Iniţiere În Studiul Comunicării - Tema I - PREZENTARE PDF

INIŢIERE ÎN STUDIUL COMUNICĂRII TEMA I 1. Obiectul şi conceptul de comunicare. 2. Clasificarea comunicării. 3. Nivelurile comunicării umane (în funcție de nr. de indivizi):  comunicarea intrapersonală sau comunicarea cu sinele;  comunicarea interpersonală;  comunicarea de...

INIŢIERE ÎN STUDIUL COMUNICĂRII TEMA I 1. Obiectul şi conceptul de comunicare. 2. Clasificarea comunicării. 3. Nivelurile comunicării umane (în funcție de nr. de indivizi):  comunicarea intrapersonală sau comunicarea cu sinele;  comunicarea interpersonală;  comunicarea de grup;  comunicarea publică;  comunicarea de masă. 4. Tipurile şi genurile comunicării (în funcție de instrumentele utilizate):  comunicare verbală;  comunicarea scrisă;  comunicarea nonverbală. 5. Structura procesului de comunicare: emiţătorul, receptorul, mesajul, zgomotul, feed- back-ul. 6. Bariere ale comunicării (interpersonale şi de grup). Obiective:  să definească conceptele de comunicare şi cultură a comunicării;  să cunoască şi să identifice tipurile de comunicare, nivelurile, genurile şi speciile comunicării;  să cunoască structura procesului de comunicare;  să înţeleagă complexitatea fenomenului de comunicare, în particular - al comunicări de afaceri;  să adapteze cunoștințele generale de bază privind comunicarea şi comunicarea de afaceri la noi situaţii ale realităţii;  să înţeleagă utilitatea dezvoltării unor abilităţi specifice în comunicare.  „Oamenii se urĂsc pentru cĂ se tem, se tem pentru cĂ nu se cunosc Și nu se cunosc pentru CĂ nu comunicĂ.” Martin Luther King  Obiectul şi conceptul de comunicare DEX: COMUNICÁ, comúnic, A face cunoscut, a da de ştire; a informa, a înştiinţa, a spune; A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... ; A fi în legătură cu..., a duce la... COMUNICÁRE, comunicări, Acţiunea de a comunica şi rezultatul ei; Înştiinţare, ştire, veste; raport, relaţie, legătură; Prezentare, într-un cerc de specialişti, a unei contribuţii personale într-o problemă ştiinţifică. Comunicaţie un sistem tehnic utilizat în comunicarea la distanţă (Ex.: Poşta, telefonul, telegraful, radioul sunt mijloace de comunicaţie, utilizând diferite tipuri de semnale); legătură.  Filozofie Psihologie Sociologie Politologie Teoria Culturologie comunicării Lingvistică Biologie Științe tehnice Locul teoriei comunicării în sistemul științelor moderne  Definiții Din perspectivă După o trudă de 20 de ani Frank biologică: „Comunicarea este o acţiune a unui organism sau a unei celule care alterează modelele probabile de comportament ale Dance şi Carl altui organism sau ale altei celule, într-o manieră adaptativă pentru Larson au unul sau pentru ambii participanţi.” adunat 126 de definiţii ale psihologică/sociologică: „Comunicarea este un proces prin care un individ (comunicatorul) transmite stimuli (de obicei verbali) cu comunicării scopul de a schimba comportarea altor indivizi (auditoriul).” considerate cele mai filozofică: „Punerea în comun, împărtăşirea, transmiterea unor reprezentative proprietăţi unui număr de lucruri.” informatică: ,,Comunicarea (umană) înseamnă totalitatea proceselor prin care o minte poate să o influenţeze pe alta.”  