Intrebari Marketing 1 PDF

1.4. Teste de marketing 1. Activitatea de coordonare de marketing vizează: a) evaluarea pieţei şi previziunea cererii; b) evaluarea costurilor; c) elaborarea politicilor de preţ, distribuţie şi promovare; d) proiectarea de noi produse şi servicii. 2. Printre funcţiile marketingului...

1.4. Teste de marketing 1. Activitatea de coordonare de marketing vizează: a) evaluarea pieţei şi previziunea cererii; b) evaluarea costurilor; c) elaborarea politicilor de preţ, distribuţie şi promovare; d) proiectarea de noi produse şi servicii. 2. Printre funcţiile marketingului se numără: a) creşterea eficienţei economice; b) coordonarea de marketing; c) cercetarea pieţei şi a consumatorului; d) conectarea rapidă şi flexibilă a firmei la dinamica mediului. 3. Nivelurile marketingului de relaţie sunt: a) defensiv; b) proiectiv; c) elementar; d) secundar. 4. Micromediul extern al firmei include: a) mediul economic; b) publicul; c) mediul tehnologic; d) clienţii. 5. Printre componentele macromediului se numără: a) furnizorii; b) concurenţii; c) intermediarii; d) mediul natural. 6. Criteriile demografice de segmentare a pieţei sunt: a) clasa socială; b) stilul de viaţă; c) vârsta; d) statutul utilizatorilor. 7. Serviciul desfacere furnizează date ce vizează: a) volumul şi structura vânzărilor; b) contingentările; c) reclamaţiile; d) proiectele de dezvoltare. 8. Compartimentul de aprovizionare oferă informaţii cu privire la: a) capacităţile de producţie; b) contracte încheiate, onorate, neonorate; c) literatura tehnică; d) noile tehnologii; e) proiecte de viitor; f) contacte cu exteriorul. 9. Compartimentul de producţie constituie o sursă de informaţii în ceea ce priveşte: a) gradul de utilizare a capacităţilor de producţie; b) convenţii; c) studii pe ţări; d) defecţiuni; e) rapoarte ale verigilor comerciale; f) oferte şi cereri de ofertă. 10. Managerii firmei centralizează informaţii cu privire la: a) asistenţa solicitată; b) preferinţe sau restricţii care vizează activitatea unităţii economice; c) corespondenţa cu clienţii; d) evoluţii şi prognoze de preţ; e) observaţii ale reprezentanţelor străine. 11. În categoria intermediarilor intră: a) mass-media; b) furnizorii; c) publicul financiar; d) agenţii de schimb. 12. Un consumator satisfăcut: a) acordă o mai mică atenţie produselor concurente şi publicităţii acestora; b) îşi creează o imagine favorabilă şi o notorietate pe piaţă; c) va transmite sentimentul post-cumpărare de satisfacţie şi altora; d) va repeta actul de cumpărare, transformându-se în client. 13. Cercetarea de marketing cu privire la distribuţie se referă la: a) structura în teritoriu a forţei de vânzare; b) analiza costurilor; c) studii de segmentare; d) studii asupra exporturilor. 14. Adăugarea de valoare-satisfacţie produselor şi serviciilor se poate realiza prin următoarele căi: a) facilitarea obţinerii produsului; b) asocierea unor simboluri acestuia; c) prezentarea într-o formă cât mai atractivă;  d) proiectarea cât mai atractivă a produsului. 15. Piaţa în amonte se referă la: a) ansamblul pieţelor firmelor care acţionează în cadrul ei; b) relaţiile de desfacere, vânzare a produselor şi servicilor către diverşi beneficiari; c) relaţiile de aprovizionare împreună cu furnizori; d) ansamblul pieţelor mai multor produse. 16. Firmele trebuie să-şi selecteze furnizorii analizând următoarele criterii: a) climatul intern; b) termene şi condiţii de livrare; c) dimensiunile şi calitatea ofertei. d) preţul. 17. Potenţialul pieţei se poate calcula cu formula: a) Pp=Cp×N×E b) Pp=Cp×N×I c) Pp=N×Q×F d) Pp=Cp×P×E 18. În funcţie de dimensiunile sale, piaţa poate fi clasificată în: a) Piaţa produsului, piaţa firmei şi piaţa totală; b) Piaţa efectivă, piaţa potenţială şi piaţa teoretică; c) Piaţa reală, piaţa în amonte şi piaţa în aval; d) Piaţa liberă, piaţa reală şi piaţa planificată. 19. Frecvenţa cumpărării este o variabilă de segmentare: a) demografică; b) psihografică; c) geografică; d) comportamentală. 20. Firmele pot fi vulnerabile în faţa puterii furnizorilor în următoarele situaţii: a) dacă un furnizor deţine patentul unui produs; b) dacă un produs esenţial oferit de aceştia nu poate fi înlocuit; c) dacă este prea costisitoare schimbarea furnizorului; d) dacă furnizorul este mai puternic decât cumpărătorul. 21. Cercetarea de marketing cu privire la comportamentul de cumpărare se referă la: a) imaginea asupra mărcii; b) eficienţa publicităţii; c) analiza cererii; d) analiza cotei de piaţă. 