Schițe PDF

ICRP 1.Comunicarea=unul dintre cei mai vechi termini, cele mai vechi actiuni folosite atât de ființe umane cât și de celelalte viețuitoare, inceputul procesului acesta a avut loc candva in preistorie, iar sfârșitul nu are șanse să aibă loc decât după dispariția vieții. Este un proces dinamic aflat i...

ICRP 1.Comunicarea=unul dintre cei mai vechi termini, cele mai vechi actiuni folosite atât de ființe umane cât și de celelalte viețuitoare, inceputul procesului acesta a avut loc candva in preistorie, iar sfârșitul nu are șanse să aibă loc decât după dispariția vieții. Este un proces dinamic aflat intr-o permanentă transformare La baza formării sistemului de relații publice se află procesul de comunicare 2.Relațiile publice=ajung constientizate la nivelul mental abia in a 2-a jumătate a secolului XX Obiective generale. 1. Formarea unui sistem care să includă definiţii, reguli, subsisteme, modele. 2. Crearea unui limbaj de profil. 3. Formarea unui ansamblu care să cuprindă atât procesul comunicării cât şi pe cel al relaţiilor publice. 4. Formarea unei baze de date necesare studierii şi aprofundării diferitelor domenii ale acestei discipline. 5. Implementarea la nivelul mentalului colectiv al unui concept de comuni-care şi PR de sine stătător. COMUNICAREA -stă la baza tuturor proceselor, interacțiunilor și relațiilor interumane. -societatea există datorită procesului de comunicare pentru că fără ea nu ar exista și s-ar menține structurile sociale la nivel micro si macro-social Comunicare= intelegere a mesajelor primite prin diferite canale, intelgerea intre 2 persoane, intre o persoană și un grup sau intre 2 grupuri Inseamnă și comunitate, existența grupurilor și a structurilor sociale Apare termenul de participare, nu există comunicare fără participare din partea membrilor grupului și nu se poate face în absența acestora Oferă noțiunea de organizare-se aporpie mult de relații publice-, dar și actiune, datorită comunicării există și organizarea acțiunilor și actiune organizată -unii autori oferă drept sinonime comunicării= interacțiunea, comportament -noi suntem de acord cu definitia lui Max Weber care vede comunicarea și interacțiunea ca două feluri de acțiune socială, comunicarea este văzută ca un transfer de sensuri, Axioma metacomunicativă- nu exista posibilitatea necomunicării -se vorbeste despre definitii ale comunicării date de Moles(pune accentul pe timpul și spatiul in care se desfășoară procesul comunicării), Michael Kunkiz(care vede comunicarea din partea celui care comunica, ca fiind un comportament care are ca scop transmiterea de mesaje cu ajutorul simbolurilor către mai multe persoane) FORME ALE COMUNICĂRII Comunicarea verbală(comunicarea codată)=folosește ca mijloc cuvântul vorbit, dar unii specialiști acceptă și cuvantul scris, se realizeaza in baza unei limbi comune si a unui limbaj comun. E important ca intelegerea participantilor sa se producă(un transfer si cotransfer informațional). Limba și limbajul(fac parte din gama de conduite simbolice) folosit sunt necesare in comunicarea verbală. La baza procesului de comunicare stă funcția semiotică=capacitatea ființelor de a opera cu semne și simboluri. Comunicarea nonverbală(limbajul trupului sau comunicare analogică. )= ansamblul de semne, gesturi, mimică cu ajutorul cărora suntem capabili să transmitem un mesaj, o emoție sau o reacție. Mai este denumită și limbajul trupului, variază în general de la o societate la alta, se invata fie traind acolo, fie empatizand ca observator. Cercetătorii susțin că într-un dialog social 30-35% semnifică comunicarea verbală, iar restul cea non- verbală. Are o pondere mult mai mare în ceea ce priveşte conţinutul unui mesaj, decât comunicarea verbală, acest aspect fiind pus în evidenţă prin experimentele luivBirdwhistell, Mehrabian şi Rime. La limita dintre comunicarea verbală și non-verbală stă cea paralingvistică(paraverbală) =cuprinde elemente ce țin de comunicarea analogică-insoțește în general comunicarea codată- și anume timbrul vocii, bâlbâieli, ezitări, intonații, pauze. Canalele sau receptorii prin care se realizează comunicare sunt: -canal vizual:analizează schimbul de priviri, expresia feței, limbajul corporal, gesturi, mimică, ticuri, dinamică zâmbete, grimase -canalul auditiv: facilitează in principal comunicarea verbală și in mod secundar pe cea paraverbală. Sunt decodate mesajele folosite cu ajutorul limbii și al limbajului. Factor perturbator: zgomotul. -canalul tactilo-chinestezic=facilitează comunicarea non-verbală, decodifică toate mesajele primite prin atingerea partenerului, mai ales cand vine vorba de transmitere a mesajelor cu valoare emoțională. O categorie aparte de informații transmise prin acest canal ține de temperatura corpului. -canalul olfativ- sprijină comunicarea non-verbală, decodificarea anumitor tipuri de miros este importantă mai ales pentru mecanismul de apărare. Mirosul ajută deseori la a-ți aminti de unde cunoști o persoană. -canalul gustativ- activ in sistemul intra-psihic, ne vin greu informații despre unele persoane cu acest sistem, el este principal in detectarea gusturilor alimentelor. Este in stransa legatura cu cel olfactiv cand vine vorba de identificarea alimentelor alterate. -al șaselea simț=existența. Există la unele persoane și se referă la premoniții. O formă aparte o semnifică utilizarea spațiului care ne ajută să realizăm in functie de distanta dintre 2 indivizi simpatii sau antipatii și tipul de relație dintre aceștia. Comunicarea interpersonală- implică