Comunicarea este un proces prin care, atât în lumea animală, cât şi în societăţile umane, se transmit de la un emițător la un receptor informaţii, prin intermediul unor semnale sau sisteme de semnale. Acest proces implică o interacţiune şi are anumite efecte, producând o schimbare. Obiectivele comunicării …  Clasificarea comunicării După participarea indivizilor la procesul de comunicare: - comunicare intrapersonală (comunicare cu sinele); - comunicare interpersonală (cu alţii); - comunicare de grup; - comunicare publică; - comunicare de masă (prin instituţii specializate, cu adresabilitate generală). După contextul spaţial-temporal al mesajelor: − comunicare directă (faţă în faţă); − comunicare indirectă (mediată). După instrumentele folosite: − comunicare verbală; − comunicare nonverbală; − comunicare paraverbală. După interacţiunea sistemelor care comunică: − comunicare omogenă (om-om, animal-animal); − comunicare heterogenă (om-animal, om-maşină). După poziţia în cadrul unei organizaţii: − comunicare ascendentă (cu superiorii); − comunicare descendentă (cu subalternii); − comunicare orizontală (emiţătorul şi receptorul au poziţii egale).  După participarea indivizilor la procesul de comunicare comunicare comunicare comunicare comunicare publică comunicare de masă intrapersonală interpersonală de grup = comunicarea cu sine = dialogul dintre două = dialogul dintre 2-10 = prezentări susţinute de = difuzarea mesajelor persoane persoane o singură persoană scrise, vorbite, sau gândeşte rezolvă probleme vizuale de către un sistem analizează se ascultă împărtăşesc conving mediatic către un public evaluează se respectă cunoştinţe influenţează numeros ia decizii se înţeleg reciproc crează/detensionează manipulează cuprind masele vorbesc pe rând etc. conflicte constrâng etc. se adresează tuturor dezvoltă idei simplifică distribuţia Dialog interior; iau decizii etc. Prelegere; cuvântare, informaţiei etc. monolog absolut. Dialogul propriu-zis Dialogul propriu-zis expunere; prezentare. Cartea; presa; audiovizualul  După instrumentele folosite comunicare verbală comunicare scrisă comunicare nonverbală Avantaje: Avantaje: Avantaje: Eficienţa ei este în strânsă legătură cu posibilitatea de difuzare nelimitată; facilitează comunicarea; conservarea perfectă; o completează cu o componentă afectivă; capacităţile receptorului de "a asculta". posibilitatea consultării în orice moment; dispune de spontaneitate şi mare viteză Permite folosirea în acelaşi timp a utilizabilitatea pentru întreprinderi de de comunicare. mijloacelor verbale şi nonverbale de toate dimensiunile. Dezavantaje: comunicare; Dezavantaje: nu poate fi utilizată în procesele de costurile sunt mai reduse. un caracter formal; comunicare a unor conţinuturi complexe Dezavantaje: nu beneficiază de avantajele feed-back- fără să fie utilizată şi comunicarea ului imediat; verbală; pierderea de substanţă informaţională; poate ajunge la destinatari neintenţionaţi în condiţiile excesului de gesticulaţie, scăderea puterii de convingere în situaţii de către emiţător. mesajul poate fi alterat. de conflict. Forme: mişcarea şi postura corpului, Forme: monologul, expunerea, relatarea, Forme: note interne, rapoarte, decizii, expresia feţei, contactul ochilor, gestica şi dialogul, interviul, toastul, discursul, planuri, scrisori etc. poziţiile capului, modul de folosire a povestirea, dezbaterea, conferinţa etc. spaţiului, limbajul timpului.  ASPECTE ALE COMUNICĂRII INTERCULTURALE ŞI INTERNAŢIONALE ÎN LIMBAJUL NONVERBAL  Concluzie: Toate formele de comunicare sunt importante şi se condiţionează reciproc. Pentru o comunicare eficientă şi completă sunt necesare atât mijloace de comunicare verbale (orală și scrisă), cât şi nonverbale.  Structura procesului de comunicare E – emițătorul C – canalul R – receptorul  Matematicianul american Claude Shannon d E – emițătorul, R – receptorul, C – canalul, Cd – codare, D – decodare Emiţătorul Receptorul posedă o informaţie mai bine structurată îi este adresat mesajul sau intră în decît receptorul; posesia lui în mod întîmplător; presupune o stare de spirit (motivaţie); primește mesajul într-un mod conştient presupune un scop explicit (alăturat sau subliminal (inconștient). mesajului) şi unul implicit (motivul transmiterii mesajului, uneori necunoscut receptorului). Canalele de comunicare = "drumurile", "căile" urmate de mesaje. Există: 1. canale formale, prestabilite, cum ar fi sistemull canalelor de raportare dintr-o organizație; 2. canale neformale stabilite pe relații de prietenie, preferințe, interes personal. Suportul tehnic este reprezentat de toate mijloacele tehnice care pot veni în sprijinul procesului de comunicare: telefon, fax, calculator, telex, mijloace audio-video.  