22. Segmentarea pieţei reprezintă: a) Procesul de împărţire a unei pieţe pe mai multe segmente, grupuri de consumatori;  b) Procesul de împărţire a unei pieţe omogene în segmente sau sub-pieţe care se caracterizează printr-un grad ridicat de omogenitate c) Procesul de împărţire a unei pieţe pe clase tipice de clienţi; d) Procesul de împărţire a unei pieţe eterogene în segmente sau sub-pieţe care se caracterizează printr-un grad ridicat de omogenitate. 23. Dintre componentele publicului nu fac parte: e) acţionarii firmei; f) organizaţiile pentru protecţia mediului; g) personalul intern al firmei ; h) agenţiile de publicitate. 24. Conceptul de bază al maketingului este: a) orientarea spre servicii b) orientarea spre concurenţă; c) orientarea spre produse şi service; d) orientarea către client. 25. Printre acţiunile de marketing specifice căii extensive de extindere a pieţei produsului se numără: a) creşterea frecvenţei cumpărării; b) sporirea mărimii comenzii; c) multiplicarea şi diversificarea ocaziilor de consum; d) atragerea unor consumatori ai altor produse. 26. În funcţie de statutul lor, natura solicitărilor faţă de produsele (serviciile) firmei, există următoarele categorii de clienţi: a) pieţele internaţionale; b) pieţele guvernamentale; c) utilizatorii industriali; d) consumatorii 27. În categoria pieţelor guvernamentale intră: a) agenţii de stat care achiziţionează bunuri şi servicii folosite fie pentru a presta servicii publice, fie pentru a le revinde; b) şcoli; c) spitale; d) instituţii militare; e) penitenciare. 28. Pe piaţă există următoarele categorii de concurenţă: a) concurenţa de soluţii, concurenţa de preţ, concurenţa de produs, concurenţa de marcă; b) concurenţa de soluţii, concurenţa generică, concurenţa de produs, concurenţa de marcă; c) concurenţa de marcă, concurenţa de produs, concurenţa de soluţii, concurenţa de piaţă; d) concurenţa de soluţii, concurenţa generală, concurenţa de produs, concurenţa de marcă. 29. Gravitaţia comercială este un parametru al: a) Capacităţii pieţei; b) Dinamicii pieţei; c) Ariei pieţei; d) Stucturii pieţei. 30. Loialitatea faţă de marcă este o variabilă de segmentare: a) demografică; b) comportamentală; c) geografică; d) psihografică. 31. Gradul de saturaţie al pieţei reprezintă: a) Cantitatea de bunuri pe care o firmă le poate oferi pieţei, la un moment dat; b) Totalul tranzacţiilor de produse şi / sau servicii ale firmei, pe o anumită piaţă şi într-un anumit interval de timp; c) Raportul procentual între volumul vânzărilor şi potenţialul pieţei; d) Raportul între volumul vânzărilor firmei şi volumul vânzărilor totale pe piaţă. 32. Ciclul de viaţă al familiei este un criteriu de segmentare: a) demografic; b) geografic; c) psihosocial; d) comportamental. 33. Gradul de concentrare al pieţei este un parametru al: a) ariei pieţei; b) dinamicii pieţei; c) capacităţii pieţei; d) segmentării pieţei. 34. Dintre funcţiile marketingului nu face parte: a) cercetarea pieţei şi a consumatorului; b) satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor consumatorilor; c) creşterea profitului; d) conectarea rapidă şi flexibilă a firmei la dinamica mediului. 35. Poziţia competitivă a unei firme şi atractivitatea unui segment de piaţă sunt apreciate în funcţie de următoarele forţe: a) rivalitatea existentă între firmele dintr-un domeniu; b) ameninţarea creată de pătrunderea pe piaţă a unor noi furnizori; c) ameninţarea creată de produsele sau serviciile de substituţie; d) puterea de negociere a concurenţilor. 36. Între componentele publicului nu se numără: a) acţionarii firmei;  b) administraţia publică; c) agenţiile de servicii de marketing; d) opinia publică. 37. O imagine favorabilă are pentru firmă următoarele efecte: a) atrage investitorii de capital; b) îmbunătăţeşte gradul de cunoaştere a concurenţilor; c) oferă şanse sporite de cucerire rentabilă a noi segmente de piaţă; d) generează lipsă de credibilitate în firmă. 38. Conjunctura pieţei globale este determinată de următoarele forţe globale: a) ascensiunea femeii în funcţii de conducere; b) deschiderea treptată a unor pieţe noi: China, India, Europa de Est, ţările arabe; c) amplificarea tensiunilor şi conflictelor regionale; d) creşterea numărului alianţelor strategice încheiate între marile companii internaţionale. 39. Cel mai important element patrimonial al unei firme îl repezintă: a) angajaţii; b) capitalul social; c) furnizorii; d) clienţii. 40. Sursele externe de informaţii de marketing nu includ: a) târgurile şi expoziţiile; b) serviciul desfacere; c) presa de specialitate; e) tipăriturile firmelor concurente. 