Drept instituțional al Uniunii Europene PDF

Drept instituțional al Uniunii Europene  PARTEA I: Organizația internațională (pag. 1-12)  definiție: asociație de state suverane care urmăresc realizarea unui scop comun, constituită printr-un tratat, dotată cu un statut (constituție), cu organe proprii și care are o pe...

Drept instituțional al Uniunii Europene  PARTEA I: Organizația internațională (pag. 1-12)  definiție: asociație de state suverane care urmăresc realizarea unui scop comun, constituită printr-un tratat, dotată cu un statut (constituție), cu organe proprii și care are o personalitate juridică distinctă de cea a statelor membre  Elemente definitorii - asociație liberă→ statele aderă pe baza decizii lor suverane (constituire)/ cu acordul celorlalte state membre (existente) - tratatul de constituire→ de cele mai multe ori, reprezintă statutul organizației; există organizații internaționale care nu au un tratat formal de constituire (OSCE sau Consiliul Nordic) - statutul→ obiectul și scopurile; principiile; procedura de primire a noilor membrii; drepturile și obligațiile; sistemul organelor; sancțiunile aplicabile; posibilitatea modificării, amendării, revizuirii tratatelor constitutive - organe→ permanente sau periodice - personalitate juridică→ specializată și limitată (dar opozabilă erga omnes); drepturi: de legație pasivă și activă, de a prezenta reclamații internaționale pentru daunele suferite, de a încheia tratate internaționale, de a avea un buget propriu și autonomie financiară, imunitatea sediului și a funcționarilor - instrument de cooperare internațională  UE + EURATOM→ regionale, cu competență specială, guvernamentale, deschise, preponderent economice, supranaționale (independența organelor și funcționarea lor permanentă; luarea deciziilor care sunt obligatorii pentru statele membre pe baza votului majoritar; majoritatea normelor juridice unionale sunt obligatorii, aplicabile direct, imediate, fără nevoia intervenției legiuitorului (ratificare)  integrare= contopire prin creștere comună 1   Clasificare: a) după deschidere: - cu vocație de universalitate (ONU) - regionale (OSCE, NATO, UE, Liga Arabă) b) după competență: - generală (ONU→ singura) - specială (OPEC) c) după calitatea membrilor: - guvernamentale (NATO) - non-guvernamentale (Greenpeace) d) după posibilitatea de aderare: - deschise (ONU) - închise (în general cele militare) e) după obiect: - economice (CEFTA) - politice (Consiliul Europei) - militare (NATO) - comerciale (WTO) f) după modul de transfer al unor atribuții de suveranitate: - cooperare clasică (deplină egalitate; drept de veto) - supranaționale (cedarea unor drepturi suverane→ UE și Euratom)  Cele mai importante organizații internaționale:  Organizația Națiunilor Unite (ONU)→ pace și securitate internațională - WW2→ SUA, URSS și Anglia: Conferința de la Moscova (30 oct. 1943) + Conferința de la Teheran (28 nov.- 1 dec. 1943)→ ONU→ egalitatea suverană a statelor, menținerea păcii după încheierea războiului - Dumbarton Oaks (1944)→ Carta ONU - Conferința de la Ialta (4-11 feb. 1945)→ soluționarea problemelor privind luarea deciziilor în cadrul organizației 2  - Carta ONU→ semnată de 51 de state (26 iun. 1945- San Francisco)→ 24 oct. 1945→ vigoare - ONU→ succesoare a Societății Națiunilor→ 193 membri→ România (14 dec. 1944), Elveția + Timorul de Est (2002), Muntenegru (2006), Sudanul de Sud (2011) - Declarația Universală a Drepturilor Omului→ 10 dec. 1948 - sedii: New York, Geneva și Viena - limbi: engleză, franceză  Organe ONU: - Adunarea Generală: orice problemă care intră în scopurile fixate de Cartă→ hotărâri (soft law); 5 membri + 5 membri supleanți/ stat - Consiliul de Securitate: organ de acțiune și de aplicare a măsurilor de constrângere pentru menținerea păcii și securității internaționale; 15 membri (5 permanenți: SUA, Rusia, China, Anglia, Franța) + 10 nepermanenți→ mandat de 2 ani; vot: minim 9→ probleme procedurale și minim 9 (cu cele 5 voturi ale membrilor permanenți)→ alte decizii - Consiliul Economic și Social: coordonează activitatea ONU și cooperarea statelor membre în domeniile economic, social, cultural, de educație și sănătate publică, sub îndrumarea și controlul AG; 54 membri aleși de AG→ 18/ 3 ani - Consiliul de Tutelă: administrare a problemelor coloniale; din 1994 și-a suspendat activitatea (Palau→ ultimul teritoriu aflat sub tutelă) - Curtea Internațională de Justiție: principalul organ jurisdicțional - Secretariatul: condus de un secretar general desemnat de AG la propunerea Consiliului de Securitate  Organizația pentru Securitate Internațională și Cooperare în Europa (OSCE) - pentru a dezamorsa tensiunile Războiului Rece→ țările din spațiul despărțit de Cortina de Fier→ Conferința CSCE→ Actul Final de la Helsinki (1975) - principii fundamentale: a) egalitatea suverană a statelor b) abținerea de la amenințarea cu forța sau aplicarea forței c) inviolabilitatea granițelor d) integritatea teritorială 3  e) soluționarea pașnică a conflictelor f) neamestecul în treburile interne g) respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale h) egalitatea în drepturi și dreptul la autodeterminare al popoarelor i) cooperare între state j) îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor internaționale - scopuri: legături reciproce, proces de detensionare, recunoașterea indivizibilității securității în Europa - Budapesta→ 6 dec. 1994→ Conferința se transformă în OSCE - în prezent→ 57 state membre  Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) - semnat la 4 apr. 1949 la Washington (vigoare: 24 aug. 1949)→ Benelux, Danemarca, Islanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Canada, SUA, Anglia, Franța (România→ 2004)→ 32 state (aderări→ pag. 8) - scop: acționarea individuală și colectivă a statelor membre împotriva unui atac armat, în exercitarea dreptului la autoapărare în caz de agresiune - doctrina „Out of Area”→ statele membre nu au obligația de a participa la apărare în afara teritoriului statelor membre, dar fiecare stat poate decide să ia parte în mod voluntar și la acțiuni care depășesc teritoriul sus-amintit  Consiliul Europei - semnat la 5 mai 1949 la Londra (vigoare: 3 aug.)→ Benelux, Franța, Danemarca, Irlanda, Italia, Anglia, Norvegia, Suedia - este o organizație internațională interguvernamentală, regională→ grupează statele democratice ale Europei→ caracter politic - sediu: Strasbourg; 46 state membre (NU Federația Rusă)→ toate cele 27 state membre UE; România→ 7 oct. 1993 (1994→ Convenția Europeană a Drepturilor Omului) - scop: unitate pentru salvgardarea și realizarea idealurilor și principiilor care sunt moștenirea lor comună, facilitarea progresului lor economic și social, apărarea drepturilor omului și a democrației pluraliste, favorizarea conștientizării și 4  valorizării identității culturale europene, sprijinirea țărilor din Estul și Centrul Europei  Instituții: a) Comitetul Miniștrilor→ format din miniștrii de externe din fiecare stat membru; organul competent să acționeze în numele organizației→ atribuții: încheie convenții, emite recomandări către guvernele statelor membre, decide cu efect obligatoriu în probleme interne și de organizare, contribuie la executarea hotărârilor judecătorești ale CEDO; deciziile cu caracter definitiv→ rezoluții b) Adunarea Parlamentară→ format din reprezentanții parlamentelor naționale ale statelor membre (în funcție de dimensiunile teritoriului, ale populației și ale contribuției statului la bugetul organizației internaționale); România→ 10 membri și 10 supleanți; organul deliberativ→ recomandări (propuneri adresate Comitetului Miniștrilor), rezoluții (hotărârile Adunării asupra problemelor pe care este împuternicită să le reglementeze), avize (supra problemelor care sunt supuse de Comitetul Miniștrilor→ admiterea de noi state, bugetul, proiectele de convenții etc.), directive (instrucțiuni adresate comisiilor sale) c) Congresul Puterilor Locale și Regionale din Europa→ organ consultativ; 2 camere în sesiune anuală de o săptămână la Strasbourg d) Conferința Organizațiilor Internaționale Nonguvernamentale→ decide pe linie politică, definește și adoptă programe de acțiune; de 3-4 ori/ an, pe perioada sesiunii ordinare a AP e) Secretariatul→ Secretar general + secretar adjunct (numiți de AP); organ de asistență→ de natură tehnică și administrativă f) Curtea Europeană a Drepturilor Omului g) Comisarul pentru drepturile omului→ monitorizarea respectării drepturilor fundamentale ale omului, promovarea informațiilor și educației, facilitarea activității ombudsmanilor naționali; independent și nepărtinitor; nu poate introduce plângeri la CEDO h) Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept/ Comisia de la Veneția→ organ consultativ; experți de drept internațional și constituțional→ recomandări de îmbunătățire 5  PARTEA II: Scurt istoric al înființării și funcționării CE și UE (pag. 13-44)  Europa→ lb. greacă; în timpul războaielor persoane→ denumire pentru peninsula greacă; odată cu extinderea Imperiului Roman și după migrația triburilor germanice→ și pentru denumirea vestului și nordului continentului  compoziție etnică: popoare de origine germană, romană și slavă→ popoare indo- europene  religie: în mare parte, creștină  autori care au căutat originile uniunii europene: pag. 14-16  Etapele creării și dezvoltării CE și UE 1. Perioada 1945-1949→ pregătirea înființării Comunităților Europene  4-11 feb. 1945→ Conferința de la Ialta→ „Declarație privind Europa eliberată” → Stalin, Roosevelt și Churchill→ împărțirea Europei într-o zonă estică comunistă (principiile economiei planificate) și o zonă vestică a democrației pluraliste (economie de piață)→ activitatea mișcărilor unioniste  25 mar. 1945→ Altiero Spinelli→ proiectul Europei Unite  19 sept. 1945→ Winston Churchill→ propune crearea Statelor Unite ale Europei (exclude participarea Angliei)  12 mar. 1947→ Doctrina Truman→ SUA promite ajutor militar și economic pentru independență  29 oct. 1947→ Benelux  4 mar. 1947→ aderarea Benelux la tratatul dintre Franța și Anglia împotriva Germaniei (Dunkerque)→ Uniunea de