existența a minim 2 persoane în discuție. Merge până la identificarea cu relația interpersonală. O forma atipica de realizare a acestiea este discutia prin intermediul telefonului. Pot să mai apară și alți membrii la acest proces, participând pasiv sau actic, cu cât membrii sunt mai apropiați, cu atât comunicarea este mai intensă. Cea mai răspândită formă a acesteia este DIALOGUL=> dezvolta intre parteneri matrici comportamentale: a)gradul de apropiere=proximitate spatiala b)limitele si intinderea contactelor fizice c)stilul cald sau autoritar in comunicare d)schimbul de priviri e)volumul si ritmul interactiunilor f)dinamica autodezvaluirilor reciproce Pe langa intelgere sau neintelegere ca factori ai comunicarii interpersonale exista si efecte derivate cum ar fi EFECTUL STEINZOR=comunicarea interperosonala in absenta sau prezenta unui lider. In cazul aparitiei divergentelor, se ia in considerare Sistemul Newcomb care incearca sa explice mecanismele restabilirii unui dialog: apropierea celor doua atitudini multumita evolutiei unui sau a 2 parteneri, atenunarea importantei acordate subiectului, in caz de esec al celor 2 se poate diminua relatia afectiva dintre subiecti pentru a evita prezenta comunicarii. Comunicare intrapersonala=caracteristica fiecarui individ in parte, semnifica vorbitul cu noi insine sau chiar verbalizarea gandurilor. Ne putem pune noi insine intrebari la care tot noi sa ne raspundem. Comunicarea de grup= strans legata de comunicarea interpersonala, fiind o extensie a acesteia. Constituie o metoda de a manifesta informatii referitoare la passivism si activism manifestat de personae pe parcursul comunicarii. Des folosita de psihoterapeuti Comunicarea mediatizata(comunicarea de masa)= este unidirectionala si deseori lipsita de un feedback imediat a receptorilor.Necesita prezenta a unuia sau mai multi emitatori, sau a unui emitator colectiv care se ajuta de anumite dispositive tehnice pentru a transmite mesajul. Este comunicarea tipica mijloacelor de mass-media. Ex unde se primeste feedback imediat: discutiile telefonice ale ascultaotorilor sau telespectatorilor de radio respectiv TV. Comunicarea asa zisa de masa=o forma a comunicarii mediatizate. Este realizata doar de specialist in comunicare si se adreseaza unui numar mare de oameni. Poate fi subiectiva( cu scopul de manipulare a opiniei publice) sau obiectiva. Comunicatorii sunt orice persoană care lucreazå orice fel de ramură a mass-mediei scrise sau audio-vizuale și care contribuie, direct sau indirect, deschis sau sub acoperire, la realizarea. prelucrarea, selecția și prezentarea oricăror declarații de presă sau, mai bine zis, care lucrează la realizarea oricărui tip de materiale difuzate prin mijloace mass- media. Probleme despre acesti comunicatori: 1. Propria lor imagine=in functie de imaginea pe care o au ei insisi depsre ei, precum si de influenta pe care o au asupra colegilor, vor incerca sa le explice relaitatea receptorilor. 2. Pregatirea profesionala a comunicatorilor. In functie de profilul absolvit isi vor pune diferit amprenta pe materialele difuzate. 3. Conditiile in care isi desfasoara activitatea isi pun si ele amprenta. 4. Legaturile interpersonale ale comunicatoriilor in redactie. Aici ar putea interveni si regulamentul de uz intern care le-ar putea ingradi libertatea de exprimare. 5. Date personale ale lor=varsta, statut, experienta, atitudini. 6. Diferente de abordare a problemei intre comunicatori 7. Criteriile de lucru care au la baza posibile afinitati asupra unui partid sau institutii despre care trebuie scris materialul.  8. Nevoia de surse multe de informare 9. Gradul de socializare- existenta unor persoane cu un grad de socializare prea mare ii fac constient sau nu sa ia din atitudinea colegilor devenind doar niste actori ai unui rol 10. Constrangerea din partea aparaturilor tehnice. Ex> gust, miros 11. Presiunea care se exercita asupra anumiti factori. Factori care sunt influentatii de sistemul de pedeapsa sau recompensa 12. Noile tehnologii care influenteaza modul de percepere 13. Diferentele intre corelatiile limba si limbaj. Ex>acelasi mesaj e transmis diferit pe tv, sau pe radio fata de ziar. 14. Reactia publicului se modifica constant in sistemul emis-sistemul receptat. Ex> oamenii sunt obisnuiti cu un anumit mod de a le fi comunicat mesajul, diferenta dintre manierele de abordare al unui subiect aduce cu sine si schimbarea perspectivei asurpa acelasi subiect de catre public. 15. Etica profesionala. Comunicarea esopica-SPECIFICA VREMII SISTEMULUI TOTALITAR-anumite fapte sau evenimente care nu pot fi aduse la cunostinta populatiei in mod direct sunt comunicate in mod indirect cu ajutorul fabulelor, maxime, cugetari, analogii, aluzii. Oamenii pot fi inlocuiti de personaje, iar aluziile recunoscute doar intr-un anumit context. Opus comunicarii esopice este limbajul de lemn=mascarea anumitor evenimente, inavaluirea in ceata limbii, specifica perioadei postdecembriste. Comunicarea politica si electorala -are drept scop păstrarea legăturii dintre actorii politici și cetățeni. Pe langa actorii politici, populatia ca receptor și mijloacele folosite, apare termenul de intentionalitate. - Comunicarea politica este acea acțiune planificată și susținută, menită să asigure climatul de burăvoinjă și de înțelegere intre organizație și public -comunicare are drept scop influențarea opiniei publice (unghiul văzut din punct de vede al inlfunețării opiniei publice) Belanger: consideră că prin acest tip de comunicare se