41. În categoria indicatorilor cu ajutorul cărora poate fi caracterizată aria pieţei este inclus: a) Potenţialul pieţei; b) Gradul de saturaţie al pieţei; c) Gradul de concentrare al pieţei; d) Coeficientul de elasticitate al vânzărilor în funcţie de preţ. 42. Printre caracteristicile demografice ale unei pieţe se numără: a) locul de rezidenţă; b) mărimea şi mobilitatea populaţiei; c) educaţia; d) ocupaţia. 43. Mediul economic face parte din: a) micromediul extern al firmei; b) macromediul intern al firmei; c) micromediul intern; d) macromediul firmei. 44. Printre componentele micromediului extern se numără: a) publicul; b) mediul demografic; c) mediul economic; d) mediul politic şi juridic. 45. În vederea caracterizării mediului economic pot fi luate în considerare următoarele elemente: a) gradul de ocupare a forţei de muncă; b) ocupaţia populaţiei; c) structura veniturilor; d) densitatea populaţiei; e) structura pe ramuri a economiei; f) venitul mediu pe locuitor. 46. Dintre funcţiile marketingului nu face parte: a) creşterea eficienţei economice; b) cercetarea pieţei şi a consumatorului; c) obţinerea monopolului sau oligopolului pe piaţă; d) conectarea rapidă şi flexibilă a firmei la dinamica mediului. 47. Între componentele macromediului firmei nu găsim: a) mediul natural; b) mediul cultural; c) mediul politic; d) mediul de afaceri. 48. În vederea caracterizării mediului economic trebuie să luăm în considerare: a) venitul mediu pe locuitor; b) rata natalităţii; c) gravitaţia comercială; d) gradul de concentrare al pieţei; e) preţurile în evoluţia lor; f) structura veniturilor. 49. Printre factorii care determină mărimea şi dinamica cheltuielilor de consum se numără: a) datoriile şi posibilităţile de creditare; b) regimul investiţiilor; c) distribuţia veniturilor (pe ţări, în cazul selectării pieţelor, sau pe categorii de populaţie, în cazul selectării segmentelor); d) soldul balanţei de plăţi; e) economiile (comportamentul de economisire al populaţiei). 50. Marketingul ecologic are în vedere următoarele probleme: a) abundenţa de materii prime şi creşterea costului energiei; b) poluarea aerului, apei şi solului; c) intervenţia organismelor mondiale şi statale în gestiunea resurselor financiare;  d) securitatea mediului înconjurător; e) crearea de produse noi, bazate pe înlocuirea resurselor clasice şi orientarea investiţiilor spre sectoare de perspectivă. 51. Mediul tehnologic este alcătuit dintr-o serie de factori care concură la realizarea produselor, precum: a) activitatea de cercetare-dezvoltare; b) nivelul tehnic al utilajelor şi echipamentelor; c) calitatea tehnologiilor; d) capacitatea de creaţie-inovaţie-invenţie. 52. Drept puncte de reper în evaluarea dotării tehnologice a unei pieţe pot fi avute în vedere: a) parcul de automobile; b) înzestrarea cu aparatură audio-video; c) numărul de abonaţi telefonici la 1000 de persoane; d) numărul de abonamente la reţeaua internet. 53. În cadrul macromediului firmei, mediul juridic este constituit din ansamblul normelor juridice şi reglementărilor care vizează: a) calitatea produselor; b) protecţia brevetelor de invenţie, a produselor, modelelor şi a desenelor, a mărcilor de fabrică şi de comerţ, a consumatorilor; c) concurenţa neloială; d) asistenţa socială; e) protecţia mediului; f) fiscalitatea şi modul de repatriere a profitului; e) regimul investiţiilor străine; g) metodele de vânzare, ambalarea şi condiţionarea produselor; h) publicitatea şi comunicarea în audiovizual; i) mecenatul şi sponsorizarea. 54. Influenţa educaţiei asupra activităţii de marketing poate apărea în următoarele situaţii: a) când consumatorii sunt analfabeţi, trebuie adaptate programele publicitare şi etichetele; b) produsele complexe sau cele care necesită instrucţiuni de folosinţă trebuie adaptate la nivelul educaţional al consumatorilor; c) cooperarea cu canalele de distribuţie va depinde, în parte, de nivelul educaţional al membrilor canalelor; d) natura şi calitatea serviciilor de marketing, cum este cazul agenţiilor publicitare, vor depinde de modul în care sistemul educaţional pregăteşte populaţia pentru asemenea ocupaţii. 55. Printre domeniile cercetării ce ţin de produs se numără: a) imaginea asupra mărcii; b) testele de piaţă; c) atitudinea faţă de marcă; d) crearea şi testarea mărcii; e) satisfacţia oferită de produs. 56. Printre domeniile cercetării la nivel micro şi macroeconomic se numără: a) testarea produselor existente; b) studii asupra motivaţiilor; c) caracteristicile pieţei; d) studii asupra personalului. 57. Domeniile în care acţionează cercetarea de marketing legată de promovare sunt: a) studii privind mass-media; b) studii asupra imaginii publice; c) studii asupra motivaţiilor; d) eficienţa publicităţii; e) structura în teritoriu a forţei de vânzare. 