Teste ȘCSM Românești St 2024 (PDF)

**aUNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIŢANU"** **Catedra Filosofie și Bioetică** \_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_\_ **TESTE LA DISCIPLINĂ:** **ȘTIINȚELE COMPORTAMENTULUI. SOCIOLOGIA MEDICINEI** **A. COMPLEMENT SIMPLU (un singur răspuns corect este posibil)** 1. Behaviorismul este un curent în psihologie care: A. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul psihanalizei. B. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul sociologiei. C. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul antropologiei. D. Studiază sferele de activitate legate de sănătate și boală din domeniul științelor biomedicale. E. Consideră comportamentul o reacție de răspuns la un stimul din mediu. 2. Care este importanța practică a Științelor Comportamentului pentru activitatea medicală? A. Creșterea calității vieții individuale, reducerea morbidității, promovarea sănătății. B. Înțelegerea proceselor psihice. C. Înțelegerea subconștientului. D. Identificarea factorilor implicați în debutul și evoluția diverselor boli. E. Studiul efectelor stării fizice precare. 3. Care este rolul Științelor Comportamentului și a Comunicării pentru mediciniști? A. Să poată: defini și distinge o situație comunicațională eficientă, reorganiza propriul stil de comunicare profesională scrisă și orală, descifra limbajul corporal, stabili relații constructive cu destinatarii mesajului prin cunoașterea codului bunelor maniere și a regulilor de comunicare interculturală. B. De a determina factorii economici ce pot schimba paradigma în medicină. C. De a determina factorii epidemiologici ce pot schimba paradigma în medicină. D. De a determina factorii socio-culturali ce pot schimba paradigma în medicină. E. De a determina factorii psihoemoționali ce pot schimba paradigma în medicină. 4. Care sunt obiectivele disciplinei *Științelor comportamentului*? A. De a promova cultura morală comunității medicale, caracterul moral al relației medic-pacient-societate, înțelegerea proceselor comportamentale, sociale și culturale în etiologia bolilor. B. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din psihologia copilului. C. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din medicina tradițională. D. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din epidemiologie. E. Asocierea și necesitatea însușirii unor noțiuni din filosofie. 5. Medicina comportamentală este domeniu: A. Interdisciplinar interesat de dezvoltare a cunoștințelor și tehnicilor comportamentale ce au relevanță pentru înțelegerea sănătății și bolii, pentru prevenirea, tratamentul și reabilitare. B. Ce studiază psihologia comportamentală. C. Ce studiază eficiența serviciilor de sănătate. D. Ce studiază eficiența sistemului de sănătate. E. Ce studiază influența instituțiilor și organizațiilor asupra sănătății. 6. Întemeietorul behaviorismului este: A. John Broadus Watson B. Nicolae Miu C. Sigmund Freud D. Doina Cosman E. **Abraham Maslow** 7. Determinați modelul integralist de conceptualizare a bolii: A. Modelul biomedical. B. Modelul psihologic. C. Modelul biopsihosocial. D. Modelul personalist. E. Modelul individualist. 8. Paradigma biomedicală este bazată pe: A. Studiul factorilor și proceselor psihologice. B. Studiul demersului științific al medicinei, reducerea corpului uman la un obiect sau agregat de organe și funcții. C. Studiul în vederea înțelegerii sănătății și bolii cu implicarea cunoștințelor din științele umane. D. Includerea pacientului și a atributelor sale ca persoană. E. Includerea familiei pacientului și a atributele familiei. 9. Modelul psihologic constă în: A. Studiul demersului științific al medicinei. B. Cercetarea dimensiunilor biologice ale bolii. C. Studiul factorilor și proceselor psihologice ce duc la apariția, accelerarea sau încetinirea bolilor. D. Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor exacte. E. Includerea proceselor sintetice și artificiale în studiul sistematic al bolilor. 10. Modelul biopsihosocial promovează: A. Reducerea corpului uman drept agregat de organe și funcții, fără raportul său cu lumea din jur. B. Importanța apropierii de aspectele personale, interpersonale și sociale de fenomenele biologice. C. Factorii și procesele psihologice ce au rol esențial în apariția și evoluția bolii. D. Aplicarea în medicină a metodei analitice a științelor clasice ale naturii. E. Cercetarea dimensiunilor biologice ale bolii. 11. Maladia (boala) este o stare a organismului: Pur biologică. Doar fenomen psihic. Doar rezultatul acțiuni fenomenelor socio-culturale. Un rezultat al acțiunii anilor asupra corpului uman. În care se integrează aspectele biologic, psihologic și cel social. 12. Modelul bio-psiho-social definește boala ca: A. Perturbarea funcțiilor biologice. B. Experiență subiectivă rezultată din interacțiunea organismului ca biologic din perspectiva emoționalității și mentalităților persoanei, în relație cu societatea și cultura din care face parte. C. Perturbarea funcțiilor psihologice și cele sociale. D. Consecință acțiunii factorilor economici. E. Modul de comportare față de entitatea morbidă în organism. 13. Ce include comportamentul uman după complexitate? A. Mișcările. B. Acțiunile. C. Operații și activități. D. Doar acțiunile și mișcările. E. Mișcările, acțiunile, operațiile și activitățile. 14. Factorii socio-culturali de importanță majoră în modelarea comportamentului uman sunt: A. Afectele. B. Sentimentele. C. Familia și religia. D. Nevoie de apărare. E. Sistemul nervos. 15. Factorii biologici de influență asupra comportamentului uman sunt: A. Ereditatea, sistemul nervos și hormonii. B. Percepția. C. Memoria. D. Gândirea. E. Motivația. 16. Factorii psiho-individuali de influență asupra comportamentului uman sunt: A. Factorii genetici. B. Procesele cognitive, procesele afective și motivațional-voliționale. C. Hormonii. D. Prietenii. E. Familia, societatea, religia. 17. Ce reprezintă *activitatea* pentru comportamentul uman? A. Acțiuni fizice. B. Acțiuni intelectuale. C. Acțiune morală. D. Doar acțiuni intelectuale și morale. E. Acțiuni fizice, intelectuale și morale. 18. Comportamentul uman după predominanța factorilor de geneză poate fi: A. Conștiente sau inconștiente. B. Adaptive sau deviante. C. Sanogen. D. Înnăscute sau dobândite. E. Cu risc pentru sănătate. 19. În funcție de influența asupra sănătății comportamentul uman poate fi: A. Adaptiv sau dezadaptat. B. Sanogen sau cu risc pentru sănătate. C. Mișcări, acțiuni, operații și activități. D. Înnăscut. E. Dobândit. 20. Normalitatea în comportamentul uman este explicată prin: A. Comportament caracteristic pentru o anumită societate. B. Comportament caracteristic unei anumite epoci. C. Mod de viață pentru un individ. D. Mod de viață pentru o comunitate. E. Media statistică, norma socio-culturală, norma individual-colectivă, norma ca adaptivitate și norma medicală. 21. Criteriile de stabilire a normalității sunt: A. Perceperea incorectă a realității. B. Standarde de comportament neacceptabil. C. Nivelul inconstant de funcționare al unui individ de-a lungul timpului D. Neadaptare la condițiile comunității. E. Media statistică, norma socio-culturală, norma individual-colectivă, norma ca adaptivitate și norma medicală. 22. Normalitatea comportamentală este stabilită de următoarele trăsături: A. Neproductivitate și lipsa aptitudinii de a crea. B. Incapacitatea de autogestiune și autoperfecțiune. C. Perceperea incorectă a realității. D. De a stăpâni mediul și de a face față cerințelor vieții, de a fi capabil să-și limiteze impulsurile, de a conștientiza limitele proprii, de a crea relații cu alte persoane, să se autoperfecționeze etc. E. Pierderea contactul cu realitatea retrăgând-se în propria lume și nu se mai poate adapta normelor sociale, ocupaționale și culturale. 23. Doina Cosman afirmă că conceptul de normalitate poate fi: A. Statistică și socio-culturală, subiectiv-individuală, norma ca adaptivitate și normă medicală. B. Normă de comportament înnăscută. C. Normă de comportament dobândită. D. Normă de comportament cu risc pentru sănătate. E. Normă de comportament sanogen. 24. Norma medicală este raportată la: A. Echilibrul complex și dinamic al organismului la mediu, colaborarea armonioasă a diferitor sisteme din organism și adaptivitatea acestora cu ambianța. B. Condiția umană. C. Condițiile modului nesănătos de viață. D. Păstrarea entuziasmului de viață. E. Ansamblul acțiunilor în scopul obținerii unui rezultat de semnificație. 25. Comportamentul sanogen este reprezentat de: A. Capacitatea de conștientizare și acceptare a propriei persoane. B. Aptitudinea de a crea relații încărcate afectiv. C. Productivitatea și creativitatea activităților. D. Cunoștințe, valori, convingeri, idealuri, acțiuni legate de menținerea, restabilirea sau îmbunătățirea stării de sănătate. E. Starea conflictuală a individului cu mediul social. 26. Ce este societatea? A. Un ansamblu unitar, complex, organic integrat, de relații între oameni, condiție și rezultat al activității acestora de creare a bunurilor materiale și spirituale necesare traiului lor individual și colectiv. B. Suma indivizilor care o formează. C. Reprezintă doi sau mai mulți indivizi care nu au un sentiment comun de identitate și se influențează reciproc pe baza unui set comun de așteptări referitoare la comportamentul fiecăruia. D. Totalitatea indivizilor care nu au o caracteristică comună, un statut similar sau nu se afla în aceeași situație. E. O parte componentă a universului. 27. Cine a propus noțiunea de sociologie? A. Aristotel. B. John Locke. C. Auguste Compte. D. Platon. E. Max Weber. 28. Ce studiază sociologia? A. Diferite aspecte și părți ale realității sociale: factorul uman, grupurile umane. B. Caracteristicile generale, abstracte ale comportamentului social, ale relațiilor sociale, grupurilor, colectivităților. C. Societatea în totalitatea sa, natura și esența, structura și funcțiile ei, modul în care ea evoluează. D. Viața culturală a omului așa cum este aceasta prezentă în societate și istorie, cu obiectele, ideile și acțiunile sale. E. Valorile sociale ale unei comunități speciale. 29. Ce studiază sociologia medicală? A. Alcătuirea corpului uman din punct de vedere biologic, și trăsăturile distincte ale raselor umane, modificarea acestor aspecte biologice pe parcursul evoluției omului. B. Modelele de viață ale unei societăți. C. Sănătatea și boala ca experiențe umane, instituțiile sociale din domeniul medical, natura profesii medicale și relațiile medic-pacient. D. Organismele din punct de vedere structural, al proceselor chimice, al interacțiunilor moleculare, al mecanismelor fiziologice, al dezvoltării și al evoluției. E. *Problemele teoretice și practice ale medicinii legate de psihologie și problemele psihologice ale oamenilor bolnavi care fac parte din sarcinile diagnosticului, tratamentului și profilaxiei bolilor.* 30. Ce este statutul social? A. Punerea în vigoare a drepturilor și îndatoririlor asociate statutului social al individului. B. Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup. C. Un proces complex al devenirii omului ca ființă socială, de însușire a unor norme și valori, al unor roluri sociale. D. Proces de plasare a indivizilor în straturi sociale diferite, așezate pe o axa imaginară de la inferior la superior. E. Libertatea exprimării. 