Abordarea socio-cognitivă a personalităţii PDF

Abordarea socio-cognitivă a personalității ➤ Abordarea socio-cognitivă din psihologia personalității este un cadru teoretic care pune accent pe influențele sociale și cognitive în dezvoltarea și manifestarea personalității. Aceasta combină elemente din teoria învățării sociale (propunân...

Abordarea socio-cognitivă a personalității ➤ Abordarea socio-cognitivă din psihologia personalității este un cadru teoretic care pune accent pe influențele sociale și cognitive în dezvoltarea și manifestarea personalității. Aceasta combină elemente din teoria învățării sociale (propunând că învățarea apare prin observare) cu procesele cognitive individuale, cum ar fi gândirea, convingerile și așteptările. Principalele concepte ale abordării socio-cognitive: Interacționismul reciproc (Reciprocal Determinism) Acest concept, introdus de Albert Bandura, subliniază că personalitatea este un produs al interacțiunilor dinamice dintre: Factorii personali (gânduri, emoții, caracteristici biologice); Comportamentul individului (acțiunile și alegerile pe care le face); Factorii de mediu (influențe sociale, contexte, consecințele comportamentelor). Aceste interacțiuni sunt bidirecționale: nu doar mediul influențează individul, ci și individul influențează mediul prin comportamentele sale. Prin acest mecanism, personalitatea evoluează în funcție de context, dar și de alegerile deliberate ale individului. Exemplu: O persoană sociabilă (factor personal) poate alege să participe la evenimente sociale (comportament), ceea ce creează oportunități de a interacționa cu oameni noi (mediu). Aceste interacțiuni îi consolidează sociabilitatea, generând un ciclu constant de influențe reciproce. Principalele concepte ale abordării socio-cognitive: Autoeficacitatea (Self-Efficacy) Autoeficacitatea se referă la credința unei persoane în capacitatea sa de a realiza anumite sarcini sau de a depăși provocările. Acest concept este central în abordarea socio-cognitivă, deoarece influențează motivația, perseverența și reacțiile emoționale ale individului. Nivel ridicat de autoeficacitate: Persoanele se simt capabile să facă față obstacolelor și tind să fie mai optimiste și reziliente. Nivel scăzut de autoeficacitate: Persoanele pot evita sarcinile dificile, considerându-le prea copleșitoare. Autoeficacitatea influențează nu doar acțiunile pe care le întreprindem, ci și modul în care gestionăm stresul și emoțiile negative. Este un predictor puternic al succesului în domenii variate, de la educație la sănătate sau carieră. Exemplu: Dacă o persoană crede că poate învăța o limbă străină, va depune mai mult efort și va persista chiar dacă întâmpină dificultăți. Principalele concepte ale abordării socio-cognitive: Învățarea prin observare (Modelarea sau Observational Learning) Acest concept afirmă că oamenii își dezvoltă comportamentele nu doar prin experiențe directe, ci și observându-i pe alții. Acest proces implică: Observarea unui model (persoană care acționează ca exemplu); Reținerea comportamentului modelului; Reproducerea comportamentului; Recompensarea (reală sau anticipată) care întărește comportamentul. Învățarea prin observare este esențială pentru dezvoltarea socială, deoarece oamenii pot învăța norme, abilități și comportamente fără a trece prin experiențe directe. Modelele eficiente sunt adesea persoane carismatice, cu care observatorul se identifică. Exemplu: Un copil care observă un coleg aplaudat pentru că își ajută profesorul este mai probabil să adopte același comportament. Bandura a ilustrat acest concept în celebrul experiment cu păpușa Bobo, unde copiii au imitat comportamentele agresive ale adulților pe care i-au observat. Principalele concepte ale abordării socio-cognitive: Schema de sine (Self-Schema) Schema de sine este o structură mentală care organizează informațiile despre sine. Aceasta influențează modul în care o persoană își percepe propria identitate și interacționează cu mediul. Exemple de scheme de sine: „Sunt o persoană inteligentă” sau „Nu sunt bun la sport.” Schemele de sine ghidează atenția și interpretarea informațiilor. O persoană cu o schemă de sine pozitivă în ceea ce privește inteligența va căuta oportunități de a-și demonstra cunoștințele și va interpreta succesul drept o confirmare a valorii sale. Schemele de sine pot fi schimbătoare sau rigide, influențate de experiențe și feedback din mediu. Ele joacă un rol central în auto-percepția și în încrederea de sine, influențând alegerile și comportamentele individului. Exemplu: Dacă cineva crede că este amuzant, este mai probabil să observe și să-și amintească momentele când ceilalți au râs la glumele sale. Principalele concepte ale abordării socio-cognitive: Așteptările și recompensele (Expectancy-Value Theory) Această teorie sugerează că oamenii iau decizii comportamentale bazate pe: Așteptările lor privind rezultatele unui comportament; Valoarea pe care o atribuie acelor rezultate. Comportamentele sunt mai probabile atunci când așteptările de succes sunt mari, iar rezultatul dorit este perceput ca fiind valoros. Aceste decizii nu sunt automate, ci reflectă o analiză conștientă a riscurilor și beneficiilor. Exemplu: O persoană care crede că studiul intens îi va aduce o promovare și care consideră promovarea importantă este mai probabil să investească timp în învățare. Principalele concepte ale abordării socio-cognitive: Autoreglarea (Self-Regulation) Abordarea socio-cognitivă accentuează capacitatea oamenilor de a-și monitoriza și ajusta propriul comportament pentru a atinge obiective. Procesul de autoreglare implică: Stabilirea de obiective; Monitorizarea progresului; Adoptarea strategiilor pentru a depăși obstacolele. Autoreglarea presupune și autocontrol, ceea ce înseamnă să rezistăm tentațiilor imediate pentru a atinge obiective pe termen lung. Persoanele care se autoreglează eficient au o mai mare satisfacție personală și succes profesional. Exemplu: Un student își stabilește ca obiectiv să obțină note mai bune. Își monitorizează timpul petrecut învățând și își modifică metodele dacă rezultatele nu sunt satisfăcătoare. Principalele concepte ale abordării socio-cognitive: Locusul de control (Locus of Control) Acest concept, deși derivat din alte teorii (Julian Rotter), este integrat în abordarea socio- cognitivă. Se referă la percepția controlului asupra evenimentelor din viață: Locus intern: Persoana crede că succesul sau eșecul depind de propriile acțiuni. Locus extern: Persoana crede că rezultatele sunt influențate de factori externi, cum ar fi norocul sau alți oameni. Un locus intern de control este asociat cu o atitudine proactivă, în timp ce un locus extern poate duce la pasivitate și la sentimentul de neputință. Acest concept este util în explicarea motivației și a modului în care oamenii gestionează situațiile stresante. Exemplu: O persoană cu locus intern va considera că eșecul la un examen se datorează lipsei de pregătire, în timp ce una cu locus extern va da vina pe dificultatea subiectelor sau pe profesor.