58. Firmele utilizează studiile de piaţă pentru: a) a testa produsele existente; b) a stabili cotele de vânzări; c) a studia tendinţele economice; d) a evalua potenţialul unei pieţe. 59. Procesul cercetării de marketing cuprinde printre etape: a) adoptarea deciziilor; b) urmărirea şi controlul rezultatelor; c) dimensionarea şi formarea eşantionului de anchetă; d) redactarea şi prezentarea raportului final. 60. Dacă o firmă îşi stabileşte ca obiectiv penetrarea unei anumite pieţe, problema de decizie se poate referi la: a) renunţarea la un anumit depozit; b) deschiderea unui nou magazin; c) lansarea unui produs nou; d) dezvoltarea unui franchising. 61. Activitatea de coordonare de marketing vizează: a) evaluarea pieţei şi previziunea cererii; b) evaluarea costurilor; c) elaborarea politicilor de preţ, distribuţie şi promovare; d) proiectarea de noi produse şi servicii. 62. Printre funcţiile marketingului se numără: a) creşterea eficienţei economice; b) coordonarea de marketing; c) cercetarea pieţei şi a consumatorului; d) conectarea rapidă şi flexibilă a firmei la dinamica mediului. 63. Nivelurile marketingului de relaţie sunt:  a) defensiv; b) proiectiv; c) elementar; d) secundar. 64. Micromediul extern al firmei include: a) mediul economic; b) publicul; c) mediul tehnologic; d) clienţii. 65. Printre componentele macromediului se numără: a) furnizorii; b) concurenţii; c) intermediarii; d) mediul natural. 66. Criteriile demografice de segmentare a pieţei sunt: a) clasa socială; b) stilul de viaţă; c) vârsta; d) statutul utilizatorilor. 67. Serviciul desfacere furnizează date ce vizează: a) volumul şi structura vânzărilor; b) contingentările; c) reclamaţiile; d) proiectele de dezvoltare. 68. Compartimentul de aprovizionare oferă informaţii cu privire la: a) capacităţile de producţie; b) contracte încheiate, onorate, neonorate; c) literatura tehnică; d) noile tehnologii; e) proiecte de viitor; f) contacte cu exteriorul. 69. Compartimentul de producţie constituie o sursă de informaţii în ceea ce priveşte: a) gradul de utilizare a capacităţilor de producţie; b) convenţii; c) studii pe ţări; d) defecţiuni; e) rapoarte ale verigilor comerciale; f) oferte şi cereri de ofertă. 70. Managementul companiei centralizează informaţii cu privire la:  a) contingentări; b) asistenţa solicitată; c) defecţiuni; d) probleme de aprovizionare; 71. Un consumator este satisfăcut atunci când: a) va repeta actul de cumpărare transformându-se în client; b) va transmite sentimentul post-cumpărare de satisfacţie şi altora; c) va acorda o mai mică atenţie produselor concurente. 72. Calea intensivă de extindere a pieţei produsului poate fi realizată prin: a) sporirea mărimii comenzii; b) creşterea numărului de consumatori ai produsului prin acţiuni de marketing; c) atragerea unor consumatori ai altor produse; d) identificarea unor domenii noi de utilizare a produsului; e) transformarea unor nonconsumatori relativi în consumatori efectivi ai produsului. 73. Printre barierele de intrare pe o anumită piaţă se numără: a) renumele; b) obligaţiile legale sau morale faţă de clienţi, creditori şi angajaţi; c) valoarea reziduală scăzută datorată specializării excesive sau uzurii morale; d) lipsa unor alternative profitabile; e) existenţa unui capital ridicat; f) localizarea nefavorabilă. 74. Una dintre barierele de ieşire de pe un anumit segment de piaţă este: a) renumele firmei; b) localizarea nefavorabilă; c) materiile prime şi distribuitorii insuficienţi; d) o puternică integrare verticală; e) barierele psihologice; f) lipsa unor alternative profitabile. 75. Mărimea pieţei depinde de numărul persoanelor care dovedesc: a) o anumită nevoie sau dorinţă pentru un anumit bun, produs sau serviciu; b) că dispun de resursele necesare pentru obţinerea bunului dorit; c) voinţa de a schimba aceste resurse cu bunul dorit. 76. Adăugarea de valoare-satisfacţie produselor şi serviciilor se poate realiza prin următoarele căi: a) creşterea numărului angajaţilor; b) realizarea cât mai bună a principiului celor cinci potriviri; c) asocierea unor simboluri acestuia; d) facilitarea obţinerii produsului. 77. Satisfacţia financiară a clientului este obţinută atunci când acesta: a) cheltuieşte bani;  b) obţine în mod uşor produsul; c) economiseşte bani; d) primeşte un produs de calitate. 78. Studiul de piaţă oferă informaţii cu privire la: a) structura pe ramuri a economiei; b) puterea de cumpărare şi atitudinea faţă de cheltuirea banilor; c) situaţia financiar-valutară; d) concurenţă; e) bursa de valori; f) mediul economic şi politic. 79. Evaluarea dimensiunilor unei pieţe presupune determinarea: a) segmentării pieţei; b) segmentului de piaţă-ţintă; c) capacităţii pieţei; d) dinamicii pieţei; e) ariei pieţei. 