Vest (Pactul de la Bruxelles)  1947→ Planul Marshall (13,6 miliarde USD)→ Comitetul European de Cooperare Economică (CECE) devine Organizația Europeană de Cooperare Economică (OECE)  1949→ Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) 2. Perioada 1950-1960→ înființarea Comunităților Europene  1950→ Robert Schuman→ plan privind înființarea „Uniunii Montane”  18 apr. 1951 (vigoare: 23 iul. 1952)→ Tratatul de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO)→ „Europa celor 6”: Benelux, Italia, Franța, Germania 6  Obiective CECO: - piață comună a cărbunelui și oțelului: interzicerea taxelor de intrare sau de ieșire, a taxelor având un efect echivalent și a restricțiilor cantitative; interzicerea măsurilor de discriminare între producători, între cumpărători sau utilizatori; interzicerea subvențiilor sau ajutoarelor acordate de state sau unor sarcini speciale impuse de state; interzicerea practicilor restrictive tinzând la repartizarea sau exploatarea piețelor - înființarea unor organe comune și stabilirea mijloacelor de acțiune în vederea realizării pieței comune - intervenții comunitare  CECO→ Comitetul European de Apărare- nu a intrat în vigoare (neratificat de Franța)  1951→ Consiliul Nordic→ Suedia, Danemarca și Norvegia  1953→ piața comună pentru produsele CECO  1955→ Pactul de la Varșovia→ țările socialiste→ cooperare în domeniul militar  25 martie 1957 (vigoare: 1958)→ Capitoliul de la Roma→ semnarea tratatelor de înființare a Comunității Economice Europene (CEE) și a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM)→ cele 6 state fondatoare ale CECO  1957→ Convenția privind organele comunitare comune→ Curtea de Justiție și Parlamentul  Obiective CEE: - piață comună industrială și agrară - expansiune și stabilitate economică, dezvoltare armonioasă - creșterea nivelului de trai și a calității vieții - crearea unor relații noi de solidaritate între statele membre - acțiuni: eliminarea taxelor vamale și a restricțiilor cantitative; stabilirea unor tarife vamale comune și a unei politici comune în relațiile cu statele terțe; înlăturarea obstacolelor în calea liberei circulații a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor; politică comună în domeniul agriculturii, transportului, concurenței comerciale; crearea unui Fond Social European, crearea unei Bănci Europene de Investiții; asocierea cu alte state 7   Obiective EURATOM: - piață comună nucleară - asigurarea aprovizionării cu minereuri, materii prime și materiale fisionabile speciale (accesul egal la resurse) - controlul investițiilor în domeniu - promovarea cercetărilor și difuzarea cunoștințelor de specialitate - asigurarea protecția sănătății - control de securitate  1958→ tratatul de bază al Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS sau EFTA) 3. Perioada 1960-1969→ criză și consolidare a celor trei Comunități  1960→ prima egalizare parțială în domeniul vamal între statele membre  1 oct. 1961→ OECE devine Organizația Europeană de Cooperare și Dezvoltare (OECD)  1963→ Tratatul Elysee→ consultare politică reciprocă  Planul Mansholt și Planul Fouchet→ eșuate (pag. 22)  1965→ Tratatul de fuziune→ unificarea instituțiilor principale ale celor trei Comunități→ noile instituții: Parlamentul European, Comisia Europeană, Consiliul Ministerial și Curtea de Justiție→ NU unificarea celor trei Comunități  1965→ criză→ Franța refuză să participe timp de 7 luni la ședințele Consiliului Ministerial→ „politica scaunului gol”- Charles de Gaulle încearcă împiedicarea trecerii la sistemul votului majoritar și păstrarea dreptului la veto al statelor membre (se opunea și aderării Angliei)→ i-a sfârșit prin Compromisul de la Luxembourg- posibilitatea renunțării la sistemul votului majoritar în cazul în care, prin decizia ce se va lua, ar fi afectate interesele vitale ale unui stat membru  1 iul. 1968→ Uniunea Vamală→ abolirea tuturor taxelor vamale interne pentru produsele industriale și meșteșugărești, interzicerea limitărilor cantitative și introducerea unor taxe vamale comune în comerțul cu statele terțe 4. Perioada 1970-1989→ avânt în procesul de integrare europeană  1970→ politica comună de comerț exterior, de pescuit  Planul Werner privind înființarea treptată a Uniunii Economice și Monetare→ compromis de SUA prin sistemul de la Bretton Woods (NU convertirea dolarului în 8  aur)→ 1972- „șarpele valutar”→ avea menirea de a obliga statele participante să mențină valoarea monedelor naționale la un nivel stabilit de comun acord (să nu depășească 2,5%)  1973→ primul val de extindere: aderarea Angliei, Danemarcei și a Irlandei + refuzul Norvegiei  1975→ întâlnirile de stat și de guvern de la Paris→ Consiliul European  1975→ Comitetul pentru politica regională și Fondul Regional European  Convenția de la Bruxelles→ înființarea Curții de Conturi Europene  1978→ rezoluție a Parlamentului European→ Comunitatea Europeană  1979→ „șarpele valutar” schimbat în Sistemul Monetar European: ECU, mecanismul de curs valutar și Fondul European de Cooperare Monetară  1979→ primele alegeri pentru PEU  1985→ prima ieșire: Groenlanda  1985→ Acordul de la Schengen→ Benelux, Germania și Franța→ desființarea treptată a controalelor la granițele interne comune pentru circulația persoanelor  1985→ al doilea val de aderare: Spania și Portugalia  17 feb. 1986 (vigoare: 1987)→ Actul Unic European→ revizuire generală a dreptului comunitar originar și extinderea în mod oficial a cooperării dintre statele membre asupra domeniului politic  modificări AUE: - obiectiv CE: realizarea unei piețe interne până în 1992 - crearea fundamentului convențional pentru Cooperarea Politică Europeană - consacrarea juridică a Consiliului European - cooperare Parlament-Consiliu - Parlamentul→ drept de codecizie la aprobarea aderărilor și asocierilor cu statele terțe - crearea unor perspective pentru înființarea unui Tribunal de Primă Instanță - noi domenii de cooperare supranațională  1986→ drapelul oficial: 12 stele aurii aflate sub formă de cerc pe un drapel de culoare albastru închis; imnul: Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven  1987→ Erasmus 9   1989→ Tribunalul de Primă Instanță 5. Perioada 1990-2009→ adâncirea integrării prin înființarea Uniunii Europene și extinderea spre est  1 ian. 1990→ Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD)  1 iul. 1990→ prima fază a Uniunii Economice și Monetare  22 oct. 1990→ România- tratat de cooperare cu CE  1991→ CE aderă la Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO)→ prima organizație internațională membră cu drepturi depline într-o instituție specializată ONU  1991→ desființat CAER și Pactul de la Varșovia  7 feb. 1992→ semnarea Tratatului privind înființarea Uniunii Europene (TUE)→ Maastricht→ ratificarea împiedicată de rezultatul negativ din Danemarca (rezerva „opt-out”→ statut special: neparticiparea la moneda unică, la acordarea cetățeniei unionale și la politica de apărare comună)  2 mai 1992→ semnarea Acordului privind crearea unui spațiu economic european între CEE și AELS  1992→ Polonia, Ungaria și Cehoslovacia→ Asociația Central Europeană de Liber Schimb (CEFTA)  1993→ piața internă a Comunităților→ circulația liberă și deplină a mărfurilor, persoanelor, capitalurilor și serviciilor  1 feb. 1993→ România semnează cu CE acordul de asociere  1 nov. 1993→ intră în vigoare Tratatul de la Maastricht: Consiliul Ministerial→ Consiliul UE și Comisia→ Comisia Europeană  Obiective UE: - progres economic și social echilibrat și durabil - afirmarea pe scena internațională (politică externă și de securitate comună) - protecția drepturilor și intereselor cetățenilor statelor membre - cooperare strâns în domeniul justiției și afacerilor interne - menținerea aquis-ului comunitar și dezvoltarea lui - politică externă: ocrotirea valorilor comunitare și a independenței Uniunii, întărirea securității, menținerea păcii, promovarea cooperării internaționale, dezvoltarea și 10  consolidarea democrației și a statului de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale  Noutăți: - principiul subsidiarității - cetățenia unională - uniune economică și monetară - înlocuirea sintagmei CEE cu CE - acordarea de competențe în domeniul culturii, sănătății, protecției consumatorilor, rețelelor transeuropene, industriei - procedura legislativă a codeciziei - instituția Ombudsmanului European - înființarea Comitetului Regiunilor - Fond de Coeziune→ promovarea dezvoltării infrastructurii/ mediului sărac - înființare BCE, Sistemul European al Băncilor Centrale și a Institutului Monetar European  cooperare în domeniul justiției și afacerilor interne: - politica privind azilul, imigrația, cetățenii statelor terțe - lupta împotriva fraudei, toxicomaniei - condiții de intrare, de circulație și de ședere a cetățenilor statelor terțe - cooperare judiciară în materie civilă, în materie penală, cooperare vamală, cooperare polițienească  1 ian. 1994→ Spațiul Economic European→ acord de liber schimb  institutul Monetar al UE→ Frankfurt  9 mai 1994→ România- membru asociat UEO (occidentală)  1995→ Tratatul de la Schengen  România depune cererea de aderare la UE la Paris  Convenția Europol  1998→ Banca Centrală Europeană  1999→ moneda unică „euro”  1 mai 1999→ Tratatul de la Amsterdam 11   Noutăți: - spațiu al libertății, securității și dreptului→ sistemul Schengen - pilonul III→ Cooperare judiciară și de poliție în materie penală - noi dispoziții cu privire la folosirea limbilor oficiale ale tratatelor - transparența→ liberalizarea accesului cetățenilor la documentele și băncile de date ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei - abținerea constructivă→ statele membre care s-au abținut de la vot nu pot fi obligate la executarea hotărârilor, însă le este interzis să împiedice executarea acestora de către statele membre care au votat - Uniunea a primit posibilitatea de a încheia convenții sau acorduri cu terții→ personalitate juridică restrânsă, specializată - funcția de Înalt Reprezentant pentru politica externă→ secretarul Consiliului UE - acțiuni umanitare - cooperare intensificată - prima renumerotare a tratatelor de bază  1 feb. 2003→ Tratatul de la Nisa→ reformarea instituțiilor  Noutăți: - Consiliul Uniunii Europene→ reponderarea voturilor - Parlamentul European→ reprezentare proporțională (România→ 33) - Comisia Europeană→ după ce numărul statelor va depăși 27, Consiliul va stabili numărul (mai mic) - CJUE→ modificat statutul  29 oct. 2004→ Tratatul privind Constituția UE  2007→ aderarea României și a Bulgariei la UE  13 dec. 2007→ Tratatul de la Lisabona („varianta low profile a Constituției”) 6. Perioada 2010-.....