Bible Societies, Stuttgart, 1994. 48. Mihoc, Ioan, „Eschatological Aspects of the Apostolic Kerygma in Acts”, în: Martin Tamcke, Constantin Preda, Marian Vild, Daniel Mihoc (eds.), Scripture’s interpretation is more than making science, LIT Verlag, Zürich, 2020, 173-188. 49. Mihoc, Justin-Alexandru, The Inceptive Ecclesiology of Acts 1-5 and Its Reception in the Patristic Period, PhD thesis, Durham University, 2014. 50. Mihoc, Justin A., „The Text-types of the Book of Acts and Their Importance”, în: Martin Tamcke, Constantin Preda, Marian Vild, Daniel Mihoc (eds.), Scripture’s interpretation is more than making science, LIT Verlag, Zürich, 2020, 159-172. 51. Mihoc, Pr. Vasile, Epistola Sf. Apostol Pavel către Galateni, EIBM, București, 1983. 52. Mihoc, Pr. Vasile, „«Decretul apostolic» și valoarea istorică a cărții Faptele Apostolilor“, Mitropolia Ardealului, 1989, nr. 2, 20-28. 53. Mihoc, Pr. Vasile, „Cu privire la frații Domnului”, în: Idem, Șapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Teofania, Sibiu, 2001 54. Mihoc, Pr. Vasile, „Faptele Sfinților Apostoli”, în: Daniel Mihoc, ed., Introducere în studiul Noului Testament, vol. 1, Astra Museum, Sibiu, 2018, 359-403. 55. Moisescu, Patriarhul Iustin, Ierarhia bisericească în epoca apostolică, ediția a doua, în colecția: Patriarhul Iustin, Opera integrală, vol. I, Episcopia Argeșului și Muscelului & Anastasia, 2002. 56. Moisescu, Patriarhul Iustin, Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena, ediția a doua, în colecția: Patriarhul Iustin, Opera integrală, vol. 4, îngrijită de P.S. Calinic Argatu, Episcopia Argeșului și Muscelului / Anastasia, 2002. 57. Moisescu, Patriarhul Iustin, „Sfântul Pavel și viața celor mai de seamă comunități creștine, în epoca apostolică”, în: Patriarhul Iustin, Dosoftei Mitropolitul și alte scrieri, în colecția: Patriarhul Iustin, Opera integrală, vol. 5, Episcopia Argeșului și Muscelului & Anastasia, 2003, 107-152. 58. Munteanu, L. G. [1898-1961, Aiud], Viața Sfântului Apostol Pavel, ediția a doua, Renașterea, Cluj-Napoca, 2004. 59. Neudorfer, Heinz-Werner, Faptele Apostolilor, Editura Lumina lumii, Korntal, 2000. 60. Pelikan, Jaroslav, Acts, Brazos Press, Grand Rapids, MI, 2005. Page 5 of 270 61. Preda, Constantin, „Apostolatul celor Doisprezece și relația sa cu cel paulin potrivit Faptelor Apostolilor“, Studii Teologice, seria a II-a, XLIX (1997), nr. 3-4, 31-54. 62. Preda, Pr. Constantin, „«Saul – care se numește și Pavel» – Apostolul evreu al ne-evreilor”, în Studii Teologice, seria a III-a, anul VI, 2010, nr. 2, 31-65. 63. Preda, Pr. Constantin, Credința și Viața Bisericii primare. O analiză a Faptelor Apostolilor, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, București, 2002. 64. Preda, Pr. Constantin, Propovăduirea Apostolică. Structuri retorice în Faptele Apostolilor, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR, București, 2005. 65. Preda, Pr. Constantin, Modelul comunității apostolice din Ierusalim, Editura Cuvântul Vieții, București, 2021. 66. Terinte, Ciprian-Flavius, ”The Christology of the Apostolic Preaching Recorded in the Book of Acts”, Studii Teologice, seria a III-a, anul XI, 2015, nr. 1, 259-274. 67. Tudor, Alexandru, „Unitate și diversitate în Faptele Apostolilor“, Studii Teologice, nr. 1-2/1973, 45-57. 68. Tudor, Alexandru, „Viața sacramentală a Bisericii în Faptele Apostolilor“, Studii Teologice, nr. 1-2/1980, 192-210. 69. Sauca, Ioan, „Glossolalia în Biserica primară și interpretările ei de-a lungul vremii”, Mitropolia Ardealului, XXVII, 1982, nr. 7-9, 445-463. 70. Verbrugge, Verlyn D., Early Church History, Zondervan, Grand Rapids, 1998. 71. Verzan, Pr. Sabin, „Faptele Apostolilor (capitolele 1 și 2) - note explicative”, Ortodoxia, 1/1994, 28-115. 72. Verzan, Pr. Sabin, Sfântul Apostol Pavel. Istoria propovăduirii Evangheliei și organizării Bisericii în epoca Apostolică, ediția a doua, Basilica, București, 2016. 73. Willimon, William H., Acts (Interpretation. A Bible Commentary for Teaching and Preaching), John Knox Press, Louisville, Kentucky, 1988. 74. Ζήσης Θεόδωρος, Ο Απόστολος Παύλος. Πατερική Θεώρηση, Εκδόσεις Βρυέννιος, Θεσσαλονίκη, 2004. 75. Wright, N. T., Pavel, Apostolul lui Iisus Mesia — o biografie, trad. de ierom. Nectarie Dărăban, Deisis, Sibiu, 2020. Page 6 of 270 1.2. Introducere  Primele cuvinte ale cărții precizează că avem de-a face cu continuarea Evangheliei a III-a. Același autor, același destinatar, același proiect.  Dacă Evanghelia a III-a are ca temă principală „ceea ce Iisus a început a face și a învăța” (Fapte 1, 1), partea a doua a operei sale arată continuarea acestei lucrări.  Evanghelia se încheie cu Înălțarea Domnului și imaginea ucenicilor care frecventează templul: „Și i-a dus afară până spre Betania și, ridicându-Și mâinile, i-a binecuvântat. Și a fost că în timp ce-I binecuvânta, S-a depărtat de la ei și S-a înălțat la Cer. Iar ei, închinându-I-se, s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare. Și în toată vremea erau în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu.”  Cartea Faptelor Apostolilor începe cu Înălțarea și imaginea ucenicilor care, urmând poruncii Domnului, rămân în Ierusalim și, stăruind în rugăciune, așteaptă împlinirea făgăduinței Tatălui (1, 4): „... Petru și Ioan, Iacob și Andrei, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, Iacob al lui Alfeu și Simon Zelotul și Iuda al lui Iacob... stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații Lui” (1, 13- 14).  Cele două scrieri lucanice acoperă o perioadă de circa 70 de ani (7 î.H. – 63 d.H.). Evanghelia se încheie cu evenimente din anul 30; cartea Faptele Apostolilor începe cu relatarea unor evenimente din același an.  Evanghelia începe și se încheie cu evenimente care au loc la Ierusalim. În a doua parte a operei sale, Sf. Luca ne duce de la Ierusalim, centru religios al lumii, la Roma, centrul politic al lumii în care se află atât Ierusalimul, cât și „marginea pământului” (1, 8).  Tema centrală: Biserica își împlinește misiunea de propovăduire a Evangheliei de la Ierusalim până la „marginea pământului” (1, 8). Page 7 of 270   Sf. Teofilact al Bulgariei: „Multora, cartea aceasta [Faptele Apostolilor] nu le e cunoscută nicicum, nici ea, nici cel ce a scris-o și a alcătuit-o. Pentru aceea, de nevoie am hotărît să mă apuc de tâlcuirea aceasta, ca și pe cei ce nu știu să-i învăț, și nici să nu las o atît de mare comoară să se tăinuiască și să fie ascunsă. Căci ea nu ne folosește pe noi mai puțin decît înseși Evangheliile, fiind plină de atîtea drepte dogme și mai ales de lucrurile săvîrșite de Duhul. Deci să nu o trecem pe ea cu vederea, ci să o cercăm cu toată luarea-aminte și cu de-amănuntul. Căci e cu putință a vedea că aici, în Faptele Apostolilor, spunerile și proorociile mai-nainte grăite de Hristos în Evanghelii au ieșit în lucru, și că adevărul strălucește într-însele.” (Tâlcuire la Faptele Apostolilor, 5) 1.3. Titlul Πράξεις Ἀποστόλων sau Πράξεις τῶν Ἀποστόλων Ca și în cazul celorlalte scrieri ale Noului Testament, titlul nu aparține autorului. El a apărut cândva în procesul de transmitere a textului și alcătuire a canonului Noului Testament. Cert este însă că este foarte vechi. Primul document care-l menționează este Prologul anti-marcionit1 al Evangheliei de la Luca, care datează probabil din a doua jumătate a secolului II. Raportul dintre titlu și cuprins  Pentru cititorul neavizat, titlul actual sugerează că scrierea acoperă activitatea tuturor Apostolilor.  În realitate, în centrul atenției sunt doi dintre Cei Doisprezece, SF. PETRU (primele doisprezece capitole) și SF. PAVEL (capitolele 13-28). Având în vedere această realitate, un titlul potrivit ar fi „Faptele Sfinților Apostoli Petru și Pavel”.  Ceilalți Apostoli sunt menționați foarte puțin:  în 1, 13, unde sunt enumerate numele celor unsprezece („Petru și Ioan, Iacob și Andrei,...”)  