31. Ce este rolul social? A. Poziția sau rangul unui individ în cadrul unui grup. B. Un proces complex al devenirii omului ca ființă socială, de însușire a unor norme și valori, al unor roluri sociale. C. Punerea în vigoare a drepturilor și îndatoririlor asociate statutului social al individului. D. Trecerea unui individ de la un grup la altul situat la același nivel în cadrul structurii sociale. E. Dezvoltarea conștiinței sociale a unei persoane. 32. Enumerați 5 elemente ale rolului social al medicului (conform lui Parsons) A. Competență tehnică, universalism, specificitatea funcțională, neutralitatea afectivă, orientarea spre colectivitate B. Orientarea spre sine, emotiv, competență managerială, specificitatea statică, curaj C. Comportament moral, universalism, emotiv, orientare spre echipă, competență analitică D. Neutralitatea afectivă, devotament, sacrificiu, orientare spre echipă, putere. E. Putere, îngâmfare, comportament amoral, intolerant, emotiv. 33. Obediența din partea pacientului presupune: A. Concordanță. B. Ascultare sau supunere. C. Cooperare. D. Activitate. E. Cooperare mutuală. 34. Conformitatea din partea pacientului presupune: A. Ascultare sau supunere. B. Concordanță. C. Activitate și pasivitate. D. Cooperare mutuală. E. Supunere. 35. Negocierea este: A. Proces prin care medicul și pacientul ajung la un compromis. B. Proces prin care medicul și pacientul nu ajung la un compromis. C. Proces de stabilire a diagnozei. D. Stare psihologică. E. Dezacord dintre pacient și medic. 36. Ce prezintă relația paternalistă dintre medic și pacient? A. O relație de tip monolog, hotărârea este luată de către medic. B. Bolnavul este un subiect responsabil și liber să ia decizii de importanță vitală. C. Medicul oferă pacientului toate informațiile relevante privitoare la afecțiunea sa și la opțiunile terapeutice, fără să țină cont de sistemul de valori ale pacientului. D. Medicul se comportă ca un prieten al pacientului şi încearcă să îl convingă să aleagă calea "cea mai bună", ținând cont atât de informațiile şi raționamentul medical, cât şi de sistemul personal de valori al bolnavului. E. Interpretarea suferințelor bolnavului. 37. Care sunt stadiile actului medical? A. Anamneza și explorarea simptomelor de către medic, precizarea diagnosticului și decizia în legătură cu tratamentul, complianța la tratament. B. Persuasiunea, negocierea, incertitudinea funcțională. C. Analize de laborator, decizia în legătură cu tratamentul, noncoplianța la tratament. D. Negocierea, comportamentul non-verbal, precizarea diagnosticului. E. Acordul informat. 38. Ce este malpraxis? A. Cunoștințe psihologice insuficiente în exercitarea profesiei de medic. B. Aderența pacientului la toate recomandările medicului. C. Tratament incorect sau neglijent aplicat de către un medic unui pacient, care îi produce acestuia un prejudiciu de orice natură. D. Pacientul poate convinge medicul că un anumit tip de tratament este mai eficient pentru problema sa decât altul. E. Respectarea drepturilor pacientului. 39. Noncomplianța la tratament este: A. Procesul prin care medicul și pacientul ajung la un compromis. B. Aderența pacientului la toate recomandările medicului. C. Nerespectarea de către pacient, conștient sau inconștient, a recomandărilor terapeutice, sub aspect calitativ sau cantitativ. D. Determinarea naturii bolii. E. Experiența de boală a pacientului. 40. Cine a propus modelul tranzacțional al sănătății? A. Van Renssellar Poter. B. T. Szasz și M. H. Hollender. C. T. Parsons. D. George Stone. E. Hippocrates. 41. Ce este automedicația? A. Trăsătură caracteristică modelului healht-belief (modelul credinței în sănătate). B. Tratarea problemelor de sănătate cu medicamente destinate special acestui scop, fără supravegherea unui medic. C. Reacția individului la tratament. D. Diagnosticarea greșită a unei boli. E. Tratamentul greșit al bolii. 42. Ce este deontologia medicală? A. Orientare științifică interdisciplinară, ce se situează la hotarele dintre filosofie, etică, biologie medicină, B. Ramură aplicativă a eticii medicale, care dă răspunsuri și soluții practice pentru rezolvarea problemelor etice legate de activitatea medicală, C. Știință ce studiază sănătatea și boala ca experiențe umane, D. Competența, responsabilitatea profesională a medicului și înzestrarea lui cu înalte calități etico-morale. E. Domeniu al filosofiei. 43. Bioetica este: A. Domeniu medical ce studiază problemele legate de sănătate și boală. B. Domeniu interdisciplinar ce studiază probleme etice legate de sănătate/medicină, cercetare biomedicală, biotehnologii, mediu etc. generate de progresul științific. C. Domeniu biologic ce studiază viața din perspectivă etică. D. Domeniu biologic ce studiază apariția vieții. E. Domeniu ce studiază valorile morale ale omului. 44. Părintele bioeticii este considerat: A. Van Rensselaer Miller B. Van Rensselaer Potter C. Robert Backer D. Immanuel Kant E. Socrate 45. Câte statusuri poate ocupa o persoană? A. 2 statusuri. B. 4 statusuri C. Un număr de statusuri egal cu numărul de grupuri sociale la care este parte. D. Un status. E. 3 statusuri. 46. Statutul dobândit este: A. Între două sau mai multe roluri exercitate de o persoană. B. Cel la care individul ajunge prin propriile eforturi. C. Cel deținut de individ în cadrul unei societăți, indiferent de calitățile lui. D. Un proces protectiv. E. Un proces formal, inconștient și neintenționat. 47. Statutul atribuit este: A. Cel deținut de individ în cadrul unei societăți, indiferent de calitățile lui. B. Un proces protectiv. C. Un proces formal, conștient și intenționat. D. Statutul cheie E. Exercitarea privilegiilor și îndatoririlor. 48. Primele teorii ale sociologiei medicale au fost elaborate de către: A. T. Parsons, R. K. Merton, Diana Kendall. B. Platon, Aristotel, Democrit. C. Johanes Kepler, Galileo Galilei, Nicolaus Copernicus. D. T. Hobes, J.Loke, B. Spinoza. E. B Russel, L. Wittgenstein, K. R. Popper. 49. Sociologia medicală apare odată cu publicarea operei: A. „Al doilea sex" de Simone de Beauvoir. B. „Le Suicide" de E. Durkheim. C. „Principele" Machiavelli. D. „Ciuma" A. Camus. E. „Noul Organon" F. Bacon. 50. Noțiunile de statut prescris și statut dobândit au fost dezvoltate de către: A. Montesquieu. B. Weber. C. Merton D. N. Miu E. R. Linton 50.Din punct de vedere biologic, sănătatea poate fi definită drept\... **A. o stare a unui organism neatins de boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele funcţionează normal (organism în homeostazie).** B. armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţii asimilate de individ, reprezentând starea organismului în care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desfăşura activităţile preferate este optimă. C. o stare a organismului în care capacităţile individuale sunt optime pentru ca persoana să îşi îndeplinească în mod optim rolurile sociale (de prieten, vecin, cetăţean, soţ, părinte, cetăţean etc.). D. capacitatea optimă a unui individ de a îndeplini eficient rolurile şi sarcinile pentru care a fost socializat. E. o stare de echilibru a organismului dată de adaptarea individului la mediul de viaţă. 51\. Din punct de vedere psihic, sănătatea poate fi înţeleasă drept\.... A. o stare a unui organism neatins de boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele funcţionează normal (organism în homeostazie). **B. armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţii asimilate de individ, reprezentând starea organismului în care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desfăşura activităţile preferate este optimă.** C. o stare a organismului în care capacităţile individuale sunt optime pentru ca persoana să îşi îndeplinească în mod optim rolurile sociale (de prieten, vecin, cetăţean, soţ, părinte, cetăţean etc.). D. capacitatea optimă a unui individ de a îndeplini eficient rolurile şi sarcinile pentru care a fost socializat. E. o stare de echilibru a organismului dată de adaptarea individului la mediul de viaţă. 52\. Din punct de vedere social sănătatea poate fi înțeleasă: A. O stare a unui organism neatins de boală, în care toate organele, aparatele şi sistemele funcţionează normal (organism în homeostazie). B. Armonia dintre comportamentul cotidian şi valorile fundamentale ale vieţii asimilate de individ, reprezentând starea organismului în care capacitatea sa de a munci, a studia sau a desfăşura activităţile preferate este optimă. **C. O stare a organismului în care capacităţile individuale sunt optime pentru ca persoana să îşi îndeplinească în mod optim rolurile sociale (de prieten, vecin, cetăţean, soţ, părinte, cetăţean etc.).** D. Capacitatea optimă a unui individ de a îndeplini eficient rolurile şi sarcinile pentru care a fost socializat. E. O stare de echilibru a organismului dată de adaptarea individului la mediul de viaţă. A. Tolerant. B. Inclusiv. C. Integrativ. D. Exclusiv. E. Interacționist. 54. Din ce sistem medical fac parte modelele medicale Britanic, German? A. Tolerant. B. Inclusiv. C. Integrativ. D. Exclusiv. E. Iinteracționist. 55. Din ce sistem medical fac parte modelele medicale Indian, Chinez și modelele medicale din țările „lumii a treia"? A. Tolerant. B. Inclusiv. C. Integrativ. D. Exclusiv. E. Interacționist. 56. În ce model medical este posibilă crearea de asociații profesionale pentru reprezentanții oricărui sistem medical, precum și crearea unor colegii speciale? A. German. B. Francez. C. American. D. Britanic. E. Chinez. 57. În ce model medical a fost creat un sistem medical de stat și mixt în care Statul acorda licențe numai școlilor medicale calificate? A. German. B. Francez. C. American. D. Britanic. E. Indian. 58. În ce model medical au fost interzise toate grupurile de vindecători ai medicinei tradiționle, rămânând o singura asociație profesională - Uniunea Lucrătorilor Medicali? A. German. B. Francez. C. American. D. Britanic. E. Sovietic. 59. În ce model medical osteopatia ca sistem alternativ de tratament a fost parțial lăsată sub auspiciile bisericii? A. German. B. Francez. C. American. D. Britanic. E. Chinez. 60. În ce model medical statul licențiază medicii care reprezintă medicina tradițională și ei trebuie doar să susțină examene de stat pentru cunoașterea legislației cu privire la reglementarea practicii medicale? A. German. B. Francez. C. American. D. Britanic. E. Chinez. 61. În ce model medical aproape toate sistemele medicale de vindecare se dezvoltă pe bază religioasă? A. German. B. Francez. C. American. D. Britanic. E. Indian. 62. În ce model medical medicina tradițională a fost recunoscută și integrată în medicina spitalicească de stat? A. German. B. Francez. C. Chinez. D. American. E. Britanic. 63. În ce model medical vindecătorii din medicina populară încearcă să se organizeze în asociații profesionale și să se integreze ca personal medical auxiliar în sistemul medical spitalicesc? A. German. B. Francez. C. American. D. Britanic. E. Modele medicale din țările „lumii a treia". 64. Etnoiatria este: A. Domeniu, care redă cunoștințele şi practicile medicale empirice, arhaice. tradiționale, preștiințifice ale popoarelor despre vindecare. B. Domeniu, care studiază procesele culturale și sociale, ce se află în legătură cu boala. C. Domeniu, care studiază procesele culturale și sociale, ce se află în legătură cu sănătatea. D. Știință care studiază medicina sau terapeutica modernă, cu ansamblul nesfârșit al diagnosticelor şi remediilor experimentate, izvorâte din experiența practică a științelor. E. **Toate variantele.