→ căutare a unei noi identități într-o lume globalizată  2010→ Strategia Europa 2020→ plan de dezvoltare  2011→ primii sateliți Galileo  2012→ UE primește Premiul Nobel pentru pace  2015→ Comisia→ piața unică digitală: eliminarea tarifelor de roaming (2017), protecția datelor personale (2018) 12   2016→ referendum→ cetățenii Regatului Unit au votat pentru ieșirea din UE (Brexit)→ notificare (2017)→ acord de retragere (2018)→ părăsește UE (2020)  2019→ România exercită președinția Consiliului Uniunii Europene pentru prima dată→ Declarația de la Sibiu→ unitate și încredere în viitorul UE  2021→ Mecanismul de redresare și reziliență  Aderarea la Uniunea Europeană și ieșirea din Uniunea Europeană (pag. 45- 62)  respectarea demnității umane, a libertății, a democrației, a egalității, a statului de drept, a drepturilor omului→ pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate  aderarea și la EURATOM→ singura rămasă  Criterii: a) Criteriul geografic→ să se situeze pe continentul european b) Criteriul politic→ stat de drept (separarea puterilor în stat), ordine democratică (vot egal, direct, secret), respectate drepturile omului și ale minorităților c) Criteriul economic→ economie de piață funcțională, capacitatea de a face față forțelor de piață și presiunii concurenței din Comunitate d) Obligații→ preluarea scopurilor uniunii (politice, economice și monetare), preluarea „aquis-ului comunitar” e) Administrația și justiția să aibă capacitatea de a aplica creația comunitară  Procedura de aderare: 1. Decizia internă de aderare 2. Formularea cererii de aderare→ comunicarea ei Consiliului UE→ trimiterea ei Comisiei 3. Comisia→ luarea de poziții (după analizarea situației politice, economice, juridice a statului candidat)→ adoptarea hotărârii de acceptare a luărilor de poziții 4. Hotărârea Consiliului privind luarea de poziții a Comisiei și începerea negocierilor de aderare 5. Deschiderea conferinței de aderare→ negocieri→ semnarea protocolului de închidere a negocierilor→ trimiterea rezultatelor la Parlamentul European→ aprobare 6. Ratificare stat candidat→ ratificare state membre→ intrarea în vigoare 13  Statutul României față de CE și UE - România→ prima țară din Europa Centrală și de Est care a stabilit relații oficiale cu Comunitățile Europene în 1974→ politică de deschidere - 1 feb. 2005→ Acordul european de asociere - 22 iun. 1995→ cererea de aderare - pregătirea țării pentru aderare→ document de poziție pentru fiecare capitol negociat (31)→ închis (poziție comună) - ajutor financiar din partea CE: programul PHARE pentru construcții și investiții; fonduri ISPA pentru investiții în transport și infrastructura de dezvoltare; fonduri SAPARD pentru dezvoltarea agriculturii și a zonelor rurale  Tratatul de aderare încheiat între România și UE - 25 apr. 2005 (vigoare: 1 ian. 2007)→ Tratatul de aderare (Luxembourg) → ratificat în unanimitate  Structura: - comun cu Bulgaria - tratat→ acord internațional încheiat înscris între state, între state și organizații internaționale sau între organizații internaționale, guvernat de dreptul internațional, fie că este consemnat într-un instrument unic, fie în două sau mai multe instrumente conexe și oricare ar fi denumirea sa particulară - 4 părți: a) Tratatul de aderare - documentul fundamental - prin ratificare→ România se obligă să respecte tratatele de înființare a CE și UE și dreptul comunitar, să întreprindă toate măsurile pentru îndeplinirea obligațiilor ce decurg din dreptul primar, să se abțină de la orice acțiune care ar periclita realizarea scopurilor fixate de tratatele fundamentale b) Protocolul privind condițiile și angajamentele referitoare la admitere - dacă ar fi intrat în vigoare Constituția UE c) Actul privind condițiile de aderare și adaptările tratatelor pe care se întemeiază UE și Actul final - deoarece nu a intrat în vigoare Constituția UE 14  - enumeră normele dreptului comunitar primar, secundar și complementar, adăugându-se și cele de tip „soft law” d) Actul final  Ieșirea din UE - Tratatele de înființare a CE și UE nu prevedeau clauze de ieșire din aceste forme de organizare supranaționale→ Tratatul de la Lisabona→ orice stat membru poate hotărî, în conformitate cu normele sale Constituționale, să se retragă din Uniune  Procedură: - hotărâre de ieșire - notificare Consiliul European - negocieri ieșire + acord ce stabilește condițiile de ieșire (majoritate calificată, cu aprobarea Parlamentului) - tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absența unui astfel de acord, după doi ani de la notificarea statului care dorește să părăsească UE (excepția cazului în care Consiliul prorogă termenul) - reprezentanții statului membru care se retrage nu participe nici la dezbateri și nici la adoptarea deciziilor Consiliului European și al Consiliului - ieșirea nu exclude o nouă aderare - primul caz de ieșire: Marea Britanie  Excluderea din UE - nerespectarea obligațiilor asumate→ „ultima ratio” - de obicei se optează pentru soluții mai blânde: unei sume forfetare sau a unei penalități; avertizare (Amsterdam) - propunerea a 1/3 din statele membre/ a Comisiei și cu aprobarea Parlamentului (maj. de 2/3- absolută)→ Consiliul European→ unanimitate→ constată existența unei încălcări grave și persistente ești a valorilor prevăzute la art. 2: a) suspendarea anumitor drepturi (maj. calificată) b) procedura de condiționalitate fiscală→ pag. 59-60 - posibilitate de reevaluare în cel mult un an c) niciuna→ excluderea→ drept internațional public 15  Cooperarea consolidată - integrarea în domeniile suveranității naționale (înregistrare, politica externă, Afaceri Interne, justiție, alegeri locale) + eterogenitate crescândă a statelor membre→ necesitatea asigurări posibilității unei cooperări intensive în cadrul juridic și instituțional pentru unele grupuri de state - introdusă prin Tratatul de la Amsterdam  Condiții: - să aibă drept scop favorizarea realizării obiectivelor Uniunii, apărarea și servirea intereselor lor, consolidare a procesului de integrare - să respecte aceste tratate și cadrul instituțional unic al Uniunii - să respecte aquis-ul unional - să se mențină în limitele competențelor Uniunii și să nu se refere la domenii care nu țin de competența exclusivă a acesteia - să nu aduc atingere pieței interne - să nu constituie un obstacol sau mijloc de discriminare în schimburile dintre statele membre - să implice cel puțin 9 state - să respecte competențele, drepturile și obligațiile statelor membre care nu participă la ea - să nu aducă atingere dispozițiilor Protocolului de integrare acquis-ului Schengen în cadrul UE - să fie deschisă tuturor statelor membre - să se recurgă la ea doar în ultimă instanță, când a fost stabilit în Consiliu că obiectivele acestei cooperări nu pot fi atinse într-o perioadă de timp rezonabilă pe baza prevederilor tratatelor - Procedura: în cadrul Consiliului Uniunii Europene, la propunerea Comisiei și cu consultarea sau avizul Parlamentului European→ la adoptarea deciziei iau parte numai reprezentanții statelor membre participante la cooperarea intensificată - Actele și deciziile adoptate nu fac parte din aquis-ul Uniunii→ obligatorii doar pentru statele participante 16  PARTEA A III-A: Definiția, izvoarele și principiile dreptului UE ( pag. 63-141)  drept european= ansamblul normelor juridice existențe în Europa, de drept național și de drept internațional; în sens larg→ totalitatea normelor juridice care reglementează înființarea și funcționarea tuturor organizațiilor internaționale din Europa; în sens restrâns→ ansamblul normelor juridice care reglementează înființarea și funcționarea Uniunii Europene și Euratom, respectiv raporturile juridice ce se nască între acestea și statele membre/ celelalte subiecte de drept internațional (dreptul unional)  dreptul comunitar= norme adoptate de Comunitatea Europeană  dreptul unional= totalitatea normelor juridice create de statele membre și de instituțiile Uniunii Europene, care formează o ramură de drept autonomă și supranațională, care au o valabilitate unitară în și între toate statele membre ale UE, care se disting de normele dreptului național, față de care au prioritate, și care, în marea lor majoritate, sunt de aplicabilitate directă  dreptul unional se deosebește față de dreptul internațional public prin: - are aplicabilitate directă→ state, organizații internaționale, resortisanți (persoane fizice/ juridice) - dispune de un sistem coercitiv-execuțional mixt, internațional și național - dispune de un sistem jurisdicțional permanent și cu competență obligatorie - normele devin aplicabile fără ratificare (self-executing) - normele sunt preponderent de drept privat→ nu convenționale - funcție de integrare, nu doar cooperare  dreptul unional se deosebește față de dreptul național prin: - se aplică și relațiilor interstatale - nu reglementează toate domeniile vieții  Clasificări drept unional: 1. după obiectul de reglementare: a) formal sau instituțional→ reglementează structura organelor unionale și funcționarea acestora b) material→ scopurile concrete ale UE și măsurile care trebuie luate în vederea realizării acestora→ cele patru libertăți, piața internă, dreptul concurenței, politica de comerț 17  exterior, dreptul muncii și protecției sociale, dreptul consumatorului, dreptul mediului, dreptul penal și procesual penal referitor la infracțiunile săvârșite contra intereselor financiare ale UE 2. după proveniența normelor juridice: a) originar→ tratatele de înființare și de modificare a acestora (create de state) b) secundar→ normele juridice create de instituțiile UE