Matia (1, 23.26)  Ioan (împreună cu Petru: 3, 1 – 4, 23 ; 8, 14u.)  ca grup (2, 14; 5, 18; 6, 2; 8, 14; 9, 27; 11, 1; 15, 2-22) 1 Așa numitele proloage anti-marcionite sunt trei scurte introduceri la Evangheliile de la Marcu, Luca și Ioan. Toate au fost scrise în limba greacă și toate au fost traduse în limba latină. Astăzi în limba greacă se mai păstrează doar prologul la Evanghelia a Treia. Nu știm dacă a existat un astfel de prolog la Evanghelia de la Matei. J. Keith Elliott, „Anti-Marcionite Prologues”, în: A. Louth, ed., The Oxford Dictionary of the Christian Church, versiune on-line (19.12.2023). Page 8 of 270  Alte personaje care beneficiază de atenția Sf. Luca:  Sf. Barnaba (4, 36-37; 9, 27; …)  Sf. Ștefan (6, 5 – 7, 60)  Sf. Filip (6, 5-6; 8, 5-40); „evanghelistul / binevestitorul” (21, 8: ἤλθομεν εἰς Καισάρειαν, καὶ εἰσελθόντες εἰς τὸν οἶκον Φιλίππου τοῦ εὐαγγελιστοῦ ὄντος ἐκ τῶν ἑπτὰ ἐμείναμεν παρʼαὐτῷ)  centurionul Corneliu din Cezareea (10, 1u.) Un titlu mai potrivit cuprinsului ar fi „Faptele unor Apostoli și ale unor ucenici ai Apostolilor” (Pr. Vasile Mihoc). Totuși Biserica a preferat titlul actual. De ce? 1.4. Autorul  Nu își dă numele. Cine este?  FA 1,1: „Întâia mea carte, Teofile, am întocmit-o despre toate câte a început Iisus a face și a învăța...”  Același ca și autorul Evangheliei a III-a (cf. Lc 1,3 cu FA 1,1).  Are o relație specială cu destinatarul („Preaputernicul” Teofil, Lc 1, 3; FA 1,1).  Asemănările de stil, vocabular și perspective teologice confirmă că cele două scrieri au același autor. Secțiunile cu „noi” (Wir-Stücke/Berichte; we-sections; sections-nous) 16,10-17: „Când a văzut el această vedenie, am căutat să plecăm …” 20,5-15: „Aceștia, plecând înainte, ne-au așteptat în Troa” 21,1-18: 1 și a fost că după ce ne-am despărțit de ei, am plecat pe apă și, mergând de-a dreptul, am venit la Cos și, a doua zi, la Rodos, iar de acolo, la Patara. 2 și găsind o corabie care mergea în Fenicia, ne-am urcat în ea și am plecat. 3 și după ce am zărit Ciprul și l-am lăsat la stânga, am plutit spre Siria și ne-am coborât la Tir, căci acolo avea corabia să-și descarce povara. 4 și găsindu-i pe ucenici, am rămas acolo șapte zile. Aceștia-i spuneau lui Pavel, prin Duhul, să nu se suie la Ierusalim. 5 și a fost că după ce am împlinit zilele, am ieșit și mergeam; și ei toți, cu femei și copii, ne-au petrecut până afară din cetate; și plecându-ne genunchii pe țărm, ne- am rugat 6 și ne-am luat rămas-bun unii de la alții; și noi ne-am urcat în corabie, iar ei s’au întors la ale lor. 7 Iar noi, dacă am sfârșit călătoria pe apă, de la Tir am venit la Ptolemaida; și i-am îmbrățișat pe frați și am rămas la ei o zi. Page 9 of 270  8 Iar a doua zi am plecat și am venit la Cezareea. Și intrând în casa lui Filip binevestitorul, care era dintre cei șaptea, am rămas la el. 9 Și acesta avea patru fiice fecioare care profetizau. 10 Și dac’am rămas noi acolo mai multe zile, a coborât din Iudeea un profet cu numele Agab; 11 și, venind la noi, a luat brâul lui Pavel, și-a legat picioarele și mâinile și a zis: „Aceasta zice Duhul Sfânt: Așa îl vor lega Iudeii în Ierusalim pe bărbatul al căruia este acest brâu și-l vor da în mâinile păgânilor”. 12 Și când am auzit acestea, și noi și localnicii îl rugam să nu se suie la Ierusalim. 13 Atunci a răspuns Pavel: „Ce faceți? Plângeți și-mi sfâșiați inima? Că eu sunt gata nu numai să fiu legat, ci și să mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus!” 14 Și dacă el nu s’a înduplecat, noi ne-am potolit, zicând: „Facă-se voia Domnului!” 15 Iar după zilele acestea ne-am pregătit și ne suiam la Ierusalim. 16 Și împreună cu noi au venit și dintre ucenicii din Cezareea; și ei ne-au dus să găzduim la un oarecare Mnason din Cipru, vechi ucenic. 17 18 Și sosind noi la Ierusalim, frații ne-au primit cu bucurie. Iar a doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacob; și au venit acolo toți preoții. 27,1 – 28,16: „271 Iar după ce s’a hotărât să plecăm pe mare spre Italia... 2816 Iar când am intrat în Roma...” Mărturia Tradiției: Sf. Luca, ucenicul Sf. Pavel  Canonul Muratori (sec. II)  Sf. Irineu, Contra ereziilor, I,23.1; IV,15.1  Tertulian, Despre post, 10  Clement Alexandrinul, Stromate, V,12 (82, 4)  Eusebiu de Cezareea include Faptele Apostolilor între ὁμολογούμενα (homologoumena), adică între scrierile unanim recunoscute drept canonice, și îi recunoaște paternitatea lucanică (Istoria bisericească, II,17.6; III,4.6). 1.5. Scopul scrierii În prima frază a cărții, Sf. Luca sumarizează conținutul primei părți a operei sale (Evanghelia a III-a) astfel: „Primul meu cuvânt, o Teofile, l-am făcut despre toate cele pe care Iisus a început (ἤρξατο) să le facă și să învețe...” (FA 1, 1). Verbul ἄρχομαι (ἤρξατο) indică scopul celei de-a doua părți. Lucrarea începută de Domnul în timpul activității Sale pământești este continuată în lume prin Biserica Sa. Page 10 of 270   Scrierea Sf. Luca nu este un tratat de istorie sau o cronică a Bisericii apostolice, nici o biografie a Apostolilor.  În primul rând, Sf. Luca este teolog. Personajele sale principale acționează sub autoritatea lui Hristos Cel Preaslăvit și sub povățuirea Sfântului Duh.  Prin intermediul personajelor și evenimentelor pe care le aduce în prim plan, Sf. Luca arată cum își împlinește Biserica misiunea pe care i-a încredințat-o Domnul înainte de Înălțare.  În această lucrare, Biserica este mereu sub purtarea de grijă a Sfântului Duh, Care Se pogoară și Se sălășluiește în cei credincioși, Care îi luminează, îi povățuiește și îi întărește spre împlinirea chemării lor.  Înălțarea nu înseamnă îndepărtarea lui Hristos Cel Preaslăvit de Biserică și lume. Lucrarea Sa mântuitoare este continuată în lume. Cuvintele Sale se împlinesc; credincioșii se hrănesc cu Evanghelia Sa și se împărtășesc cu Trupul și Sângele Lui, iar cei din jur pot să înțeleagă că epoca mesianică a devenit realitate. În numele Său se fac minuni uimitoare, ca și în vremea petrecerii Sale pe pământ. El îl așteaptă pe mărturisitorul Său Ștefan în slava Cerului și tot El îl alege, îl cheamă și-l povățuiește pe Saul, care devine Apostolul Neamurilor.  Sf. Luca răspunde la întrebări fundamentale:  Ce este comunitatea creștină?  Care sunt credințele și valorile Bisericii?  Cum se raportează Biserica la lumea înconjurătoare?  De ce mesajul Bisericii este cu adevărat „veste bună” (Evanghelie) pentru toți oamenii?  Ce poate oferi comunitatea creștină lumii?  Cum se împlinește în viața Bisericii planul dumnezeiesc de mântuire a lumii? 1.6. Importanța și valoarea istorică a scrierii „Multora, cartea aceasta [Faptele Apostolilor] nu le e cunoscută nicicum, nici ea, nici cel ce a scris-o și a alcătuit-o. Pentru aceea, de nevoie am hotărît să mă apuc de tâlcuirea aceasta, ca și pe cei ce nu știu să-i învăț, și nici să nu las o atît de mare comoară să se tăinuiască și să fie ascunsă. Căci ea nu ne folosește pe noi mai puțin decît înseși Evangheliile, fiind plină de atîtea drepte dogme și mai ales de lucrurile săvîrșite de Duhul. Deci să nu o trecem pe ea cu vederea, ci să o cercăm cu toată luarea-aminte și cu de-amănuntul. Căci e cu putință a vedea că aici, în Faptele Apostolilor, spunerile și proorociile mai-nainte grăite de Hristos în Evanghelii au ieșit în lucru, și că adevărul strălucește într-însele.” Page 11 of 270  (Sfîntul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuire la Faptele Apostolilor, col. Tâlcuiri la Sfînta Scriptură, ed. îngrijită de Florin Stuparu, Sophia București / Cartea Ortodoxă Alexandria, 2007) Am afirmat mai sus că această scriere nu este un tratat de istorie sau o cronică a Bisericii apostolice. Totuși Sf. Luca vorbește despre personaje istorice și evenimente care au schimbat istoria. Valoarea istorică a cărții a fost și este contestată de mulți. A fost Sf. Luca un falsificator? Amestecă el istoria cu legenda? Confundă el oare teologia cu ficțiunea? Așa susține de pildă Franz Overbeck (Christentum und Kultur, Schwabe, Basel, 1919, retip. 1963, 78). Este paralelismul dintre Sf. Apostoli Petru și Pavel pur și simplu o creație a autorului care ar urmări să concilieze curente divergente din Biserică și să realizeze o sinteză între un presupus curent petrin și unul paulin? Așa au susținut unii reprezentanți ai școlii de la Tübingen, în frunte cu Ferdinand Christian Baur (1792- 1860). 1.7. Faptele Apostolilor în cultul Bisericii Ca și Evanghelia de la Ioan, cartea Faptele Apostolilor se citește în Biserica Ortodoxă cu precădere după Înviere, în Perioada Penticostarului, căci înțelegerea ei presupune pregătire catehetică și experiență sacramentală adecvată. 