Cod un sistem de înţelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi constând din semne şi reguli care determină în ce context sunt folosite semnele şi cum pot forma mesaje complexe. Coduri de comportament Coduri de semnificaţii (numite convenţii sociale) (sisteme de semne lingvistice, imagistice, gestuale etc.) Codificarea - operaţiunea care face Decodarea - descifrarea sensului mesajului să corespundă unei semnificaţii primit. Pentru a se produce o decodare anumite semnale, conform unui corectă, receptorul trebuie să se afle în acord prealabil între cei care îl posesia codului adecvat (corespunde folosesc (vine de la emițător) receptorului) Ex.:codificarea de tip militar.  Bariere ale comunicării orice lucru care reduce fidelitatea sau transferul de mesaj. *(bariere= obstacole, dificultăți)  Bariere de limbaj Bariere Bariere determinate de factori de interni Principalele mediu bariere ce apar în procesul de comunicare Bariere datorate poziţiei Bariere de emiţătorului sau receptorului concepţie  aceleaşi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane; între interlocutori există deosebiri de pregătire şi experienţă; starea emoţională a receptorului poate deforma ceea ce el aude; Bariere de limbaj dificultăţi de exprimare; utilizarea unor termeni inadecvați ori confuzi; ideile preconcepute şi rutina care influenţează receptivitatea. climatul de comunicare necorespunzătoare (frig, zgomot, lumină insuficientă); folosirea suporturilor informaţionale necorespunzătoare ori inadecvate (fluturaşi informativi care Bariere de mediu utilizează mulţi termeni tehnici, aşezarea anunţurilor la o înălţime prea mare etc.); climatul locului de munca poate determina angajații să-si ascundă gândurile adevarate pentru ca le este frica să spună ceea ce gândesc. existenţa presupunerilor; exprimarea cu stângăcie a mesajului de către emiţător; lipsă de atenţie în receptarea mesajului; Bariere de concepţie concluzii grăbite asupra conţinutului mesajului; lipsa de interes a receptorului faţă de mesaj; rutină în procesul de comunicare.  Bariere datorate imaginea pe care o are emiţătorul sau receptorul despre sine şi despre interlocutorul său poziţiei emiţătorului caracterizarea diferită a situaţiei în care are loc comunicarea de către emiţător şi receptor sau receptorului sentimentele şi intenţiile cu care interlocutorii participă la comunicare Implicare pozitivă: ex.. Îmi place Ion, deci ascult ceea ce are de spus. Implicare negativă: ex.. Mirela m-a bârfit acum 10 ani, deci interpretez tot ceea ce spune că fiind împotrivă mea. Frică: ex. Sunt atât de preocupat de ceea ce voi spune după aceea încât nici nu pot să aud ceea ce spune Mihai. Presupuneri subiective: ex.. Arăţi exact că unchiul meu pe care nu pot să-l sufăr, aşa că ori de Bariere în comunicare câte ori vorbeşti îl aud pe el. determinate de factori Lumi imaginare: Toţi avem ”lumi imaginare” interpretarea noastră personală a lucrurilor şi ideilor interni pe care le protejăm cu grijă. Diferenţele de percepţie: Modul în care privim noi lumea este influenţat de experienţele noastre anterioare, astfel că persoane de diferite vârste, naţionalităţi, culturi, educaţie, ocupaţie, sex, temperamente etc. Concluzii grăbite: Adeseori vedem ceea ce dorim să vedem şi auzim ceea ce dorim să auzim, evitând să recunoaştem realitatea în sine.