c) terțiar→ normele juridice de legate și de executare adoptate de Comisia Europeană pe baza dreptului secundar d) complementar→ tratatele internaționale care nu fac parte din dreptul unional propriu-zis, dar sunt relevante pentru acesta  Izvoarele dreptului unional - în sens material→ fapte, evenimente care generează apariția unor norme juridice (opinia publică, interdependențe sociale, convingeri juridice etc. → factori) - în sens formal→ formele de exteriorizare ale normelor unionale, în care acestea se prezintă, mijlocul juridic în care se îmbracă, forma sub care se manifestă→ normele de drept pozitiv I. Izvoare originare sau primare  tratatele de înființare a Comunităților Europene și UE→ provin direct de la statele membre și reflectă acordul de voință al acestora 1. Tratatul privind înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (1951→ 1952) - pag. 7 (fișe) - ieșit din vigoare în 2002 2. Tratatul privind înființarea Comunității Economice Europene (1957→ 1958) - pag. 7 (fișe) - înglobat în TUE și TFUE - Lisabona→ redenumit Tratatul de funcționale a UE→ modificări importante 3. Tratatul privind înființarea Euratom (1957→ 1958) - pag. 8 (fișe) - singurul în vigoare dintre cele trei tratate de înființare ale Comunităților 18 4. Convenția privind organele comune ale CE (1957) - cele 6 state membre→ un singur Parlament și o singură Curte de Justiție 5. Statutul Curții de Justiție a Comunității Europene - reglementează statutul judecătorilor și avocaților generali, organizarea Curții și statutul Tribunalului - Nisa→ unificarea celor 3 statute separate 6. Tratatul de fuziune din 1965 - Consiliul UE și Comisia Europeană au devenit organe comune 7. Protocolul privind privilegiile și imunitățile acordate CE (1965) - inviolabilitatea sediilor CE - inviolabilitatea secretului arhivelor - scutirea de la plata impozitelor directe a bunurilor, veniturilor și obiectelor de valoare comunitare - dreptul la circulația liberă a informațiilor, dreptul de a circula pe baza legitimațiilor de serviciu a funcționarilor - funcționarii beneficiază de imunitate de jurisdicție pentru acțiunile și declarațiile făcute în timpul exercitării atribuțiilor - funcționarii plătesc impozit pe salariu doar la bugetul comunitar - imunitatea diplomatică pentru reprezentanții statelor terțe acreditați la organe comunitare o cauza LR Generalprokuratura→ întinderea imunității de jurisdicție→ nu se opune actelor de urmărire penală în ansamblul lor (pag. 67-68) 8. Actul Unic European (1986→ 1987) - pag. 9 (fișe) 9. Tratatul privind Uniunea Europeană→ Maastricht (1992→ 1993) - pag. 10-11 (fișe) 10. Tratatul de la Amsterdam (1999) - pag. 12 (fișe) 11. Tratatul de la Nisa (2000→ 2001) - pag. 12 (fișe) 19  12. Tratatul de la Lisabona (2007→ 2009) - modifică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene - pe baza Constituției Europene  modificări TUE: - Uniunea se substituie Comunității Europene și îi succede acesteia→ personalitate juridică - valori fundamentale: respectarea demnității umane, a libertății, a democrației, ai egalității, a statului de drept, a drepturilor omului (drepturile minorităților) - promovează pacea, valorile și bunăstare a popoarelor sale și oferă cetățenilor săi un spațiu de libertate, securitate și justiție - instituie o piață internă→ creștere economică echilibrată, o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate - combate excluziunea socială și discriminările - promovează coeziunea economică, socială și teritorială - uniune economică și monetară a cărei monedă este euro - clauza de loialitate Uniune-state membre - noile instituții: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeană, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Banca Centrală Europeană, Curtea de Conturi - se reglementează expres posibilitatea ieșirii din UE - principiul democrației și transparenței - Carta UE a drepturilor fundamentale se va aplica, cu câteva excepții, tuturor statelor membre  modificări TCEE: - Tratatul CEE devine TFUE - catalog al competențelor - relația UE-religie - numărul parlamentarilor limitat la 750 - procedura legislativă a codeciziei→ regulă - Eurosistemul→ BCE și băncile centrale naționale 20  - introducerea inițiativei cetățenești→ 1 milion de cetățeni - clauza de solidaritate→ Uniunea și statele membre acționează în comun în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist sau al unei catastrofe naturale/ provocate de om - înființarea funcției de președinte a Consiliului European - noi domenii de cooperare: politica europeană a spațiului, protecția civilă, ajutor umanitar populației din țările terțe, titluri europene de proprietate intelectuală etc. - clauza pasarelă (TUE)→ Consiliul European poate înlocui statele membre→ pag. 74 II. Izvoare secundare sau derivate  ansamblul actelor normative adoptate de instituțiile abilitate ale Uniunii Europene, în vederea realizării obiectivelor unionale fixate în izvoarele originare ale dreptului unional (subordonare)  pot fi create doar în domeniile prevăzute de tratate, de către instituțiile desemnate în acest sens de tratate și cu respectarea procedurii prevăzute de tratate 1. Regulamentul→ instrument de integrare→ uniformizarea normelor  Caracteristici: - caracter general→ conține prescripții generale și impersonale - forță obligatorie→ obligatoriu în toate elementele sale, în privința tuturor statelor membre și organelor unionale; se interzice aplicarea selectivă și incompletă a regulamentului, respectiv neaplicarea acestuia prin invocarea dispozițiilor sau practicilor din dreptul intern - aplicabilitate directă→ ce să confere drepturi și să impună obligații statelor membre, organelor lor și particularilor (validitate autonomă) → fără transpunere - destinat statelor și particularilor→ în mod excepțional, poate să contureze circul destinatarilor - putere normativă completă→ autoritatea legislativă unionala poate nu numai să prescrie un rezultat, ci să-și impună toate modalitățile de aplicare și de executare 21  transpunerea regulamentelor de către stat este inutilă, ilicită și duce la compromiterea aplicării simultane și uniforme o cauza Variola→ regulamentul are o valabilitate generală și este direct aplicabil în orice stat membru (pag. 76)  adoptarea măsurilor de executare ale prevederilor acestuia pe plan național este obligatorie în măsura în care regulamentul prevede în mod expres acest lucru  intră în vigoare la 20 de zile de la data publicării lui în Jurnalul Oficial al Uniunii (JOUE) sau, în mod excepțional, la data prevăzută de el; trebuie semnat de președintele Consiliului UE și președintele Parlamentului European  Clasificare: a) regulamente de bază→ emise de Consiliu b) regulamente delegate, de executare sau de punere în aplicare→ adoptate de Comisie/ Consiliu în domeniul PESC - regulament delegat→ act adoptat de Comisie care completează sau modifică anumite elemente are regulamentului de bază, în conformitate cu procedura de reglementare delegată (fără a putea modifica obiectivele, conținutul, scopul sau principiile fundamentale) - regulament de punere în aplicare→ act adoptat de Comisie pentru a stabili condițiile și procedurile de aplicare ale unui regulament de bază (detalii tehnice și administrative) - regulament de executare→ act adoptat de Comisie pentru a asigura aplicarea uniformă a regulamentului de bază în întreaga uniune europeană (cazurile în care sunt necesare măsuri imediate) 2. Directiva→ instrument de armonizare→ compromis între nevoia de legiferare existentă la nivel de Uniune și suveranitatea statală  act normativ unional obligatoriu pentru fiecare stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care urmează să fie atins, dar care lasă autorităților naționale competența în privința alegerii formei și a mijloacelor în vederea transpunerii sale în dreptul intern  se adoptă de către Consiliu, care hotărăște în unanimitate, după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social  clauza de loialitate→ uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc 22  Caracteristici: - obligatorie - caracter general - destinată unui stat/ mai multor state - caracter normativ incomplet→ necesită într-un anumit termen de transpunere intervenția puterii legislative naționale (formă + mijloace) - indirect aplicabilă→ satul destinatar are obligația să acționeze în vederea transpunerii într-un anumit termen (1-3 ani→ până la împlinirea lui, statul nu poate fi tras la răspundere pentru întârzierea transpunere) - directive delegate adoptate de Comisie o cauza Ratti→ directiva nu produce efecte înainte de expirarea termenului de transpunere (pag. 79) o cauza Inter-Environment Wallonie→ până la împlinirea termenului de transpunere a directivei, statele trebuie să se abțină de la a legifera contrar acestea (pag. 80) - directivele adoptate prin procedura codeciziei→ intră în vigoare la 20 de zile de la publicarea în JOUE - directivele adresate doar unor state membre→ nu publicate întotdeauna, doar comunicate destinatarilor 3. Decizia  Caracteristici: - caracter individual→ se adresează unor destinatari individualizați sau individualizabili, determinabili și se referă la o anumită stare de fapt concretă; în mod excepțional, poate viza și toate statele membre - caracter obligatoriu - caracter normativ complet - efect direct→ nu lasă destinatarului nici o marjă de apreciere discreționară în ceea ce privește executarea sa - destinată statelor și particularilor 23  - regula: intră în vigoare în ziua comunicării, chiar dacă a fost publicată în JOUE; excepția: procedura codeciziei→ publicarea obligatorie în JOUE→ în vigoare la data prevăzută de ea sau la 20 de zile de la publicare 4. Avizul  exprimarea unei păreri asupra unei probleme date 5. Recomandarea  instrument de acțiune indirectă urmărind apropierea legislațiilor  nu diferă de directivă decât prin absența forței sale obligatorii  instanțele naționale trebuie să țină cont de ele când prin caracterul lor contribuie la interpretarea dreptului unional 6. Altele  instrucțiunile adoptate de BCE în relațiile cu băncile naționale  regulamentele interioare și statutele de