realizează o influentare în primul rind voita, apoi transformata in acțiune, sau dimpotrivă, o acțiune omisa. Intotdeauna este vorba de o intervenție intenționala referitoare la un eventual comportament al receptorului. Apare ideea de spațiu politic, datorită autorilor care asociaza comunicarea politică cu spatial de dispersie al acesteia (unghiul văzut din punct de vedere al spatiului politic) Wolton: spațiu în care se relaționează discursuriie contradic- torii a trei actori care au legitimitate de a se exprima în mod public asupra politicii: oameni politici, jurnalişti și opinia publică, prin intermediul sondajelor de opinie. (unghiul sub care este analizata c.p este cel al mijloacelor prin intermediul cărora aceasta forma de comunicare ajunge la nivelul receptorilor) Roland Cayrol=procesul c.p este rezultatul final al conlucrării convergente sau divergente al unei sfinte treimi: televiziunea, sondajele, publicitatea. -alaturi ce acestea o importanta mare o au si presa scrisa si radio-ul. Rolul lor este de transmitere a informatiilor, rol de formator de opinie și de directionare a anumitor informatii către un grup țintă Strategii ale comunicării politice : strategia de proiectare-realizează un proiect in a cărei componenta intra ofertele actorului politic din zona economică, socială, politică. Proiectul este influentat de sondajele de opinie, care au să îl ajute în a cunoaște doleanțele populației. aducerea la cunoştinţa opiniei publice=mediatizarea și acțiunile promoționale. Aici trebuie să aducem la cunoștiință populației despre ce vrea să facă și cine e actorul politic. Comunicarea verbală şi nonverbală= gesturile si discursul actorului politic sunt foarte importante pentru câștigarea încrederii și inimii alegătorilor Reguli de bază ale comunicării politice : păstrarea coerenţei-procesul c.p trebuie structurat ca un tot-unitar, ex:trebuie păstrată coerența între imaginea actorului politic și a partidului din care face parte, discursul trebuie să susțină imaginea prezentată. adaptarea la present: fiecare actor politic trebuie să își adapteze discursul la realitatea socială, trebuie să țină cont de părerile și dorințele populației, crearea şi menţinerea unei identităţi proprii:- apartenența la un grup=dacă pentru actorii politici membrii grupului de aparetență sunt alți oameni politici, atunci e bine -diferențierea în cazul aceluiași grup=aici apare problema. Trebuie să fii capabil să te evidențiezi față de restul, niște elemente care te pot ajuta, sunt: căldură in exprimare, mesaje justițiare, îmbrăcăminte Coordonarea=apropie cel mai mult comunicarea politică de sistemul relațiilor politice -sondajele de opinie= se retransmit părerile populatiei fată de un anumit actor politic, sunt o armă periculoasă care poate denatura adevărul -scopul publicitatii politice este de a influenta opinia publica, și de a apropia preferintele acesteia de un actor politic promovat -elementele de verbalizare prin intermediul carora se realizeaza transmiterea de mesaje politice stau la baza circuitului actor-opinie publica și invers. De citit: Comunicarea politică este o formă a comunicării prin intermediul căreia se transmit intenționat și direcționat mesaje avînd conținut politic, mesaje tramsmise prin intermediul mijloacelor de commicare in masă sau prin alte instrumente și acțiuni, transfer și contratransfer informațional care se realizează într-un cîmp sau într-un spațiu de acțiune bine definit, într-o anumită perioadă de timp. folosindu-se tehnici și metode de formare a imaginilor actorilor politici specifice publicității politice și care are drept scop principal relizarea unei legături pe cât posibil pozitive intre actorii politici, opinia publică și invers. Propaganda=tip de comunicare persuasivă(formă a influențării) ale cărei scopuri majore sunt fie acela de a forma idei, convingeri, atitudini şi comportamente politice, fie de a schimba, prin influențare directă sau indirectă, ideile, convingerile, atitudinile și comportamentele deja existente. Manipularea=reprezintă o tehnică prin intermediul căreia se direcționează opinia publica intr-un anumit sens dorit și bine precizat, folosindu-se pentru aceasta diferite forme de comunicare, tipuri de acțiuni, slogane, imagini, profiluri, precum și toată gama de mijloace de comunicare în masă Comunicarea electorală(formă a comunicării politice)care cuprinde toate elementele componente ale acesteia, dar care se diferențiază de aceasta prin faptul că ea este posibila doar Intr-un mediu concurential, pe parcursul campaniilor clectorale locale si generale, respectiv parlamentare şi prezidentiale. Comunicarea de întreprindere(intrainterinstituțională)=are loc un transfer si contrasfer de informatii intre membrii unei firme, institutii. Intr-un mediu de concurenta exista 2 parametri ai succesului: calitatea(orginalitate, adaptabilitate)-dată de specialiștii intr-un anumit domeniu- și viteza de creație. De viteza circulației reacțiilor si a informațiilor se ocupă consilierii PR. Comunicarea din interiorul sistemului – intrasistemică. Comunicare cu exteriorul - intersistemică. Comunicare publică- se comunică informații către cetățeni prin intermediul instituțiilor statului. EX:mesaje de interes public. O subramură fiind comunicarea locală= rolul institutiilor statului e luat de municipalități și consilii care au să dea mai departe către cetățeni informațiile. Comunicarea publicitară-toate instrumentele și modalitățile folosite de agențiile publicitare în scopul menținerii și formării