** 65. Biomedicina este: A. Sistem medical occidental sau o ramură a științei medicale, care aplică principii biologice și fiziologice în practica clinic. B. Sistem, care îmbină metode de tratament convenționale cu cele complementare. C. Sistemul local de credințe și practici indigene în sănătate și boală. D. **O ramură a medicinei populare, care aplică principii tradiționale în practica clinic** E. **Sistem medical occidental care combină principii biologice și tradiționale în practica clinic.** 66. Etnomedicina se referă la: A. **Sistemul local de credințe și practici indigene în sănătate și boală.** B. Ramură a științei medicale, care aplică principii biologice și fiziologice în practica clinic. C. Sistem, care îmbină metode de tratament convenționale cu cele complementare. D. Medicina tradițională chineză. E. Nici o variantă. 67. Sistemul *biomedical* include: A. Instituțiile formale ce au la bază cunoașterea și practicile specifice medicale. B. Toate atitudinile privitoare la boală și sănătate. C. Mijloacele laice de identificare și interpretare a simptomelor cunoscute de biomedicină. D. Automedicația folosită în anumite cazuri. E. **Toate variantele.** 68. **Caracteristica sistemelor medicale ale societăților complexe include:** A. Medicina popular. B. Medicina profesionistă. C. Medicina folk. D. **Toate variantele.** E. Nici o variantă. 69. Caracteristica sistemelor medicale locale (conform clasificării lui Frederick L. Dunn) sunt: A. Răspândite în regiuni culturale geografice mari (Ayrveda, medicina tradițională chineză). B. **Caracteristice comunităților de culegători, agricultori și păstori.** C. Reprezentate de așa-numita „medicină științifică" sau „biomedicină", care a apărut în Occident. D. Toate variantele. E. Nici o variant. 70. Caracteristica sistemelor medicale regionale (conform clasificării lui Frederick L. Dunn) sunt: A. **Răspândite în regiuni culturale geografice mari (Ayrveda, medicina tradițională chineză).** B. Caracteristice comunităților de culegători, agricultori și păstori. C. Reprezentate de așa-numita „medicină științifică" sau „biomedicină", care a apărut în Occident. D. Nici o variantă. E. Toate variantele. 71. Caracteristica sistemelor medicale cosmopolite (conform clasificării lui Frederick L. Dunn) sunt: A. Răspândite în regiuni culturale geografice mari (Ayrveda, medicina tradițională chineză). B. Caracteristice comunităților de culegători, agricultori și păstori. C. **Reprezentate de așa-numita „medicină științifică" sau „biomedicină" care a apărut în Occident.** D. Nici o variantă. E. Toate variantele. 72. Sindemia este: A. Metodă de terapie medicamentoasă a medicinei clasice, prin care se utilizează doze active farmaco-dinamice ce combat cauzele, modificările patogenice și simptomele bolilor. B. **Complexul a două sau mai multe epidemii concurente sau secvențiale.** C. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o localitate, regiune etc. D. epidemie, care se extinde pe un teritoriu foarte mare, într-o țară, în mai multe țări sau continente. E. Nici o variantă. 73. Hegemonia medicală poate fi caracterizată prin: A. **Conducerea (gestionarea, manipularea) indivizilor prin impunere a anumitor norme, valori, concepte și credințe despre sănătate și boală.** B. Domeniu de cercetare în științele biomedicale. C. Tendința medicinei de a se plasa drept lider printre științele exacte. D. Privarea pacienților de dreptul la autonomie în contextul deciziilor cu privire la tratament. E. Dreptul medicului de exercitare a profesiei pe cont propriu, fără a fi angajat al unei instituții medicale. 74. Medicalizarea se referă la: A. Aprovizionarea instituțiilor medicale cu medicamente. B. **Procesul de răspândire a controlului medical asupra vieții individului și societății.** C. Controlul strict al producerii, distribuției și utilizării medicamentelor în societate. D. Utilizarea concomitentă în tratamentul bolilor a două sau mai multe preparate farmaceutice cu același efect therapeutic. E. Nici o variantă. 75. Etnomedicina este domeniul care studiază: A. **Corpul cunoștințelor despre credințele și practicile de sănătate în societățile tradiționale.** B. Studiul bolilor mintale în raport cu faptele sociale proprii culturilor primitive şi societăţilor industrial. C. Ramură a medicine, care se ocupă de supravegherea sănătății populației din zonele rurale și comunitățile izolate. D. Nici o variantă. E. Toate variantele. 76. Etnofarmacologia este: A. Domeniu al chimiei, care studiază medicamentul din perspectiva de finirii acestuia ca substanță, utilizată pentru profilaxia, tratamentul sau diagnosticarea bolilor. B. Direcție de cercetare, care se concentrează asupra utilizării medicamentelor de către popoare ale căror percepții asupra sănătății și bolii diferă de cele bazate pe principiile științei occidentale și ale biomedicinei. C. Un domeniu ce nu are legătură cu botanica medicală, fitochimie, sistematica plantelor etc. D. Analiza filosofică a plantelor medicinale ce include studiul acestora ca obiecte ale culturii. E. **Nici o variantă.** 77. Pluralismul medical se referă la: A. **Coexistența mai multor subsisteme medicale în cadrul sistemului medical sau posibilitatea existenței concomitente a sistemelor locale, regionale și cosmopolite în cadrul aceluiași sistem.** B. Existența concomitentă atât a serviciilor medicale publice, cât și a celor private. C. Utilizarea concomitentă a conceptelor biomedicale și a celor complementare / alternative despre boală și vindecare. D. Nici o variantă. E. Toate variantele. 78. Cine din autori a formulat pentru prima dată conceptul de „comunicare interculturală": A. Denis McQuail. B. Leonard Saules. C. Shanon-Weaver. D. T. H. Hall E. Samuel C. Serto. 79. Bifați anul în care a fost formulat conceptul de „comunicare interculturală": A. 1879 B. 1897 C. 1903 D. 1932 E. 1959 80. În afară de sintagma „comunicare interculturală", în literatura de specialitate se folosește ce noțiune?: A. Comunicare interstatală, B. Comunicare interetnică, C. Comunicare interumană, D. Comunicare internațională, E. Comunicare intercomunitară. 81. Ca disciplină, comunicarea interculturală face parte din cadrul căror ştiinţe?: A. științele sociale, B. științele politice, C. științele juridice, D. științele umanistice, E. științele culturii, 82. Cine din autoriau descoperit 164 de definiţii ale culturii, aparţinând diferitor filosofi, antropologi, culturologi, istorici etc: A. Clyde Kluckhohn, Alfred Kroeber. B. William Haviland, Denis McQuail. C. Michael Howard, Samuel C. Serto. D. Shanon, Weaver E. Leonard Saules, Fernando Ortiz, 83. Cine din autori abordează cultura ca un „mod obişnuit în care grupurile umane învaţă să-şi organizeze comportamentul şi gândirea în relaţia cu mediul lor înconjurător": A. Leonard Saules. B. Shanon-Weaver. C. Samuel C. Serto. D. Michael Howard E. Fernando Ortiz, 84. Cine din autori abordează cultura drept „o serie de reguli sau standarde împărtăşite de membrii unei societăţi şi care acţionează asupra acestora, dă naştere la comportamente ce sunt considerate potrivite sau acceptabile": A. Denis McQuail. B. Leonard Saules. C. William Haviland D. Samuel C. Serto. E. Michael Howard. 85. Ce se înțre lege prin noțiunea de multiculturalitate?: A. convieţuirea unor culturi diferite în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această con-vieţuire este paşnică sau conflictuală, B. convieţuirea paşnică a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic, C. convieţuirea conflictuală a unor culturi diferite în cadrul unui sistem politic, D. convieţuirea unor culturi complementare în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală, E. convieţuirea unor culturi identice în cadrul unui sistem societal indiferent dacă această convieţuire este paşnică sau conflictuală. 86. În ce an și unde a fost formulat pentru prima dată termenul de multiculturalitate ?: A. 1848, Franța, B. 1865, Anglia, C. 1893, Germania, D. 1904, Italia, E. 1941, SUA. 87. În ce an și unde a fost formulat pentru prima dată termenul de societate multiculturală ?: A. 1844, Franța, B. 1875, Anglia, C. 1912, Germania, D. 1936, SUA, E. 1964, Canada, 88. Indicați modelele de societate multiculturală: A. Modelul integrativ, Modelul interactciv, Modelul transcendental, B. Modelul asimilaţionist, Modelul transcultural, Modelul Apartheid, C. Modelul policultural, Modelul intercultural, Modelul intracultrural D. Modelul cosmopolit, Modelul intercilizațional, Modelul acultural, E. Modelul extracultural, Modelul intracivilizațional, Modelul extracivilizațional. 89. Precizați intervalul cronologic când a fost formulat termenul de transculturalitate: A. Începutul aa. 50 ai sec. XIX, B. Mijlocul aa. 60 ai sec.XIX, C. Sfârșitul aa. 90 ai sec.XIX, D. Începutul aa. 20 ai sec. XX, E. Începutul aa. 40 ai sec. XX. 90. Bifați autorul care a formulat termenul de transculturalitate: A. Denis McQuail, B. Leonard Saules, C. Fernando Ortiz, D. Shanon-Weaver, E. Samuel C. Serto, 91. Ce percepție se remarcă printr-o importanță deosebită în comunicarea interculturală? A. percepţia culturală, B. percepţia rasială, C. percepţia etnică, D. percepţia socială, E. percepţia axiologică, 92. Enunțați cea mai des invocată formă de comunicare interculturală nonverbală în literatura de specialitate: A. gestica, B. prosodica și exralingvistica, C. takezica, D. mimica, E. proxemica, 93. Notați autorul care a formulat termenul de proxemică: A. A. Gilgen, B. Leonard Saules, C. Fernando Ortiz, D. Edward T. Hall E. Larry Samovar. 94. Disciplina care studiază utilizarea timpului în comunicarea intercultrurală nonverbală se numește: A. oculezica, B. prosodica și exralingvistica, C. takezica, D. cronemica, E. proxemica, 95. Evidențiați două modele de bază de utilizare a timpului în diferite culturi: A. monocronă, policronă, B. monocronă,bicronă, C. bicronă,tricronă, D. tricronă,policronă E. monocronă,tricronă. 96. Cărui model de utilizare a timpului aparțin europenii?: A. monocron, B. bicron, C. tricron, D. cvadricron, E. pentacron, 97. Cărui model de utilizare a timpului aparțin africanii?: A. monocron, B. bicron, C. tricron, D. cvadricron, E. policron, 98. Ce țări se referă la societățile monocronice moderate?: A. Marea Britanie, SUA, B. Franţa, Italia, C. Grecia, Serbia, D. Turcia, Siria E. Olanda, Belgia. 99. Ce țări se referă la societățile monocronice cu o componenta policronică destul de prezentă?: A. Germania, Franţa, Elveţia, Spania, B. Iran, Azerbajan, Armenia. C. Argentina, Brazilia, Peru, D. Mexic, SUA, Canada, E. Japonia, India, China. 100. În ce țară în multe dintre universitățile de medicină se predă din primul an de facultate un curs obligatoriu de competență comunicațională interculturală?: A. Marea Britanie, B. Franţa, C. SUA, D. Italia. E. Spania. 101. Cine din marii medici constata că „dacă conferi hindusului natura slavului, apoi hindusul se va îmbolnăvi sau chiar va muri?: A. Hippocrate, B. Avicena, C. Galenus, D. Paracelsius, E. Rhazes, 102. Bifați recomandarea ce nu trebuie utilizată în comunicarea medicului cu pacienți de altă etnie: A. medicul urmează să ia în considerare tipul culturii, etnia, confesiunea religioasă în comunicarea interculturală cu pacientul, B. în activitatea sa, medicul trebuie să fie tolerant față de manifestarea modelelor tradiționale și religioase în comportamentul pacienților, C. medicul trebuie să fie precaut în stabilirea etniei și a apartenenței confesionale, să facă acest demers doar în cazurile în care aceste date sunt utilizate în beneficiul bolnavului, D. medicului trebuie să fie reținut în manifestarea emoțiilor, nu se recomandă ca discuția să fie însoțită de comentarii cu un caracter apreciativ și diagnosticist, E. medicului nu trebuie să fie reținut în manifestarea emoțiilor, se recomandă ca discuția să fie însoțită de comentarii cu un caracter apreciativ și diagnosticist. 