funcționare ale organelor unionale  actele formale adoptate în cadrul PESC→ nu au efect direct (obligatorii doar pentru state) III. Izvoarele nescrise ale dreptului unional 1. Cutuma  obicei constant și generale ale subiecților de drept, care acționează în acest fel din convingerea că sunt obligați pe baza unei norme juridice 2. Principiile generale de drept  extrase din formele juridice ale statelor membre, dar nu sunt preluate din dreptul național în mod direct, ci prin „filtrul” CJUE  Principii: - principiul egalității persoanelor în fața unei autorități administrative - principiul respectării drepturilor dobândite - principiul revocabilității actelor administrative ilegale - principiul securității juridică - principiul proporționalității - principiul forței majore - principiul dreptului la apărare 24  - principiul legitimei apărări - principiul încrederii legitime - principiul neretroactivității - principiul controlului judiciar eficient 3. Jurisprudența  hotărârile de interpretare a normelor juridice unionale sunt obligatorii în general IV. Izvoare complementare  convențiile internaționale încheiate de statele membre ale UE, respectiv de UE cu statele terțe  în caz de coliziune, dreptul primar unional (reglementare specială) se impune în fața dreptului internațional public general (NU ius cogens= recunoscute de către colectivitatea internațională a statelor, neadmițându-se nicio abatere și care pot fi modificate doar prin norme posterioare de același gen)  în raport cu dreptul secundar, dreptul internațional public beneficiază de un an prioritar  acordurile încheiate de uniune sau obligatorii pentru instituțiile UE și pentru statele membre  relația state UE și state terțe→ dip  convențiile încheiate de UE devin parte a dreptului unional fără a fi necesară adoptarea unor acte de transpunere o cauza Kupferberg→ organele CE și statele membre sunt obligate prin tratatele încheiate de CE; obligațiile asumate nu trebuie să intre în coliziune cu prevederile tratatelor constitutive (pag. 86-87) o cauza Demirel→ CJUE are competența de a interpreta tratatele încheiate de CE- prevederi direct aplicabile- anumite criterii; tratatul de asociere- caracter programatic- insuficient de clare și determinate- nu au aplicabilitate directă (pag. 87) 25  Clasificare: 1. Acordurile încheiate de statele membre cu state terțe anterior creării Comunităților sau anterior aderării la acestea - incompatibile cu tratatele→ toate mijloacele necesare pentru a elimina incompatibilitatea (sprijin din partea celorlalte state) o cauza Burgoa→ statele/ organele comunitare trebuie să permită unui stat membru să-și respecte obligațiile ce decurg dintr-un tratat internațional încheiat anterior aderării lor la CE 2. Acordurile complementare tratatelor de înființare - abrogate prin Tratatul de la Lisabona - deciziile reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului→ acționează pe baza atribuțiilor prevăzute de tratate ca membri ai Consiliului/ ca o Conferință→ deciziile sunt calificate ca hotărâri neregulate ale Consiliului (aparțin dreptului unional doar dacă sunt prevăzute de tratate) 3. Acordurile încheiate de Uniune cu state terțe sau cu organizații internaționale - UE este îndreptățită să încheie tratate doar în domeniile în care a primit competențe exprese și exclusive  Aplicarea dreptului unional în timp, în spațiu și asupra persoanelor a) în timp - durată nedeterminată; excepție: Tratatul CECO- încheiat pe o perioadă de 50 de ani (expirat în 2002) - nu are efect retroactiv o cauza Kirk→ efectul retroactiv în dreptul unional nu este interzis, dar trebuie evitat pentru asigurarea securității juridice b) în spațiu - asocierea teritoriilor neeuropene care întreține relații speciale cu Danemarca, Franța, Olanda și Marea Britanie→ asociere constituțională/ „de peste mări”→ relații economice privilegiate 26  - asocierea cu state care au fost în relații politice de dependență cu statele membre (fostele colonii) - asocierea cu statele est-europene, care are ca scop final aderarea acestora la UE - asocierea în cadrul Spațiului Economic European cu statele care au rămas în AELS - regula granițelor de valabilitate variabile→ restrângerea sau extinderea sferei de valabilitate a dreptului UE c) asupra persoanelor - statele membre, organele UE, persoanele fizice și juridice de pe teritoriul Statelor membre și organelor jurisdicționale (și asupra persoanelor aflate în afara teritoriului unional, dacă acțiunile comise de acestea își producă efecte pe teritoriul de aplicare a dreptului unional) d) publicarea dreptului pozitiv al UE - 1952→ JOCE→ Tratatul de la Nisa→ Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) - apare în varianta tipărită (nu mai are valoare juridică, doar dacă nu se poate publica on-line) și electronică; există situații când nu se publică - România→ ediția specială în limba română din 2007 - jurisprudența CJUE→ obligațiile cuprinse într-o reglementare unionala care nu a fost publicată în JOUE în limba unui nou stat membru→ NU impuse particularilor statului respectiv  Cetățenia unională  Actul Unic European→ dreptul de ședere este valabil pentru toți cetățenii statelor membre o cauza Cowan→ cetățenii Unionali trebuie să fie tratați la fel ca și cetățenii naționali (pag. 94)  Tratatul de la Maastricht  definiție: cetățean al UE→ orice persoană care are cetățenia unui stat membru  NU desființează cetățenia națională și nu înlocuiește→ condiție a dobândirii cetățeniei unionale  un stat membru poate să retragă cetățenia prin naturalizare dacă a fost obținută în mod fraudulos 27 o cauza Janko Rottman→ competență statelor de definire a condițiilor de dobândire și de pierderea cetățeniei (pag. 95-96) o cauza Wiener Landesregierung→ decizia de retragere a cetățeniei intră în vigoare nu mai după ce noua cetățenie a fost dobândită efectiv (pag. 96)  Drepturi ce decurg din statutul de cetățean unional: a) dreptul la liberă circulație și ședere - pe teritoriul statelor membre - nu trebuie să obțină viză, nu este legată/ condiționată de o activitate profesională, și nu se referă doar la circulația forței de muncă - restricții: pentru menținerea ordinii publice, a securității și a sănătății publice - minor cu cetățenie unională→ un resortisant al unei țări din afara UE, părinte al minorului, poate obține un drept de ședere→ relație de dependență o cauza Coman→ nu se poate refuza acordarea dreptului de ședere derivat al soțului de același sex (pag. 97) o cauza Stolichna→ eliberare carte de identitate sau pașaport a unui copil având părinți de același sex (pag. 98) b) dreptul de vot în alegerile locale - reședința→ de a alege și de a fi ales - în prezent, nu este posibilă extinderea asupra alegerilor naționale sau de land - restricționarea acestui drept→ condiționat de o ședere mai îndelungată (Luxemburg) c) dreptul de vot în alegerile pentru Parlamentul European d) dreptul de a susține o inițiativă cetățenească europeană - semnarea unei declarații de susținere - consolidarea funcționării democratice e) dreptul la protecție diplomatică și consulară - persoanele fizice/ juridice→ beneficiază pe teritoriul unei țări terțe în care nu este reprezentat statul membru al cărui resortisant este de protecție din partea autorităților diplomatice și consulare ale oricărui stat membru, în aceleași condiții ca și cetățeni acelui stat→ NUMAI cu acordul statului terț 28  - protecția diplomatică→ victima încălcării unor norme de drept internațional public - protecția consulară→ sprijin juridic, social sau economic în caz de moarte, boală, infracțiuni de violență, accidente grave, reținere și arestare o cauza Petruhhin→ schimb de informații cu statul membru de origine al cetățeanului unional și să permită acestui stat să solicite predare a cetățeanului în vederea efectuării cercetării penale (pag. 101) o cauza Generalstaatsanwaltschaft Berlin→ dezvoltată jurisprudența (pag. 101) f) dreptul de petiționare - a adresa petiții Parlamentului European, Ombudsmanului și de a primi răspuns la acestea - se aplică parțial și persoanelor din statele terțe→ reședința sau sediul social într-un stat membru g) dreptul la informare - Tratatul de la Amsterdam→ drept de acces la documentele PE, Consiliului și Comisiei  Principiile fundamentale ale dreptului unional 1. Principiul atribuirii (împuternicirii speciale limitate)  UE→ numai acele drepturi și competențe care rezultă din restrângerea competențelor statelor membre sau din transferarea unor drepturi de suveranitate din partea acestora  regula: competența statală; excepția: competența unională→ începe unde se termină prima  fiecare acțiune normativă a UE trebuie să ai un temei/ mai multe temeiuri legale→ obiectul de reglementare și caracterul acesteia  instituțiile legislative unionale→ obligația de a indica de fiecare dată în preambulul actului normativ adoptat care este temeiul pe baza căruia a luat naștere acest act→ condiție procedurală  atente la: temeiul juridic, competență, formă, procedură legislativă, cvorum, participarea celorlalte instituții sau organe 29  Tratatul de la Lisabona: a) competențe exclusive - numai Uniunea poate legifera și adopta acte cu forță juridică obligatorie; statele→ doar dacă sunt abilitate de Uniune - domenii: uniunea vamală; stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne; politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro; conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul; politica comercială comună; încheierea unui acord internațional→ prevăzută de un act legislativ al Uniunii, necesară pentru a permite Uniunii să-și exercite competența sau dacă ar aduce atingere normelor comune; definește și pune în aplicare politica externă și de securitate comună b) competențe partajate - Uniunea și statele membre pot legifera și adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în domeniile determinate; statele→ dacă Uniunea nu și-a exercitat competența/ a încetat să și-o mai exercite - domenii: piața internă; politica socială; coeziunea economică, socială și teritorială; agricultura și pescuitul (cu excepția conservării resurselor biologice ale