80. Cota de piaţă a unei firme este determinată de: a) cheltuielile pentru acţiunile de marketing; b) rezultatele mixului de marketing şi ale eforturilor de marketing; c) eficienţa acţiunilor de marketing; d) elasticitatea cererii pe piaţă în raport cu eforturile de marketing. 81. Printre elementele ce ţin de factorii endogeni ce influenţează dinamica pieţei pot fi menţionaţi: a) natura bunurilor care fac obiectul de activitate al firmei şi categoria de nevoi cărora li se adresează; b) nivelul impozitelor şi taxelor; c) rezultatele din bilanţul financiar-contabil; d) factorii sociologici; e) politica economică a statului; f) baza materială a firmei; g) factorii conjunctural-sezonieri; h) nivelul de calificare a salariaţilor; i) puterea de cumpărare a populaţiei; j) gradul de dezvoltare a firmei. 82. În cadrul factorilor de natură exogenă ce influenţează dinamica pieţei se înscriu: a) potenţialul uman; b) intensitatea consumului bunurilor şi serviciilor oferite de firmă; c) prestigiul pe care l-a câştigat firma pe piaţă; d) gradul de accesibilitate al produsului; e) potenţialul financiar; f) factorii psihologici; g) potenţialul financiar. 83. Cercetarea ariei pieţei oferă informaţii cu privire la: a) amplasarea şi dimensionarea depozitelor, magazinelor, a reţelei comerciale cu amănuntul; b) alegerea formelor, a reţelelor şi rutelor de transport; c) dimensionarea stocurilor de produse; d) structura ofertei. 84. Aria pieţei poate fi caracterizată cu ajutorul următorilor parametri: a) gradul de saturaţie al pieţei; b) gradul de concentrare al pieţei; c) potenţialul pieţei; d) gradul de solicitare a reţelei de distribuţie; e) capacitatea pieţei. 85. În cadrul pieţei interne, relaţiile de piaţă marchează o anumită concentrare teritorială, în funcţie de: a) direcţia şi intensitatea fluxurilor populaţiei; b) puterea economică a localităţilor; c) concentrarea populaţiei; d) localizarea producţiei. 86. În condiţiile scăderii nivelului de trai, ponderea ce revine cheltuielilor alimentare în totalul bugetelor de familie: a) creşte; b) scade; c) rămâne constantă; d) niciuna din variantele de mai sus. 87. Care dintre următoarele componente nu fac parte din macromediul de marketing: a) furnizorii; b) mediul cultural; c) publicul; d) mediul natural; e) concurenţii. 88. Un jucător la loto câştigă o sumă importantă şi oscilează între a merge să se odihnească într-o staţiune de renume sau a-şi cumpăra un bun de lux. Între cele 2 alternative avem o concurenţă: a) de produs; b) de marcă; c) generică; d) de soluţie. 89. Gradul de saturaţie al pieţei este un indicator care reflectă: a) aria pieţei; b) structura pieţei;  c) dinamica pieţei; d) capacitatea pieţei. 90. Multiplicarea şi diversificarea ocaziilor de consum al unui produs este o cale... de creştere a pieţei produsului: a) mixtă; b) extensivă; c) intensivă; d) niciuna dintre acestea. 91. Identificarea unor domenii noi de utilizare a produsului reprezintă o cale.... de creştere a pieţei produsului: a) extensivă; b) intensivă; c) mixtă; d) niciuna din aceste variante. 92. Gradul de concentrare a pieţei este o problemă de: a) structură a pieţei; b) arie a pieţei; c) capacitate a pieţei; d) niciuna din aceste variante. 93. Gravitaţia comercială are implicaţie asupra: a) ariei pieţei; b) ariei şi structurii pieţei; c) capacităţii pieţei; d) structurii pieţei; e) toate acestea. 94. Pentru a calcula gravitaţia comercială avem nevoie de următorii factori de influenţă: a) suprafaţa comercială şi distanţa localităţilor; b) populaţia şi distanţa dintre localităţi; c) populaţia şi costul transportului; d) toate acestea. 95. Caracterizarea dimensiunilor spaţiale ale pieţei se face prin intermediul: a) structurii pieţei; b) dinamicii pieţei; c) ariei pieţei; d) capacităţii pieţei. 96................. semnifică forţa de atracţie exercitată de centrele urbane asupra consumatorilor din zonele învecinate. a) capacitatea pieţei; b) gradul de concentrare al pieţei;  c) gravitaţia comercială; d) niciuna din aceste variante. 97. Indicatorul care „adânceşte” analiza gravitaţiei comerciale este: a) densitatea reţelei comerciale; b) concentrarea pieţei; c) capacitatea pieţei; d) gradul de solicitare a reţelei comerciale. 98. Interesul unui consumator pentru un anumit produs este determinat de: a) existenţa voinţei de cumpărare; b) existenţa puterii de cumpărare; c) existenţa unei nevoi sau dorinţe nesatisfăcute; d) toate acestea. 99. Nonconsumatorii relativi sunt persoane cărora le lipseşte: a) voinţa de a utiliza sau cumpăra produsul; b) interesul pentru produsul comercializat; c) accesul la produsul respectiv; d) accesul şi/sau voinţa de a utiliza produsul. 