1.8. Planul cărții 1, 1-26: Introducere: pregătirea ucenicilor pentru primirea Duhului Sfânt 1. Domnul Cel înviat dă porunci ucenicilor Săi și Se înalță la ceruri (1, 1-11) 2. Așteptarea Duhului; alegerea lui Matia ca Apostol în locul lui Iuda (1, 12-26) 2, 1 – 8, 1a: Pogorârea Sfântului Duh. Biserica din Ierusalim 1. Cincizecimea; cuvântarea Sf. Apostol Petru (2, 1-36) 2. Primirea mesajului; viața exemplară a Bisericii-mame din Ierusalim (2, 37-45) 3. Activitatea Sf. Apostoli; primele prigoane (3, 1 – 5, 42) 4. Cei 7 diaconi; activitatea și martiriul Sf. Ștefan (6, 1 – 8, 1a) Page 12 of 270 6, 1 – 12, 25: Misiuni în Samaria și în Iudeea 1. Plecarea din Ierusalim; Sf. Filip, apoi Sf. Petru și Ioan în Samaria (8, 1b-25) 2. Sf. Filip și eunucul etiopian în drum spre Gaza (8, 26-40) 3. Convertirea lui Saul; Saul la Ierusalim și apoi la Tars (9, 1-31) 4. Sf. Petru în Lida, Iope, Cezareea și înapoi la Ierusalim (9, 32 – 11, 18) 5. Biserica din Antiohia; persecuția lui Irod Agripa (11, 19 – 12, 25) 13, 1 – 15, 35: Prima călătorie misionară. Sinodul apostolic 1. Misiunea Sfinților Barnaba și Saul în Cipru și în Asia Mică (13, 1 – 14, 28) 2. Tulburată de iudaizanți, Biserica din Antiohia trimite o delegație la Ierusalim (15, 1-5) 3. Sinodul apostolic (15, 6-29) 4. Întoarcerea la Antiohia (15, 30-35) 15, 36 – 28, 31: A doua și a treia călătorie a Sf. Apostol Pavel; călătoria spre Roma 1. A doua călătorie misionară, din Antiohia, prin Asia Mică, până în Grecia și înapoi (15, 36 – 18, 22) 2. A treia călătorie misionară, din Antiohia spre Efes și Grecia; întoarcerea la Cezareea (18, 23 – 21, 14) 3. Arestarea Sf. Pavel la Ierusalim; întemnițarea la Cezareea (21, 15 – 26,32) 4. Călătoria Sf. Pavel spre Roma (27, 1 – 28, 14a) 5. Sf. Pavel la Roma (28, 14b-31) 1.9. Data scrierii Cartea Faptele Apostolilor se încheie abrupt cu un sumar în care este menționat faptul că Sf. Ap. Pavel a petrecut doi ani la Roma în așteptarea procesului. „30 Iar Pavel a rămas doi ani întregi în casa luată de el cu chirie [cf. 28, 16]; și pe toți 31 care veneau la el îi primea, propovăduind Împărăția lui Dumnezeu și învățând despre Domnul Iisus Hristos cu toată îndrăznirea, fără nici o piedică.” (28, 30-31) Dacă Apostolul a ajuns la Roma în primăvara anului 61, eliberarea sa a avut loc în primăvara anului 63. Page 13 of 270 Pornind de la acest final, unii autori consideră că Sf. Luca și-a încheiat opera în cursul anului 63, la scurt timp după eliberarea Sf. Pavel. Alții consideră mai plauzibilă o datare mai târzie. Page 14 of 270 SC 2 Faptele Sfinților Apostoli (1, 1 – 2, 47) Capitolul 1 Cuprinsul capitolului 1, 1-3: Prolog 1, 4-5: Făgăduința Tatălui: Botezul în Sfântul Duh 1, 6-8: Ultima întâlnire cu Apostolii 1, 9: Înălțarea Domnului 1, 10-11: Doi îngeri vestesc A Doua Venire a Domnului 1, 12-14: Sumar: comunitatea mesianică în rugăciune 1, 15-26: Alegerea lui Matia FA 1, 1-26 în cultul Bisericii 1, 1-8: la Liturghia Învierii 1, 12-17.21-26: în Săptămâna Luminată, luni 1, 1-12: la Înălțarea Domnului 1, 15-17.20-26: la pomenirea Sf. Apostol Matia, 9 august Prologul (1, 1-3) 1,1 Τὸν μὲν πρῶτον λόγον ἐποιησά- 1,1 Primul meu cuvânt, o Teofile, l-am μην περὶ πάντων, ὦ Θεόφιλε, ὧν făcut despre toate cele pe care Iisus a ἤρξατο ὁ Ἰησοῦς ποιεῖν τε καὶ început să le facă și să învețe, διδάσκειν, 2 ἄχρι ἧς ἡμέρας, ἐντειλάμενος τοῖς 2 până în ziua în care S-a înălțat, după ἀποστόλοις διὰ Πνεύματος Ἁγίου οὓς ce, prin Duhul Sfânt, a poruncit ἐξελέξατο, ἀνελήφθη Apostolilor, Page 15 of 270  3 οἷς καὶ παρέστησεν ἑαυτὸν ζῶντα 3 cărora li S-a și arătat viu după Patima μετὰ τὸ παθεῖν αὐτὸν ἐν πολλοῖς Sa, cu multe dovezi, de-a lungul a τεκμηρίοις, δι' ἡμερῶν τεσσαράκοντα patruzeci de zile fiind văzut de ei și ὀπτανόμενος αὐτοῖς, καὶ λέγων τὰ vorbindu-le despre cele ale Împărăției περὶ τῆς βασιλείας τοῦ Θεοῦ. lui Dumnezeu. 1, 1a. Τὸν μὲν πρῶτον λόγον / „Primul meu cuvânt...” Este vorba de Evanghelia a III-a. Modul de adresare și explicația privitoare la „primul cuvânt” sugerează că de la momentul redactării prologului evangheliei și până la începutul scrierii cărții de față a trecut ceva timp și că în această perioadă relațiile dintre preaputernicul Teofil (Lc 1,1) și Sf. Luca s-au schimbat. Faptele Apostolilor reprezintă a doua parte a unei opere ample care acoperă grosso modo circa 70 de ani, de la vestirea nașterii Sf. Ioan, care a avut loc cândva în anii 7-6 înaintea erei creștine, și până la sfârșitul primei captivități romane a Sf. Apostol Pavel (anul 63 d.H.). De ce două volume? Sf. Ioan Gură de Aur crede că Sf. Luca a procedat așa „de dragul clarității și ca să lase timp de odihnă ascultătorului.” (Omilia 1, p. 21) 1, 1b. ἤρξατοὁ Ἰησοῦς ποιεῖν τε καὶ διδάσκειν / „a început Iisus a face și a învăța”. Cele cuprinse în Evanghelie reprezintă începutul unei opere mărețe care continuă să se desfășoare până la A Doua Venire. Domnul își continuă lucrarea în lume prin Biserică „până la sfârșitul veacurilor” (Mt 28, 20). Iisus Hristos este modelul tuturor lucrurilor ce se săvârșesc în Biserică. Așa cum El Însuși în viața sa pământească s-a umplut de Duhul Sfânt și a lucrat împreună cu El, așa vor face și Apostolii. În timpul Cinei, Iisus a făgăduit că îi va învăța și povățui pe ucenici prin Duhul Sfânt (In 16, 13). Acum, după Învierea și Înălțarea Sa, făgăduința se împlinește. Comentând acest cuvânt, Sf. Ioan Gură de Aur subliniază faptul că Mântuitorul și-a validat cuvintele prin faptele Sale. Și dă câteva exemple: Sfătuia despre blândețe și spunea: „Învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima” [Mt 11, 29). Învăța să fii neagonisitor și arăta aceasta prin fapte. […] Iarăși, a poruncit a iubi pe vrăjmași. A învățat aceasta când Se ruga pe Cruce pentru cei ce-L răstigneau. […] El nu numai cămașa, ci și sângele Și-a dat. Așa le-a poruncit și Apostolilor să facă. Drept aceea, și Pavel spunea: „După cum ne aveți pe noi pildă” (Fil 3, 17). (Omilia 1, p. 21) Page 16 of 270 Pe aceeași linie, Sf. Beda Venerabilul observă că Domnul nu a învățat decât ceea ce El Însuși a făcut, arătând astfel ce înseamnă un bun învățător. (Acts, CS 117, p. 9; ACC. Acts, p. 2) 1, 2. ἄχρι ἧς ἡμέρας … ἀνελήφθη / „până în ziua în care S-a înălțat”. În v. 22 Sf. Petru folosește exact aceiași termeni (ἕως τῆς ἡμέρας ἧς ἀνελήφθη). În v. 11 cei doi îngeri Îl prezintă pe Iisus ca ὁ ἀναληφθεὶς („Cel ce S-a înălțat”). 1, 2. ἐντειλάμενος τοῖς ἀποστόλοις διὰ Πνεύματος Ἁγίου / „poruncind Apostolilor, prin Duhul Sfânt”. Verbul ἐντέλλομαι are aici același sens ca și παραγγέλω, pe care îl vom întâlni în versetul 4. 1, 3. Patru informații importante avem aici. (1) Timp de 40 de zile (δι' ἡμερῶν τεσσαράκοντα) după Înviere, Mântuitorul (2) S-a arătat viu (παρέστησεν ἑαυτὸν ζῶντα, ὀπτανόμενος αὐτοῖς), (3) cu multe semne doveditoare (ἐν πολλοῖς τεκμηρίοις). (4) În acest timp, le-a a vorbit ucenicilor despre Împărăția lui Dumnezeu (λέγων τὰ περὶ τῆς Βασιλείας τοῦ Θεοῦ). Acesta este singurul text din Noul Testament care menționează durata perioadei dintre Înviere și Înălțare. Pe el se bazează fixarea sărbătorii Înălțării Domnului la 40 zile de la praznicul Învierii. În aceste 40 de zile Apostolii Săi se schimbă radical datorită Învierii. Ucenicii înspăimântați și tulburați din seara Joii celei Mari se transformă în bărbați plini de credință, iar după alte câteva zile, botezați întru / cu Duhul Sfânt (1, 5), se dovedesc plini de înțelepciune, curaj și putere, dovadă puternică împlinirii făgăduințelor Mântuitorului privitoare la lucrarea lor în lume. Mărturiile primelor cinci cărți ale canonului Noului Testament sunt completate de Sfântul Apostol Pavel în 1 Co 15, 5-8, unde lista se încheie cu o arătare situată în afara cadrului celor patruzeci de zile. 5 (1) καὶ ὅτι ὤφθη Κηφᾷ, / și că S-a arătat lui Chefa (2) εἶτα τοῖς δώδεκα· / apoi celor doisprezece 6 (3) ἔπειτα ὤφθη ἐπάνω πεντακοσίοις ἀδελφοῖς ἐφάπαξ, ἐξ ὧν οἱ πλείους μένουσιν ἕως ἄρτι, τινὲς δὲ καὶ ἐκοιμήθησαν· / după aceea S’a arătat în același timp la peste cinci sute de frați – dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au adormit –; Page 17 of 270  7 (4) ἔπειτα ὤφθη ᾿Ιακώβῳ, / după aceea S-a arătat lui Iacov, (5) εἶτα τοῖς ἀποστόλοις πᾶσιν· / apoi tuturor apostolilor 8 (6) ἔσχατον δὲ πάντων ὡσπερεὶ τῷ ἐκτρώματι ὤφθη κἀμοί. 9 ἐγὼ γάρ εἰμι ὁ ἐλάχιστος τῶν ἀποστόλων, ὃς οὐκ εἰμὶ ἱκανὸς καλεῖσθαι ἀπόστολος, διότι ἐδίωξα τὴν ἐκκλησίαν τοῦ Θεοῦ· / 8 iar la urma tuturor, ca unui 9 născut înainte de vreme, mi S’a arătat și mie. Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli*; nici nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. (*comp. cu 2 Co 11, 5: „socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli”) Făgăduința Tatălui: Botezul în Duhul Sfânt (1, 4-5) Raportul de continuitate dintre cele două scrieri lucanice este evident și aici, unde autorul reia firul narativ pe care-l întrerupsese în Lc 24, 49 (… Ἐγὼ ἀποστέλλω τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρός Μου ἐφ᾿ ὑμᾶς· ὑμεῖς δὲ καθίσατε ἐν τῇ πόλει ῾Ιερουσαλὴμ ἕως οὗ ἐνδύσησθε δύναμιν ἐξ ὕψους. / „... Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu; voi însă rămâneți în cetate până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus.”). 1,4 Καὶ συναλιζόμενος παρήγγειλεν 1,4 Și în timp ce era împreună cu ei (la αὐτοῖς ἀπὸ Ἱεροσολύμων μὴ masă?) le-a poruncit să nu se χωρίζεσθαι, ἀλλὰ περιμένειν τὴν îndepărteze de Ierusalim, ci să aștepte ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρός, Ἣν făgăduința Tatălui „pe care ați auzit-o ἠκούσατέ μου de la Mine; 5 ὅτι Ἰωάννης μὲν ἐβάπτισεν ὕδατι, 5 că Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi ὑμεῖς δὲ βαπτισθήσεσθε ἐν Πνεύματι botezați întru Duhul Sfânt, nu mult Ἁγίῳ οὐ μετὰ πολλὰς ταύτας ἡμέρας. după aceste zile”. 1,4 Verbul συναλίζω este greu de tradus. M. Carrez și F. Morel notează că sensul este controversat. După ei, sensul de aici ar fi „a mânca împreună cu (lit. a împărți sarea cu cineva)” (Dicționar, 275). Tot ei notează și un al doilea sens, „a se întâlni cu cineva, a fi cu cineva, a se afla cu cineva” (Ibid.) Majoritatea traducătorilor optează pentru a doua variantă. Excepții notabile: TOB: „au cours d’un repas avec eux”; NIV: „on one occasion, while he was eating with them”; AG: ενόσω ήταν μαζί τους κι έτρωγε. Vat Page 18 of 270 2022: „mâncând împreună cu ei”. Evanghelistul Marcu situează ultima convorbire a Mântuitorului cu Apostolii în cadrul unei mese (Mc 16,15-18). 1,4 παρήγγειλεν αὐτοῖς / le-a poruncit. În Evanghelia de la Matei, înainte de Înălțare, Domnul le spune ucenicilor că I s-a dat „toată puterea în cer și pe pământ” (Mt 28,18) și îi trimite să învețe „toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă (τηρεῖν πάντα ὅσα ἐνετειλάμην ὑμῖν)” (28,19-20a). Și încheie cu o făgăduința că El va fi cu ei „în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (28,20b). Aici le dă două porunci privitoare la timpul imediat următor: (1) „să nu se îndepărteze de Ierusalim” (ἀπὸ Ἱεροσολύμων μὴ χωρίζεσθαι); (2) „să aștepte făgăduința Tatălui (περιμένειν τὴν ἐπαγγελίαν τοῦ Πατρὸς)” (1, 4), adică Botezul întru Duhul Sfânt (βαπτισθήσεσθε ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ) (1, 5). Împlinirea „făgăduinței Tatălui” începe cu evenimentul relatat la începutul capitolului următor: În ziua Cincizecimii, darul Duhului Sfânt se va revărsa peste credincioși. După eveniment, în prima predică din istoria Bisericii, Sf. Petru subliniază că minunea care s-a făcut cu cei care, ascultând porunca Mântuitorului, „stăruiau în rugăciune” (1, 14), așteptând împlinirea făgăduinței, face parte din realitatea proorocită de Profetul Ioil (FA 2, 16u.; Ioil 3, 1u.). 1,5a Ἰωάννης ἐβάπτισεν ὕδατι / Ioan a botezat cu apă. Ca și în Evanghelii, aici este subliniată diferența dintre botezul lui Ioan și Botezul pe care îl dăruiește lumii Tatăl prin Iisus Hristos (Mt 3, 11; Mc 1, 8; Lc 3, 16; In 1, 26-27; cf. Fapte 11, 16). 1,5b ἐν Πνεύματι Ἁγίῳ / în Duhul Sfânt. BA: „întru Duhul Sfânt”; NKJV/OSB: „with the Holy Spirit”; BS/C: „cu Duhul Sfânt”; BJ/TOB: „dans l’Esprit Saint”. Ultima întâlnire cu Apostolii (1) 1, 6-8: „Martori... până la marginile pământului” (cf. Mc 16, 15-18) (2) 1, 9: Înălțarea Domnului Evenimentul are loc în anul 30, la 40 de zile de la Înviere (1, 3). Cum învierea a avut loc în data de 9 aprilie, dacă includem în număr zilele în care au loc cele două evenimente, înseamnă că Înălțarea a avut loc în 18 mai. Page 19 of 270  1,6 Οἱ μὲν οὖν συνελθόντες ἐπηρώτων 1,6 Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, αὐτὸν λέγοντες, Κύριε, εἰ ἐν τῷ χρόνῳ zicând: „Doamne, oare în acest timp τούτῳ ἀποκαθιστάνεις τὴν βασιλείαν așeza-vei Tu la loc împărăția lui Israel?” τῷ Ἰσραήλ; 7 Εἶπεν δὲ πρὸς αὐτούς, Οὐχ ὑμῶν 7 Iar El le-a zis: „Vouă nu vă este dat să ἐστιν γνῶναι χρόνους ἢ καιροὺς οὓς ὁ știți anii sau vremurile pe care Tatăl Πατὴρ ἔθετο ἐν τῇ ἰδίᾳ ἐξουσίᾳ. întru a Sa stăpânire le-a pus; 8 Ἀλλὰ λήψεσθε δύναμιν, ἐπελ-θόντος 8 Dar, prin venirea peste voi a Sfântului τοῦ Ἁγίου Πνεύματος ἐφ' ὑμᾶς καὶ Duh, veți primi putere și-Mi veți fi ἔσεσθέ μοι μάρτυρες ἔν τε Ἱερου- martori în Ierusalim și în toată Iudeea și σαλήμ, καὶ ἐν πάσῃ τῇ Ἰουδαίᾳ καὶ în Samaria și până la marginea Σαμαρείᾳ, καὶ ἕως ἐσχάτου τῆς γῆς. pământului.” 9 Καὶ ταῦτα εἰπών, βλεπόντων αὐτῶν 9 Și, zicând acestea, în timp ce ei Îl ἐπήρθη, καὶ νεφέλη ὑπέλαβεν αὐτὸν priveau, S-a înălțat (lit. a fost luat sus / ἀπὸ τῶν ὀφθαλμῶν αὐτῶν. răpit) și un nor L-a luat din ochii lor. 1, 6. Atenția ucenicilor este încă fixată pe ideea unei împărății pământești care ar fi trebuit să le asigure iudeilor eliberarea din umilitoarea robie față de Roma. Numai după Cincizecime, prin darul și lucrarea Sfântului Duh, Apostolii vor ajunge să înțeleagă adecvat tainele Împărăției lui Dumnezeu. 1, 7-8. Răspunsul Mântuitorului îi îndreaptă spre un alt mod de înțelegere a Împărăției, o împărăție condusă și administrată prin puterea Duhului Sfânt. Sfânta Scriptură mărturisește nu doar învățătura revelată despre Prea Sfânta Treime, ci și implicarea fiecărei dintre Cele Trei Persoane în lucrarea mântuirii. Lucrarea Bisericii în lume se va realiza prin puterea Duhului Sfânt, Care îi va întări și lumina pe ucenici să vestească Evanghelia tuturor popoarelor. 1, 9. Cei unsprezece sunt martori ai Înălțării (cf. Lc 24, 48: ὑμεῖς δέ ἐστε μάρτυρες τούτων). Evanghelistul Marcu duce relatarea mai departe: καὶ ἐκάθισεν ἐκ δεξιῶν τοῦ Θεοῦ / „.și a șezut de-a dreapta lui Dumnezeu” (Mc 16, 19). Înălțarea este urmată de Întronizarea lui Hristos în deplinătatea slavei și autorității dumnezeiești (cf. Ap 5, 1u.) Page 20 of 270 Ap 5,1. Am văzut apoi, în mâna dreaptă a Celui ce ședea pe tron, o carte scrisă înăuntru și pe dos, pecetluită cu șapte peceți. 2. Și am văzut un înger puternic, care striga cu glas mare: Cine este vrednic să deschidă cartea și să desfacă toate pecețile ei? 3. Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ nu putea să deschidă cartea, nici să se uite în ea. 4. și am plâns mult, fiindcă nimeni n-a fost găsit vrednic să deschidă cartea, nici să se uite în ea. 5. și unul dintre bătrâni mi-a zis: Nu plânge. Iată, a biruit leul din seminția lui Iuda, rădăcina lui David, ca să deschidă cartea și cele șapte peceți ale ei. 6. și am văzut, la mijloc, între tron și cele patru ființe și în mijlocul bătrânilor, stând un Miel, ca înjunghiat, și care avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. 7. Și a venit și a luat cartea, din dreapta Celui ce ședea pe tron. 8. Și când a luat cartea, cele patru ființe și cei douăzeci și patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută și cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinților. 9. Și cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic ești să iei cartea și să deschizi pecețile ei, fiindcă ai fost înjunghiat și ai răscumpărat lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminția și limba și poporul și neamul; 10. Și I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăție și preoți, și vor împărăți pe pământ. 11. Și am văzut și am auzit glas de îngeri mulți, de jur împrejurul tronului și al ființelor și al bătrânilor, și era numărul lor zeci de mii de zeci de mii și mii de mii, 12. Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel înjunghiat ca să ia puterea și bogăția și înțelepciunea și tăria și cinstea și slava și binecuvântarea. 13. Și toată făptura care este în cer și pe pământ și sub pământ și în mare și toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui ce șade pe tron și Mielului fie binecuvântarea și cinstea și slava și puterea, în vecii vecilor! 14. Și cele patru ființe ziceau: Amin! Iar bătrânii căzură și se închinară. Relatările noutestamentare ale Înălțării Domnului Page 21 of 270  Mc 16, 19 Lc 24, 50-52 Fapte 1, 9 50 Ἐξήγαγεν δὲ αὐτοὺς ἔξω ἕως εἰς Βηθανίαν· καὶ ἐπάρας τὰς χεῖρας αὐτοῦ εὐλόγησεν αὐτούς. 