Istoria Bisericii Primare

Un autor (probabil un istoric sau teolog).

O persoană cu o poziție importantă în biserică.

O figură importantă din primele comunități creștine.

Grupuri de oameni care împărtășesc credința creștină.

Perioada istoriei creștinismului care urmează vieții lui Iisus.

Este un fenomen lingvistic specific unei comunități religioase din antichitate, caracterizat prin vorbire în limbi necunoscute.

Acest fenomen a fost interpretat diferit de-a lungul istoriei, având conotații teologice și culturale variate.

Se referă la perioada inițială a creștinismului, după moartea lui Iisus Hristos.

Sunt studii scrise de specialiști, care furnizează informații pe baza cercetării.

Este o entitate administrativă și religioasă din România, cu o istorie bogată.

Transmisia mesajului lui Iisus, conținut în Evanghelie, către oameni din diverse culturi și contexte.

Procesul de structurare și consolidare a comunităților creștine, inclusiv stabilirea unor reguli și norme.

Un autor cunoscut pentru lucrarea sa de interpretare a Faptelor Apostolilor.

Studierea critică și aprofundată a textului biblic pentru a înțelege mesajul, contextul și semnificația lui.

Lucrarea lui Dumnezeu care a început cu Evanghelia și continuă pânã la a doua venire a lui Hristos.

Comunitatea creștinã care continuã lucrarea lui Dumnezeu în lume.

Un moment din viitor când se va încheia timpul de pe pãmânt.

Revenirea lui Iisus pe pãmânt la sfârșitul veacurilor.

Referința la pasajul din Evanghelia după Matei care menționeazã continuarea lucrãrii lui Iisus prin Bisericã.

Două texte din Psalmi (68, 29; 108, 7) sunt interpretate ca pronunțând profeții despre Iuda.

Petru, un apostol al lui Iisus, dezvăluie în pasajul citat un aspect din ceea ce a învățat de-a lungul ultimilor trei ani, mai ales dupã Înviere.

Textul sugerează că Petru interpretează anumite texte biblice (din Psalmi) ca fiind profeții despre Iuda.

Pasajul menționează că Petru a învățat anumite lucruri în special dupã Învierea lui Iisus. Aceastã eveniment este crucial pentru creștini.

Textul biblic menționat (Psalmi 68, 29; 108, 7) este interpretat ca o profeție despre Iuda.

În textul din Fapte 1:21 se descrie procesul de înlocuire a unui apostol care a părăsit grupul de discipoli ai lui Iisus, cu o altă persoană. Acest proces vizează asigurarea continuității misiunii apostolilor.

Conform textului din Fapte 1:22, apostolii trebuiau să fie martori ai Învierii lui Iisus. Această condiție era esențială pentru a asigura continuitatea misiunii apostolilor - de a propovădui Evanghelia.

Textul din Fapte 1:21-22 indică perioada de timp luată în considerare pentru alegerea unui nou apostol - de la botezul lui Ioan până la Înălțarea lui Iisus.

Apostolii lui Iisus au fost așteptați să fie martori direcți ai Învierii lui Iisus, având o experiență personală cu El. Textele biblice sugerează că aceasta este o condiție importantă pentru a deveni apostol.

Misiunea apostolilor era de a propovădui Evanghelia și de a face mai mulți discipoli ai lui Iisus. Această misiune implica atât acțiuni concrete, cum ar fi predarea și botezul, cât și o responsabilitate spirituală.