100. Cumpărătorii unui produs la un moment dat formează: a) piaţa produsului; b) piaţa potenţială; c) piaţa reală; d) piaţa teoretică. 101. Diferenţa dintre piaţa potenţială şi piaţa reală este formată din: a) nonconsumatori; b) nonconsumatori absoluţi; c) nonconsumatori relativi; d) niciuna din aceste variante; e) toate aceste variante. 102. Care este numărul segmentelor de piaţă rezultat în urma segmentării pe baza criteriilor „sex”, „domiciliu” (urban, suburban şi rural) şi ocupaţie (elev / student, muncitor, specialist cu studii superioare şi alte ocupaţii)? a) 25; b) 24; c) 28; d) 23; e) nici una din aceste variante. 103............ face parte din categoria criteriilor socio-economice a) venitul; b) profesia;  c) vârsta; d) personalitatea; f) toate aceste variante 104. Mărimea populaţiei localităţii de domiciliu este un criteriu de structurare care face parte din categoria criteriilor: a) psihologice; b) geografice; c) demografice; d) socio-economice. SOLUŢII TESTE 1. a, b, c, d 2. a, c, d 3. c 4. b, d 5. d 6. c 7. a 8. b 9. a 10. b 11. d 12. a, c, d 13. d 14. a, b, c, d 15. c 16. a, b, c, d 17. d 18. b 19. d 20. a, b, c, d 21. a 22. d 23. d 24. d 25. d 26. a, b, c, d 27. a, b, c, d 28. b 29. c 30. b 31. c 32. a 33. a 34. c 35. a 36. c 37. a, c 38. b, c, d 39. d 40. b 41. c 42. a, b, c, d 43. d 44. a 45. a, c, e, f 46. c 47. d 48. a, e, f 49. a, c, e 50. b, d, e 51. a, b, c, d 52. a, b, c, d 53. a, b, c, d, e, f, g, h, i 54. a, b, c, d 55. b, d 56. c, d 57. a, b, c, d, e 58. a, b, c, d 59. a, b, c, d 60. b, c, d 61. a, b, c, d 62. a, c, d 63. c 64. b, d 65. d 66. c 67. a 68. b 69. a 70. a 71. a, b, c 72. a 73. a, e, f 74. d, e, f 75. a, b, c 76. b, c, d  77. c 78. b, d, f 79. c, d, e 80. a, b, c, d 81. c, f, h, j 82. b, d, f 83. a, b, c, d 84. b, d 85. a, b, c, d 86. a 87. a, c, e 88. d 89. d 90. c 91. a 92. b 93. a 94. b 95. c 96. c 97. d 98. c 99. d 100. c 101. c 102. b 103. a, b 104. b 2.4. Teste 1. Cea mai valoroasă marcă din lume este: a) Marlboro; b) IBM; c) Microsoft; d) Coca-Cola. 2. Produsul poate fi: 1) un serviciu; 2) un bun tangibil; 3) o idee; 4) un loc. Răspunsul corect este: a) 1-2-3; b) 1-2-4;  c) 2-3-4; d) 1-2-3-4. 3.Creşterea frecvenţei medii de cumpărare se poate realiza prin: 1. multiplicarea utilizării produsului; 2. multiplicarea ocaziilor de consum; 3. pătrunderea pe noi segmente de piaţă; 4. atragerea şi câştigarea clienţilor concurenţei. Sunt corecte: a) 3-4; b) 1-2; c) 2-3; d) 1-4. 4. În ce ţară nu e bine să pui denumirea unei maşini “Nova”? a) România b) Ungaria c) Argentina d) Australia. 5. Următorul produs nu a avut succes în Portugalia din cauza numelui: a) Budwiser; b) Kent; c) Nescafe; d) Rexona. 6. Pentru promovarea unei cărţi pentru cercetători este mai indicat să folosim drept canale de comunicare: a) radioul; b) televiziunea; c) flyere; d) reviste de specialitate. 7. Publicitatea comercială îndeplineşte funcţiile sale după principiul A.I.D.A., care înseamnă: a) achiziţionare, interes, dorinţă, atenţie; b) atenţie, intenţie, decizie, achiziţie; c) atenţie, interes, dorinţă, achiziţie; d) atenţie, investigare, dorinţă, achiziţionare. 8. Categoria componentelor corporale include: a) dimensiunile ce ţin de formă, mărime, capacităţi, structură, conţinut, greutate şi densităţi, putere, rezistenţă etc.; b) totalitatea caracteristicilor merceologice date de utilitatea funcţională a produsului; c) instrucţiunile de utilizare; d) totalitatea informaţiilor transmise de producător în mediu;  e) brevetele şi licenţele; f) preţul produsului şi totalitatea serviciilor ce însoţesc produsul în vederea sporirii utilităţii sale. 9. Printre nivelurile produsului se numără: a) produsul aşteptat, produsul amplificat şi produsul pasiv; b) nucleul, produsul generic şi produsul potenţial; c) produsul potenţial, produsul generic şi nivelul fundamental; d) nivelul fundamental, nivelul generic şi produsul teoretic. 10. Printre cele 7 niveluri ale ierarhiei produselor sunt incluse următoarele: a) clasa de produse, familia de nevoi; b) articolul, familia de produse; c) linia de produse, tipul de produs; d) marca, clasa de produse. 11.Ciclul de inovare a unui produs cuprinde următoarele etape: a) etapa de lichidare; b) implementarea în procesul de producţie; c) etapa de maturitate; d) generarea ideilor de produse noi; e) etapa de creştere; f) etapa de lansare; g) etapa de maturitate. 12. Problemele etapei de lansare vizează: a) recunoaşterea calităţilor produsului de către consumatori; b) crearea şi penetrarea reţelelor de distribuţie; c) înfrângerea rezistenţei consumatorilor; d) obţinerea creditelor necesare dezvoltării capacităţilor de producţie. 