19 51 9 Ὁ μὲν οὖν Κύριος Ἰησοῦς Καὶ ἐγένετο ἐν τῷ Καὶ ταῦτα εἰπών, μετὰ τὸ λαλῆσαι αὐτοῖς εὐλογεῖν αὐτὸν αὐτούς, βλεπόντων αὐτῶν ἀνελήμφθη εἰς τὸν διέστη ἀπ’ αὐτῶν, καὶ ἐπήρθη, καὶ νεφέλη οὐρανὸν καὶ ἐκάθισεν ἐκ ἀνεφέρετο εἰς τὸν ὑπέλαβεν αὐτὸν ἀπὸ δεξιῶν τοῦ Θεοῦ. οὐρανόν. τῶν ὀφθαλμῶν αὐτῶν. 20 52 ἐκεῖνοι δὲ ἐξελθόντες Καὶ αὐτοὶ προσκυ- ἐκήρυξαν πανταχοῦ, τοῦ νήσαντες αὐτόν, ὑπέσ- Κυρίου συνεργοῦντος καὶ τρεψαν εἰς Ἱερου- τὸν λόγον βεβαιοῦντος διὰ σαλὴμ μετὰ χαρᾶς τῶν ἐπακολουθούντων μεγάλης· σημείων.» Mc 16, 19 Lc 24, 50-52 Fapte 1, 9 50 Și i-a dus afară, spre Betania; și, ridicându-Și 19 Iar Domnul Iisus, după ce mâinile, i-a le-a vorbit, S-a înălțat la Cer binecuvântat. 51 9 și a șezut de-a dreapta lui Și pe când îi bine- Și acestea zicând, în Dumnezeu. cuvânta, S-a despărțit timp ce ei priveau, S-a 20 Iar ei, plecând, au de ei și a fost înălțat / înălțat / a fost ridicat, și propovăduit pretutindeni, ridicat la Cer. un nor L-a ascuns de 52 Domnul lucrând împreună cu Iar ei, închinându-I-se, vederea lor. ei și întărind cuvântul prin s-au întors în Ierusalim semnele ce urmau. cu bucurie mare. Înălțarea nu înseamnă încetarea lucrării Domnului în lume. În Evanghelia a patra Mântuitorul subliniază că, după plecarea Sa, Mângâietorul, Duhul Adevărului, îi va povățui pe Apostoli la tot adevărul (In 16, 13), dar tot El făgăduiește că va fi cu ucenicii (în sens larg) Săi până la sfârșitul veacurilor, adică până la A Doua Sa venire (Mt 28, 20). Page 22 of 270  Doi îngeri vestesc A Doua Venire a Domnului (1, 10-11) 1,10 Καὶ ὡς ἀτενίζοντες ἦσαν εἰς τὸν 1,10 Și, cum Îl priveau urcând [lit. οὐρανόν, πορευομένου αὐτοῦ, καὶ ἰδοὺ mergând] la cer, iată doi bărbați ἄνδρες δύο παρειστήκεισαν αὐτοῖς ἐν îmbrăcați în alb li s-au arătat [lit. au stat ἐσθῆτι λευκῇ, lângă ei], 1,11 οἳ καὶ εἶπον, Ἄνδρες Γαλιλαῖοι, τί 1,11 zicând: „Bărbați galileeni, de ce stați ἑστήκατε ἐμβλέποντες εἰς τὸν căutând spre cer? Acest Iisus, Care S-a οὐρανόν; Οὗτος ὁ Ἰησοῦς, ὁ ἀναληφ- înălțat de la voi la cer, așa va și veni, așa θεὶς ἀφ' ὑμῶν εἰς τὸν οὐρανόν, οὕτως cum L-ați văzut înălțându-Se (lit. ἐλεύσεται ὃν τρόπον ἐθεάσασθε mergând) la Cer. αὐτὸν πορευόμενον εἰς τὸν οὐρανόν. Ap 1, 7: Ἰδού, ἔρχεται μετὰ τῶν νεφελῶν, καὶ ὄψεται αὐτὸνπᾶς ὀφθαλμός, καὶ οἵτινες αὐτὸν ἐξεκέντησαν· καὶ κόψονται ἐπ’ αὐτὸν πᾶσαι αἱ φυλαὶ τῆς γῆς. Ναί, ἀμήν. „Iată, El vine cu norii și orice ochi Îl va vedea și-L vor vedea și cei ce L-au împuns și se vor jeli, din pricina Lui, toate semințiile pământului. Da, amin.” (t.n.) NKJV/OSB: „Behold, He is coming with clouds, and every eye will see Him, even they who pierced Him. And all the tribes of the earth will mourn because of Him. Even so, Amen.” Majoritatea traducerilor englezești redau verbul ἔρχεται prin prezentul continuu („He is coming”)! A Doua Venire a Domnului în slavă a constituit de la începutul istoriei Bisericii un punct esențial al mărturisirii de credință a creștinilor (Mt 24, 30; Mc 13, 26; 14, 62; Lc 21, 27; Fapte 1, 11 ş.a.). Autorul Apocalipsei însă aduce ceva nou: folosirea timpului prezent. „În loc să afirme că Hristos va veni, așa cum vestesc îngerii Apostolilor uimiți de faptul Înălțării, Sf. Ioan proclamă: «El vine cu norii». Este modul lui de a afirma un adevăr fundamental: Timpul dintre Înălțare și Parusie nu înseamnă pentru Hristos o perioadă de retragere; dimpotrivă, este perioada în care, prin lucrarea Bisericii, El își instaurează Împărăția Sa. «Arătarea Sa în slavă la sfârșitul acestei lucrări nu va fi venirea sa, care a început încă din ziua Înălțării, ci sosirea Sa.»2. „Dacă pentru credincioși venirea Domnului este un fapt care se realizează deja în istorie și 2 F. Godet, Essais sur l’Apocalypse, Sandoz & Fischbacher, Paris, 290; apud C. Brütsch, La clarté de l’Apocalypse, 31. Page 23 of 270 pe care ei îl pot «contempla» cu ochii credinței, ceilalți oameni Îl vor vedea doar în momentul sosirii, adică la sfârșitul lucrării de instaurare a Împărăției.”3 Dan 7, 13-14: „Văzut-am în vedenie de noapte; și, iată, cu norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului și a venit la Cel-Vechi-de-Zile și a fost adus în fața Acestuia. Și Lui I s’a dat stăpânirea și cinstea și împărăția; Lui Îi vor sluji toate popoarele și triburile și limbile; iar stăpânirea Lui e veșnică, stăpânire care nu se va trece, iar împărăția Lui nu va fi nimicită.” (BA) Za 12, 10b: „și ei vor privi la Mine, Cel pe Care L-au batjocorit jucându-se; și plângere vor face asupră-I, ca pentru cel iubit, și cu durere se vor văita, ca pentru un întâi-născut.” (BA) (cf. In 19, 37: „... altă Scriptură zice: Vor privi pe Acela pe Care L-au împuns.”) Unele icoane ortodoxe ale Înălțării Îl reprezintă pe Hristos de așa manieră încât nu poți spune dacă El urcă spre cer sau vine din nou în lume. Această reprezentare surprinde foarte bine adevărul profund că noi deja trăim sub stăpânirea Împăratului Hristos așteptând a doua Sa venire. Noi nu trebuie să stăm privind la cer (1, 11), ci să ne pregătim în trezvie ca ucenici ai Săi, plini de Duhul Sfânt, așteptând venirea Sa, împlinind voia Sa, trăind viață sfântă și fără de prihană. Comunitatea mesianică în așteptarea împlinirii făgăduinței Tatălui (1, 13-14) Apostolii, împreună cu celelalte femei și cu Maica Domnului și cu „frații” Săi urmează porunca de a rămâne în Ierusalim (1,4) și așteaptă, într-un cuget și în rugăciune stăruitoare, împlinirea făgăduinței Tatălui. Din v. 15 aflăm că alături de ei erau și alții, căci numărul „fraților” se ridica la „circa o sută douăzeci”. 1,12 Τότε ὑπέστρεψαν εἰς Ἱερουσαλὴμ 1,12 Atunci s-au întors la Ierusalim de ἀπὸ ὄρους τοῦ καλουμένου Ἐλαιῶνος, ὅ la muntele numit al Măslinilor, care ἐστιν ἐγγὺς Ἱερουσαλήμ, σαββάτου este aproape de Ierusalim, la distanță ἔχον ὁδόν. de o sâmbătă. 1,13 Καὶ ὅτε εἰσῆλθον, ἀνέβησαν εἰς τὸ 1,13 Și când s-au întors, au urcat în ὑπερῷον οὗ ἦσαν καταμένοντες, ὅ τε camera de sus, unde se adunau de Πέτρος καὶ Ἰάκωβος καὶ Ἰωάννης καὶ obicei Petru și Iacov și Ioan și Andrei, Ἀνδρέας, Φίλιππος καὶ Θωμᾶς, Filip și Toma, Bartolomeu și Matei, 3 D. Mihoc, Apocalipsa, I, 76. Page 24 of 270  Βαρθολομαῖος καὶ Ματθαῖος, Ἰάκωβος Iacob al lui Alfeu și Simon Zelotul și Ἀλφαίου καὶ Σίμων ὁ Ζηλωτής, καὶ Iuda al lui Iacob. Ἰούδας Ἰακώβου. 1,14 Οὗτοι πάντες ἦσαν προσκαρτε- 1,14 Toți aceștia într’un cuget stăruiau ροῦντες ὁμοθυμαδὸν τῇ προσευχῇ καὶ în rugăciune (și în cerere), împreună cu τῇ δεήσει, σὺν γυναιξὶν καὶ Μαρίᾳ τῇ femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și μητρὶ τοῦ Ἰησοῦ, καὶ σὺν τοῖς ἀδελφοῖς cu frații Lui. αὐτοῦ. 1, 12. σαββάτου ἔχον ὁδόν / distanță de o sâmbătă: cca 2000 pași. Distanța pe care iudeii aveau voie s-o parcurgă sâmbăta; echivalentul dublului distanței dintre Templu și locuința aflată la cea mai mare distanță de sfântul lăcaș. 1, 13. Avem aici a patra listă a Apostolilor din Noul Testament. Aceste liste nu sunt perfect identice; între ele există deosebiri, dar numărul este întotdeauna același. Acest fapt ne obligă să stabilim corespondențe între numele care diferă. Cele două liste pe care ni le oferă Sf. Luca (în Evanghelie și aici) conțin exact aceleași nume, dar ordinea nu este identică. Matei Marcu Luca Fapte Note 10, 2-4 3, 16-19 6, 14-16 1, 13 1 Simon, cel Simon Simon, pe Petru Aram: Chefa. Fiul lui Țara Sfântă, Siria, numit Petru / Petru care l-a Iona. Originar din Mesopotamia ?, Σίμων ὁ λεγό- numit Betsaida (In 1,44; 12,21). Asia Mică, Roma μενος Πέτρος Petru † 67 Roma, 29 iunie 2 Andrei, fratele Andrei Andrei Ioan Fratele lui Simon, ucenic Sciția Mică, Tracia, lui [Simon] / al Sf. Ioan. Originar din Macedonia, Ἀνδρέας ὁ Betsaida (In 1,44; 12, 21). Thesalia, Ahaia. ἀδελφὸς [τοῦ † Patra Σίμων] 30 noiembrie. 3 Iacov al lui Iacov Iacov Iacov Numit și Iacov cel Mare, Țara Sfântă Zevedeu/ fratele lui Ioan. † 44 (Fapte 12, 1-2) Ἰάκωβος ὁ τοῦ 30 aprilie Page 25 of 270  Ζεβεδαίου 4 Ioan, fratele lui Ioan Ioan Andrei Fratele lui Iacov. În lista Țara Sfântă, Asia [Iacov] / din Fapte 1, 13 apare pe Mică Ἰωάννης ὁ locul al doilea, după † 100 Efes ἀδελφὸς Petru. Autorul 8 mai [Ἰακώβου] Evangheliei a IV-a. 5 Filip / Φίλιππος Filip Filip Filip Din Betsaida (In 1,44; Asia Mică. 12,21). Îl cheamă pe Eusebiu de Ceza- Natanael la Iisus (In 1, reea îl numește 45-49). Mijlocește „lumină a Asiei”. întâlnirea unor „elini” † Ierapole cu Domnul (In 12,20-23). 