imaginii unui produs. Comunicare educativă- este promovată de Open University din Marea Britanie, se dorește favorizarea accesului la știință a cetățenilor, prin mass media. Comunicarea organizaţiilor societăţii civile-modalitatea de informarea a publicului printr-un sistem cu rolul de semnal de alarmă al problemelor de genul războaielor, foamete, catastrofe. Comunicarea paradoxală-specifică vremurilor de război- constă în dezinformarea adversarului care știe la rândul său că este dezinformat, potrivită misiunilor secrete. Cenzura este de asemenea un element care trebuie aplicat pe timp de război pentru a ridica moralul trupelor și populației și a păstra o limită de detalii pentru ceilalți. Comunicarea internațională-se realizează între opinia publică mondială și cei care depind de marile evenimente ale umanității. CAP 3-MODELE ALE COMUNICĂRII 1.Modelul liniar al lui Harold D. Lasswell(modelul liniar al comunicării)-se bazează pe mass-media -recepotorul-pasiv, -Se bazează pe cele cinci întrebări : cine(emițătorul și toți factorii motivaționali care îl fac să transmită un mesaj); ce zice(mesajul); cum(canalul-tehnica folosită de transmitere a mesajului dar și felul în care sunt transmise mesajele); cui(receptorul și cum reușeste acesta să decodifice mesajul); cu ce effect(efectele-influențele pe care le au mesajele transmise de mass-media asupra cetățenilor). -Pune accentul doar pe emisie. Modelul lui are 3 lipsuri:-elimină feedback-ul(necesar comunicării), nu analizează factorul contextual, elimină celelalte tipuri de comunicare și se bazează doar pe cele mass-media 2.Modelul lui Claude Elwood Shannon.-se referă la mijloacele de comunicare(telefonul, comunicarea mediatizată) -Este d asemenea un model liniar de comunicare. -Cuprinde concepte cum ar fi codarea(adaptarea mesajului la canalul de transmitere) şi decodarea(de retransformare a mesajului codat și transmis) Ex: un invidid care vorbeste la telefon=sursă de emitere, telefonul=emițător, emițător care prin ajutorul semnalului transmite pe un canal telefonic la alt dispozitiv telefonic(receptor), acesta va decofica mesajele primite astfel ca destinatarul sa inteleagă. -nu primește feed-back -nu analizează semnificația mesajelor 3. Modelul Meyer-Eppler- comunicarea interpersonală -Descrie schema clasică emiţător-receptor. Apar și aici termenii de codare și decodare. -Introduce concepte noi cum ar fi: repertorii, sursa de zgomot. -Este primul model care pune accentul pe feed-back, adică pe contratransferul informaţional. 4. Modelul circular al comunicării=HUB-se referă mai mult la comunicarea de masa -apare feedback-ul -mesajele se propagă de la centru către extremități, nucelul fiind constituit de mass-media -Consideră propagarea mesajelor între emiţător şi receptor similară undelor pe apă. -Pune accent mai mare pe transfer informaţional, decât pe contratransfer. -Introduce conceptul de controlori ai propagării mesajelor, amplificare -transmiterea mesajelor se fac pe 2 faze: prima fază=diferitele tipuri de comunicatori care transmit mesajele, mesajele sunt mai întâi codate și înainte să ajungă la canalul de transmitere sunt filtrate de acești controlori care pot fi redactori șefi, editori. După ce trec de control sunt emise către mass-media. A doua fază= filtrarea informațiilor de către anumiți regulatori și extinderea acesteia către public 5. Modelul interactiv al comunicării. -Consideră comunicarea ca un circuit continuu. -Acordă participanţilor la procesul de comunicare calitate dublă, atât de emiţători cât şi de receptori. -Introduce conceptul de flux informational=creșterea cantității și calității informației emise pe unitatea de timp 6. Modelul fluxului în două etape. -nu orice cetățean poate fi atins de mesajele transmise de mass-media Consideră ca transferul informaţional de la o sursă spre un grup, se poate realiza şi prin intermediul unor lideri de opinie: preiau informația de la surse eminente-o transmite unora sau tuturor membrilor grupului(ei urmand oricum să transmită pe mai departe tuturor) Scurt istoric Scurt istoric şi definiţii ale PR. -PR are o istorie mult mai scurtă decât procesul comunicării. -Termenul de relaţii publice nu trebuie confundat cu relaţii cu publicul. -Reverendul O.P.Hoyt foloseşte în 1827 termenul de public relations şi înțelegea prin acesta o informare corectă a maselor. -Dorman B. Eaton folosețte în 1882, termenul de PR, într-o accepţiune destul de apropiată de ceea ce înţelegem astăzi prin PR. -Newosn spune că termenul de PR a fost folosit pentru prima data în 1887 intr-un manual -Bernays introduce pentru prima dată în 1920 conceptul de consilier PR. -Ulterior conceptul de PR s-a propagate din spaţiul american şi în spaţiul European, este folosit de nume sonore precum Carl Hundhausen(1937) Definiţia lui Rex Harlow a PR-ului: este o functie distinctivă a managementului, ajută corpul managerial să fie informat în permanenţă, dar şi sensibil la opinia publică. întrebuinţează ca mijloace principale cercetarea temeinică şi comunicarea, are rolul de sistem de alarmă pentru depistarea trendurilor viitoare Definiţia lui Hundhausen, care vede PR-ul ca şi publicitate industrială: reprezintă acțiunea de a învăța despre propria firmă pe mediul exterior, sau scopurile componente ale firmei cu rolul de a obține încrererea, Definiţia PR-ului dată de Oeckl: PR ul este o strădanie planificată și de durată cu scopul de a menține încrederea reciprocă și înțelegerea cu opinia publică. Asta inseamna munca în exterior, pentru exterior și cu