CURS 2 INTRODUCERE ÎN ȘTIINȚE POLITICE PDF

INTRODUCERE ÎN ȘTIINȚE POLITICE Claudiu Marian Concepte de bază în științele politice  Puterea politică Știința politică se concentrează asupra puterii: A îl determină pe B să facă ce dorește A. Al doilea părinte fondator (după Aristotel) este filoz...

INTRODUCERE ÎN ȘTIINȚE POLITICE Claudiu Marian Concepte de bază în științele politice  Puterea politică Știința politică se concentrează asupra puterii: A îl determină pe B să facă ce dorește A. Al doilea părinte fondator (după Aristotel) este filozoful florentin Niccolo Machiavelli, care a evidențiat rolul puterii în politică: „Putem dispune de toți factorii și de toate abordările dar, dacă nu le folosim pentru a studia puterea, atunci probabil că nu facem știință politică.”  Puterea politică Puterea este moneda politicii. După cum banii asigură fluxul eficient al produselor şi serviciilor dintr-o economie aşa şi puterea permite crearea şi îndeplinirea deciziilor colective. Fără putere, un guvern ar fi la fel de nefolositor precum o maşină fără motor. Puterea este resursa politică vitală care permite conducătorilor să-şi servească şi să-şi exploateze subiecţii. putere politică – capacitatea unei persoane de a determina pe altcineva să facă ceva.  Puterea politică Aşadar, cum ar trebui înţeles acest termen? Puterea reprezintă capacitatea de a obţine efectele dorite. Termenul este folosit adesea ca un sinonim pentru influenţă, pentru a indica impactul (indiferent de cum este exercitat) unui actor asupra celuilalt. Însă cuvântul este folosit într-un sens mai restrâns pentru a ne referi la modele de influenţă mai puternice: de exemplu, a-şi croi drum prin ameninţări.  Puterea politică Cuvântul în sine vine din termenul latin potere, care înseamnă „a fi în stare”. Astfel, o anumită concepţie vede puterea ca şi capacitatea de a provoca efectele dorite (Russell, 1938). Cu cât ne este mai mare abilitatea de a ne determina destinul, cu atât posedăm mai multă putere. În acest sens, descrierea Statelor Unite ca ţară puternică înseamnă faptul că aceasta deţine abilitatea de a-şi atinge obiectivele, indiferent care sunt acestea. În mod similar, a-ţi lipsi puterea înseamnă a fi pradă circumstanţelor. Să notăm faptul că accentul se pune aici asupra puterii să, mai degrabă decât a puterii asupra abilităţii de a-şi atinge scopurile sau a acţiunii mult mai specifice a controlului asupra altor popoare şi ţări.  Puterea politică „Puterea de” a se apropia de este asociată cu sociologul american Talcott Parsons (1902-79). Parsons a dezvoltat o concepţie a puterii sub forma capacității unui guvern de a stabili obligaţiile cetăţenilor săi pentru a atinge obiective colective precum ordinea şi protecţia mediului. Celelalte aspecte fiind constante, cu cât este mai puternic un guvern, cu atât va fi mai eficient în atingerea obiectivelor comunităţii. Pentru Parsons (1967), puterea politică este o resursă colectivă dezirabilă care le permite conducătorilor să implementeze interesele comune.  Puterea politică În mare, puterea constă în abilitatea cuiva de a-şi urmări calea şi se a-şi impune opiniile, prin forţă sau persuasiune. Mai exact, un actor îşi exercită puterea asupra altora. În faimoasa definiţie a lui Dahl (1957), puterea presupune acţiunea de a-i face pe ceilalţi să facă ceea ce altfel nu ar fi făcut. În această interpretare, puterea este sinonimă cu influenţa asupra celorlalţi. A are putere asupra lui B câtă vreme poate să-l facă pe B să facă ceea ce B nu ar face în mod normal (Robert Dahl, 1957)  Puterea politică POWER TO (PUTEREA DE) PARSONS POWER OVER (PUTEREA ASUPRA) DAHL  Puterea politică În cel mai simplu mod, puterea reprezintă