14 noiembrie 6 Bartolomeu / Bartolo- Bartolo- Toma Aram.: Bar Talmai = Fiul Parția și India Βαρθολομαῖος meu meu lui Talmai. In 1,45u: 11 iunie. Natanael 7 Toma / Θωμᾶς Matei Matei Bartolo- Aram.: Te’oma Parția și India meu (= Geamănul); gr. : † în India Didimos (= Geamănul) 6 octombrie 8 Matei vameșul / Toma Toma Matei Grecescul Μαθθαῖος Μαθθαῖος ὁ vine probabil de la Țara Sfântă, Siria, τελώνης. La Mc ebraicul Matta’y, forma Macedonia, Persia, și Lc: locul 7. abreviată a lui Parția, Media Levi al lui Alfeu Mattithiah (= Darul lui † Persia / (Mc 2,14; cf. Mt Yahve). Autorul primei Macedonia 16 9,9-10; Lc 5,27- Evanghelii. noiembrie 29). 9 Iacov al lui Iacov al Iacov al Iacov al Identificat de unii cu Egipt Alfeu / lui Alfeu lui Alfeu lui Alfeu Iacov cel Mic (Mc 15,40). † răstignit în Egipt Ἰάκωβος ὁ τοῦ 9 octombrie Ἁλφαίου 10 Tadeu / Tadeu Iuda al lui Iuda al lui Unii traduc: fiul lui Iacov; Siria, Θαδδαῖος Iacov Iacov alții: fratele lui Iacov; Mesopotamia In 14, 22: „Iuda, † Edesa Page 26 of 270  nu Iscarioteanul” 21 august 11 Simon Simon Simon Simon Unii îl identifică cu Egipt? Persia? Cananeanul / Cananean Zelotul Zelotul Simon al lui Cleopa, † martir în Persia Σίμων ὁ ul care i-a succedat Sf. 10 mai Καναναῖος Iacov la conducerea Bisericii din Ierusalim 12 Iuda Iscariotea- Iuda Iuda 1, 26 Fiul lui Simon Iscario- Matia: Iudeea, nul / Ἰούδας ὁ Iscario- Iscario- teanul (In 6, 71; 13, 26). Capadocia, Ἰσκαριώτης ὁ teanul teanul După Învierea Caucaz, Etiopia καὶ παραδοὺς Matia Domnului, în locul lui † Etiopia? / Ierusa- αὐτόν (Mt 10,4) Ματθίας Iuda a fost ales Matia lim? / Georgia? (Fapte 1, 26). 9 august 1, 14. Primul sumar al cărții. Sf. Luca subliniază care era preocuparea majoră a membrilor comunității mesianice: „într-un cuget stăruiau în rugăciune” (προσκαρτεροῦντες ὁμοθυμαδὸν τῇ προσευχῇ). Același termen – „stăruiau” (ἦσαν προσκαρτεροῦντες) – este folosit și pentru Biserica din Ierusalim în sumarul din 2, 42: Ἦσαν δὲ προσκαρτεροῦντες τῇ διδαχῇ τῶν ἀποστόλων καὶ τῇ κοινωνίᾳ, καὶ τῇ κλάσει τοῦ ἄρτου καὶ ταῖς προσευχαῖς. σὺν γυναιξὶν καὶ Μαρίᾳ τῇ μητρὶ τοῦ Ἰησοῦ, καὶ σὺν τοῖς ἀδελφοῖς αὐτοῦ. / „împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații Lui”. Oἱ ἀδελφοὶ τοῦ Κυρίου / „frații Domnului” nu au fost frați după trup ai Mântuitorului, căci mama lor nu a fost Sfânta Fecioară, ci o rudă a acesteia („sora Mamei Lui”, adică a Domnului – In 19,25) identificată ca „Maria lui Cleopa” (In 19,25), nici măcar frați vitregi ai Săi pe linie paternă, ci fie veri secundari ai Săi, pe linie maternă (Maria lui Cleopa fiind în acest caz verișoara Maicii Domnului), fie veri primari ai Săi pe linie paternă (mama lor fiind sora sau cumnata Dreptului Iosif). Frații Domnului / Oἱ ἀδελφοὶ τοῦ Κυρίου (1 Co 9, 5) Mt 12, 46-47: „și încă vorbind el mulțimilor, iată mama și frații Lui stăteau afară, căutând să vorbească cu El. Cineva I-a zis: Iată mama Ta și frații Tăi stau afară, căutând să-Ți vorbească.” Mt 13, 55-56: „Oare nu este acesta fiul teslarului? Au nu se numește mama sa Maria și frații săi Iacob și Iosif și Simon și Iuda? și surorile lui, oare nu sunt Page 27 of 270  toate la noi?” Mc 3, 31-32: „și au venit mama Lui și frații Lui și, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme. Iar mulțimea ședea împrejurul Lui. și I-au zis unii: Iată mama Ta și frații Tăi și surorile Tale sunt afară. Te caută.” Mc 6, 3: Oare nu este acesta teslarul, fiul Mariei, și fratele lui Iacob și al lui Iosif și al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt oare surorile Lui aici la noi? Lc 8, 19-20: „Și au venit le El mama Lui și frații Lui; dar nu puteau să se apropie de El din pricina mulțimii. și I S-a vestit: Mama Ta și frații Tăi stau afară și voiesc să Te vadă.” In 2, 12: „După aceasta S-a coborât în Capernaum, El și mama Sa și frații și ucenicii Săi, și acolo n-au rămas decât puține zile.” In 7, 3: „Au zis deci către El frații Lui: Pleacă de aici și du-Te în Iudeea, pentru ca și ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci”; In 7, 5: „Pentru că nici frații Lui nu credeau în El.” In 7, 10: „Dar după ce frații Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit și El, dar nu pe față, ci pe ascuns.” FA 1, 14: „Toți aceștia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații Lui.” 1 Co 9, 5: „N-avem, oare, dreptul să purtăm cu noi o femeie soră, ca și ceilalți apostoli, ca și frații Domnului (οἱ ἀδελφοὶ τοῦ Κυρίου), ca și Chefa?” Ga 1, 19: „Iar pe altul din apostoli n-am văzut, decât numai pe Iacov, fratele Domnului” (Ἰάκωβον τὸν ἀδελφὸν τοῦ Κυρίου). Așadar „frații” Domnului sunt Iacov, Iosif, Simon și Iuda (Mt 13, 55-56; Mc 6, 3). Menționarea lor repetată în scrierile Noului Testament arată că aceștia erau bine cunoscuți în Biserica epocii Apostolice. Ei nu au fost frați după trup ai Domnului4, căci mama lor nu a fost Sfânta Fecioară, ci o rudă a acesteia („sora Mamei Lui”5, adică a Domnului – In 19, 25) identificată ca Maria lui Cleopa (In 4 Tradiția ortodoxă este foarte consecventă în privința acestei învățături. Ea nu a fost însă sistematizată decât începând cu a doua parte a sec. IV, când, răspunzând ereziei lui Helvidius, care nega pururea fecioria Maicii Domnului, Fericitul Ieronim a scris un tratat intitulat Contra Helvidium, de perpetua virginitate Mariae (Împotriva lui Helvidius, despre pururea fecioria Mariei, 383 d.H. Online: newadvent.org/fathers/3007.htm), în care demonstrează, cu o argumentație biblic- teologică impecabilă, imposibilitatea identificării „fraților” Domnului ca fii ai Maicii Sale. 5 „Cum este cu neputință ca două surori să fi avut același nume, Maria, și deoarece tradiția veche a Bisericii o prezintă pe Sfânta Fecioară drept unica odraslă a Sfinţilor Părinţi Ioachim și Ana, Page 28 of 270  19, 25), nici frați vitregi ai Săi pe linie paternă6, ci fie veri secundari ai Săi, pe linie maternă (Maria lui Cleopa fiind în acest caz verișoara Maicii Domnului)7, fie veri primari ai Săi pe linie „paternă” (mama lor fiind sora sau cumnata Dreptului Iosif). Alegerea lui Matia (1, 15-26) ΚΔ BA 1,15 Καὶ ἐν ταῖς ἡμέραις ταύταις 1,15 Și’n zilele acelea, sculându-se Petru ἀναστὰς Πέτρος ἐν μέσῳ τῶν în mijlocul fraților (iar numărul lor era μαθητῶν εἶπεν - ἦν τε ὄχλος ὀνομά- ca la o sută douăzeci), a zis: των ἐπὶ τὸ αὐτὸ ὡς ἑκατὸν εἴκοσι - 16 Ἄνδρες ἀδελφοί, ἔδει πληρωθῆναι 16 „Bărbați frați, trebuia să se plinească τὴν γραφὴν ταύτην, ἣν προεῖπεν τὸ Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, πνεῦμα τὸ ἅγιον διὰ στόματος Δαυὶδ prin gura lui David, mai dinainte a περὶ Ἰούδα, τοῦ γενομένου ὁδηγοῦ spus-o despre Iuda, care s’a făcut τοῖς συλλαβοῦσιν τὸν Ἰησοῦν. călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. 17 Ὅτι κατηριθμημένος ἦν σὺν ἡμῖν, 17 Că numărat era cu noi și luase sorțul καὶ ἔλαχεν τὸν κλῆρον τῆς διακονίας acestei slujiri. ταύτης - 18 Οὗτος μὲν οὖν ἐκτήσατο χωρίον ἐκ 18 Așadar, el a dobândit o țarină din μισθοῦ τῆς ἀδικίας, καὶ πρηνὴς plata nedreptății; și căzând, a plesnit pe γενόμενος ἐλάκησεν μέσος, καὶ la mijloc și toate măruntaiele i s’au ἐξεχύθη πάντα τὰ σπλάγχνα αὐτοῦ. vărsat. 19 Καὶ γνωστὸν ἐγένετο πᾶσιν τοῖς 19 Și s’a făcut aceasta cunoscută tuturor înseamnă că Maria lui Cleopa n-a fost soră a Maicii Domnului în sens propriu.” (Pr. V. Mihoc, „Cu privire la frații Domnului”, 30). 6 Ipoteza este foarte veche și, deși nu prezintă nicio valoare din punct de vedere exegetic, este prezentă încă în unele sinaxare și predici. Ea apare prima dată în secolul II, în două apocrife, Evanghelia lui Petru (după informația lui Origen, căci din scrierea aceasta nu s-a păstrat decât un fragment) și Protoevanghelia lui Iacov (9, 2; 17, 1), după care „frații” Domnului ar fi fost fii ai Dreptului Iosif dintr-o căsătorie anterioară. Mai târziu, ideea a fost preluată de Origen (Origen, Scrieri alese, Partea a II-a, trad. de Pr. T. Bodogae, Pr. N. Neaga și Zorica Lațcu, în PSB 7, București, 1982, pp. 42 și 49), de Sf. Ilarie († 366), Sf. Epifanie († 403), Sf. Chiril al Alexandriei († 444) ș.a. 7 Această ipoteză a fost formulată prima dată de Fer. Ieronim în 383, în tratatul menționat mai sus. Page 29 of 270  κατοικοῦσιν Ἱερουσαλήμ, ὥστε celor ce locuiesc în Ierusalim, așa încât κληθῆναι τὸ χωρίον ἐκεῖνο τῇ ἰδίᾳ în limba lor s’a numit țarina aceasta διαλέκτῳ αὐτῶν Ἀκελδαμά, τοῦτ' Hacheldamah, adică Țarina Sângelui. ἔστιν, χωρίον αἵματος - 20 Γέγραπται γὰρ ἐν βίβλῳ Ψαλμῶν, 20 Că scris este în Cartea Psalmilor: Γενηθήτω ἡ ἔπαυλις αὐτοῦ ἔρημος, Facă-se curtea lui pustie și sa nu aibă καὶ μὴ ἔστω ὁ κατοικῶν ἐν αὐτῇ καί, cine s’o locuiască! [Ps 68,29] Și: Τὴν ἐπισκοπὴν αὐτοῦ λάβοι ἕτερος. Dregătoria lui s’o ia altul! [Ps 108, 7] 21 Δεῖ οὖν τῶν συνελθόντων ἡμῖν 21 Deci trebuie ca din acești bărbați care ἀνδρῶν ἐν παντὶ χρόνῳ ἐν ᾧ εἰσῆλθεν s’au adunat cu noi în timpul cât Domnul καὶ ἐξῆλθεν ἐφ' ἡμᾶς ὁ κύριος Ἰησοῦς, Iisus a fost cu noi 22 ἀρξάμενος ἀπὸ τοῦ βαπτίσματος 22 – începând de la botezul lui Ioan Ἰωάννου, ἕως τῆς ἡμέρας ἧς până în ziua în care S’a înălțat de la noi ἀνελήφθη ἀφ' ἡμῶν, μάρτυρα τῆς –, unul din ei sa fie împreună cu noi ἀναστάσεως αὐτοῦ γενέσθαι σὺν ἡμῖν martor al învierii Lui”. ἕνα τούτων. 