103. Cultura comportamentului constituie: A. **Acțiunile și formele de comunicare ale oamenilor bazate pe moralitate, gustul estetic și respectarea anumitor norme și reguli.** B. Acțiunile și formele de comunicare ale oamenilor bazate pe profit, gustul câștigului și respectarea anumitor norme și reguli. C. Formele de comunicare profesională determinate de un regim politic, acesta stabilește gustul estetic și respectarea anumitor norme și reguli pentru realizarea prevederile strategice. D. Acțiunile de comportament ale oamenilor bazate pe diverse interese de grup și respectarea anumitor norme și reguli de dominare a societății. E. Acte comportamentale a unor pături sociale menite să promoveze gustul estetic de grup și impunerea acestuia de a respecta anumite norme și reguli cu caracter eugenic. 104. Adevărata cultură a comportamentului este: A. **Unitatea organică a culturii interne și externe a unei persoane, capacitatea de a găsi linia corectă de comportament chiar și într-o situație non-standard și, uneori, extremă.** B. Unitatea dominantă a culturii unei persoane prin care determină fără respect ce este corect într-o situație standard și, uneori, extremă. C. Cultura formală a unei persoane și capacitatea de a găsi linia comodă pentru sine într-o situație non-standard. D. Puterea unei persoane de a găsi profit în orice situație. E. Deprinderea unei persoane de a găsi un comportament pentru a domina colegii. 105. În fiecare societate, eticheta s-a dezvoltat: A. **Treptat ca un sistem de reguli de conduită, un sistem de permisiuni și interdicții care organizează norme morale și etice în ansamblu: protejează-i pe cei mai mici, ai grijă de soție, respectă bătrânii, fii bun cu ceilalți, nu jigni pe cei care depind de tine, fii harnic, conștiincios etc.** B. Treptat ca un sistem de reguli comportamentale, un sistem de interdicții care protejează pe cei mai puternici, uneori vulnerabili dacă e util etc. C. În strânsă legătură cu interesele unei caste și reprezintă un sistem de reguli de conduită, un sistem de permisiuni pentru membrii castei și interdicții pentru cei din afară și care organizează norme de conduită în societate. D. Spontan ca un sistem de reguli de conduită, un sistem de permisiuni și interdicții care organizează norme morale și etice în ansamblu: protejează-i pe cei mai mici, ai grijă de soție, respectă bătrânii, fii bun cu ceilalți, nu jigni pe cei care depind de tine, fii harnic, conștiincios etc. E. Ca un sistem de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejează pe cei influenți, respectă bătrânii doar pentru anumite beneficii etc. 106. Cuvântul „etichetă" este înțeles ca fiind: A. **Un set de reguli de comportament referitoare la manifestarea externă a atitudinilor față de oameni (relații cu alții, forme de adrese și salutări, comportament în locuri publice, maniere și haine).** B. Unitatea dominantă a culturii unei persoane prin care determină fără respect ce este corect într-o situație standard și, uneori, extremă. C. Cultura formală a unei persoane și capacitatea de a găsi linia comodă doar pentru sine într-o situație non-standard. D. Un sistem de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejează pe cei influenți, respectă bătrânii doar pentru anumite beneficii. E. Deprinderea unei persoane de a găsi un comportament pentru a domina colegii. 107. Fiind un standard cultural eticheta poate fi interpretată ca fiind: A. **Un sistem de reguli de comportament adoptat în cercuri culturale speciale care alcătuiesc un tot întreg.** B. Acte comportamentale a unor pături sociale menite să promoveze gustul estetic de grup și impunerea acestuia de a respecta anumite norme și reguli cu caracter eugenic. C. Cultura formală a unei persoane și capacitatea de a găsi linia comodă doar pentru sine într-o situație non-standard. D. Un sistem de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejează pe cei influenți, respectă bătrânii doar pentru anumite beneficii. E. Deprinderea unei persoane de a găsi un comportament pentru a domina colegii. 108. Identificați elemente care corespunde etichetei: A. Salutul, vulnerabilitatea, prezentarea, comportamentul la serviciu, comportamentul în spațiul informal, comportamentul în transportul public, comportamentul confidențial etc. B. Autonomia, adresarea, minciuna, comportamentul la serviciu, comportamentul în spațiul public, comportamentul în transportul public, comportamentul în ospeție etc. C. Salutul, adresarea, prezentarea, comportamentul fățarnic, comportamentul în spațiul public, comportamentul în transportul public, comportamentul metafizic etc. D. Salutul, adresarea, eticheta, comportamentul universal, comportamentul în spațiul minoritar, comportamentul în transportul public, comportamentul în ospeție etc. E. **Salutul, adresarea, prezentarea, comportamentul la serviciu, comportamentul în spațiul public, comportamentul în transportul public, comportamentul în ospeție etc.\ ** **109.** Care este principala regulă de comportament pe stradă? A. Să provocați neplăceri și probleme altora. B. Să nu provocați bine și beneficiu altora. C. Să nu vă provocați neplăceri și probleme individuale, doar altora. D. Să marginalizați posibilitățile altora. E. **Să nu provocați neplăceri și probleme altora.** 110\. Alege-ți elementul principal și esențial al îmbrăcămintei: A. Simplitatea. **B. Aroganța.** **C. Superioritatea.** **D. Autonomia.** **E. Grandomania.** A. Eleganță, subtilitate, reținere, practicitate. B. Eleganță, superioritate, reținere, practicitate. C. Eleganță, subtilitate, autonomie, practicitate. D. Eleganță, confuzie, reținere, practicitate. E. Eleganță, subtilitate, reținere, grandomanie. 111. Identificați mesajul pe care trebuie să îl transmită o garderobă masculină: **A. Stabilitate, confuzie, perenitate.** **B. Stabilitate, frustrare, perenitate.** **C. Stabilitate, siguranţă, aroganță.** **D. Stabilitate, siguranţă, incertitudine.** E. Stabilitate, siguranţă, perenitate. 112. O femeie elegantă este întotdeauna îmbrăcată și se comportă în conformitate cu: A. O situație specifică, cu propria ei poziție și cu vârsta. **B. Ideea că toate situațiile sunt standard și nu necesită ajustarea garderopei** **C.** **O situație specifică, cu propria ei poziție că indiferent de vârstă mă pot îmbrăca cum vreau.** **D. O situație standard cu propria poziție că indiferent de context mă pot comporta cum vreau.** **E. Deprinderea personală important să atrag cât mai multă atenție.** 114\. Conform dicţionarului o imagine este: A. Ansamblul de reprezentări deopotrivă afective şi raţionale, asociate de către un individ unei mărci, unui produs, unei întreprinderi, unei idei. B. Cultura formală a unei persoane și capacitatea de a găsi linia comodă doar pentru sine într-o situație non-standard. C. Ansamblul de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejează pe cei influenți, respectă bătrânii doar pentru anumite beneficii. D. Deprinderea unei persoane de a se găsi pe sine pentru a domina colegii. E. O unitate a abilităților informale și a intereselor cognitive subiective ale unui om în profesia sa. 115\. Reprezentarea de sine are următoarele componente de bazează: A. Eul intim şi eul public. **B. Eul metafizic şi eul autonom.** **C. Eul familiar şi eul profesional.** **D. Eul inconștient şi eul subconștient.** **E. Eul comun şi eul social.** 116\. **Procesul de formare a imaginii include următorii pași:** A. **Individualizarea, accentuarea și promovarea,.** B. **Marcarea și distorsionarea.** C. **Impunerea, asistarea și suprasolicitarea.** D. **Munca, supunerea și autonomia.** E. **Mimarea sarcinilor, formalizarea și efortul.** 117\. Imaginea unui medic este valoroasă prin faptul că: A. Exprimă anumite idei mentale despre starea profesiei medicale și a medicinei în general, statutul lor social și scopul cultural. B. Se manifesta în anumite situații ce pune în pericol sănătatea individuală ori a celor din anturajul persoanei. C. Exprimă anumite idei metafizice despre profesia medicală și a medicinei în general. D. Exprimăanumiteideinostalgicedesprestareaprofesieimedicaleîntrecutși a medicinei în general, statutul lor social și scopul cultural. E. Exprimă anumite idei affective și subconștiente despre starea profesiei medicale și a medicinei în general, statutul lor social și scopul cultural. 118\. Prin termenul „vocație medicală" înțelegem: A. O unitate a abilităților naturale și a intereselor cognitive subiective ale unui medic în profesia sa. B. Cultura formalizată a medicului și capacitatea de a găsi linia comodă doar pentru sine în relația cu pacientul. C. Ansamblul de reguli de conduită, un sistem de interese unilaterale care protejează pe medici, respectă pacienții doar pentru anumite beneficii. D. Deprinderea medicului de a se găsi pe sine pentru a domina colegii și pacienții. E. Abilitățile formale și interese subiective ale medicului în profesia sa. *119. Comportamentul cu risc pentru sănătate reprezintă:* A. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce pune în pericol sănătatea individuală ori a celor din anturajul persoanei. B. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce nu pune în pericol sănătatea individuală ori a celor din anturajul persoanei. C. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce pune în pericol sănătatea individual, dar nu a celor din anturajul unei persoanei. D. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații ce nu pune în pericol sănătatea individual, însă a celor din anturajul persoanei o pune. E. Modalitatea de a acționa sau a se manifesta în anumite situații, diferit de alte persoane ce după părerea mea nu pune în pericol sănătatea individuală ori a celor din anturajul persoanei. 120\. Ce se înțelege prin noțiunea de devianță? A. Conduită care se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă devine păguboasă pentru sănătatea și viața individului, punându-l într-un pericol iminent. B. Conduită care nu se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă nu devine păguboasă pentru sănătatea și viața individului. C. Conduită care implică păreri subiective cu privire la regulile admise și care la o anumită etapă ar putea devine păguboasă pentru sănătatea și viața individului, dar nu-l pune într-un pericol iminent. D. Conduită care se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă nu devine păguboasă pentru sănătatea și viața individului, punându-le într-un pericol iminent. E. Conduită care se abate de la regulile admise și care la o anumită etapă sub infențe subiective nu devine păguboasă pentru sănătatea și viața individului, dar l-ar putea pune într-un pericol iminent. 121\. Ce se înțelege prin *comportament deviant*? A. Modalitate de a fi, conduită prin care individul nu se abate de la normele în vigoare și, ca urmare, nu poate cauza efecte negative, dezastruoase pentru viața și sănătatea proprie sau a celor din jur. B. Modalitate de a acționa, conduită prin care individul se abate de la normele în vigoare și, ca urmare, poate cauza efecte negative, dezastruoase pentru viața și sănătatea proprie sau a celor din jur. C. Mod de trai sau conduită prin care o persoană respectă normele sociale și din cauza aceasta nu este văzut bine de cei din jur. D. Act comportamental care relevă cumsecădenie în context profesional și determină altruism în exercitarea profesiei. E. Modalitate de a arăta respect pentru normele profesionale și, ca urmare, nu dăunează celor din jur. 122\. Ce reprezintă *comportamentul nociv pentru sănătate*? A. Acțiunea individului prin care își aduce prejudiciu sănătății sale. B. O acțiune creată intenționat de pacient în contextual unui dialogul medical, cu scopul de a evita sau de a obține mai mult timp pentru a răspunde medicului. C. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul, cu scopul de a câștiga beneficii cu orice preț pentru sănătate. D. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul, cu scopul de a impune poziții sau să obținem aderență la tratament. E. O acțiune creată intenționat în contextual unui dialogul profesional medical, cu scopul de a antrena gândirea sau să obținem experiență medicală. 123\. Prin noțiunea de risc se subînțelege: A. Mod de trai sau conduită prin care o persoană respectă normele sociale și din cauza aceasta nu este văzut bine de cei din jur. B. Act comportamental care relevă cumsecădenie în context profesional și determină altruism în exercitarea profesiei. C. Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, pagubă sau pericol. D. Modalitate de a acționa, conduită prin care individul se abate de la normele în vigoare. E. Conduită care implică păreri subiective cu privire la regulile admise. 124\. Schimbarea comportamentală presupune: A. Schimbarea convingerilor cu privire la experiența profesională. B. Modificare a conduitei, purtării, comportamentului, survenită în urma unor circumstanțe, convingeri de moment sau treptate, educație sau informare. C. Posibilitate de a ajunge într-o primejdie, pagubă sau pericol. D. Modalitate de a acționa, conduită prin care individul se abate de la normele în vigoare. E. Conduită care implică păreri subiective cu privire la regulile admise. 125\. Cum este apreciată de societate tulburarea de personalitate? A. Tulburările de personalitate sunt apreciate de societate ca anormale și distructive. B. Tulburările de personalitate sunt apreciate de comunitate ca anormale, dar permise. C. Tulburările de personalitate sunt apreciate de comunitate ca fiind o determinare a majorității asupra minorități. D. Tulburările de personalitate sunt apreciate de societate ca distructive doar pentru profesionaliști. E. Tulburările de personalitate sunt apreciate de un grup de persoane influente în raport cu persoanele incommode. 126\. Ce presupune violența în familie? A. Acțiuni vătămătoare, dar nu violente, comportamente permisive, manifestate între membrii aceiași familii. B. Acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive, manifestate între membrii aceiași familii. C. Acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive, manifestate între membrii comunității. D. Acțiuni vătămătoare, violente, comportamente agresive, manifestate între membrii unui colectiv. E. Acțiuni vătămătoare, indulcente, comportamente agresive, manifestate nu între membrii aceiași familii. 127\. Identificați unele **forme de abuz violent în cadrul familiei**: A. Observate, neobservate și determinate. B. Voluntar, involuntar și trecător. C. Fizic, sexual, psihologic sau emoțional etc. D. Râsul, plânsul, șoptitul, oftatul etc. E. Intensitatea, înălțimea și extensia violenței. 128\. De obicei abuzul fizic asupra copiilor în familie este justificat de părinți prin dorința de a: A. Proteja copii. B. Deciplina copii. C. Motiva copii. D. Remunera copii. E. Induce frică. 129\. Ce reprezintă homosexualitatea? A. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de sex diferit. B. manifestare sexuală cu caracter dublu. C. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de același sex. D. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de minori. E. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de animale. 130\. Ce reprezintă pedofelia? A. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de animale. B. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de copii. C. manifestare sexuală cu caracter dublu. D. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de același sex. E. orientare sexuală ce presupune atracție sexuală față de persoane de sex diferit. 131\. Ce se subînțelege prin noțiunea de incest? A. **C**ând relația sexuală este săvârșite cu animale. B. **C**ând relația sexuală este săvârșite cu rudele apropiate. C. **C**ând relația sexuală este săvârșite cu persoane de același sex. D. **C**ând relația sexuală este săvârșite cu persoane de sex diferit. E. **C**ând relația sexuală este săvârșite cu persoane decedate. 132\. Alimentația curativă asigură: A. Agravarea stării patologice a organismului, dezechilibrează procesele vitale, ajută la apariția disfuncțiilor proceselor vitale. B. Apariția obezității și a diabetului zaharat. C. Ameliorarea stării patologice a organismului, reglează procesele vitale, previne apariția disfuncțiilor proceselor vitale. D. Induce creșterea valorilor colesterolului și favorizează apariția bolilor cardiovasculare. E. Aportul crescut de alimente bogate în carbohidrați, lipide și sare. 133\. La nivel comportamental dependența de droguri se manifestă prin: A. Ameliorarea stării patologice a organismului, reglează procesele vitale, previne apariția disfuncțiilor proceselor vitale. B. Indiferență, pierderea interesului față de anumite activități, depresie, amnezie, anxietate, dificultate de concentrare. C. Dellirum tremens, halucinoza alcoolică, gelozie obsesivă. D. Sindromul Korsakov, encefalopatia Wernicke, provoacă osteoporoza, provoacă miros neplăcut al cavității bucale. E. Bronșită cronică, determină riscul apariției cancerului pulmonar și cel buco-laringian etc. 134\. Identificați consecințele fumatului: A. Ameliorarea stării patologice a organismului, reglează procesele vitale, previne apariția disfuncțiilor proceselor vitale etc. B. Indiferență, pierderea interesului față de anumite activități, depresie, amnezie, anxietate etc. C. Dellirum tremens, halucinoza alcoolică, gelozie obsesivă. D. Sindromul Korsakov, encefalopatia Wernicke etc. E. Bronșită cronică, determină riscul apariției cancerului pulmonar și cel buco-laringian, provoacă osteoporoza, provoacă miros neplăcut al cavității bucale etc. 135\. Identificați cauzele fumatului: A. **Psihologice** și **biologice.** B. Morale și profesionale. C. Colective și individuale. D. Religioase și medicale. E. Observate, neobservate și determinate. 136\. Adicția este caracterizată prin: A. Dependența față de consumul unor substanțe precum: alcoolul, tutunul, drogurile, inhalanții, medicamentele, jocurile sau activitățile „captivante". B. Dellirum tremens, halucinoza alcoolică, gelozie obsesivă. C. Sindromul Korsakov, encefalopatia Wernicke etc. D. Abținerea de la consumul unor substanțe precum: alcoolul, tutunul, drogurile, inhalanții, medicamentele, jocurile sau activitățile „captivante". E. Dependența față de consumul de apă, alimente, vitamine, minerale etc. 137\. Dependența de droguri poate fi caracterizată ca fiind: A. dependența față de consumul de apă, alimente, vitamine, minerale etc. B. stare ce necesită continuarea drogajului, caracterizată prin reacții psihice și somatice specifice. C. Un proces de inhalare a fumului de combustie al tutunului, pentru a obține efectele psihologice și biologice scontate și fixate. D. etapă a experienței fumatului, când se formează dependență constantă și consum exagerat de țigări. E. acțiune medicală de înlăturare a și eliminare a toxinelor din organism. **138. Ce reprezintă farmacofobia?** A. acțiune medicală de înlăturare a și eliminare a toxinelor din organism. B. Teama de a folosi medicamente. C. stare ce necesită continuarea consumului de medicamente. D. Administrarea concomitentă a două sau mai multe medicamente. E. Administrarea concretă a unui medicament pentru a obține efecte somatice sau psihice. 139\. Efectul Placebo înseamnă: A. Teama de a folosi medicamente. B. stare ce necesită continuarea consumului de medicamente. C. Administrarea concomitentă a două sau mai multe medicamente. D. Administrarea unui preparat inert (neutru), de ex. cretă, zahăr etc. E. Administrarea concretă a unui medicament pentru a obține efecte somatice sau psihice. 140\. Criteriile de clasificare a conduitelor deviante sunt: A. Conform formelor de manifestare, conform conținutului de manifestare și după servitatea realizării. B. Conform statutului individului în societate și după impactul acesteia. C. Conform formelor de manifestare, conform intensitatea axiologică și după efectele pentru societate. D. Conform indicilor etiologice, conform impactului pentru familie și după servitutea realizării. E. Conform profesiei, conform statutului social și după conflictul de rol. 141\. Conform **formelor manifestării,** comportamentul deviant poate fi: A. În formă socială; de simulare și sinistroză; nondistructiv și de automutilare; heterodistructiv; pasiv și neviolent. B.În formă particulară; de simulare și sinistroză; autodistructiv și de automutilare; heterodistructiv; agresiv și violent. C. În formă socială; de manifestare; distructiv și de mutilare a familiei; pasiv și neviolent. D. În formă familiară; de simulare; reglativă și de autoconștientizare; heterodistructiv; pasiv și neviolent. E. În formă comunitară; de automanifestare; autodistructive; heterodistructiv; insistente și conflictuale. 142\. Conform **conținutului manifestării,** comportamentul deviant poate fi: A. Agresiv, neagresiv; cu fraudă sau furt; de violare a normelor (regulilor). B. Morale; imorale și profesionale. C. Familiare; colective și individuale. D. Psihologice; religioase și medicale. E. Observate; neobservate și determinate. 143\. După **severitatea realizării,** comportamentul deviant poate fi: A. Morale; imorale și profesionale. B. Familiare; colective și individuale. C. Ușoara, moderat și sever. D. Psihologice; religioase și medicale. E. Observate; neobservate și determinate. 144\. Principiul etic al autonomiei presupune: A. Respectul dreptului persoanei la autodeterminare. B. Respectul dreptului de proprietate al persoanei. C. Respectul dreptului medicului la o intervenție experimentală nestingherită. D. Îngrădirea libertății persoanei. E. Nici o variantă. 145\. Principiul binefacerii presupune: A. Obligația de a-i ajuta pe alții să-și promoveze interesele importante și legitime, datoria de a evita răul sau prejudiciul și a face și a promova binele. B. Obligația de a privilegia și a promova binele doar unei persoane. C. Obligația de a privilegia și a promova binele doar unei pături sociale. D. Obligația de a promova interesele importante și legitime ale unei instituții în detrimentul alteia. E. Nici o variantă. 146\. Principiul dreptăţii presupune: A. Distribuția echitabilă a bunurilor, resurselor și serviciilor (de exemplu, medicale). B. Ca beneficiul şi riscurile în clinică să fie echilibrate. C. Distribuția privilegiată a resurselor și serviciilor medicale. D. Distribuția netransparentă a resurselor materiale. E. Nu sunt variante de răspuns. 147\. Reguli/regula după care se poate înfăptui distribuția echitabilă a resurselor sunt/este: A. Fiecărei persoane în mod egal. B. Fiecărei persoane conform necesităților. C. Fiecărei persoane în funcție de efort. D. Fiecărei persoane potrivit contribuției. E. Toate variantele. 148\. Conceptul de bioetică textual înseamnă: A. Etica vieții. B. Etica morții. C. Etica virtuții. D. Etica deontologică. E. Nici o variantă. 