LP1 - Farmacologie - BFKT (1) - PDF

Disciplina de Farmacologie BFKT și recuperare Introducere în Farmacologie Conf. Dr. Cheveresan Adelina  M = substanță/amestec de substanțe de proveniență naturală sau sintetică, ce se administrează pentru:  tratamentul,  profilaxia  diagnosticul unei afecțiuni. Me...

Disciplina de Farmacologie BFKT și recuperare Introducere în Farmacologie Conf. Dr. Cheveresan Adelina  M = substanță/amestec de substanțe de proveniență naturală sau sintetică, ce se administrează pentru:  tratamentul,  profilaxia  diagnosticul unei afecțiuni. Medicamentele conțin un compus principal, responsabil de activitatea farmacologică, denumit substanță activă.  În majoritatea cazurilor, substanța activă se găsește ca atare și își exercită efectul atunci când ajunge la țesutul țintă În unele situații, medicamentul conține substanța principală în forma inactivă, fiind denumit promedicament. El se va activa în interiorul organismului în urma unei reacții chimice care are loc preponderent la nivel hepatic și constă în îndepărtarea sau transformarea unei grupări funcționale.  Disciplina de Farmacologie BFKT și recuperare Orice medicament are reacții adverse și poate deveni toxic dacă: se administrează în doze prea mari se administreaza la intervale de timp prea scurte se utilizeaza pe o cale de administrare necorespunzătoare în cazul unei patologii asociate ce interferă cu metabolismul sau eliminarea medicamentului Medicamentul are mai multe denumiri: denumirea chimică: descrie structura chimică a medicamentului, de exemplu: acid acetil salicilic, bicarbonat de sodiu, sulfat de sodiu DCI = denumirea comuna internationala este denumirea oficială și este folosită în prescripția medicala, de exemplu: Ciprofloxacin, Ampicilina, Diazepam, Propranolol, Omeprazol denumirea comercială este dată de compania farmaceutică ce a produs medicamentul respectiv, de exemplu: Ospen, Nurofen, Voltaren, Panadol  Clasificarea medicamentelor se poate face după mai multe criterii: Concepția terapeutică: – M.alopate - funcționează pe principiul contrariilor, adică M = antidot împotriva bolii. De ex., în cazul unei inflamații se administrează un antiinflamator, diareea este tratată cu antidiareice, constipația cu laxative, – M.homeopate - funcționează pe principiul similarității. Se consideră că un medicament homeopat este eficient în doze foarte mici la omul bolnav, dacă produce la omul sănătos aceleași simptome cu boala respectivă.  Originea: – M. naturale - substanța sau substanțele folosite în terapie sunt extrase direct din surse naturale:  Vegetale (muguri, flori, frunze, seminţe, radacini, rizomi, scoarţe);  animale (organe, ţesuturi sau glande uscate administrate sub forma de pulberi; sângele şi elementele sale, ex.: plasma);  minerale (sulfatul de sodiu, oxidul de magneziu, bicarbonatul de sodiu, clorura de sodiu, sǎrurile insolubile de bismut, talcul, sulful) Originea: – M. de semisinteză - substanțele naturale suferă un proces de procesare chimică, în care le sunt adăugate sau înlăturate diferite grupări funcționale pentru a le crește eficiența sau pentru a îmbunătăți farmacocinetica: penicilinele de semisinteză – M. de sinteză – sunt produse exclusiv prin sinteză chimică: sulfamidele antibacteriene, chinolonele antibacteriene  Gradul de toxicitate: M. anodine - au toxicitate redusă, sunt eliberate în farmacii fără rețetă medicală: multivitamine, expectorante, antiinflamatoare nesteroidiene M. puternic active - au efect terapeutic la doze foarte mici. Ele sunt eliberate doar pe bază de rețetă: Diazepam, Teofilina, Prednison M. toxice și stupefiante - folosite doar în situații speciale în terapeutică și de obicei necesită o rețetă scrisă pe un formular special: Morfina, Cocaina, Digoxin Modul de formulare: – M. magistrale, ce se prepară în farmacie, individual pentru pacient – M. oficinale, ce se prepară în farmacie în cantități mai mari, după formule fixe, ce se găsesc în Farmacopee – M. industriale (majoritatea), ce se prepară în industria farmaceutică, cu termen de valabilitate mare  Modul de prescriere şi eliberare: – M. pt. specialități medicale, eliberate doar pe bază de rețetă – Medicamente OTC (over the counter), ce se pot elibera în farmacie fără rețetă, cu risc scăzut de reacții adverse Calea de administrare: – M. administrate