doar producerea efectelor dorite. Dincolo de această definiţie de bază, imaginea noastră despre putere va reflecta presupunerile noastre despre politică. Dacă vom considera politica o urmărire de scopuri comune, o vom privi ca pe o resursă pentru comunitatea politică în ansamblu. Însă dacă vom interpreta politica drept o arenă în care grupurile concurente îşi urmăresc obiectivele lor particulare, suntem mai predispuşi să măsurăm puterea prin abilitatea unui grup de a-şi depăşi poziţia. Statul este ultimul regulator al folosirii forței pe un anumit teritoriu. (definiția statului - R.Dahl)  Trei tipuri de exercitare a puterii FORȚĂ ÎNȚELEGERE OBLIGAȚII schimburile NATURĂ amenințare relații integrate productive MOTIV frica câștigul reciproc devoțiune militare/ INSTITUȚII economice instituții sociale polițienești  Puterea politică Puterea politică pare să facă parte din natura umană. De ce unii oameni folosesc puterea politică asupra altora? Nu există o explicație definitivă a puterii politice. Au fost propuse explicații biologice, psihologice, culturale, raționale și iraționale.  Explicația biologică Omul este prin natura sa un animal politic (zoon politikon). Aristotel Aristotel voia să spună că oamenii trăiesc prin natura lor în turme, ca elefanții sau căprioarele. Din punct de vedere biologic au nevoie unii de alții pentru întreținere și supraviețuire. Este de asemenea normal ca ei să se orânduiască în ranguri de lideri și adepți, ca toate animalele din turmă. O explicație biologică modernă ar spune că formarea unui sistem politic și supunerea față de liderii săi reprezintă un comportament uman înnăscut.  Explicația psihologică Psihologii și-au perfecționat perspectivele prin cercetări empirice. Experimentul lui Milgram – subiecții și-au abandonat acțiunile pe mâinile unei figuri autoritare. https://www.youtube.com/watch?v=Wp1aY-tcsYU Studiile psihologice arată că majoritatea oamenilor sunt prin natura lor conformiști. Majoritatea membrilor unui grup percep lucrurile conform poziției grupului.  Explicația culturală cultură – comportament uman care este dobândit și nu moștenit înnăscut vs dobândit Teoreticienii culturali = comportamentul uman este dobândit Comunitățile politice sunt formate și menținute pe baza valorilor culturale transmise de părinți, școli, biserici și mass-media. Știința politică a dezvoltat un subdomeniu interesant, cultura politică, iar cercetătorii săi au descoperit că într-o anumită țară cultura politică se formează în timp, prin intermediul mai multor factori: religia, creșterea copilului, proprietatea funciară și dezvoltarea economică. Dacă întregul comportament uman este dobândit, oamenii se pot dezvața de un comportament urât, iar societatea poate fi perfecționată.  Explicația rațională rațional – bazat pe capacitatea de a raționa Oamenii știu ce vor aproape mereu și au motive întemeiate de a face ceea ce fac. Pentru a proteja viața și proprietatea, oamenii formează guverne. Dacă aceste guverne devin abuzive, oamenii au dreptul să le dizolve și să o ia de la capăt. Un sistem politic bazat pe prezumpția rațiunii umane are mai multe șanse de a conduce în mod just și uman.  Explicația irațională irațional – bazat pe puterea de a folosi frica și mitul pentru a întuneca rațiunea Oamenii sunt în mod fundamental iraționali, mai ales când vine vorba de puterea politică. Ei sunt emotivi, dominați de mituri și stereotipuri, iar politica este de fapt manipularea simbolurilor. Ceea ce oamenii percep drept rațional este de fapt mit; pentru a-i controla, nu ai de făcut altceva decât să le servești în continuare mituri. Mussolini, Hitler, Osam bin Laden Liderii care folosesc tehnici iraționaliste încep să creadă ei înșiși în propria propagandă și își conduc națiunea la război, ruină economică sau tiranie.  