149. Un pionier al bioeticii autohtone, care pledează pentru conceptul larg de bioetică, este: A. Ana Pascaru B. Teodor Țîrdea C. Gheorge Bobînă D. Eudochia Saharneanu E. Nici o variantă 150\. Ereditatea în calitate de factor biologic ce influențează comportamentul, reprezintă: **A. Transmiterea caracterelor** individuale, fizice sau/și anumite predispoziții psihologice, **de la părinți la descendenții lor şi presupune dezvoltarea unei trăsături comportamentale înnăscute.** B. Transmiterea doar a caracterelor volitive de la părinți la descendenții lor şi presupune dezvoltarea unei trăsături comportamentale înnăscute. C. Transmiterea doar a caracterelor cognitive de la părinți la descendenții lor şi presupune dezvoltarea unei trăsături comportamentale înnăscute. D. Transmiterea caracterelor sociale de la părinți la descendenții lor şi presupune dezvoltarea unei trăsături comportamentale înnăscute. E. Transmiterea caracterelor morale de la părinți la descendenții lor şi presupune dezvoltarea unei trăsături comportamentale înnăscute. 152\. Ce reprezintă sistemul nervos pentru comportamentul uman? A. Sistemul nervos reprezintă fundamentul complex al funcționării corpului uman, coordonând mișcările, simțurile și procesele vitale precum respirația sau bătăile inimii. B. Este baza calităților sociale. C. Este baza proceselor sociale. D. Este atitudinea morală. E. Este unicul temei al comportamentului profesional. 153\. Ce reprezintă sistemul nervos pentru comportamentul uman? A. Este responsabil doar pentru funcțiile motorii ale corpului. B. Este implicat doar în perceperea stimulilor externi. C. Este esențial pentru procesarea informațiilor, reglementarea emoțiilor și coordonarea comportamentului. D. Are rol exclusiv în formarea abilităților cognitive. E. Este principalul factor care determină trăsăturile fizice ale unei persoane. 154\. Identificați rolul proceselor cognitive la modelarea comportamentului uman: **A. Procesele cognitive sunt cele responsabile de realizarea cunoașterii și de reflectarea subiectivă a realității obiective, respectiv, oamenii etalează anumite scenarii comportamentale, în funcţie de felul în care percep și înțeleg realitatea.** B. Procesele cognitive sunt cele responsabile de realizarea sentimentelor și de reflectarea obiectivă a realității, respectiv, oamenii etalează anumite scenarii comportamentale, în funcţie de felul în care emoțiile descrie realitatea. C. Procesele cognitive sunt cele responsabile de realizarea afectivă și de reflectarea științifică a realității, respectiv, oamenii etalează anumite scenarii comportamentale, în funcţie de felul în care sentimentele descrie realitatea. D. Procesele cognitive sunt singurele capacități responsabile de realizarea trăirilor obiective și de reflectarea morală a realității, respectiv, oamenii etalează anumite scenarii comportamentale, în funcţie de felul în care își motivează realitatea. E. Procesele cognitive sunt singurele capacități responsabile de realizarea viziunilor volitive și de reflectarea științifică a realității, respectiv, oamenii etalează anumite scenarii comportamentale, în funcţie de felul în care își dictează realitatea. 155\. Identificați rolul proceselor afective la modelarea comportamentului uman: A. **Procesele afective reprezintă ansamblul manifestărilor psihice, ale căror trăsătură definitorie este reflectarea realității exteriore prin trăiri pozitive sau negative, precum afectele, emoțiile și sentimentele, respectiv, există stări afective care generează anumite comportamente (de exemplu, starea de tristețe determină lentoare comportamentală sau apatie).** B. Procesele afective reprezintă ansamblul manifestărilor cognitive, ale căror trăsătură definitorie este reflectarea realității interioare prin trăiri pozitive sau negative, precum gândurile, judecățile și raționamentele, respectiv, există stări afective care generează anumite comportamente (de exemplu, starea de tristețe determină vigoare comportamentală). C. Procesele afective reprezintă ansamblul manifestărilor volitive, ale căror trăsătură definitorie este reflectarea realității interioare prin motivație, precum tăria de caracter, puterea de voință și răbdarea, respectiv, există stări afective care generează anumite comportamente (de exemplu, starea de tristețe determină tărie comportamentală sau apatie). D. Procesele afective reprezintă manifestarea virtuală a trăsăturilor definitorie ce reflectă realitatea interioare prin conștiința omului, respectiv, există reflectări afective care generează anumite comportamente (de exemplu, starea de tristețe determină impuls comportamental). E. Procesele afective reprezintă ansamblul manifestărilor științifice, ale căror trăsătură definitorie este reflectarea realității interioare prin argumente, precum dovezi externe, puterea de a face cercetare, respectiv, există stări afective care generează anumite comportamente (de exemplu, starea de tristețe determină contemplare comportamentală sau apatie științifică). 156\. Identificați rolul proceselor motivațional-voliționale la modelarea comportamentului uman: A. **Procesele motivațional-voliționale reprezintă ansamblul manifestărilor psihice ce determină un subiect să acționeze, respectiv, aceste procese sunt legate de inițierea, direcționarea și susținerea energetică pe termen lung a comportamentului.** B. Procesele motivațional-voliționale reprezintă ansamblul manifestărilor conștiinței ce determină un subiect să analizeze, respectiv, aceste procese sunt legate de gândire, judecată și susținerea cognitivă pe termen lung a comportamentului. C. Procesele motivațional-voliționale reprezintă ansamblul manifestărilor biologice ce determină un subiect să gândească, respectiv, aceste procese sunt legate de inițierea, direcționarea și susținerea energetică pe termen lung a comportamentului. D. Procesele motivațional-voliționale reprezintă ansamblul manifestărilor bio-psiho-sociale ce determină un subiect să trăiască bine, respectiv, aceste procese sunt legate de inițierea, direcționarea și susținerea cognitivă pe termen lung a comportamentului. E. Procesele motivațional-voliționale reprezintă ansamblul manifestărilor genetice ce determină un subiect să acționeze, respectiv, aceste procese sunt legate de inițierea, direcționarea și susținerea energetică a gândirii pe termen lung a comportamentului. 157\. Identificați rolul familiei la modelarea comportamentului uman: **A. Experienţa trăită în familie contribuie la configurarea personalității și determină anumite scenarii comportamentale, practicate pe tot parcursul vieții.** B. Experienţa trăită în familie nu contribuie cu nimic la configurarea personalității, astfel, determină anumite scenarii comportamentale, practicate pe tot parcursul vieții. C. Experienţele familiare pot recunoaște determinanți biologici cu impact pentru anumite scenarii comportamentale, practicate pe tot parcursul vieții. D. Experienţa trăită în familie contribuie la configurarea sociologiei familiară și determină anumite cunoștințe, practicate pe tot parcursul vieții. E. Experienţa socială în familie influențează configurarea informației despre acțiuni, astfel, determină informații ce descrie exercitarea profesiei. 158\. Identificați rolul religiei la modelarea comportamentului uman: **A. Religiile sunt purtătoare a unor mesaje emoționale și moralizatoare puternice, care învață cine suntem și ce fel de conduită să adoptăm în raport cu sine, cu semenii și cu absolutul, respectiv, aceste mesaje determină, în proporții și forme variate, reacțiile comportamentale simple și complexe ale individului.** B. Religiile sunt purtătoare a unor mesaje emoționale nesemnificative despre viață, care învață cine vrem să ajungem profesional și ce fel de conduită să adoptăm, respectiv, aceste mesaje echilibrează, în proporții și forme variate, când să fac binele și când să fac răul. C. Religiile sunt purtătoare a unor mesaje moralizatore moderate despre viața noastră, care învață cine vrem să ajungem doar din perspectivă biologică și ce conduite genetice să adoptăm, respectiv, aceste mesaje echilibrează, în proporții și forme variate, când sunt bolnav și când sunt sănătos. D. Religiile sunt purtătoare a unor mesaje raționale semnificative despre structura sistemului nervos, care învață cine vrem să ajungem social și ce fel de conduită să adoptăm la nivel statuar, respectiv, aceste mesaje bulversează gândirea, în proporții și forme variate, creând rezistență la factorii distructivi. E. Religiile transmit mesaje valoroase despre viața omului, care determină aspirațiile profesional și ce fel de conduită să adoptăm în carieră, respectiv, aceste mesaje echilibrează, în proporții și forme variate, când să fac dreptate și când să fac nedreptate. 159\. Trăsăturile constante ce definește o personalitate, de obicei, se manifestă prin: **A. Stabilitate în conduită și nu sunt modificate radical de situaţii accidentale.** B. Stabilitate în gândire și pot fi modificate în diverse situaţii. C. Stabilitate pe plan profesional și sunt modificate de diverse schimbări de sistem. D. Stabilitatea statutului social și pot fi modificate în diverse situaţii ideologice. E. Stabilitate în rolul existențial, dar în diverse situaţii existențiale nu e problemă să îmi schimb convingerile. 160\. Integritatea drept element ce definește o personalitate se manifestă prin: **A. Organizarea dinamică a tuturor componentelor structurale: fiziomorfologice și psihologice (cognitive, afective, volitive), adică, personalitatea va exprima calmul când vorbește, gândește, acționează etc.** B. Organizarea emoțională a tuturor componentelor structurale: fiziomorfologice și psihologice (cognitive, afective, volitive), adică, personalitatea va exprima încăpățânare când vorbește, gândește, acționează etc. C. Organizarea rațională a componentelor structurale: cognitive, afective și volitive, adică, personalitatea va exprima flexibilitate când vorbește, dar, alta gândește, și respectiv, acționează conform intereselor de grup etc. D. Organizarea motivațională a unor componente sociale, cum ar fi: încăpățânare când vorbește, dar, gândește și acționează cum îi convine etc. E. Organizarea cauzală a structurilor sociale conform modelelor fiziomorfologice și psihologice, respectiv, exprimarea principială când acționează etc. 161\. Ce se înțelege prin noțiunea de temperament? **A. Latura dinamico-energetică a personalităţii, prin care se exprimă cantitatea de energie de care dispune persoana și particularitățile înnăscute de reactivitate ale organismului uman sub influența diferitor stimuli.** B. Latura cognitivă a personalităţii, prin care se exprimă cantitatea valorică de care dispune persoana și particularitățile dobândite de reactivitate ale organismului uman sub influența diferitor stimuli. C. Latura neurologică a personalităţii, prin care se exprimă însușirile fiziomorfologice de care dispune persoana și particularitățile dobândite sub influența diferitor stimuli. D. Latura esențială a personalităţii, prin care se exprimă doar trăsăturile genetice de care dispune persoana și particularitățile de reactivitate ale organismului uman sub influența diferitor factori naturali. D. Latura ideală a personalităţii, prin care se exprimă doar trăsăturile biologice de care dispune persoana și particularitățile de reactivitate ale organismului uman sub influența diferitor factori naturali. 162\. Ce se înțelege prin noțiunea de caracter? **A. Un ansamblu de însuşiri esențiale și relativ stabile ale persoanei, gradual configurate pe un fond ereditar, ce derivă din experiența individuală de viață, sub influența directă a mediului educațional, a valorilor moral-spirituale la care se raportează.