13. Strategia de pătrundere rapidă pe piaţă presupune lansarea produsului la: a) un preţ scăzut şi cu cheltuieli mari de promovare; b) un preţ scăzut şi cu cheltuieli mici de promovare; c) un preţ ridicat şi cu un efort susţinut de promovare; d) niciuna din variantele de mai sus. 14. Printre cauzele creşterii rapide a vânzărilor în etapa de creştere se numără: a) intrarea pe piaţă, în număr mare, a noilor concurenţi; b) recunoaşterea calităţilor de către consumatori; c) niciuna din aceste variante; d) cumpărătorii receptivi în prima fază devin fideli ai produsului, influenţând, la rândul lor, şi alţi utilizatori potenţiali. 15. Printre caracteristicile etapei de creştere se numără: a) dezvoltarea de capacităţi noi de producţie; b) extinderea capacităţilor de producţie existente; c) recrutarea şi formarea forţei de muncă la scară mare; d) crearea şi dezvoltarea reţelelor de distribuţie. 16. Adâncimea mixului de produse este dată de: a) numărul articolelor de produse din cadrul acestuia; b) numărul liniilor de produse care alcătuiesc mixul; c) numărul articolelor fiecărui produs dintr-o linie; d) gradul de asociere a diferitelor linii de produs în privinţa utilizării finale, a necesităţilor de producţie sau a canalelor de distribuţie. 17. Printre componentele ce definesc un produs în optica marketingului se numără: a) imaginea produsului; b) marca; c) componentele necorporale; d) comunicaţiile privind produsul; e) componentele corporale; f) c şi e; g) toate. 18. Omogenitatea mixului de produse reprezintă: a) numărul liniilor de produse care alcătuiesc mixul; b) gradul de asociere a diferitelor linii de produs în privinţa utilizării finale, a necesităţilor de producţie sau a canalelor de distribuţie; c) numărul articolelor de produse din cadrul mixului de produse; d) coerenţa mixului de produse; f) numărul articolelor fiecărui produs dintr-o linie. 19. Dacă se ştie că o firmă are 5 linii de produse care alcătuiesc mixul său de produse se ştie: a) adâncimea mixului de produse; b) lărgimea mixului de produse; c) omogenitatea mixului de produse; d) lungimea mixului de produse; e) coerenţa mixului de produse. 20. Pentru a susţine cât mai mult timp creşterea rapidă a pieţei, firma poate apela la una din următoarele strategii: a) înfrângerea rezistenţei consumatorilor; b) trecerea de la publicitatea care aduce produsul în atenţia consumatorului la publicitatea care creează preferinţa pentru acesta; c) adoptarea de noi modele; d) pătrunderea pe noi segmente de piaţă. 21.În cadrul etapei de maturitate pot fi identificate următoarele faze: a) maturitatea târzie; b maturitatea în scădere; c) maturitatea în declin; d) maturitatea regresivă; e) maturitatea stabilă. 22. Căile de extindere a pieţei firmei pot viza: a) îmbunătăţirea designului; b) îmbunătăţirea calităţii produsului; c) modificarea produsului; d) atragerea şi câştigarea clienţilor concurenţei. 23. Strategiile de marketing specifice etapei de maturitate pot avea în vedere: a) modificarea preţului; b) modificarea pieţei; c) modificarea distribuţiei; d) modificarea produsului. 24. Printre căile de creştere a numărului de consumatori pot fi menţionate: a) transformarea unor nonconsumatori în consumatori; b) multiplicarea ocaziilor de consum; c) pătrunderea pe noi segmente de piaţă; d) creşterea mărimii unei comenzi. 25. Creşterea frecvenţei medii de cumpărare se poate realiza prin: a) atragerea şi câştigarea clienţilor concurenţei; b) multiplicarea utilizării produsului prin descoperirea şi promovarea de noi domenii de utilizare; c) creşterea frecvenţei de cumpărare; d) multiplicarea ocaziilor de consum. 26. Din practica internaţională rezultă că firmele încearcă să stimuleze vânzările în etapa de maturitate recurgând la următoarele strategii: a) strategia îmbunătăţirii calităţii produsului; b) strategia îmbunătăţirii caracteristicilor acestuia; c) strategia îmbunătăţirii designului; d) varianta a şi b e) niciuna din aceste variante. 27. Reducerea volumului vânzărilor are cauze precum: a) multiplicarea utilizării produsului; b) pătrunderea pe noi segmente de piaţă; c) scăderea capacităţii de producţie a producătorului; d) apariţia unor greutăţi în procesul de aprovizionare. 28. Strategiile de marketing posibil de aplicat de către firmă atunci când un produs a ajuns în faza de declin sunt: a) creşterea frecvenţei medii de cumpărare; b) modificarea pieţei; c) eliminarea produsului; d) creşterea investiţiilor în vederea cuceririi unei poziţii dominante, respectiv a sporirii capacităţii concurenţiale. 