oral – M. administrate parenteral sau injectabil – M. administrate pe tegumente și mucoase – M. administrate intrarectal, intravaginal, etc Consistența: – Solide: tablete, capsule, pulberi, etc – Semisolide: unguente, geluri – Lichide: siropuri, picături, sol. inj., etc – Gazoase: anestezice generale  Există reglementări de la o țară la alta în ceea ce privește implicarea BFK-terapeutului în administrarea medicamentelor. În România, acesta trebuie să respecte cu strictețe indicațiile medicului asupra tratamentului. El nu are voie să administreze: un alt medicament o doză diferită un număr mai mare de doze sau omiterea unor doze doze într-un interval de timp diferit decât cel prescris de medic utilizarea pe o altă cale de administrare decât cea prescrisă de medic Toate aceste abateri intră în categoria neglijenței.  Altă problemă ce poate fi întâmpinată de BFK- terapeut este scăderea complianței sau noncomplianța terapeutică a pacienților. Cel mai adesea aceasta se întâlnește la pacienții cu vârstă înaintată. Cauzele pot fi: prea multe M. la ore diferite, în special cele ce trebuie administrate noaptea sau la interval fix de timp tratament îndelungat, luni, ani sau pe toata durata vieții pacientului neînțelegerea bolii și a necesității tratamentului tulburări de memorie dificultăți de înghițire  diferite fobii în ceea ce privește calea de administrare, de exemplu fobia de ace sau de obiecte ascuțite influențe externe de origine nemedicală, de exemplu: vecini, rude, afișe, reclame, articole din presa scrisă sau on-line, etc deficiențe de auz sau văz prețuri prea mari ale M. dificultatea procurării unor M. efectele adverse ale M. BFK-terapeutul trebuie: să se asigure cu răbdare și tact că pacientul a înțeles tratamentul și modul de administrare să comunice în permanență medicului toate aceste situații sau ori de câte ori intervine o nouă problemă să implice familia și anturajul pentru a asigura o supraveghere corespunzătoare a pacienților, în special a celor vârstnici și o creștere a complianței terapeutice. Introducerea unui nou medicament în terapeutică  Introducerea unui nou M. în terapeutică se face conform legilor în vigoare ale țării respective precum și a unor acte normative internationale. De la descoperirea M. și până la prezența sa în farmacii și în terapiile bolnavilor, el trebuie să parcurgă mai multe etape, ce se desfășoară pe o perioadă de aproximativ 10-15 ani și implică costuri ridicate. Cercetarea implică 2 etape: 1. Etapa preclinică, cu o durată de 1-3 ani. Aceasta etapa se realizeaza in laborator, prin testari pe animale de laborator, ce implica: evaluare farmacocinetica evaluare farmacodinamica evaluare toxicologica 2. Etapa clinica, cu o durata de 3-8 ani cuprinde 4 faze de studii clinice. Studiile clinice reprezintă testări pe voluntari sănătosi și pe pacienți și oferă informații importante legate de eficacitatea și siguranța M. Ele se efectuează dupa ce substanța respectivă a obținut aprobarea comisiilor de specialitate, printre care AN(Agentia Nationala a Medicamentului) și comisia de etică. D.p.d.v. etic, pacientul va fi informat în legatură cu studiul, eventualele efecte adverse și i se va obține consimțământul scris.  Protocolul studiului clinic este un document obligatoriu ce contine toate informațiile legate de: obiective metodologie rațiunea studiului considerații statistice organizarea studiului.  Pe parcursul fazelor studiului clinic sunt implicați voluntari sănătoși și bolnavi, pornind de la un număr mic de persoane, pentru a limita cât mai mult riscul, iar pe masură ce M își dovedește eficiența cu efecte toxice minime, sunt implicați mii de pacienți. Cele patru faze sunt: Faza I implică un număr mic de voluntari sănătoși, la care se vor administra doze crescătoare, sub monitorizare continuă a parametrilor biologici, farmacologici și toxicologici.  Faza a II-a include pacienti cu afectiunea careia ii este destinat M. In acest studiu se urmareste: – eficacitatea medicamentului – efectele adverse – doza administrata – intervalul dintre doze – evaluarea raportului risc /beneficiu al noului M.  