** B. Un ansamblu de însuşiri sociale ale persoanei, gradual configurate pe un fond statuar, ce derivă din influența directă a mediului biologic la care se raportează. C. Un ansamblu de însuşiri morfologice și stabile ale persoanei, gradual configurate pe un fond neurologic, ce derivă din experiența individuală de viață, sub influența directă a mediului profesional la care se raportează. D. Un ansamblu de însuşiri metafizice și cognitive ale persoanei, gradual configurate pe un fond genetic, ce derivă din experiența individuală de viață, sub influența directă a mediului profesional la care se raportează. E. Un ansamblu de însuşiri anatomice și stabile ale condiției umane, gradual configurate pe un fond fiziologic și derivă din experiența socială de viață, sub influența directă a sinelui la care se raportează. 163\. Ce reprezintă o însușire de caracter? **A. O poziţie a individului, ce exprimă o atitudine.** B. O idee a individului, ce exprimă o opinie. C. O emoție a individului, ce exprimă o idee. D. O judecată a individului, ce exprimă un raționament. E. O manifestare a individului, ce exprimă un principiu. 164\. Etimologic, termenul de „caracter" înseamnă: **A. Termenul „caracter" provine din greaca veche și are semnificația de pecete sau tipar, respectiv, aplicat omului se referă la „fizionomia" individului luat sub aspectul structurilor sale psihice și spirituale.** B. Termenul „caracter" provine din latina veche și are semnificația de opinie sau judecată, respectiv, aplicat omului se referă la „fizionomia" individului luat sub aspectul structurilor sale psihice și spirituale**.** C. Termenul „caracter" provine din ebraica veche și are semnificația de raționament, respectiv, aplicat omului se referă la „fizionomia" individului luat sub aspectul structurilor sale biologice. D. Termenul „caracter" provine din româna arhaică și are semnificația de emoție, respectiv, aplicat omului se referă la „fizionomia" individului luat sub aspectul structurilor sale anatomice**.** E. Termenul „caracter" provine din slavona veche și are semnificația de atitudine, respectiv, aplicat omului se referă la „bionomia" individului luat sub aspectul structurilor sale morfologice și spirituale**.** 165\. Ce reprezintă o atitudine? **A. Este o modalitate de raportare la o clasă generală de obiecte sau fenomene, prin care subiectul se orientează selectiv şi își autoreglează preferenţial comportamentul.** B. Este raportarea la o clasă generală de judecăți, prin care subiectul se orientează cazual şi își impune comportamentul. C. Este o modalitate de raportare la o clasă generală de raționamente sau fenomene, prin care se orientează existențial şi își reglează preferenţial viziunea. D. Este o modalitate de raportare la o clasă generală de obiecte sau noțiuni, prin care obiectul se orientează selectiv şi își autoreglează preferenţial comportamentul. E. Este o modalitate de raportare la o clasă generală de categorii dialectice sau fenomene dialectice, prin care procesul se orientează selectiv şi își autoreglează efectual comportamentul. 166\. Ce reprezintă aptitudinile? **A. Latura instrumentală a personalității, adică, sunt operaţii superior dezvoltate, care mijlocesc performanţe supramedii (rapiditatea; precizia; productivitatea; originalitatea; eficienţa) în activitate.** B. Latura energetică a personalității, adică, sunt noțiuni superior, care determină performanţe supramedii (rapiditatea; precizia; productivitatea; originalitatea; eficienţa) în opinie. C. Latura valorică a personalității, adică, sunt categorii dezvoltate, care cauzează performanţe medii (rapiditatea; precizia; productivitatea; originalitatea; eficienţa) în societate. D. Latura dinamică a personalității, adică, sunt operaţii superior dezvoltate, care mijlocesc conduite moștenite în profesie. E. Latura existențială a personalității, adică, sunt raționamente, care construiesc conduite naturale în activitatea socială. 167\. Ce studiază sociologia sănătăţii şi a bolii? **A. Aspectele socio-economice ale sănătăţii, boala ca problemă socială, iniţierea de politici sociale în domeniul sănătăţii.** B. Aspectele medicale ale sănătăţii, boala ca problemă familiară, iniţierea de politici economice în domeniul sănătăţii. C. Aspectele de grup și comunitare ale sănătăţii, boala ca problemă medicală, iniţierea de politici administrative în domeniul sănătăţii. D. Aspectele administrativ-regionale ale sănătăţii, boala ca problemă globală, iniţierea de politici medicale în domeniul bolii. E. Aspectele socio-juridice ale sănătăţii, boala ca problemă fiziologică, iniţierea de politici sociale în domeniul patologiilor. 168\. Cu se ocupă sociologia în medicină? **A. Sociologia în medicină se ocupă cu structura organizatorică, relaţiile dintre roluri, sistemul de valori ale profesiei medicale.** B. Sociologia în medicină se ocupă cu structura administrativă, relaţiile dintre persoane, sistemul de valori ale pacientului. C. Sociologia în medicină se ocupă cu reglementarea juridică a medicinei, relaţiile dintre roluri, sistemul medical ale profesiei medicale. D. Sociologia în medicină se ocupă cu structura sistemului psiho-medical, relaţiile dintre medici, sistemul de valori ale asistenților sociali în medicină. E. Sociologia în medicină se ocupă cu structura organizatorică, relaţiile dintre institutele administrative centrale, sistemul de normativ ale profesiei medicale. 169\. Principalele metode de culegere a datelor empirice în sociologie sunt: A. **Observaţia, experimentul, ancheta socială, analiza documentelor sociale.** B. Percepția, desecarea, ancheta juridică, analiza documentelor sociale. C. Judecata socială, experimentul clinic, ancheta administrativă, compararea documentelor sociale. D. Confidențialitatea, studiul clinic , ancheta socială, analiza fișelor medicale. E. Observaţia, experimentul medical, ancheta socio-legală, analiza documentelor medicale. 170\. Un element, definit de către sociologul Talcot Parsons, este rolul social al medicului este competenţă tehnică, ce se înțelege prin acesta: **A. Medicul să asimileze şi să consolideze cunoştinţele profesionale şi după terminarea facultăţii.** B. Medicul să frecventeze cursurile şi să consolideze cunoştinţele profesionale pe parcursul facultăţii. C. Medicul să asimileze şi să evite cunoştinţele profesionale şi după terminarea facultăţii. D. Medicul să raționeze şi să diminueze cunoştinţele profesionale după terminarea facultăţii. E. Medicul să asimileze şi să inventeze cunoştinţe medicale şi după terminarea facultăţii. 171\. Un element care defineşte, după Parsons, rolul social al medicului este universalismul, ce se înțelege prin acesta: **A. Rolul medicului de a nu va refuza bolnavul după criterii arbitrare (poziţie socială, sex, rasă, religie, etnie).** B. Rolul medicului de a refuza bolnavul după criterii arbitrare (poziţie socială, sex, rasă, religie, etnie). C. Rolul medicului de a selecta bolnavul după criterii arbitrare (poziţie socială, sex, rasă, religie, etnie). D. Rolul medicului de a ține cont de criteriile arbitrare în alegerea bolnavului (poziţie socială, sex, rasă, religie, etnie). E. Rolul medicului de a fi specialist într-un domeniu bine definit, adică, dreptul medicului asupra unei persoane nu trebuie să depăşească limitele domeniului medical. 172\. Un element care defineşte, după Parsons, rolul social al medicului este specificitatea funcţională, ce se înțelege prin acesta: **A. Rolul medicului de a fi specialist într-un domeniu bine definit, adică, dreptul medicului asupra unei persoane nu trebuie să depăşească limitele domeniului medical.** B. Rolul medicului de a nu va refuza bolnavul după criterii arbitrare (poziţie socială, sex, rasă, religie, etnie). C. Rolul medicului de a nu judecă şi de a nu condamna pacientul pentru actele sale (dacă nu au legătură cu tratamentul prescris), nu-şi pedepseşte bolnavul, respectiv, neutralitatea îi asigură medicului obiectivitatea în raport cu pacientul. D. Rolul medicului de a fi specialist în tot domeniu medical, adică, dreptul medicului asupra unei persoane va trebuie să depăşească limitele domeniului medical. E. Rolul medicului de a fi perceput specialist în toată medicină, adică, dreptul medicului asupra pacientului din perspectiva tuturor domeniilor biomedicale. 173\. Un element care defineşte, după Parsons, rolul social al medicului este neutralitatea afectivă, ce se înțelege prin acesta: **A. Rolul medicului de a nu judecă şi de a nu condamna pacientul pentru actele sale (dacă nu au legătură cu tratamentul prescris), nu-şi pedepseşte bolnavul, respectiv, neutralitatea îi asigură medicului obiectivitatea în raport cu pacientul.** B. Rolul medicului de a fi specialist într-un domeniu bine definit, adică, dreptul medicului asupra unei persoane nu trebuie să depăşească limitele domeniului medical. C. Rolul medicului de a nu va refuza bolnavul după criterii arbitrare (poziţie socială, sex, rasă, religie, etnie). D. Rolul medicului de a judeca şi condamna pacientul pentru actele sale (chiar dacă nu are legătură cu tratamentul prescris), pune la respect bolnavul, respectiv, neutralitatea îi asigură medicului subiectivitatea în raport cu pacientul. E. Rolul medicului să asimileze şi să consolideze cunoştinţele profesionale şi după terminarea facultăţii. 174\. Un element care defineşte, după Parsons, rolul social al medicului este orientarea spre colectivitate, ce se înțelege prin acesta: **A. Medicul este preocupat de bunăstarea pacientului, respectiv, ideologia medicului va pune accent pe devotament faţă de colectivitate, considerând că în medicină profitul este cel mai puţin căutat.** B. Orientarea spre colectivitate înseamnă că medicul trebuie să adopte o atitudine de indiferență față de pacienți, concentrându-se doar pe eficiența procesului medical. (Acest răspuns este greșit, deoarece, în teoria lui Parsons, medicul trebuie să fie implicat emoțional și uman față de pacient, nu indiferent.) C. Orientarea spre colectivitate se referă la responsabilitatea medicului de a îmbunătăți bunăstarea personală a pacientului, fără a ține cont de interesele sau nevoile societății. (Parsons subliniază că rolul medicului este legat de bunăstarea colectivă, nu doar de interesul individual al pacientului.) D. Orientarea spre colectivitate înseamnă că medicul trebuie să se dedice exclusiv cercetării științifice, fără a interacționa cu pacienții sau a contribui la sănătatea comunității. (Această afirmatie ignoră rolul activ al medicului în sănătatea publică și în relațiile interpersonale, esențiale în concepția lui Parsons.) E. Orientarea spre colectivitate presupune ca medicul să favorizeze interesele economice ale instituțiilor de sănătate în detrimentul nevoilor pacienților. (În viziunea lui Parsons, medicul are un rol etic, având în vedere mai ales binele pacienților și al societății, nu interesele economice ale instituțiilor.) 175\. Cum este caracterizat modul de abordare paternalist a pacientului în medicină? **A. O relaţie de tip monolog, unde informaţia oferită de către medic va fi minoră, cu un conţinut succint, uneori neclar pentru pacient, respectiv, hotărârea este luată de către medic, iar pacientul va trebui să accepte orice decizie.