23 Și au pus înainte pe doi: pe Iosif, 23 Καὶ ἔστησαν δύο, Ἰωσὴφ τὸν numit Barsaba, zis și Iustus, și pe Matia. καλούμενον Βαρσαβᾶν, ὃς ἐπεκλήθη 24 Și, rugându-se, au zis: „Tu, Doamne, Ἰοῦστος, καὶ Ματθίαν. Care cunoști inimile tuturor, arată pe 24 Καὶ προσευξάμενοι εἶπον, Σὺ Κύριε care din aceștia doi l-ai ales καρδιογνῶστα πάντων, ἀνάδειξον ὃν 25 să ia locul acestei slujiri și al ἐξελέξω, ἐκ τούτων τῶν δύο ἕνα apostoliei din care a căzut Iuda, ca să 25 λαβεῖν τὸν κλῆρον τῆς διακονίας meargă în locul lui”. ταύτης καὶ ἀποστολῆς, ἐξ ἧς παρέβη Ἰούδας, πορευθῆναι εἰς τὸν τόπον τὸν 1,26 Și au tras la sorți; și sorțul a căzut ἴδιον. pe Matia; și el s’a rânduit împreună cu 1,26 Καὶ ἔδωκαν κλήρους αὐτῶν, καὶ cei unsprezece apostoli. ἔπεσεν ὁ κλῆρος ἐπὶ Ματθίαν, καὶ συγκατεψηφίσθη* μετὰ τῶν ἕνδεκα ἀποστόλων. [apax: συγκαταψηφίζομαι] 1, 16. Domnul i-a introdus pe Apostoli într-un nou mod de înțelegere a Scripturii (cf. Lc 24, 27). Aici Petru dezvăluie ceva din ceea ce a învățat de-a lungul ultimilor trei ani și mai ales după Înviere: două texte din Psalmi (68, 29; 108, 7) sunt interpretate ca profeții despre Iuda. Page 30 of 270 1, 18-19. În Evanghelie, Sf. Luca nu dă detalii despre moartea lui Iuda. Această relatare aduce un plus de informații în raport cu cea din Matei 27, 3-10. 1, 21-26. Locul rămas vacant în cercul Celor Doisprezece este completat prin alegerea lui Matia. Numărul trebuie să rămână deplin. Remarcăm corespondența dintre numărul fiilor lui Iacov, care au devenit părinții celor douăsprezece seminții ale lui Israel, și numărul celor care prin mărturia lor despre Hristos Cel Înviat au devenit pietrele de temelie ale Bisericii / Noului Ierusalim (Ap 21, 14). „Cei Doisprezece nu sunt, așadar, numai «stâlpii» organizării și conducerii bisericești (cf. Ga 2, 9), ci și figuri eshatologice de neînlocuit. Iuda însă, datorită căderii sale, nu va mai ocupa unul din cele douăsprezece tronuri de pe care Apostolii vor judeca cele douăsprezece seminții ale lui Israel (Lc 22, 30; Mt 19, 28).” (Pr. V. Mihoc, „Faptele Apostolilor”, IB) Fer. Augustin vede și o corespondență între numărul Apostolilor, Numărul Preasfintei Treimi și numărul pământului. Cei Doisprezece trebuie să facă cunoscută Treimea până la cele patru părți ale pământului. (Comentariu la Ioan, NPNF, 17, 177) „Iosif, numit Barsaba, zis și Iustus” – Bar-Sabbas în aramaică înseamnă Fiul Sabatului. Era oare o poreclă legată de zelul său pentru observarea rânduielilor sabatului? Ca și Sf. Pavel, el avea și un nume roman, Iustus. Matia / Ματθίας / NA: Μαθθίαν – formă abreviată a lui Mattathias (= Darul lui Dumnezeu). Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor La scurt timp după moartea Sf. Ștefan, în urma unei chemări speciale (9, 3), Celor Doisprezece li se adaugă prigonitorul Saul, „cel numit și Pavel” (13, 9). Chemarea apostolică a Sf. Pavel nu a fost recunoscută ușor în Biserică. În primul rând pentru că el nu îndeplinea una dintre cele două condiții considerate de Sf. Petru ca indispensabile pentru alegerea înlocuitorului lui Iuda: nu a făcut parte dintre apropiații Mântuitorului în timpul activității Sale (1, 21-22). Cât despre cealaltă condiție, deși era îndeplinită – Saul devenind, prin întâlnirea cu Hristos cel Preamărit pe drumul Damascului, un martor al Învierii –, nu putea fi ușor probată. Greu putea fi dovedită și chemarea sa la slujire apostolică și mai ales specificul acesteia, deși Domnul i-a descoperit-o și lui Anania (FA 9, 15). De aceea, atunci când este pus în situația de a-și justifica pretenția, Sf. Pavel face apel la rezultatele slujirii sale apostolice. Pentru toți cei de bună credință vocația sa specială de Apostol al Page 31 of 270 Neamurilor este mai presus de orice îndoială. La Ierusalim, după prima călătorie misionară, Iacov, episcopul cetății, împreună cu Chefa și Ioan, confirmă faptul că lui i-a fost „încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru pentru cei tăiați împrejur” (Ga 2, 7). Galatenii îl primesc „ca pe un înger/mesager (ἄγγελος) al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus” (Ga 4, 14). Conținutul propovăduirii sale este „Cuvântul lui Dumnezeu” (1 Tes 2, 13). Alături de ceilalți apostoli, în împlinirea slujirii sale apostolice se consideră împreună lucrător cu Dumnezeu (1 Co 3, 9; 1 Tes 3, 2). Bibliografie recomandată: Munteanu, Pr. L.G. [1898-1961, Aiud], Viața Sfântului Apostol Pavel, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2004. Preda, Constantin, „Apostolatul celor Doisprezece și relația sa cu cel paulin potrivit Faptelor Apostolilor“, ST, seria a II-a, XLIX, 1997, nr. 3-4, 31-54. Idem, „«Saul – care se numește și Pavel» – Apostolul evreu al ne-evreilor”, ST, seria a III-a, VI, 2010, nr. 2, 31-65. Verzan, Pr. Sabin, Sfântul Apostol Pavel, Basilica, București, 2016. Wright, N.T., Pavel, Apostolul lui Iisus Mesia — o biografie, trad. de ierom. Nectarie Dărăban, Deisis, 2020. Page 32 of 270  Capitolul 2 Cuprinsul capitolului 2, 1-4: Pogorârea Sfântului Duh 2, 5-13: Prima reacție a mulțimii 2, 14-36: Cuvântarea Sfântului Petru 2, 37: Pătrunși la inimă, ascultătorii cer povățuire 2, 38-40: Sf. Petru îi cheamă la pocăință și Botez 2, 41: „Ca la trei mii de suflete” se adaugă Bisericii 2, 42-47: Sumar: Biserica din Ierusalim Lecționar 2, 1-11: La Duminica Cincizecimii 2, 14-21: În Săptămâna Luminată, marți 2, 22-38: În Săptămâna Luminată, miercuri 2, 38-43: în Săptămâna luminată, joi Pogorârea Sfântului Duh (2, 1-4) Înainte de a studia relatarea Pogorârii Sfântului Duh și a evenimentelor care urmează ar fi bine să (re)citim următoarele texte biblice:  Matei 3, 11 (Eu vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine,...; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc;)  Lc 3, 15-17 (... Acela vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc...)  Ioan 1, 33 (... dar Cel ce m’a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: Cel peste care vei vedea Duhul pogorându-Se și rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt.)  Ioan 14, 16-17; 16, 13-14 (Eu Îl voi ruga pe Tatăl, și alt Mângâietor vă va da vouă, pentru ca’n veac să rămână cu voi, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nici nu-L cunoaște; Îl cunoașteți voi, de vreme ce la voi rămâne și întru voi va fi....)  Fapte 1, 4-5.8 (... le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim...) Page 33 of 270  1 Καὶ ἐν τῷ συμπληροῦσθαι τὴν ἡμέραν 1 Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau τῆς Πεντηκοστῆς, ἦσαν ἅπαντες toți într-un cuget la un loc. ὁμοθυμαδὸν ἐπὶ τὸ αὐτό. 2 Καὶ ἐγένετο ἄφνω ἐκ τοῦ οὐρανοῦ 2 Și fără de veste s'a făcut din cer un ἦχος ὥσπερ φερομένης πνοῆς βιαίας, vuiet ca de suflare de vânt ce vine καὶ ἐπλήρωσεν ὅλον τὸν οἶκον οὗ ἦσαν repede și a umplut toată casa unde καθήμενοι. ședeau. 3 Καὶ ὤφθησαν αὐτοῖς διαμεριζόμεναι 3 și limbi ca de foc li s'au arătat, γλῶσσαι ὡσεὶ πυρός, ἐκάθισέν τε ἐφ' împărțite, și au șezut pe fiecare din ei. ἕνα ἕκαστον αὐτῶν. 4 Καὶ ἐπλήσθησαν ἅπαντες Πνεύματος 4 Și s'au umplut toți de Duhul Sfânt și Ἁγίου, καὶ ἤρξαντο λαλεῖν ἑτέραις au început să grăiască în alte limbi, γλώσσαις, καθὼς τὸ Πνεῦμα ἐδίδου precum le dădea lor Duhul a grăi. αὐτοῖς ἀποφθέγγεσθαι. 