29. Ambalajul are următoarele funcţii: a) diferenţiază produsele faţă de cele ale concurenţei; b) facilitează vânzarea; c) facilitează transportul; d) comunică şi promovează produsul. 30. Eticheta are următoarele funcţii: a) identifică produsul sau marca; b) indică clasa de calitate a produsului; c) descrie produsul; d) promovează produsul prin aspectul atrăgător al elementelor sale grafice. 31. Asigurarea unei valori distincte a ofertei în percepţia consumatorilor se poate realiza în următoarele moduri: a) a oferi produse de calitate superioară faţă de produsele concurenţei la un preţ mai mare; b) a oferi o soluţie nouă, capabilă să rezolve o problemă a consumatorilor; c) a satisface în acelaşi grad ca şi concurenţa o anumită nevoie a consumatorilor, dar la un preţ mai mare decât cel practicat de aceasta. d) a onora mai prompt decât concurenţa orice comandă primită. 32. Forţele proprii reprezintă variabile ale diferenţierii ce se regăsesc în: a) produsele oferite; b) serviciile ataşate produsului; c) personalul firmei; d) imaginea firmei. 33. Poziţionarea ofertei presupune parcurgerea următoarelor etape: a) comunicarea poziţionării; b) identificarea şi selectarea caracteristicilor şi atributelor prin care se pot crea diferenţe între oferta firmei şi oferta concurenţilor; c) evaluarea şi selectarea celor mai importante diferenţe care vor fi promovate pentru atributele şi caracteristicile selectate; d) toate aceste variante. 34. Strategia de poziţionare poate fi concepută pe următoarele baze: a) pe baza nevoilor şi a avantajelor căutate; b) pe baza caracteristicilor produsului; c) pe baza modului de utilizare; d) în funcţie de utilizatori; e) în funcţie de concurenţă. f) toate variantele. 35. Menţinerea poziţiei de lider necesită aplicarea strategiei: a) atacul frontal; b) strategia de copiere; c) strategia de adaptare; d) variantele a, b şi c e) strategia de stimulare a cererii totale; f) niciuna din aceste variante. 36. Atacul de gherilă este o strategie specifică: a) liderului; b) challengerului; c) urmăritorului; d) firmei mici. 37. Pe o tonetă sunt expuse alăturat mere în două lăzi cu preţuri diferite, dar de aceeaşi calitate. Se constată că primele care se vând sunt merele cu preţ mai mare, deoarece preţul ridicat este asociat de către cumpărători cu o calitate superioară. Ce tip de preţ a folosit comerciantul: a) preţul lider; b) preţul promoţional; c) preţul rotund; d) preţul psihologic. 38. Care componentă a mixului de marketing este singura care aduce venit: a) produsul; b) preţul; c) distribuţia; d) promovarea. 39. Din categoria preţurilor psihologice fac parte: a) preţul de prestigiu; b) preţul lider; c) preţul „momeală”; d) preţul magic. 40. Vânzările cele mai pari se obţin la preţurile de vânzare aflate în jurul preţului: a) preţului promoţional; b) preţului magic; c) preţului minim; d) preţului psihologic. 41. Firmele pot apela la următoarele metode de stabilire a preţurilor pentru a stimula cumpărarea: a) preţurile promoţionale; b) soldurile excepţionale; c) finanţarea cu dobândă mică; d) termene mai lungi de plată; 42. Care este cel mai flexibil element al mixului de marketing? a) produsul; b) preţul; c) distribuţia; d) promovarea. 43. În stabilirea preţului în funcţie de cerere, marketerii trebuie să ţină cont de următorii factori de influenţă: a) numărul cumpărătorilor potenţiali; b) localizarea acestora; c) puterea economică de cumpărare a acestora; d) niciuna din aceste variante. 44. „Pentru 10 developări, a 11-a este gratuită” reprezintă: a) un eşantion; b) o ofertă autoplătitoare; c) o reducere de preţ; d) un concurs. 45. Reducerile de preţuri sunt forme de: a) publicitate; b) promovare a vânzărilor; c) publicitate la locul vânzării; d) marketing direct. 46. Acţiunile ştiinţifice şi cultural sportive organizate de o firmă cu prilejul aniversării a 30 de ani de existenţă reprezintă: a) forţă de vânzare; b) publicitate; c) marketing direct; d) relaţii publice. 47. Ca mediu publicitar, radioul presupune costuri.... comparativ cu televiziunea: a) mai mari; b) aproximativ egale; c) mai mici. 48. Comunicatele de presă fac parte din: a) publicitate; b) promovarea vânzărilor; c) relaţii publice; d) marketing direct. Soluţii 1. d 2. d 3. b 4. c 5. d 6. d 7. c 8. a, b 9. b, c 10. a, b, c, d 11. b, d 12. b, c, d 13. a 14. a, b, d 15. a, b, c, d 16. c 17. g 18. b, d 19. b 20. b, c, d 21. c, e 22. d 23. b, d 24. a, c 25. b, c, d 26. a, b, c, d 27. c, d 28. c, d 29. a, b, c, d 30. a, b, c, d 31. b, d 32. a, b, c, d 33. d 34. f 35. e 36. b 37. d 38. b 39. a, b, c, d 40. d 41. a, b, c, d 42. b 43. a, b, c 44. c 45. b 46. d 47. c 48. c