exteriorul. EXTERIOR=OPINIE PUBLICĂ. Pune accentual pe conclucrarea cu opinia publică, care înseamnă rezolvarea unor probleme in opinia lui: a acționa/nu a reacționa, apare politica de informare activă care imbunatateste climatul increderii/pr ul se foloseste de intrebarile puse oamenilor și de răspunsul opiniei publice, este o muncă de descriere a proprilui sistem, ajută păstarea legăturii cu publicul cu ajutorul mediilor de comunicare, trebuie sa fie un translator intre propriul sistem și opinia publică Definiţia asociaţiei germane de PR: pr ul se ghidează după dorinta de a elimina conflictele, este o actiune care isi doreste sa mentina increderea reciprocă intre institutii și public, munca cu opinia publică=o negociere activă Definiţia institutului elvețian de PR: pune accentual mai mult pe comunicare ca forma a relatiei intre oameni și mai puțin pe imagine, promovează valori precum incredere si intelegere, rezprezinta un comportament de rol manifestat din străduinte constiente si de durata de manifestare a adevărului și mentinere a increderii atât cu opinia publică, dar și cu unele grupuri țintă 1978, Mexico City-reunire a asociatiilor de PR: este arta si stiinta sociala a analizarii unor tendinte, a anticiparii consecintelor lor, a sfatuirii liderilor unei organizatii si a implementarii unor programe de actiune care vor servi atat interesele organizatiei, cat si interesele publicului Definiţia societăţii americane de PR: -ajută societatea să ia decizii, realizează intelegi intre institutii si grupuri, are rol de mediator in integrarea si functionarea propriului sistem -relațiile publice- creează practic un sistem de operare care are la bază comunicarea, crează legături durabile bazate pe adevăr și încredere reciprocă, aceste legaturi se realizează și in baza unor imagini cu un continut real, Ronneberger și Ruhl, vorbesc despre mai multe caracteristici ale PR-ului: crearea și dezvoltarea intelegerii, simpatiei, buna organizare in sistem pentru mentinerea increderii interioare, intarirea sentimentului de reciprocitate, mentinerea comunicarii cu alte grupuri/organizații, apărarea intereselor propriului sistem, aducerea la cunostiinta a publicului, prioritizarea propriilor sentimente, influențarea opiniei publice în interes propriu, exploatarea interesului opiniei publice, Pr practic aplicat=serviciile oferite potențialilor clienți Teoria PR=descrierea sistemului si motivatiilor care au dus la crearea acestui sistem 1. Analiza şi sinteza, concepţia şi proiectarea. -Cele trei elemente analiza, sinteza şi proiectarea formează împreună ceea în literatura de specialitate este denumit prin concepţie. -un rol deosebit in analiza si sinteză îl are evaluarea(se află ce informații există deja ca sa avem un punct de plecare in crearea sistemului) -analiza=se axează in principal pe componentele informaționale ce țin de cantitate și calitate -după realizarea analizei și sintezei, apare consolierea-care inspectează potențialul fiecărui element pentru viitoarea consolidare a sistemului- -apare apoi planificarea=planificarea reperelor fixe, reperelor mobile -Un rol deosebit în realizarea concepţiei este reprezentat de planificare. 2. Redactarea materialelor referitoare la sistem şi aducerea acestora la cunoştinţa opiniei opiniei publice. două etape: - etapa1 : are loc formarea imaginii sistemului cu toate elementele sale componente. -Etapa 2: produsul rezultat, şlefuit este prezentat opiniei publice. Promovarea imaginii sistemului se realizează prin mass-mdedia sau prin mijloace proprii sau anumite firme de publicitate 3.Dezvoltarea comunicării intrasistemice şi intersistemice. -văzută ca un tot unitar, se imparte in 2 părți: Realizarea unui climat de bună înțelegere în interiorul sistemului: Dezvoltarea relaţiilor interpersonale, dezvoltarea contactelor interumane. Realizarea unei mențineri de legăruei cu exteriorul: Dezvoltarea şi menţinerea unui climat, intrasistemic pozitiv, care să ajute la derularea în bune condiţii a activităților din interiorul sistemului, dezvoltarea legăturilor cu mediul exterior -se promovează principii de bază cum ar fi încrederea și adevărul 3. Organizarea -Se referă la formarea unui angrenaj, în care fiecare element să poată da randament maxim=Angrenajul format trebuie să şi funcţioneze. -Se realizează o ierarhizare intrasistemică, cu respectarea normelor, valorilor şi regulilor sistemului. -au fost illustrate de către Doug Newsom, Alan Scott şi Judy VanSlyke Turk în cartea “ Acesta este PR-ul. Realităţile relaţiilor publice” -10 principii de bază: Pr ul Fapte și nu ficțiuni se Nu reprezintă un serviciu personal al unui individ, ci al unei instituții referă Practicanul PR are obligația de a știi să spună nu programelor nesigure și neclare, la: criteriul decizional ar trebui să fie interesul opiniei publice Practicianul PR nu are voie să mintă nici direct nici indirect mediile de informare în masă Practicianul Pr trebuie să fie capabil să negocieze până obține o înțelegere de ambele părți PR-ul este dependent de sondajele de opinie Practicianul PR folosește științele sociale Practicianul PR va prelua informații și rezultate și din alte domenii de activitate Practicianul PR are datoria să informeze opinia publică asupra problemelor înainte ca acestea să devină crize Practicianul PR se ghidează după criterii etice Concepte și termini specifici analiza situațională= descrierea și explicarea unor caracteristicii apărute într-o situație dată declarația parțială sau totală= se referă deseori la declarațiile