mării); mediul; protecția consumatorului; transporturile; rețelele transeuropene; energia; spațiul de libertate, securitate și justiție; obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică c) competențe privind acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunii statelor membre - nu înlocuiește competența statelor membre - domenii: protecția și îmbunătățirea sănătății umane; industria; cultura; turismul; educația, formarea profesională, tineretul și sportul; protecția civilă; cooperarea administrativă 2. Principiul împuternicirii implicite (implied powers)  dacă o acțiune a Uniunii este necesară în cadrul politicilor definite în tratate pentru atinge unul din obiectivele menționate, fără ca acestea să fi prevăzut atribuțiile necesare în acest sens, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după aprobarea Parlamentului European, adoptă măsurile corespunzătoare 30  Condiții: - existența unui obiectiv al Uniunii - realizarea obiectivului să fie cerută în tratat - insuficiența atribuțiilor existente - inexistența puterii de acțiune - măsurile luate să fie adecvate realizării obiectivului  competență de rezervă→ situații când nu există alt temei juridic pentru adoptarea actelor normative unionale→ NU competențe nelimitate, ci doar în măsura realizării scopurilor prevăzute de tratatele de înființare→ NU pentru hotărâri politice importante, de natură să modifice structura creată de tratatele de înființare, deoarece în astfel de cazuri soluția unică este modificarea acestora 3. Principiul subsidiarității  Tratatul de la Maastricht→ perfecționat prin Tratatul de la Amsterdam→ Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității  voința individului sau a statelor membre ale unei federații de a depinde de stat, de autoritățile centrale numai în măsura în care au nevoie de ajutorul acestora→ stabilirea nivelului de intervenție cel mai potrivit  în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Uniunea intervine numai dacă și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional și local, dar pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii  Condiții: - să nu existe competența exclusivă a UE (agricultură, pescuit) - să existe competențe paralele sau concurente - obiectivul să nu poată fi realizat de statele membre într-o manieră satisfăcătoare - obiectivul, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii proiectate, poate fi realizat mai bine la nivel unional→ ultimele doua- cumulativ (NU dacă statele obțin un rezultat bun, dar Uniunea unul și mai bun)  Obligațiile instituțiilor unionale→ organele: - permanenta respectare a principiului 31  - forma acțiunii comunitare→ atât de simplă pe cât o permite realizarea adecvată a obiectului - legiferează doar dacă este necesar - obligațiile financiare/ administrative→ cât mai reduse și proporționale cu obiectivul urmărit  Obligațiile statelor membre: - luarea tuturor măsurilor adecvate pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor - abținerea de la orice măsură care a r compromite realizarea obiectivelor  instituțiile unionale transmit parlamentelor naționale proiecte de acte legislative în același timp în care le transmit organului legislativ al Uniunii→ posibilitatea de a adresa președintelui Parlamentului European, al Consiliului sau al Comisiei un aviz motivat (motivele pentru care consideră că proiectul în cauză nu este conform cu principiul subsidiarității- 8 săptămâni)→ 1/3 din totalul voturilor atribuite parlamentelor naționale: proiectul trebuie examinat (1/4 dacă se referă la spațiul de libertate, securitate și justiție) 4. Principiul proporționalității  Lisabona→ acțiunea Uniunii, în conținut și formă, nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor 5. Principiul echilibrului instituțional („checks and balances”)  instituțiile unionale se controlează în mod reciproc: Comisie-Consiliu; Consiliu-Parlament; Comisie-Parlament; CJUE-toate actele emise de acestea  checks and balances→ control reciproc echilibrate putere: instituțiile și organele unionale pot acționa numai pe baza împuternicirii lor asigurate de tratate și cu respectarea competenți ei celorlalte instituții; sunt interzise transferurile de competență în mod orizontal (între organe) și pe plan vertical (între UE și state) 6. Principiul rangului prioritar al dreptului unional față de dreptul național o cauza Costa/ E.N.E.L→ bazele principiului: dreptul unional prevalează față de reglementarea națională ulterioară contrară (pag. 114-115) o cauza Internationale Handelsgesellschaft→ dezvoltarea principiului: dreptul unional prevalează față de reglementările constituționale naționale (pag. 116) 32 o cauza Asociația Forumul Judecătorilor din România→ instanța națională poate lăsa neaplicată normal națională contrară dreptului unional (pag. 117) o cauza Euro Box Promotion→ judecătorii naționali pot lăsa neaplicată o decizie a Curții Constituționale contrară dreptului unional fără a le fi angajată răspunderea disciplinară (pag. 117) o cauza Simmenthal II→ dreptul comunitar originar face parte din ordinea juridică internă a statelor membre; obligația organelor judecătorești de a aplica principiul rangului superior al dreptului unional (pag. 117-118) o cauza Factortame→ dacă instanța națională consideră că singurul obstacol este o normă juridică de drept intern, are obligația de a o ignora (pag. 118) o cauza Ciola→ aplicarea prioritară a dreptului unional față de actele administrative ale autorităților naționale (pag. 119) o cauza Kuhne & Heitz→ obligația autorităților administrative să își revizuiască actele pentru a asigura prioritatea dreptului unional (pag. 119) o cauza Lucchini→ dreptul unional se aplică cu prioritate față de dreptul național chiar și în cazul în care ar duce la încălcarea principiului autorității de lucru judecat (pag. 119-120) o cauza Filipiak→ dreptul unional are prioritate față de deciziile Curții Constituționale dintre țară membră (pag. 120)  normele juridice devenite inaplicabile→ situația coliziunii cu dreptul unional (primordialitate de aplicare)→ sunt încă aplicabile în relațiile cu statele terțe; pot deveni aplicabile în cazul anulării normei juridice unionale o cauza Thelen Technopark Berlin→ directivele unionale au prioritate chiar dacă nu sunt direct aplicabile  rezerva de suveranitate→ sunt puse în pericol interesele vitale ale statelor membre din cauza îndeplinirii obligațiilor unionale→ nu are obligația de a furniza informații a căror divulgare o consideră contrară intereselor esențiale ale siguranței sale  în România→ dispozițiile privind caracterul național, independent, unitar și indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritorială, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii Constituției; dacă un tratat la care România urmează să devină o parte cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea acesteia 33 o cauza RS→ instanțele de drept comun ale unui stat membru nu au abilitatea de a examina compatibilitatea cu dreptul unional a unei legislații naționale pe care Curtea Constituțională acestui stat membru a constatat o ca fiind conformă (pag. 126) 7. Principiul aplicării directe a dreptului unional  cetățenii statelor membre au posibilitatea de a invoca normele juridice de drept unional, chiar dacă nu sunt destinatarii direcți ai acestora, fără ca normele să fi fost preluate de legislativul național în dreptul intern→ dreptul unional are efect direct  efect direct= creează imediat, pentru particulari, drepturi de care aceștia se pot prevala direct în fața organelor de jurisdicție naționale  între particular și stat→ pe plan vertical: o cauza Van Gend en Loos→ doar acele norme care sunt neechivoce, necondiționate, autonome și au un conținut negativ pot fi aplicate în mod direct (pag. 127-128) o cauza Lutticke→ pot invoca și normele unionale care prevăd obligații pozitive a căror termen a expirat (pag. 128) o cauza Walrave→ aplicabilitatea directă a normelor comunitare și în relațiile dintre particulari (pag. 128) o cauza Gimenez Zaera→ obiectivele generale fixate de drept pozitiv comunitar nu pot fi aplicate în mod direct (pag. 128)  directivele→ regula: aplicabilitate indirectă; excepția: aplicabilitate directă→ condiții: statul nu a respectat termenul de preluare sau a implementat în mod greșit; conținutul suficient de exact și necondiționat pentru a putea crea drepturi pentru particulari; creează avantaje pentru cetățeanul unional; poate fi invocată de un particular față de stat o cauza Francovich→ condiții pentru admisibilitatea răspunderii materiale: scopul directivei trebuie să fie acordarea de drepturi indivizilor, raport de cauzalitate, încălcarea să fie suficient de gravă și serioasă (pag. 129-130)  efect direct vertical invers→ un stat membru nu va putea invoca prevederile unei directive împotriva unei persoane  efect direct vertical ascendent→ de la resortisant către stat→ DA  efect direct vertical descendent→ de la stat către resortisant→ NU  efect direct administrativ→ instanțele naționale și organele statale sunt ținute să aplice prevederile directivelor 34 o cauza Faccini Dori→ nu este recunoscut efectul orizontal→ între particulari (pag. 130) o cauza Defrenne II→ în dreptul primar unional există un efect direct orizontal→ în contractele privaților care sunt declarate obligatorii de stat→ doar efecte ex-nunc (pag. 131-132) o cauza Van Duyn→ prevederile directivelor care creează drepturi subiective pot fi de aplicabilitate directă chiar dacă fac parte dintr-un act normativ care în întregul lui nu este direct aplicabil (pag. 132) o cauza Marleasing→ efectul mijlocit→ instanța este obligată să interpreteze legislația națională în litera și spiritul directivei, chiar dacă a fost adoptată înainte sau după emiterea ei (pag. 132-133) o cauza Luciano Arcaro→ dacă prevederile unei directive nu au fost transpuse în mod corect în legislația națională, acestea nu pot fi invocate împotriva particularilor, ci doar împotriva statului (pag. 133) 8. Principiul respectării drepturilor fundamentale ale omului o cauza Nold→ constituțiile statelor membre și convențiile internaționale