Autoritatea autoritate – capacitatea liderilor politici de a impune respect și de a- și exercita puterea. Autoritatea este abilitatea a impune legile, de a pretinde supunere (obedienţă), de a conduce, de a hotărî şi judeca. Autoritatea este dreptul de a conduce. Autoritatea îşi creează puterea proprie cât timp oamenii acceptă faptul că persoana care deține autoritatea are dreptul să ia decizii.  Guvernământ Guvernământul este organismul care are autoritatea de a concepe şi impune regulile sau legile pe un anumit teritoriu bine determinat şi într-un anumit segment de timp.  Legitimitate Legitimitate – sentiment colectiv conform căruia conducerea guvernului este justă și necesită supunere Legitimitate atribut al guvernământului câştigat prin achiziţionarea şi aplicarea puterii în acord cu standarde sau principii recunoscute şi acceptate. Din această definiţie rezultă existenţa unei legitimităţi interne şi a uneia externe. Un sistem de guvernare legitim este unul bazat pe autoritate: cei care fac parte din el recunosc dreptul acestuia de a lua decizii. Max Weber a indentificat 3 surse de legitimitate din perspectiva autorităţii (clasificarea tripartită a autorităţii):  Clasificarea tripartită Oamenii îi urmează pe liderii lor datorită: Legitimităţii tradiţionale - autorităţile tradiţionale obţin loialitatea cetăţenilor deoarece întruchipează valori existente, status quo-ul, deoarece s-au obişnuit cu aceste autorităţi (ex. monarhia). Cele mai durabile regimuri. Legitimităţii carismatice (gr. Kharisma = dar divin, har) - datorată şarmului şi forţei degajate de o personalitate politică. Regimuri efemere, adeseori încheiate odată cu dispariţia politică sau fizică a figurii carismatice (ex. Lenin, Hitler, Napoleon, Mao, Castro, Chavez). Poate conduce la cultul personalităţii (vezi Coreea de Nord). Legitimitate legal-raţională - autoritate legată de demnitatea ocupată, nu de personalitate. Specifică regimurilor democratice în care cetăţenii respectă instituţiile statului în virtutea faptului că acestea menţin ordinea, stabilitatea şi prosperitatea (acord raţional sau contract social).  Suveranitatea Suveranitate – ideea că guvernul unei națiuni este stăpân pe brazda sa, având ultimul cuvânt în privința legii în acea țară. Suveranitatea este abilitatea unui guvernământ de a exercita control asupra teritoriului său fără vreo influenţă externă. Suveranitatea se referă la sursa finală de autoritate din societate. Suveranul este factorul de decizie final şi cel mai înalt din cadrul unei societăţi.  Legitimitate, suveranitate și autoritate Legitimitatea - respectul pentru un guvern. Suveranitatea – respectul pentru o țară. Autoritatea – respectul față de un lider.  Guvern sau Guvernare? Un guvern este format din instituţii responsabile cu luarea deciziilor colective pentru societate. Mai exact, guvernul face referire la nivelul politic de sus din cadrul acestor instituţii. Guvernul - spaţiul rezolvării problemelor politice. Guvernul este format din toate organizaţiile însărcinate cu adoptarea şi implementarea deciziilor pentru comunitate. Guvernul reprezintă întreaga paletă de instituţii caracterizate prin autoritate publică. Guvernul ne asigură protecţia faţă de răul pe care ni l-am face unii altora în căutarea câştigului şi gloriei. (Thomas Hobbes) Guvernarea denotă activitatea de luare a deciziilor colective, o activitate în care instituţiile guvernului pot să nu joace niciun rol. În lumea politicii, multe probleme sunt rezolvate prin negociere: guvernare fără guvern. Concepte de bază în științele politice