de presă, declarații făcute din prisma propriului sistem, declarații care se pot referi ori la o parte a evenimentului, ori la întregul eveniment câmpul de activitate= se referă de aria de răspândire și aplicabilitate a relațiilor publice CERP(nume în franceză)=Confederația Europeană de Relații Publice, apărută în 1959 cu sediu la Bruxelles, este alcătuită din consolieri pr, experti comunicare și sociologie, din 17 țări diferite Code D Athenes= directivele etice și internaționale ale sistemului Corporates Communication=se referă la procesul de comunicare interinstituțională Corporate Culture= se referă la cultura dintr-o instituție. Un rol important în formarea culturii îl joacă sistemul formal, ierarhic, de funcții, de norme, legi, valori, stilul de conducere.. Corporate Design= toate elementele de imagine prin care este caracterizata o institutie. Conține și elemente de exemplul sloganurilor, spoturi video etc.. Corporate Identity= identitatea proprie a sistemului: formată din filozofii, valori, norme.. Aceasta este implementată de către consilierii PR Demoscopia=sondajele de opinie și cum reliefează acestea doleanțele publicului Câmpul dialogului= manifestarea elementelor de dialog, dacă e în interiorul sistemului=câmp interior, dacă este în exteriorul sistemului(câmp exterior) Grupuri= elemente de populatie care pot fi impartite fie sociografic(vârstă, profesie), fie psihografic(stil de viață, comportament) Human Relations(Internal Relations)= realizarea și menținerea legăturilor între membrii sistemului Image= modalitatea principală de a prezenta un sistem Analiza de imagine= parte componentă a analizei situaționale, se referă strict la imaginea institutiei, fără alte elemente, rezultatele sunt trecute într-o diagramă de imagine Diagrama de imagine=toate elementele oferite de analiza de imagine, ajută consilierii PR să ia măsuri de imbunătățire a imaginii sistemului Cantitatea informației=numărul de elemente ale info, frecventa aparitiei acestora pe unitatea de timp Calitatea informației= ne interesează 4 elemente: actualitate, obiectivitate, puterea de a fi înțeleasă, controlabilitate Analiza de conținut= metodă care sistematizează declarațiile dezvăluite prin intermediul comunicării*cuvant scris sau vorbit* și imaginile aferente Analiza comunicării= face parte din analiza situațională, verifică procesul de comunicare și structurile comunicării care au loc intre hr și pr Conflictul(situația conflictuală)=divergente apărute intre interesele propriului sistem, si al opiniei publice sau intereselor altui sistem Studiu-control= verifică modalitatea de aplicare a regulilor propuse de consilierii PR, se realizează în toate subsistemele instituției Lobbying=crearea unui sistem de interventii constitutit din instituții, sau persoane influente care să sprijine propriul sistem, sau să ajute cu influențele lor. (ex la mintea cocoșului- pilele) Funcția de management= totalitatea elementelor de conceptie si planificare, controlul tuturor lucrurilor care țin de câmpurile externe și interne Funcția de marketing=studiază piața. Fiecare proiect PR trebuie să vină în întâmpinarea dorințelor publicului Media planning=realizarea unor programe sau etape de prezentare a imaginii unui sistem sau un produs prin mijloace de comunicare Mediu-mijloc= transportul și multiplicarea imaginii sistemului in diferite câmpuri Metodica PR=toate modalitatile de actiune ale derulării unui anumit tip de program Studiul motivelor și motivațiilor= totalitatea cauzelor care determină un anumit tip de efect și analiza influențelor care determină o reacție Efectul de multiplicare=părerile pozitive sau negative care se răspândesc în interiorul maselor, Multiplicatorii de mesaj ar trebui să promoveze în general aspecte pozitive, Tehnica năvodului sau al plasei=coordonarea tuturor activităților, care isi vor incepe demersul abia la momentul propice Pre-testul=testul oferit unei populații relativ restrânse, care ajută la un studiu pilot, de rezultatele lui depinde structura următorului studiu pilot Product Placement=este o formă de publicitate mascată, se referă ori la locul, ori la ora, ori la persoana care face publicitatea si prezintă produsul Public affairs=cunoasterea elementelor imp care se desfășoară într-un anumit moment, de exemplu: politică, sociale Publicity= a aduce la cunoștiință publicului un anumit produs cu ajutorul tehnicilor de promovare Recipientul= recepotorii care primesc mesajul Feed-back(two way communication) Publicitatea mascată= modalități de a face cunoscut un produs care nu sunt la fel ca cele clasice Sponsoring=finanțarea de către o institutiție care se află în afara propriului sistem( ex; de obicei se lucrează pe tip -imi fac publicitate si mie și ție în același timp) Declarația parțială=sunt făcute cunoscute doar anumite informații despre un eveniment, care sprijină intersul propriului sistem Studiul efectelor=cunoașterea si explicarea consecintelor aplicării sistemului de pr și al procesului de comunicare Ziarul întreprinderii=facilitează comunicarea interpersonală dintre membrii sistemului. Are 3 functii:- -de a informa membrii asupra lucrurilor care se întâmplă în sistem -de a le permite membrilor să își expună problemele și părerile -ajută la formarea unui climat de înțelegere Revistele de specialitate=pe langa rolul informativ si de dezbatere, au scopul de a prezenta si promova imagini sau produse ale unui sistem Modele ale Sistemelor de PR 1. Modelele lui Grunig şi Hunt. -Sunt în număr de 4 și au la bază modelul