constituie o sursă de inspirație pentru dreptul comunitar, dar nu izvoare de drept (pag. 135) o cauza Johnson→ invocate principiile generale de drept (pag. 135)  drepturi fundamentale: - interzicerea discriminării - dreptul la un proces echitabil și protecție juridică eficientă - interzicerea retroactivității legii penale - dreptul la viață privată și de familie - dreptul la integritatea fizică - dreptul la secretul medical - dreptul la inviolabilitatea domiciliului - dreptul la proprietate - libertatea religioasă - libertatea opiniei - libertatea de întrunire și exercitarea drepturilor sindicale - libertatea exercitării unei activități economice - libertatea de circulație 35   Tratatul de la Nisa→ elaborată Carta UE a drepturilor fundamentale→ Agenția Europeană pentru Drepturile Fundamentale→ Tratatul de la Lisabona→ Carta drepturilor fundamentale a UE: aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor  Carta UE→ titluri→ pag. 137-139  titularii drepturilor fundamentale: persoanele fizice→ cetățeni unionali, persoanele juridice cu sediul pe teritoriul UE și cetățenii statelor terțe→ dacă sunt afectați de dreptul unional 9. Principiul transparenței și democrației  Tratatul de la Lisabona  implicarea și control cetățenilor asupra adoptării actelor normative care li se aplică  Principiul democrației: - cetățenii sunt reprezentați direct în Parlamentul European - deciziile se iau în mod cat mai deschis - statele membre sunt reprezentate în Consiliul European de șefii lor de stat sau de Guvern și în Consiliul de guvernele lor→ răspund în fața parlamentelor naționale/ cetățenilor - partidele politicile nivel european contribuie la formarea conștiinței politice europene și exprimarea voinței cetățenilor Uniunii - la inițiativa a cel puțin un milion de cetățeni ai Uniunii, resortisanți ai cel puțin șapte state membre, Comisia Europeană poate fi invitată să prezinte, în limitele atribuțiilor sale, o propunere corespunzătoare în materiile în care acești cetățeni consideră că este necesar un act juridic al Uniunii  Principiul transparenței: - ședințe publice - dreptul de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii (exceptând motive de interes public sau privat) - PE și Consiliul asigură publicare a documentelor privind procedurile legislative - în îndeplinirea misiunilor lor sunt susținute de administrație europeană transparentă, eficientă și independentă 36  PARTEA A IV-A: Instituțiile Uniunii Europene (pag. 142-222) 1. Consiliul European  Tratatul de la Lisabona→ înainte: conferința interguvernamentală de drept internațional public/ for suprem de guvernare extracomunitar  adâncirea integrării→ necesitatea unor indicații și legitimare a proceselor de către un for compus din cei mai înalți reprezentanți ai statelor→ decizii de politică externă și de securitate  conferința interguvernamentală→ modificarea tratatelor necesită acordul guvernelor tuturor statelor membre  componență: șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, președintele său și președintele Comisiei; Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate participa la lucrările Consiliului European  președintele: majoritate calificată→ mandat de doi ani jumate, cu posibilitatea reînnoirii o singură dată→ NU mandat național→ se poate pune capăt mandatului pentru culpă gravă; NU trebuie confundată cu președinția UE→ statele membre timp de 6 luni  asistat de Secretariatul General al Consiliului  România→ conflict prim-ministru și președinte→ președintele României participă la reuniunile Consiliului European în calitate de șef al statului, această atribuție putând fi delegată, în mod expres, prim-ministrului  Președintele Consiliului European: - prezidează și impulsionează lucrările - asigură pregătirea și continuarea lucrărilor, în cooperare cu președintele Comisiei și pe baza lucrărilor Consiliului Afaceri Generale - acționează facilitarea coeziunii și a consensului - prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune - asigură reprezentarea externă a Uniunii în probleme referitoare la politica externă și de securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate 37  Atribuțiile Consiliului European: - oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia și îi definește orientările și prioritățile politice generale, fără a exercita funcția legislativă - conduce derularea procedurilor de revizuire ordinară și de revizuire simplificată privind tratatele de înființare și funcționare ale UE (pag. 145-146) - numește cu majoritate calificată Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate - ținând seama de alegerile pentru PE, propune Parlamentului European un candidat la funcția de președinte al comisiei (majoritate calificată); Comisia este numită de Consiliul European - adoptă decizii cu majoritate calificată - identifică interesele strategice ale Uniunii, stabilește obiectivele și definește orientările generale ale politicii externe și de securitate comună→ adoptă deciziile necesare - definește orientările strategice ale planificării legislative și operaționale în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție - hotărând în unanimitate, la propunerea 1/3 din statele membre sau a Comisiei Europene și cu aprobarea Parlamentului European, poate să constate existența unei încălcări grave și persistente a valorilor prevăzute la articolul 2 TUE, de către un stat membru - numește președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului executiv al BCE, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Consiliului și după consultarea PE  Modul de luare a deciziilor: - se întrunește de cel puțin două ori pe semestru, la convocarea președintelui său (Bruxelles)→ există și reuniuni extraordinare - când ordinea de zi o impune, fiecare membru poate decide să fie asistat de un ministru, iar președintele Comisiei de un membru al Comisiei - se pronunță prin consens, dacă tratatele nu dispun altfel; în caz de vot→ fiecare membru poate primi delegarea din partea unui singur alt membru; președintele Consiliului și al Comisiei nu participă la vot; abținerile nu împiedică adoptarea 38  deliberărilor pentru care este necesară unanimitatea; adoptă decizii de cele mai multe ori - Președintele PE poate fi invitat de Consiliul European pentru a fi audiat - majoritate simplă→ chestiuni de procedură - majoritate calificată→ regulile din cadrul Consiliului - unanimitate→ procedura de revizuire simplificată 2. Consiliul Uniunii Europene  NU Consiliul Europei→ organizație internațională cu caracter politic  NU Reprezentanții guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului→ conferință ministerială  reprezintă vocea statelor membre  Componența: - câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, abilitat să angajeze guvernul acelui stat→ miniștri/ secretari de stat - Consiliul General→ miniștrii de externe (sau pentru integrare europeană)→ coordonează activitatea Consiliilor Speciale - Consiliul Special→ miniștrii de resort; 10 (9 speciale + 1 general)→ pag. 149 - Consiliul Euro-X/ Eurogroup→ miniștrii de finanțe din țările care au adoptat moneda unică - președinția→ fiecare stat membru→ 6 luni→ în ordinea fixată de Consiliu, care hotărăște în unanimitate; statul aflat la președinție este sprijinit de „triouri”→ vechea, actuala și următoarea președinție→ grupuri prestabilite de trei state; ministrul care exercită președinția: pregătirea ședințelor, întocmirea ordinii de zi (și comunicarea ei cu 14 zile înainte de data ședinței), conducerea ședinței; statul întocmește un program de lucru pentru Consiliu - autonomie instituțională - ședințe de legiferare publice; ședințele secrete→ negocierea rezultatului votului - reprezentanții PE și BCE pot participa la ședințele Consiliului fără drept de vot și pot lua cuvântul - sediul→ Bruxelles, Luxembourg (aprilie, iulie, octombrie) 39  - asistat de un Secretariat General→ Secretarul general este numit de Consiliul în unanimitate - Tratatul de la Lisabona→ Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎRUAEPS) este numit de Consiliu→ majoritate calificată  Atribuții ÎRUAEPS: - conduce politica externă și de securitate a Uniunii - contribuie prin propuneri la elaborarea acestei politici - o aduce la îndeplinire în calitate de împuternicit al Consiliului - prezidează Consiliul Afaceri Externe - este unul din vicepreședinții Comisiei, asigurând coerența acțiunii externe a Uniunii - susținut de un Serviciu european pentru acțiunea externă (EEAS)→ serviciul secret european- terorism  COREPER: - comitet compus din reprezentanții permanenți ai statelor membre→ funcționari cu rang de ambasador și adjuncții acestora - asigurarea continuității funcționării Consiliului→ obligația să întocmească lucrările - lista A: probleme care au obținut un consens și sunt supuse la vot fără negocieri (cu excepția cazului în care reprezentantul unui stat membru cere acest lucru) - lista B: probleme care trebuie dezbătute și în Consiliu - președinția→ reprezentant al statului membru care asigură președinția Consiliului Afaceri Generale  Atribuțiile Consiliului: - principalul organ legislativ al UE (conferă Comisiei atribuțiile de executare a normelor stabilite de Consiliul) - organul legislativ exclusiv în domeniul PESC (+ funcții de execuție) - are posibilitatea de a solicita Comisiei să inițieze numite acte normative - asigură coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre - atribuții de control→ acțiunii în anulare și în constatarea obținerii nejustificate (recursul în carență) 40  - în domeniul relațiilor externe→ încheie în numele UE acorduri, convenții, tratate internaționale cu statele terțe sau organizații internaționale ( chiar tratate de asociere în domeniul PESC) - numește membrii Comitetului Economic și Social, ai Curții de Conturi, ai Comitetului Regiunilor - atribuții în domeniul personalului→ adoptă statutul funcționarilor unionali - elaborează un proiect de buget și îl adoptă împreună cu PE - atribuții constituționale→ principiul „implied powers”: competența de a completa prevederile tratatelor de înființare, cu respectarea strictă a limitelor