2, 1a. ἐν τῷ συμπληροῦσθαι τὴν ἡμέραν τῆς Πεντηκοστῆς / „când a sosit ziua Cincizecimii”. Este vorba de sărbătoarea cunoscută în iudaism cu numele Șavuot / Shavuot („săptămâni”) sau Sărbătoarea Săptămânilor (Ieș 34, 22; Deut 16, 16). Numele vine de la faptul că a fost așezată la o „săptămână” de săptămâni (7 x 7) de la Paști (Lev 23, 15). Mai târziu, în greaca comună a fost numită Πεντηκοστή („a cincizecea”), datorită faptului că se celebra în a cincizecea zi de la Paști (cf. Lev 23, 16). 15 Lev 23,15-22: Începând cu cea de a doua zi de după Sâmbătă, cu ziua’n care veți 16 aduce snopul punerii-înainte, să numărați șapte săptămâni întregi ; cincizeci de zile veți număra până’n prima zi de după cea de a șaptea Sâmbătă, și atunci să-I aduceți Domnului un nou prinos de pâine. 17 Pâini să aduceți din locuințele voastre, spre punere’nainte: două pâini din câte două zecimi [de efă] de făină curată; coapte cu aluat, ele Îi vor fi Domnului pârgă. 18 Odată cu pâinile veți mai aduce șapte miei de câte un an, fără meteahnă, un junc din cireadă și doi berbeci fără meteahnă; aceștia Îi vor fi Domnului ardere-de-tot, cu prinoasele lor și cu turnările lor, jertfă cu mireasmă bineplăcută Domnului. 19 Din turma de capre veți jertfi un țap ca jertfă pentru păcat, dar și doi miei de câte un an ca jertfă de mulțumire, împreună cu pâinile din pârgă. 20 Pe acestea le va aduce preotul înaintea Domnului, împreună cu Page 34 of 270 pâinile cele din pârgă, cu cei doi miei: sfinte Îi vor fi ele Domnului, și vor fi ale preotului care le pune-înainte. 21 În chiar ziua aceea veți chema adunarea; sfântă să vă fie; nici o muncă lucrătoare nu veți face. Aceasta-i lege veşnică’ntru neamurile voastre, oriunde va fi să locuiți. 22 Iar când veți secera holdele pământului vostru, marginea holdei tale să n’o seceri pân’la capăt, iar ceea ce cade din secera ta să nu aduni: lasă-le săracului și străinului!; Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!” (BA) 2, 1b. ἦσαν πάντες ὁμοῦ ἐπὶ τὸ αὐτό / erau toți într-un cuget la un loc. Textul nu ne spune clar cine anume, probabil toată comunitatea ucenicilor lui Iisus, adică cei cca 120 menționați în 1,15 (Sf. Ioan Gură de Aur, 64; Sf. Teofilact, 32), între care era și Maica Domnului (1,14), așa cum mărturisește și Tradiția iconografică a Bisericii. BA susține că Duhul Sfânt S-a pogorât doar asupra Apostolilor (1586, nota b). 2, 2-3. καὶ ἐγένετο ἄφνω ἐκ τοῦ οὐρανοῦ ἦχος ὥσπερ φερομένης πνοῆς βιαίας καὶ ἐπλήρωσεν ὅλον τὸν οἶκον οὗ ἦσαν καθήμενοι, / „și fără de veste s'a făcut din cer un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede și a umplut toată casa 8 unde ședeau.” καὶ ὤφθησαν αὐτοῖς διαμεριζόμεναι γλῶσσαι ὡσεὶ πυρός, καὶ ἐκάθισεν ἐφ’ ἕνα ἕκαστον αὐτῶν, / „Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc, și a șezut câte una pe fiecare dintre ei” (VA). În Sf. Scriptură, vântul este asociat cu Sfântul Duh. El Se revelează prin ceea ce cei de față au perceput ca suflare [de vânt] năprasnic (πνοῆς βιαίας) și ca limbi ca de foc (ὡσεὶ πυρός). Membrii micului grup de credincioși devin, prin lucrarea Sfântului Duh, mădulare ale Trupului lui Hristos, Biserica. Harul Sfântului Duh vine să dea putere fiecăruia în parte κατὰ τὸ μέτρον τῆς δωρεᾶς τοῦ Χριστοῦ / „după măsura darului lui Hristos” (Ef 4, 7). Filon din Alexandria (c. 20 î.H. – c. 50 d.H.), în lucrarea „Despre Decalog”, referindu- se la revelația de pe Sinai zice: (46) φωνὴ δ᾽ ἐκ μέσου τοῦ „(46) And a voice sounded „(46) Și un glas a răsunat din ῥυέντος ἀπ᾽ οὐρανοῦ forth from out of the midst mijlocul focului care se “πυρὸς ἐξήχει of the fire which had flowed revărsase din cer, un glas καταπληκτικωτάτη, τῆς from heaven, a most mar- minunat și îngrozitor, flacăra φλογὸς εἰς διάλεκτον vellous and awful voice, the fiind înzestrată cu o vorbire ἀρθρουμένης τὴν συνήθη flame being endowed with articulată într-o limbă fami- τοῖς ἀκροωμένοις, ἧ τὰ articulate speech in a liară ascultătorilor, care își λεγόμενα οὕτως ἐναργῶς language familiar to the exprima cuvintele cu atâta 8 Sf. Ioan Gură de Aur: „Casa era simbol al lumii” (Omilia 4, 68). Page 35 of 270  ἐτρανοῦτο, ὡς ὁρᾶν αὐτὰ hearers, which expressed its claritate și distincție, încât μᾶλλον ἢ ἀκούειν δοκεῖν. words with such clearness poporul părea mai degrabă and distinctness that the că o vede decât că o aude. people seemed rather to be (47) Și Legea atestă acu- (47) ἐγγυᾶται δέ μου τὸν seeing than hearing it. (47) ratețea afirmației mele, unde λόγον ὁ νόμος, ἐν ᾧ And the law testifies to the este scris: «Și tot poporul a γέγραπται: “πᾶς λαὸς accuracy of my statement, văzut vocea» în modul cel ἑώρα τὴν φωνήν” [Ieș 20,18] where it is written, «And all mai evident. Căci adevărul ἐμφαντικώτατα. Tὴν μὲν the people beheld the voice» este că vocea oameni-lor este γὰρ ἀνθρώπων ἀκουστὴν most evidently. For the truth calculată pentru a fi auzită; εἶναι συμβέβηκεν, ὁρατὴν is that the voice of men is dar cea a lui Dumnezeu δὲ ὡς ἀληθῶς τὴν Θεοῦ. calculated to be heard; but pentru a fi văzută cu Διὰ τί; Ὅτι ὅσα ἂν λέγῃ ὁ that of God to be really and adevărat. De ce se întâmplă Θεός, οὐ ῥήματά ἐστιν truly seen. Why is this? acest lucru? Pentru că tot ἀλλ’ἔργα, ἅπερ ὀφθαλμοὶ Because all that God says are ceea ce spune Dumnezeu nu πρὸ ὄτων δικάζουσι.9 not words, but actions which sunt cuvinte, ci acțiuni pe the eyes determine on before care ochii le determină the ears.”10 înaintea urechilor.” Revelația de pe Sinai preînchipuia Cincizecimea creștină. Noul Sion este și un nou Sinai. Relația dintre cele două evenimente este evidentă. 2, 4a. καὶ ἐπλήσθησαν πάντες Πνεύματος Ἁγίου, / Și s-au umplut toți de Duh Sfânt. Sf. Ioan Gură de Aur: „... prin foc a fost arătat nu numai belșugul de har, ci fiecare a luat și izvorul Duhului, după cum și El a zis că cei ce cred în El vor avea izvor de apă săltătoare spre viață veșnică (În 4,14)” (Omilia 4, 67). 2, 4b. καὶ ἤρξαντο λαλεῖν ἑτέραις γλώσσαις / „și au început să grăiască în alte limbi”. Aici e singurul loc în Noul Testament în care se prezintă glosolalia ca fiind o vorbire în limbi înțelese. În cap. 10, Sf. Luca ne spune că pogorârea Duhului Sfânt peste cei adunați în casa lui Corneliu are ca prim rezultat vorbirea în limbi:... καὶ ἐπὶ τὰ ἔθνη ἡ δωρεὰ τοῦ ἁγίου Πνεύματος ἐκκέχυται· ἤκουον γὰρ αὐτῶν λαλούντων γλώσσαις καὶ μεγαλυνόντων τὸν Θεόν. / „... darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste păgâni. Că-i auzeau vorbind în limbi și lăudând pe Dumnezeu” (10,45b-46). În 1 Co 12 și 14 nu este vorba de același tip de vorbire, ci e vorba despre o vorbire ἐν γλώσσῃ. Glosolalii din Corint vorbeau ceva ce nu înțelegea nimeni. 9 De Decalogo, 46-47, în: L. Cohn, Philonis Alexandrini opera quae supersunt, 277. 10 De Decalogo, 46-47; http://www.earlyjewishwritings.com/text/philo/book26.html Page 36 of 270 2, 4c. καθὼς τὸ Πνεῦμα ἐδίδου ἀποφθέγγεσθαι αὐτοῖς. / „precum le dădea lor Duhul a grăi”. Verbul ἀποφθέγγομαι înseamnă a proclama, a pronunța ceva cu putere și autoritate. El este folosit pentru proclamații profetice (Iez 13,9) sau pseudoprofetice (Mih 5,12). Unele cuvinte ale unor filosofi greci sau ale Părinților sunt numite ἀποφθέγματα. Aici ἀποφθέγγομαι înseamnă a grăi sub inspirația Sfântului Duh. Cu același sens este folosit și în 2, 14 și 26, 2511. Prima reacție a mulțimii (2, 5-13) 2,5 Ἦσαν δὲ ἐν Ἱερουσαλὴμ κατοι- 2,5 și erau locuind în Ierusalim Iudei, κοῦντες Ἰουδαῖοι, ἄνδρες εὐλαβεῖς, ἀπὸ bărbați cucernici, din toate neamurile παντὸς ἔθνους τῶν ὑπὸ τὸν οὐρανόν. care sunt sub cer. 6 Γενομένης δὲ τῆς φωνῆς ταύτης, 6 Și când s'a făcut vuietul acela, s'a συνῆλθεν τὸ πλῆθος καὶ συνεχύθη, ὅτι adunat mulțimea și s'a tulburat, căci ἤκουον εἷς ἕκαστος τῇ ἰδίᾳ διαλέκτῳ fiecare îi auzea pe ei grăind în limba λαλούντων αὐτῶν. sa. 7 Ἐξίσταντο δὲ πάντες καὶ ἐθαύμαζον, 7 Și erau uimiți toți și se minunau, λέγοντες πρὸς ἀλλήλους, Οὐκ ἰδοὺ zicând: „Iată, nu sunt oare galileeni πάντες οὗτοί εἰσιν οἱ λαλοῦντες toți aceștia care vorbesc? Γαλιλαῖοι; 8 Καὶ πῶς ἡμεῖς ἀκούομεν ἕκαστος τῇ 8 Și cum de auzim noi, fiecare, limba ἰδίᾳ διαλέκτῳ ἡμῶν ἐν ᾗ ἐγεννήθημεν; noastră în care ne-am născut?, 9 Πάρθοι καὶ Μῆδοι καὶ Ἐλαμῖται, καὶ οἱ 9 Parți și Mezi și Elamiți și cei ce κατοικοῦντες τὴν Μεσοποταμίαν, locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și Ἰουδαίαν τε καὶ Καππαδοκίαν, Πόντον în Capadocia, în Pont și în Asia, καὶ τὴν Ἀσίαν, 10 Φρυγίαν τε καὶ Παμφυλίαν, Αἴγυπτον 10 în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și καὶ τὰ μέρη τῆς Λιβύης τῆς κατὰ în părțile Libiei cea de lângă Cirene, Κυρήνην, καὶ οἱ