simplu emițător-receptor modelul publicităţii:-cel mai simplu, folosit in situatii de criză, -scop propagandistic cu ajutorul persuasiunii se incearcă convingerea publicului, - informațiile nu sunt nepărat adevărate, - are un model liniar al comunicării, fără feed-back, informațiile curg de la emițător la receptor modelul acţiunii informaţiilor: se referă la acțiunea informațiilor asupra receptorilor, - nu are scop propagandistic, ci stric informativ, - se folosește pentru a informa populația asupra unor evenimente, folosește doar informații clare, precise, adevărate - Are tot modelul liniar al comunicării, fără feedback modelul asimetric(al comunicării asimetrice)-folosit de firmele de publicitate pentru promovarea unui produs -este modelul unde apare feedback, - are la bază tot sistemul liniar al comunicării, - dar unde se ia in considerare și transferul, dar și cotransferul de informații -se foloseste pentru promovarea produselor noi combinand elemntele de mesaje slogan și mesaje imagine -feedback văzut ca o reacție a populației, ce tine de cumpărarea sau nu a produselor modelul simetric(modelul comunicării simetrice) -folosit la negocieri, scop de a aduce partenerii la un numitor comun -e cel mai complex: pune accentul nu doar pe feedback, dar și pe conținutul acestuia -balanta intre informațiile emise și primite -foloseste tot un model liniar de comunicare Din combinarea modelului 1 şi 2 a rezultat modelul tehnic de PR= se referă la valoarea promovării informațiilor prin mass-media, oferă comunicării un inteles de transfer si cotransfer informațional Din combinarea modelului 3 şi 4 a rezultat modelul profesional de PR= foloseste comunicare in organizarea sistemelor si mentinerea legaturi interumane 2. Modelul cibernetic de PR. -A fost realizat de către Scott Cutlip, Allen H. Center şi Glen M. Broom. -Principiul de bază după care a fost descris acest model= homeostazia. -are la bază modelul comunicării emițător-receptor, care prezintă feedback -se referă la interiorul sistemului și la explicarea existentei acestuia -interactiunea cu alte sisteme explică functionarea acestuia, așadar, răspunsurile sistemului la factorii exteriori pot fi: negative sau pozitive -Acest model a stat la baza teoriilor care au promovat existenţa modelelor închise şi al celor deschise. -Modele de PR închise sunt focalizate mult mai mult pe interiorul sistemului, pe problemele din interior. -Modelele de PR deschise se focalizează în special pe exterior, şi mai ales pe schimburile sinter propriul sistem şi alte sisteme. -Ambele modele şi cele deschise şi cele închise promovează principiul dinamismului. 3. Modeelul lui Larry W. Long şi Vincent Hzleton. -pun accent pe funcția organizatorică a PR-ului, folosind modelul deschis -Cei doi autori realizează un model în care propriul sistem este văzut ca fiind format din trei compartiment: organizaţional, al comunicării şi al populaţiei ţintă -iar mediul exterior ca supersistem cuprinde dimensiunile: legal\politică=politicul trebuie să fie influentat să facă lobby propriului sistem sau să-l sprijine pe acesta în acțiunile sale) , socială=dacă se cunoaste comportamentul social, sistemul va veni cu cerințe care să satisfacă dorințele publicului, economică= va trebui să aducă bani și sponsorizări propriului sistem tehnologică =are influențe asupra infrastructurii propriului sistem, toate mecanismele și angrenajele trebuie să funcționeze bine„ competitivă=aduce progres propriului sistem, dezvoltă calitativ propriul sistem prin cantitate și calitate si raport calitate-preț, face astfel încât propriul sistem să fie in vârful piramidei și să elimine concurența -Modelul explică de fapt cum decurge schimbul dintre propriul sistem şi mediul exterior. PR-dimensiuni acţionale (ne apropie de instrumentele folosite și de practica prorpiu-zisă, încercăm să răspundem la intrebarea: CE FACE PROPRIU-ZIS PR-UL? 1. PR ca manager al comunicării. -Realizează punţi de legătură atât între membri sistemului cât şi între sistem şi mediul exterior. -Metodele specifice folosite pentru realizarea unui flux continuu al informaţiilor în toate direcţiile sunt: conferinţe; şedinţe; simpozioane; declaraţii de presă; buletine de informare; conferinţe de presă etc. -Scopul principal al PR-ului ca manager al comunicării este obţinerea înţelegerii dintre entităţile participante la procesul de comunicare. 2. PR ca formator de materiale. -Consilierul PR trebuie să țină permanent cont de doleanțele publicului -Populația dorește deseori un anumit tip de conținut, dar este atentă și la forma în care le primește -PR-ul creează imaginea sistemului, formează, organizează şi dirijează înspre anumite grupuri ţintă mesaele Sistemului, este răspunzător atât de forma cât şi de conţinutul mesajelor direcţionate transmise, se ocupă în permanenţă de imaginea sistemului, imagine care trebuie să satisfacă o serie întreaga de cerinţe, pentru ca sistemul să poată fi promovat cât mai bine posibil. ▪ Planificarea sistemtică=fiecare mesaj trebuie transmis in urma unui etapizări realizate anterior, prea multă informație(nesaturație) și prea puțină(la nesatisfacerea recepotorilor), de asemenea trebuie concentrată atenția și la ordinea transmiterii unor idei  ▪ Mesajele promovează un sistem de PR activ, trebuie să promoveze dinamismului. Activismul=reacții bine gândite și prompte la factorii interiori și exteriori ▪ Mesajele trebuie să fie inteligibile=mesaje clare și concise ca să fie înțelese de toți ▪ Mesajele trebuie focalizate pe corectitudine=suportul