prevăzute de acestea, de a le modifica, de a aproba aderarea de noi state - stabilește cadrul legal al accesului la informație și al protecției datelor personale  Modul de luare a deciziilor: - regulament de procedură - Consiliul se întâlnește la convocarea președintelui său, din inițiativa acestuia, a unuia dintre membrii săi sau a Comisiei→ invitat un reprezentant al Comisiei/ BCE - fiecare sesiune este împărțită în două părți: una consacrată deliberărilor privind actele legislative ale Uniunii, alta activităților fără caracter legislativ - cvorum→ majoritate simplă (14) - majoritate calificată→ majoritate de 65% de populație  reguli de votare: - unanimitate→ abținerea nu împiedică adoptarea actului normativ - majoritate simplă (50%+1)→ deciziile de procedură tehnico-administrative sau adoptarea regulamentului de ordine interioară - majoritate calificată→ cel puțin 55% din membrii Consiliului și 65% din populația Uniunii - minoritatea de blocare→ cel puțin patru membri ai consiliului (35% din populația UE) - majoritate calificată consolidată/ supracalificată→ 72%/ 65%; abținere→ vot împotriva 41   Compromisul de la Luxembourg→ într-o problemă unde se decide cu majoritate simplă sau calificată→ stat membru→ afectate interesele vitale→ negocierile continuă până când și acel stat va vota în unanimitate cu celelalte  Compromisul de la Ioanina→ după Maastricht→ 23 până la 25 de voturi contra puteau constitui o minoritate calificată/ de veto→ negocierile trebuie să continue până când se ajunge la consens  Compromisul de la Lisabona→ 55% din populație/ 55% din numărul statelor membre→ minoritate de blocare 3. Comisia Europeană (Comisia)  guvernul unional  sediul: Bruxelles și Luxembourg  Tratatul de la Nisa→ numărul comisarilor depășește 27→ mai redus de 27, statele trimițând prin rotație comisarii→ inclusiv președintele și ÎRUAEPS (vicepreședinte)  Numirea membrilor: - ținând seama de alegerile pentru PE, hotărând cu majoritate calificată, propune PE un candidat la funcția de președinte al Comisiei - candidatul→ ales de PE cu majoritatea membrilor care îl compun→ declarație (obiective politice); dacă nu se întrunește majoritatea→ Consiliul European propune (1 lună) un nou candidat - Consiliul adoptă lista celorlalte personalități pe care le propune pentru a fi numiți membri de Comisiei (competență, angajament, independență) - președintele, ÎRUAEPS și ceilalți membri→ supuși, ca și organ colegial, unui vot de aprobare al PE - Comisia este numită de Consiliul European→ majoritate calificată - mandat: 5 ani, aleși pentru fiecare perioadă legislativă a PE; realegerea este permisă  Obligațiile comisarilor: - deplină independență, în interesul general al Uniunii - să nu solicite/ accepte instrucțiuni de la vreun guvern/ alt organism - să nu desfășoare o altă activitate profesională remunerată/ neremunerată 42  - să se abțină de la ori act incompatibil cu îndatoririle lor - onestitate și circumspecție în acceptarea anumitor poziții/ avantaje după încetarea funcției lor - să depună jurământul de serviciu în fața CJUE - nerespectare→ demitere și decădere din dreptul la pensie  Încetarea funcției: - expirarea mandatului - demisie colectivă - demisie individuală - deces - destituire de către CJUE - acordarea unui vot de neîncredere de către PE - NU pot fi demiși de autoritatea de numire→ doar de CJUE ca indivizi și de PE ca for colectiv - demisie/ deces→ înlocuit pe perioada rămasă până la încheierea mandatului de un nou membru având aceeași cetățenie (durată scurtă→ poate decide că nu este necesară înlocuirea) - demisia tuturor membrilor Comisiei→ rămân în funcție și continuă se gestioneze afacerile curente până la înlocuirea lor  Președintele Comisiei→ atribuții: - definește orientările în cadrul cărora Comisia își exercită misiunea - conduce activitățile Comisiei - decide organizarea internă a Comisiei - atribuie membrilor comisiei domenii de activitate specifice pentru care sunt anume responsabili în ceea ce privește pregătirea activităților și punerea în aplicare a deciziilor - le poate cere membrilor să întreprindă acțiuni specifice pentru a asigura punerea în aplicare a orientărilor politice pe care le-a definit și a priorităților stabilite - numește vicepreședinții, alții decât ÎRUAEPS, dintre membrii Comisiei - cere demisia unui membru/ a ÎRUAEPS - reprezintă Comisia 43  - sprijinit de un Secretar General, de trei vicepreședinți executivi și de cinci vicepreședinți, dar și de ÎRUAEPS  Atribuțiile Comisiei: - deține monopol de inițiativă legislativă→ poate modifica sau chiar retrage anumite proiecte de acte normative; acte nelegislative→ inițiativă doar dacă tratatele prevăd; în domeniul spațiului libertății, justiție și securității→ împarte dreptul de inițiativă cu statele membre; NU domeniul PESC→ Consiliul/ Consiliul European - competențe legislative prin delegare→ un act legislativ poate delega cum ISI competența de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniul de aplicare general (completează actul legislativ); condiții: PE sau Consiliul poate decide revocarea delegării, actul delegat poate intra în vigoare doar dacă PE sau Consiliul nu formulează obiecțiuni, în titlul actelor delegate se introduce adjectivul „delegat” - competențe legislative de executare→ în cazul în care sunt necesare condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii - funcții administrative: administrarea bugetului UE; administrarea Fondului de dotare și garantare pentru agricultură, a Fondului european pentru dezvoltare regională, a Fondului Social European, a Fondului de coeziune; reprezintă Uniunea în raporturile juridice de drept privat - funcții de control: poate sesiza CJUE în vederea constatării încălcării tratatelor de către statele membre; salut indirecte în domeniul dreptului concurenței; sancțiuni pecuniare privaților→ împuterniciri din partea normelor de drept comunitar secundar; NU poate aplica sancțiuni pecuniare direct statelor membre - funcții de reprezentare: participe la negociere a tratatelor ce urmează să fie încheiate cu statele terțe și alte organizații internaționale; asigură reprezentarea externă a Uniunii (excepția politice externe și de securitate comună) - elaborează în fiecare an un program de acțiune, strategii pe termen lung - competența de raportare→ publică anual Raportul general privind activitatea UE; din trei în trei ani→ raport privind aplicarea prevederilor referitoare la cetățenia europeană, respectiv privind progresele realizate în domeniul coeziunii economice, sociale și teritoriale 44   Modul de luare a deciziilor: - se întrunește cel puțin 1 dată/ săptămână sau ori de câte ori este nevoie, la convocarea președintelui; prezența comisarilor este obligatorie, dar este admisă reprezentarea lor de către șefii de cabinet - decide doar în prezența a cel puțin 15 membri, cu maj. simplă a voturilor (cvorum de prezență=cvorum de consens) - Comisia răspunde în mod colectiv pentru acțiunile sale - ședințele nu sunt publice, dezbaterile sunt confidențiale - proceduri: a) procedura orală: adoptă decizii pe baza propunerilor unuia sau a mai multor membri b) procedura scrisă: acordul asupra unui proiect prezentat de unul sau mai mulți membri poate fi exprimat în scris (să fi obținut în prealabil avizul favorabil al Serviciului Juridic); procedură scrisă de finalizare→ avizul favorabil poate fi înlocuit cu un acord între membrii Comisiei la propunerea președintelui→ termen limită de comunicare a rezervelor c) procedura de abilitare: poate abilitat pe unul sau mai mulți dintre membrii săi să ia măsuri de gestionare sau de administrare în numele său, în limitele și în condițiile stabilite de aceasta; cu acordul președintelui, poate în sarcina pe unul sau mai mulți membri să adopte textul definitiv al unui act sau al unei propuneri d) procedura de delegare: poate delega adoptarea în numele său a măsurilor de gestionare sau de administrare directorilor generali și șefilor de serviciu 4. Parlamentul European  organ colegial împreună cu Consiliul UE  Componență: - reprezentanții popoarelor din statele membre - 1976→ stabilirea normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales - alegerile→ se aplică legile electorale din fiecare stat membru; sunt generale, directe, libere, egale, secrete - în România→ au dreptul de a fi ales: cetățenii români cu drept de vot care au împlinit vârsta de 23 de ani, persoanele eligibile unional (domiciliu/ reședința în România); nu pot fi aleși: judecătorii Curții Constituționale, Avocatul Poporului, 45  magistrații, membrii activi ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici, inclusiv cei cu statut special; are 33 de locuri - nu pot fi membri ai Guvernului și nu au voie să exercite activități în cadrul organelor unionale - mandat: 5 ani→ coincide cu cel al Comisiei - numărul deputaților→ 705 o cauza Miethke→ numărul europarlamentarilor pentru o țară nu poate fi schimbat în timpul mandatului (pag. 167) o cauza Junqueras→ retragerea dreptului de a exercita o funcție publică duce la încetarea mandatului deputatului respectiv (pag. 167-168) - se grupează în fracțiuni/ grupuri politice→ în funcție de afinitățile lor politice→ în prezent, 7 grupuri (pag. 169); care nu intră în nicio fracțiune→ categoria NI (extrema dreaptă) - grup politic: 25 de deputați care să provină din cel puțin șapte state membre (1/4); interzisă apartenența la mai multe grupuri politice - partid politic= asociație de cetățeni care urmărește obiective politice - alianță politică= cooperare structurată între partide politice și/sau cetățeni - partid politic european= alianță ce urmărește obiective politice și este înregistrată la Autoritatea pentru partidele politice europene și fundațiile politice europene - fundație politică europeană= afiliată în mod oficial unui partid european și care îi completează obiectivele - parlament regional/ adunare regională= organism ai cărei membri sunt fie titularii unui mandat electorale regional, fie răspund politic în fața unei adunări rezultate din alegeri  Condiții ca o alianță politică să devină partid politic: - sediul într-un stat membru