** B. Bolnavul este definit drept un subiect responsabil şi liber să ia decizii de importanţă vitală şi oportună pentru el însuşi în cadrul actului medical. C. O relaţie de tip dialog, unde informaţia oferită de către medic va fi integrală, cu un conţinut detaliat, clar pentru pacient, respectiv, hotărârea este luată de ambii, iar pacientul va trebui să participe la decizie. D. O relaţie de tip familiar - informativă, unde informaţia oferită de către medic va fi în interesul pacientului, cu un conţinut similar, desigur clar pentru familia pacientului, respectiv, hotărârea este luată de către familie, iar pacientul va trebui să accepte orice decizie. E. O relaţie de tip monopolistă, unde informaţia oferită de către medic va fi axată pe binefacere și nondăunare, cu un conţinut succint, uneori neclar pentru pacient, respectiv, hotărârea este luată în baza autonomiei pacientului. 176\. Cum este caracterizat modul de abordare antipaternalist a pacientului în medicină? **A. Bolnavul este definit drept un subiect responsabil şi liber să ia decizii de importanţă vitală şi oportună pentru el însuşi în cadrul actului medical.** B. O relaţie de tip monolog, unde informaţia oferită de către medic va fi minoră, cu un conţinut succint, uneori neclar pentru pacient, respectiv, hotărârea este luată de către medic, iar pacientul va trebui să accepte orice decizie. C. O relaţie de tip semi-monolog, unde medicul, fiind sigur de evoluţia unei boli sau de rezultatul unei terapii, poate prelungi în mod deliberat incertitudinea pacientului. D. O abordare aplicativă a eticii medicale, care caută să dea răspunsuri şi soluţii practice pentru rezolvarea problemelor etice legate de activitatea medicală, respectiv, reglementează sub forma unor coduri activitatea medicală din punct de vedere moral şi comportamental. E. O relație semantică a eticii medicale, care caută să dea răspunsuri şi soluţii practice pentru rezolvarea problemelor etice legate de activitatea medicală. 177\. Persuasiunea drept strategie de control în cadrul relaţia medic-pacient este concepută în situația când: **A.** **Pacientul poate convinge medicul că un anumit tratament este mult mai eficient pentru problema sa de sănătate decât un altul, iar medicul poate convinge pacientul că experienţa sa în aplicarea tratamentului propus este una pozitivă şi se bazează pe cercetări ştiinţifice şi experimente de laborator.** B. Procesul prin care medicul şi pacientul ajung la un compromis. C. Medicul, fiind sigur de evoluţia unei boli sau de rezultatul unei terapii, poate prelungi în mod deliberat incertitudinea pacientului. E. Proces prin care se reglementează sub forma unor coduri activitatea medicală din punct de vedere moral şi comportamental. 178\. Negocierea drept strategie de control în cadrul relaţia medic-pacient se referă la: **A.** **Procesul prin care medicul şi pacientul ajung la un compromis.** B. Pacientul poate convinge medicul că un anumit tratament este mult mai eficient pentru problema sa de sănătate decât un altul, iar medicul poate convinge pacientul că experienţa sa în aplicarea tratamentului propus este una pozitivă şi se bazează pe cercetări ştiinţifice şi experimente de laborator. C. Medicul, fiind sigur de evoluţia unei boli sau de rezultatul unei terapii, poate prelungi în mod deliberat incertitudinea pacientului. D. O ramură aplicativă a eticii medicale, care caută să dea răspunsuri şi soluţii practice pentru rezolvarea problemelor etice legate de activitatea medicală. E. Procesul prin care medicul şi pacientul își susțin poziția fără să ajungă la un compromis. 179\. Incertitudinea funcţională drept strategie de control în cadrul relaţia medic-pacient intervine doar atunci când: **A. Medicul, fiind sigur de evoluţia unei boli sau de rezultatul unei terapii, poate prelungi în mod deliberat incertitudinea pacientului.** B. Procesul prin care medicul şi pacientul ajung la un compromis. C. Pacientul poate convinge medicul că un anumit tratament este mult mai eficient pentru problema sa de sănătate decât un altul, iar medicul poate convinge pacientul că experienţa sa în aplicarea tratamentului propus este una pozitivă şi se bazează pe cercetări ştiinţifice şi experimente de laborator. D. O ramură aplicativă a eticii medicale, care caută să dea răspunsuri şi soluţii practice pentru rezolvarea problemelor etice legate de activitatea medicală. E. Procesul prin care medicul şi pacientul își susțin poziția fără să ajungă la un compromis. 180\. Ce este deontologia medicală? **A. O ramură aplicativă a eticii medicale, care caută să dea răspunsuri şi soluţii practice pentru rezolvarea problemelor etice legate de activitatea medicală, respectiv, reglementează sub forma unor coduri activitatea medicală din punct de vedere moral şi comportamental.** B O ramură aplicativă a eticii medicale care se ocupă cu structura organizatorică, relaţiile dintre roluri, sistemul de valori ale profesiei medicale. C. O ramură aplicativă a eticii medicale care se ocupă cu structura administrativă, relaţiile dintre persoane, sistemul de valori ale pacientului. D. O ramură aplicativă a eticii medicale care se ocupă cu structura sistemului psiho-medical, relaţiile dintre medici, sistemul de valori ale asistenților sociali în medicină. E. O ramură aplicativă a eticii medicale care se ocupă cu structura organizatorică, relaţiile dintre institutele administrative centrale, sistemul de normativ ale profesiei medicale. 181\. Percepția comunicării interculturale drept element structural ce afectează substanțial comportamentul și comunicarea interculturală, reprezintă: **A. Fenomenul prin care reprezentanții unei culturi structurează ambientul social, prin transferul de sensuri/mesaje materiilor sociale şi proceselor derulate în spațiul lor.** B. Diferențe culturale cu privire la percepția formelor de comunicare nonverbală, cum ar fi: poziția corpului, mimica, contactul vizual, intonația, volumul vocii, strângerea mâinii, orientarea în spațiu, distanța. C. Fenomenul prin care reprezentanții unei culturi se ocupă cu structura administrativă, relaţiile dintre persoane, sistemul de valori ale pacientului. D. Fenomenul prin care reprezentanții unei culturi se ocupă cu structura sistemului psiho-medical, relaţiile dintre medici, sistemul de valori ale asistenților sociali în medicină. E. Fenomenul prin care reprezentanții unei culturi se ocupă cu structura organizatorică, relaţiile dintre institutele administrative centrale, sistemul de normativ ale profesiei medicale. 182\. Elementele social-culturale ce afectează substanțial comportamentul și comunicarea interculturală sunt: **A.** **Valorile culturale, normele comportamentale și concepţia despre lume.** B. Moştenire culturală, procese de maturizare, îmbătrânire, tulburări cronice, degenerative, geriatrice. C. Structura sistemului psiho-cultural, relaţiile dintre membrii unei comunități, sistemul de valori umane. D. Valorile culturale, normalitatea și anormalitate comportamentală și credința de sine. E. Structura sistemului cultural, vocea culturii, spațiu și distanța culturală. 183\. Limbajul intercultural nonverbal drept element structural ce afectează substanțial comportamentul și comunicarea interculturală, cuprinde: **A. Diferențe culturale cu privire la percepția formelor de comunicare nonverbală, cum ar fi: poziția corpului, mimica, contactul vizual, intonația, volumul vocii, strângerea mâinii, orientarea în spațiu, distanța.** B. Diferențe culturale cu privire la percepția formelor de comunicare verbală, cum ar fi: poziția corpului, mimica, contactul vizual, intonația, volumul vocii, strângerea mâinii, orientarea în spațiu, distanța. C. Diferențe cu privire la moştenirea culturală, percepția culturală a maturizării, cum ar fi: poziția omului, forma mimicii, contactul imaginativ, intonația, volumul judecății, strângerea mâinii, orientarea în spațiu, distanța. D. Diferențe cu privire la structura sistemului psiho-cultural, relaţiile intelectuale dintre membrii unei comunități, sistemul de valori umane. E. Diferențe cu privire valorile sociale, normalitatea și anormalitate comportamentală și credința de sine culturală. 184\. Obiectivul medical al sociologiei medicale este să: **A. Realizeze studii de epidemiologie socială, să analizeze concepţiile despre sănătate, şi al comportamentului sanitar, în organizarea activităţii sanitare şi elaborarea politicii sanitare.** B. Efectuează cercetări asupra costurilor îngrijirii medicale, consumul de medicamente, cheltuielile individuale şi de la bugetul de stat referitoare la sănătate, oferind cunoştinţe utile asupra comportamentelor sociale care influenţează producerea şi consumul prestaţiei sanitare. C. Analizeze problemele de sănătate ce implică cunoaşterea societăţii și raportul sănătate -- boală -- societate. D. Realizeze studii de juridică medicală, să analizeze concepţiile despre sistem patologic în dreptul medical şi al comportamentului bio-psihologic, în organizarea activităţii sanitare şi elaborarea politicii sanitare. E. Realizeze studii de sociologie în medicină, să analizeze istoria medicinei, şi al factorilor sanitar, în organizarea activităţii sociale şi elaborarea politicii epidemiologice. 185\. Obiectivul economic al sociologiei medicale este să: **A. Efectuează cercetări asupra costurilor îngrijirii medicale, consumul de medicamente,** **cheltuielile individuale şi de la bugetul de stat referitoare la sănătate, oferind cunoştinţe utile asupra comportamentelor sociale care influenţează producerea şi consumul prestaţiei sanitare.** B. Realizeze studii de epidemiologie socială, să analizeze concepţiile despre sănătate, şi al comportamentului sanitar, în organizarea activităţii sanitare şi elaborarea politicii sanitare. C. Analizeze problemele de sănătate ce implică cunoaşterea societăţii și raportul sănătate -- boală -- societate. D. Efectuează studii de drept medical, analizeză concepţiile despre sistem patologic în dreptul medical şi al comportamentului bio-psihologic, în organizarea activităţii sanitare şi elaborarea politicii sanitare. E. Realizeze studii de sociologie în medicină, să analizeze istoria medicinei, şi al factorilor sanitar, în organizarea activităţii sociale şi elaborarea politicii epidemiologice. 186\. Obiectivul sociologic al sociologiei medicale este să: **A. Analizeze problemele de sănătate ce implică cunoaşterea societăţii și raportul sănătate -- boală -- societate.** B. Efectuează cercetări asupra costurilor îngrijirii medicale, consumul de medicamente, cheltuielile individuale şi de la bugetul de stat referitoare la sănătate, oferind cunoştinţe utile asupra comportamentelor sociale care influenţează producerea şi consumul prestaţiei sanitare. C. Realizeze studii de epidemiologie socială, să analizeze concepţiile despre sănătate, şi al comportamentului sanitar, în organizarea activităţii sanitare şi elaborarea politicii sanitare. D. Efectuează studii de drept medical, analizează concepţiile despre sistem patologic în dreptul medical şi al comportamentului bio-psihologic, în organizarea activităţii sanitare şi elaborarea politicii sanitare. E. Realizeze studii de sociologie în medicină, să analizeze istoria medicinei, şi al factorilor sanitar, în organizarea activităţii sociale şi elaborarea politicii epidemiologice. 187\. Biologia umană în calitate de factor care influenţează starea de sănătate se referă la: **A. Moştenire genetică, procese de maturizare, îmbătrânire, tulburări cronice, degenerative, geriatrice etc.** B. Apa potabilă, medicamente, poluare, salubrizare, boli transmisibile, schimbări sociale rapide etc. C. Hrană, activităţi fizice, sedentarism, tabagism, alcoolism etc. D. Moştenirea mediului natural, procese culturale

Teste ȘCSM Românești St 2024 (PDF)

Document Details

Tags

Related

Summary

Full Transcript

Upgrade to continue