relațiilor publice are la bază date și fapte, care trebuie transmise corect ▪ Calitatea mesajelor PR îl transformă într-un mecanism de încredere=puterea de influență a mesajelor clare si corecte conferă încredere publicului ▪ Mesaje focalizate pe probleme=focalizarea pe problemă creează promptitudine in rezolvarea acestora, fiecare mesaj trebuie să se concentreze clar pe rezolvarea unei probleme ▪ Transparența mesajelor=transparenta informațiilor asigură o încredere reciprocă ▪ Unicitatea valorii de adevăr a mesajelor=procesul comunicării desfășurat inter și intra sisteme nu trebuie să conțină contradicții ▪ Punctualitatea transmiterii mesajelor=mesajele trebuie transmise in perioada de timp propice, nici prea devreme, nici prea târziu ▪ Constanța mesajelor=cu ajutorul transferului si cotransferului informational trebuie pastrata o legatura permanenta cu membrii propriului sistem, dar si cu exteriorul ▪ Planificarea de lungă durată a sistemului de PR- imaginea sistemului poate să nu dureze atât de mult în a fi creată, însă câștigarea încrederii publicului durează cu adevărat. -un alt factor îl constituie si buna întelegere intre membrii sistemului -din punct de vedere practic sistemul de PR poate crea pentru alte insitutii: un sistem prin intermediul cărora informațiile să ajungă la cetățeni și poate crea o imagine reprezentativă pentru orice institutie Formarea imaginii unui sistem are mai multe caracteristici: Cantitatea și calitatea elementelor=cu cât sunt făcute cunoscute mai multe informații asupra imaginii unui sistem, cu atât imaginea acestuia va fi mai amplă. CA LA MINTEA COCOȘULUI=dacă nu dai tu multe informații, vine competitia si baga bârfe Realizarea unei imagini nu necesită o perioadă lungă de timp=procesul analitic durează mai mult, însă procesul de a face o imagine cunoscută nu durează atât de mult Stabilizarea unui anumit profil, al unui anumit tip de imagine= necesită o perioadă mai lungă de timp Stabilitatea imaginii=conținutul va rămâne la fel, însă forma nu. Se va adapta în timp cu doleanțele și trendurile apărute Imaginile acționează selectiv. Apare efectul de halou. -dacă un sistem vine in intampinarea doleantelor unui grup tintă, va fi acceptat de acesta Cu ajutorul acestor caracteristici consilierul PR reuseste să formeze imaginea sistemului. Aceasta are atât valoare informativă-care satisface curiozitatea publicului- avem și valoarea orientativă-ajută individul să aleagă ce crede că e mai bine- Ne punem intrebarea: DE CE SUNT IMAGINILE IMPORTANTE PENTRU DIFERITE SISTEME/OAMENI? Domeniile de aplicabilitate ale relaţiilor publice. 1. Domeniul politic, PR-ul politic -domeniul unde PR are cea mai mare arie de activitate -creare imaginii unui politician este cea mai pretențioasă -PR ul mai poate promova și un partid sau un sistem de valori cu toate partidele componente -are la bază comunicarea politică 2. Domeniul economic, PR-ul economic -folosit în formarea și promovarea imaginii unei institutii, și formarea imaginii unui anumit produs 3. Domeniul instituţional, PR-ul instituţional. -are rolul de a crea un climat de liniște și înțelegere în interior-PR INTRAINSTITUȚIONAL- -dar și de a forma legături cu exteriorul- PR INTERINSTITUȚIONAL SAU INTERSISTEMIC- -promovează și imaginea sistemului ca un tot unitar 4. Domeniul strict al produsului, PR-ul produs. -realizarea, promovarea și menținerea imaginii unui produs 5. Domeniul organizaţiilor umanitare, PR-ul organizaţiilor umanitare. -promovează imaginea unor probleme de interes public, în scopul strângerii de fonduri pentru o acțiune caritabilă 6. Domeniul mediului înconjurător, PR-ul mediului -se promovează imaginea ecosistemului, a mediului înconjurător -se promovează niște principii de salvare a mediului 7. Domeniul sănătăţii, PR-ul sănătăţii. -promovarea imaginii unor comportamente care să le mențină sănătatea cetățenilor -promovarea de campanii din domeniul sănătății 8. Domeniul cultural, PR-ul cultural sau cultural relations. -promovarea de imagini care să declanșeze publicului dorința de frumos, de artă -atrage atenția populației asupra domeniilor culturale 9. Domeniul High-Tech, PR-ul High-Tech sau high-tech-relations. -PR trebuie să facă cunoscute noile inovații populatiei, să îi familiarizeze pe aceștia cu ele 10. Domeniul mass-media, PR-ul media. -menținerea și promovarea legăturii cu orice fel de mediu de informare, dar și organizarea acestora 11. Alte domenii, X relations=toate celelalte sfere de activitate PR Operatorii PR -sursa umană, toți cei care întreprind activități specifice PR-ului Consiliere(principala muncă cu care se ocupă cei din domeniul PR)-Consilieri PR Birouri de imagine(se ocupă de toate activitățile specifice PR) compus din: 1. Unele persoane specializate în alte domenii, din interiorul sistemului, care să se ocupe de PR-ul sistemului- aspecte negative: nu au caracter de echipă, nu se pot dedica pe deplin muncii de PR 2. Un angajat specializat în domeniul PR, element al sistemului, înconjurat de practicanţi-funcționează optim doar dacă practicanții sunt foarte buni 3. O echipă formată din mai mulţi specialişti PR, membri ai sistemului-funcționează ce mai bine, dăruirea este mai mare 4. O firmă specializată în PR angajată doar pentru anumite proiecte ale sistemului. Aspecte negative: firma PR nu poate empatiza deja cu interiorul sistemului, dăruirea este doar financiară, nu și emoțională. 5. O firmă specializată în PR, angajată în mod constant- cea mai costisitoare, poate determina latura afectivă în timp.