Faza a III-a cuprinde sute, până la mii de pacienti cu afecțiunea țintă, rezultatele fiind comparate cu o substanță placebo. Placebo reprezintă o substanță fără efecte farmacologice, dar poate avea un răspuns benefic, datorita sugestiei. In studiile farmacologice, placebo trebuie sa aibă aceeași mărime, culoare și aspect cu M. activ și să fie administrat pe aceeași cale cu M. testat  Dacă administrarea se face oral, placebo poate fi o tabletă de glucoză sau lactoză Dacă administrarea se face parenteral, placebo poate fi serul fiziologic. Dacă substanța de testat provoacă durere în momentul injectării, placebo poate fi apa distilată.  Faza de supraveghere postmarketing sau faza a IV-a reprezinta o perioada in care sunt evaluate calitatile noului M dupa ce acesta a primit autorizatia de punere pe piata. Se vor nota toate aspectele legate de efectele adverse, alte efecte terapeutice ce nu au fost identificate in fazele clinice si toxicitatea pe termen lung, de exemplu efectul cancerigen. Orice efect sau efecte adverse ce imprima un risc crescut comparativ cu beneficiul duce la retragerea M. de pe piata.  BFK-terapeutul are responsabilități etice și morale în îngrijirea pacientului inclus intr-un studiu clinic. El trebuie să respecte: Modul de administrare și preparare a M inclus in studiu Drepturile pacientului, indiferent de statusul său socioeconomic, religios sau cultural Demnitatea și dorințele pacientului, el putându-se retrage în orice moment al studiului fără nici o explicație BFK-terapeutul trebuie să se asigure că: pacientul este informat corespunzator pacientul nu are nici o nelămurire cu privire la M. testat pacientul cunoaste acțiunea farmacodinamică a M. pacientul este informat de eventuale efecte adverse cunoscute Categorii speciale de medicamente 1. M. aflate sub control strict Există M controlate, datorită potențialului lor crescut de dependență și abuz. Rolul BFK-terapeutului: să țină evidența acestor substanțe să le administreze doar persoanelor cu prescriptie medicala, in doza si la intervalul de timp stabilit de medic să se asigure că sunt încuiate corespunzator (narcoticele dublu), iar cheia să fie doar la îndemâna persoanelor autorizate. I. Heroină, LSD, Marijuana - au potențial mare de abuz - NU au utilizări medicale II. Morfină, Metadonă, Meperidină, Amfetamine, Codeină, Secobarbital, Pentobarbital - au potențial mare de abuz - au utilizări medicale - pot determina foarte rapid dependență III. Pentazocină, Propoxifen - au potențial de abuz inferior categoriilor I sau II - au utilizări medicale - pot determina dependență IV. Fenobarbital, benzodiazepine, Meprobamat, Cloralhidrat - au utilizări medicale - pot determina dependență V. Codeina ca antitusiv - are utilizări medicale - determină rar dependență  2. Medicamente OTC (over the counter) M. care pot fi eliberate fără prescripție medicală: analgezice-antipiretice, antidiareice, antitusive, antivomitive, vitamine, minerale Pe langa avantajele evidente pe care le prezinta acest tip de M., exista o serie de dezavantaje:  pot interactiona cu M. prescrise, atat in ceea ce priveste substantele active, cat si excipientii (alcoolul) consumul de alcool impreuna cu medicamentele OTC poate determina reactii adverse Ibuprofenul crește concentrația Digoxinului Aspirina poate determina astm bronșic, crește riscul hemoragiilor la cei aflați sub tratament anticoagulant sau poate reduce funcția renală  În cazul femeilor gravide, M. sunt clasificate în funcție de riscul fetal si efectele lor asupra fatului. Medicamentele din clasele A și B sunt considerate a putea fi administrate fără mari riscuri în această perioadă. Totusi, la femeia gravidă este recomandat sa se evite pe cât posibil administrarea M. și în special cele nou introduse în terapeutică. Categ. A Fără risc pentru făt Studiile clinice nu au evidențiat efecte negative asupra fătului Ex: vitaminele administrate prenatal Categ. B Fără risc în studiile pe animale Nu există studii clinice asupra femeilor gravide Se presupune că riscul este redus sau inexistent Ex: Penicilina, Paracetamol Categ. C Studiile pe animale au evidențiat un risc fetal Nu există studii clinice asupra femeilor gravide Trebuie determinată ponderea risc-beneficiu Ex: antidepresive, Aspirina, majoritatea antibioticelor Categ. D S-a dovedit riscul fetal la om Trebuie determinată ponderea risc-beneficiu Pot fi utilizate în situațiile când viața este pusă în pericol Ex: antiepileptice, Tetraciclina, Cloramfenicol O zi minunată în continuare!